Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)

1873-09-16 / nr. 75

Telegrafulu ese de dóue ori pre nepte-% mana, Duminec­a si Joi­a. — Prenume­ J rațiunea se face in Sabi­iu la espeditur’a I foiei pre afara la c. r. poste cu bani 1 gata prin scrisori francate, adresate cftt.ra j­espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pen­­­tru Sabiiu este pre anu 7 îl. v. a. car 1 pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen­­ Sabiiu, in 16­28 Septemvre 1873. * tin celelalte parti ale Transilvaniei s pentru­­ provinciele din Monarh­ia pre anu anu 8 fl. 1 iera pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru­­­ princ. si tieri streine pre anu 12 */2 anu 1l fl* Inseratele se platescu pentru întâi’­a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’a ora cu 5 V2 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 lat cr. v. a. . ....... u . . . ■ Ar. 75 AXULU XXI. Invitare de prenumeratiune „Telegrafulu Romanii“ pre patrariulu din urma (Octomvre—Decemvre) alu anului 1873. — Pretiulu abonamentului pre­­/4 de anu e . Pentru Sabiia 1 fl. 75 cr. v. a. P­e­n­t­r­u M­o­n­a­r­c­h­i’a austro-un­­guresca 2 fl. v. a. Pentru Romani’a sî străinătate, 3 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați a nu intardia cu tramiterea prenumeratiuniloru. Adresele ne rugamu a se scrie cur­atu, sî in locu de epistole de prenumera­tiune recomandamu­on. publ­­avișurile poștali, ([Posta-Utalvány. — Post-Anweisung.) ca împreunate cu spese mai putiene sî ca mai sigure pentru înaintarea baniloru de prenume­ratiune la , Editur­a „Telegrafului Romanu“ In Sabiia, la Inaltu Presantiei Sele Părintelui Pro­copiu Ivacicoviciu noului Archiepiscopu si Metropolitu alu româ­­niloru greco-orientali din Ungari’a sî Tran­­silvani’a. Quem virum aut haerea lyra vel acri Tibia sumis celebrare Clio, Quem deum ? H­o­r­a­t­i­u. Biseric’a româna de doliu adt e lipsita, Si bucuria noua in fatia i s’a ivitu Căci turm’a mare blanda, de nou e păstorită . De tine pastoriu bune, părinte preiubitu­­ j Dorerea i-a fostu mare, cându martea far’ crnlcare Rapi­ ee pre­ alu Teu frate barbalu nemuritoriu, Dar­ adi ea liniscita, stă ’n mare asceptare . Si a ei eperantia este depusa ’n viitoriu. Pricepi a Ta chiamare, si a ei greutate, Pasindu pre cale drepta unu spriginu vei afla, Ia turm’a-Ti credinciósa setosa de dreptate Padiendu a­cele drepturi in veci nu Te-a uita ! Alesu de a Ta torma, pasiesce la lucrare Lumina respandesce, lumina ’ntre poporu, Sa veda calea drepta, o cale de scapare, Garea ea­ lu mantuiésca din marea releloru. Aradu, 13/25 Septem­vre 1873. Alessandru P­e­t­r­o­v­i­c­i­u, clericu. Majestatea Sea Imperatulu si Regele după cum audirau se indura pregratiosu a denumi pre Presan­­tia Sea Archiepiscopulu si Metropolitulu Procopiu Ivacicoviciu consiliariu intima alu Majesta­­tiei Sele. Festivitatea instalarei. Inaltu prĕsantiei Sele a P. Archiepiscopu sî Me­tropolitu Procopiu Ivacicoviciu. Sabiiu in 16/28 Septembre 1873. După cum anunciasemu cu alte ocasiuni Inaltu prĕsantitulu Părinte Archiepiscopu si metropolitu nou alesu de congresulu natiunalu bisericescu alu româniloru de religiunea gr. or. din Ungari’a si Transilvani’a se depărtase după alegere spre a de­pune juramentulu de fidelitate in manile Majest. Sete. Reintorcendu-se spre locuia nouei sele resie­­dintie si unde se afla congresulo in permanentia sî aflsndu-se despre acésta reintorcere s’au facutu indata dispusetiuni pentru o intempinare demna de anu prelata asta inaltu alu bisericei. Șî asