Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-03-26 / nr. 25
99 cetescu cu groza féra déca me întreba cite unu omultuna ca naivitatea tieranésca ? Ce mai dícu novelele? Ce se mai aude din lume? ce mai scriu inveliatii nostri ? stau uimitu si nu suntu in stare a-i potea da unu respunsu de dai domne. Cându primitu mai de unedite nr. 13 din „Albin’a“, me aflamu tocmai in societatea plăcută a unui amicu stimatu alu meu — cu carele nu me intelnisemu de multa vreme, tocmai povesteamu si ne aduceamu aminte cu o suvenire dulce, despre dilele petrecute laolalta in copilăria si funetie pre la scoli, cându eata primirarau mulu amintitu. L’amu cetitu, sî ni-amu uitatu lungu unulu la altulu, fara a dice unu cuventu. In urma ne intrebaiamu unulu pre altulu : pre dieu ce vreu ómenii acesti’a ? glumescu ? făcu slaga ? ori ca densii s’au conjuratu a nu duce la prapasiiia numai ca sa-si indestuiesca ambitiunea ? Ore ast’a a meritatii nemuritoriulu nostru părinte Metropolis pentru luptele si ostenelele sele aduse pentru poporulu si națiunea sea de ani 26 incóce ? Ce, sa se afle omeni intre noi cari sa lu mai si amenintia cu atâta despre tiu — ca-i voru face amare si urîte dilele vietiei? Conversatiunea nóstra plăcută ni se prefăcu aci intr’o disputa seriósa, ce duru o nópte intréga. Câteva dile mai târziu sî din intemplare ’mi vine la mâna sî diuariulu românu din Bucuresci „Romanulu“ aparutu in 13 Fauru, sdeca iu un’a sî aceasi di, cu mulu 13 din „Albina.“ — Sî ce savedi? pre cându art. de fondu alu „Albinei“ despre care amintimu mai susu porta datulu 13 Fauru, totu acestu datu lu alumu apoi si la o corespundintia datata din Vien’a, in „Romanulu“ — aparutu după cum aro intiramu totu in 13 Fauru, o corespondinia subscrisa de pseudonimulu „Camiliu“ plina de cele mai infame denunicari si calomnii reatácóse, cu care numai unu omu fara simtm si fric’a lui Ddicu mai póte născoci. Intrég’a corespondentia e unu capu de opera scrisu eu venimu mai negra de câtu negrel’a insasi, — demna numai de unu iesuitu seu ultramontanu. Departe sa fia dela mine ori ce suspicionare, cu cându astu vré sa dacu, ca autoriulu articolului din „Albin’a“ esitu in 13 Fauru, sa fiu avutu vre-o scrie despre coresp. lui „Camilia“ din „Romanulu“ aparuta in Vien’a totu in 13 Fauru, au fostu acést’a — după cum credu eu numai o casualitate ; intr’aceea e totuși unu ce misteriosu, ca doi voinici români, in dóue dînarie române, din dóue tieri române in un’a si aceeași di sa se intreca a se descarcă cu atâta vehementia asupr’a unui’a si acelui’a si barbatu. Mi veti dice pote dhe redactoru, ca nu merita a mai schimbă vorbe inca sî despre pascuitulu trimiteau familiei. — Issedonii, cari locuiau tienuturile unde se afla astazi mongolii si tătarii, faceau din craniu vase de bentu pre cari le infrumsetiau in totu chipulu si le purtau cu sine. — Caraibii din Guyana, după cum spunu caletorii, ce umbla pre acolo, arunca dela sine totu ce a atinsu mortulu in viétia, si cei ce au locuitu intro casa cu elu aterna in aeru tóte sculele loru, ca sa iésa mirosulu celu de mortu. Cadavrulu nici odata nu lu scoteau pre usia ci pre feresta, crediendu, ca altmintrea spintulu lui se intorce cu neluca. — Hottentotii coloreau cadavrele galbenu si nu-i jeleau, pana candu nu crescea iarba pre mormentu, care de fric’a animaleloru rapitorie nu faceau tare adencu si lu acopereau cu petrii. Unii ’si storceau lacremi cu piperiu sau alte midilóce bilatorie. — Fórte curiósa e manier’a cu care tractau locuitorii primitivi din Virgini ’a pre cauchü (capeteniele) loru. Se trăgeau adeca cu mare dibăcia pelea rosu, curatau osele de carne si le lasau sa se usuce la sare, trageau pelea fora preste ele si o umpleau cu nesipu. Astfel iu preparatu se ducea apoi si se ingropa. — Insulanii din Formaosa (litoralulu orientale din Chin’a) usucă mai intâiu morții la focu,i trenu trei ani in case si după aceea i îngropa. Dincolo de Ganju pre semi-insul’a osti-indica spre nordu si ostii dela Chin’a se intinde regatulu Tonkin, numitu si Tongkin, Tonkin sau Tonquin. Locuitoru acestei’a cându se apropia momentele din urma la unu bolnavu i priu preste fatia o pansetura séu o batista cu care i prindu resuflu celu din urma si sufletulu. Pre celu mortu nu-lu îngropa apoi pana cându nisce divinatori sau auguri nu le desemna dîu’a, care aru fi mai acomodati pentru acest’a, astfel nu se intampla fórte adese ori, ca sa remana neingropatu si câte unu aau intregul pseudonimului „Camiliu“. Cum ? d'apoi nu vediu si i d-ta ca d. B. dela „Albin’a“, afla cu calc a se ocupa in câti-va ani anumitu cu corespundinti’a lui „Camiliu“ ? Vei sei si aceea firesce ca cum sî pentru ce ! — Eu mulu — carele sî altcum fórte arare ori sim in pusetiunea de a ceti „Romanulu“ nu multume mira : déca cum — sî ce feliu de motive au indemnatu pre redactiunea „Romanului“ a primi in colonele sele aminit’a coresp. ? Noi scimt pré bine, ca intre alte nenorociri la noi mai exista inca si acea impregiurare fatala, ca frații nostri de preste Carpati abia nu mai cunoscu pre noi ardelenii ; ei se interesedia, se ocupa cu politica lumei mari — din afara mai multa ca de starea si de politic’a patriei loru proprie ; conoscinttele loru etnografice se eslindu in ori care alta parte mai multu decâtu in partea nóstra — adeca spre a ne studia si cunosce pre noi românii din Austro-Ungari’a. Voru fi vre-o 10 ani de dile de cându avutu plăcerea a conversa cu unu barbatu eruditu, dara si altcum fórte respectabilu din Romani’a, carele-’mi spunea ca a venitu in Ardelu spre a face voiagiuri. Omulu meu imi scia enaré fórte multe din tierile frumóse ale Europei occidentale, incâtu din vorbirile lui mi se pari, ca densulo cunoscea mai de aprópe Franci’a, decâtu patri’a sea natala, séra Parisulu mai bine decâtu Bucuresci. ’Lu intrebatu apoi sî eu la rendu : déca, — sî cum i se pare de Transilvania nóstra ? Ei bine, — sa-ti spunu — frate ’mi respunse voiagiariulu mea româna, sa-ti spunu — frate ’mi dîse — ca „amu remasu surprinsu de câte amu vediutu pre ia voi — in tier’a nemtiului. Calatorindu — dice — dela Brasiovu la Sabiiu si de aci pâna la Clusiu, amu aflatu in tóle parti o multime de români, si amu indulu in tóté parti vorbindu-se mai totu romanesce, voi trebuie ca sunteti multi români p’aici !“ Poftimu acum — omulu meu românu din sora nóstra „Romania“, vecinulu nostru celu mai de aprópe era p aci sa mora cu tóle cunoscintiele sele imense, — fara ca sa fia surprinsu caci a aflatu in Ardelu o mulțime de români, c’a audîtu in tóte parti vorbindu-se romanesce . Déca frații noștri din Romani’a, năpădiți si ei cum suntu de o mulțime de bannele nutrite de o mia sî un’a de neintielegeri ne cunoscu inca si până asta di fórte putinnu, apoi ce mirare déea câte unu siarlalanu ascunsu se folosesce de ocasiune spre a-si versa veninulu seu si in câte unu jmroalu din România, contr’a aceloru barbari ai noștri — pre cari densulu nu-i póte suferi din cause forte misterióse. Reiiti’a si setea de resbunare la ce nu duce in asta lume rea pre omulu palimosu! Déca dlu Redactorii dela „Romanulu“ aru fi petrecutu timpu mai uude— In tempulu acesta mortulu sta in casa, tientuitu bine intr’unu sicriu, padulu fiindu de fiiulu celu mai mare, carele sî noptea trebuie sa dórma la piciórele lui. La grapa merge feciorulu înaintea conductului cu o coróna de puia pre cape, incinsu cu o lune, iéra cei’alalti cari lu jelescu vinii după densulu iucetu rachemati pre bate simbolisându prin ast’a greutatea sau sarcina durerei lor. Femeile stau intr’aceea cu fati’a acoperita, se bocescu si striga până cându se astrucra cadavrulu Pre sicriu, care su ducu 20—30 insi cu o gingia fórte mare, se afla unu disou cu apa, ce nu este iertata sa se verse in decursulu processiunei. Plecarea genunchiloru sî alte ceremonii, precum sî bocirea sî strigarea jelitoriloru începe sî se liniscesce deodata, după unu semnu alu conducetoriului. Ba'ist’a, in care credu ca i-au prinsu sufletulu, se duce după densulu până la gropa, de acolo se aduce indereptu a casa, se pune la unu locu anumitu, unde se pastréza cu multa giigia. Tóta ceremoni’a se termina prin o comendare, cum amu dice, la care se crede ca ia parte si spiritulu celui reposalu. Doliulu pentru părinți tiene trei ani ; feciorulu celu mai mare vnse are sa jelesca cu trei luni mai multu, si in tempulu acesta nu se póte casetori. Caracteristic’a generale la cel ce jelescu este corón’a de paie sî unu vestmentu cenusîe. Trecendu tempulu de doliu, desgrópa mortulu sî lu îngropa aiurea. Putrederea corpului e semnu bunu, după ast’a se sî judeca mortulu. Iungatu intre noi, déca aru sei densula suferintiele sî necadiurile nóstre, déca aru fi aflatu ce va mai d’aprópe sî despre asupririle si luptele clerului românu ortodocsu d’aici, — atunci d’a, aru fi putulu usioru afla unde Paslrinsu carelese pre corespondintele seu, pre pseudonimulu „Camiliu“ atunci, cându face amintire in corespondinti’a sea despre cele 100,000 si cu subventiune pentru clerulu ortodocso, cu cându vechi domne numai acestu cleru seracu aru fi primitu acea subventiune, sîcu cându acést’a s’aru fi castigatu cu pretiusu tradurei. Déca dlu redact, alu „Romanului“ s’aru fi aflatu fia numai câte-va zile in anii 1863—64 in Sibiiu, nstoru s’aru fi potutu convinge, ca cine au fostu p’atunci odefiniti sî esecutorii planuriloru baronului Reichenstein celui poternicu pre acele timpuri ? Si cine au fostu cei ce se grabeau a alerga pre întrecute oblu la Vien’a ? De am sei dlu redactoru alu „Romanului“ sia numai a 10 parte din cele intemplate la noi de vre-o 20 de ani incóce, m’asiu prinde ramasu ca domni a sea (dlu redactoru alu „Romanului“) insusi s’aru minună sî s'aru întrebă pre sine: Ore de unde au pututu scote corespondintele seu Vienesti cele ce i lea scrisu ? (Va urma.) (Va urmi.) Petru Petrescu. Din Comitatulu Clusiului, Martiu 1872. Multu Onorata Redactiune ! Vediendu, ca in acésta pretiuita fora nu s'au referatu nimicu despre viati’a nóstra municipala din acestu comitate, vinu cu permissiunea onoratei redactiuni, a referă onoratului publicu cetitoriu despre cele petrecute cu organisarea acestui municipiu, ca sa fia păstrate veriteriului. Precum vi s’au reportatu cu alta ocasiune, comitetulu comitatenau consta din 320 membri, jumetate virili sî jumetate aleși, dintre cari rumâni suntu 15 virili sî 57 aleși — cu totalu 72, sî deore ce in done cercuri se face o alegere supletare, de aci inca sperâmu a reesi cu 10—12 membri, sî asia in suma rotunda voru fi 80 membri români, — adeca a patra parte din comitetulu comitatensu. Trecandu acum la propri’a restaurare a municipiului, voina comunică numai pre scurtu, despre siediniele noului comitetu comitatensu tienutu la 28, 29 sî 30 Decembrie 1871, urmatórele : La inceputulu siedintieloru s’au declarata la initiativ’a comitetului supreran, sî limb’a româna de limba oficiasa a comitatului precum era sî până acuma, denuminduse unu notariu pentru ducerea protocolului sî in acesta limba, s’au verificatu membrii virili sî aleși, si apoi luandu-se la pertractare insusi actulu restaurarei, s’au alesu comissiunea candidatóre sub presiedinti’a comitelui supremu — statâtore din 6 membrii cu 1 românu Teofilu Nossu, sî s’au votatu pre membri comissiunei permanente (állandó választmány) constatatóre din 32 membrii ordinari sî 8 suplanti dintre cari după scrutinare s'au aflatu aleși români 8 ordinari sî 1 suplentu cu numele: Lad. Vaida, Vas. Bosiescu, Gavrila Popu Alecsia Popu, P. Nemesiu, Maximil Lazaru, Teofilu Hossu, Anania Trombitasiu, sî Grigoriu Chiffa. Totu odata s’au votatu sî pentru membrii comissianiloru verificató re, ceasuratóre sî disciplinarie, sî in fia care s’au alesu câte unulu doi români. — Se intielege de sine, ca fiindu noi românii in minoritate absoluta, nu voturile nóstre, ci cele ale membriloru magiari au decisu resultatulu alegerei. In siedinti’a a 2-a s’au inceputu restaurarea oficialiloru comitatensi pre bas’a candidarei respectivei comissiunei. — Aci s’au desvoltatu apoi o lupta pre viétia — firesce numai cu siediile tipărite sî nu cu focosiuri in mâna. —. Fiacare aspirante cu matadorii sei umblu sî veua după voturi cu feliurite cortestogasiuri. Pre tote posturile s’au votatu, numai vice cerintele s’au alesu in persona demna de încrederea generala a D. Paulo Macskásper aclamationem la propunerea D. P. Nemesiu asemenea candidata la acesta postu. — Resultatulu alegeriloru e fatia cu românii: a), la centrula comitatului, de fiscalu : Ioanu Petrana advocatu, de vice notariu prin mariu Ioanu Isacu fosta practicante judecatorescu: b) Ia sedii’a orfanaleniciunul u. c.) tintre 10 judicercuali: doi români: Nicolan Pap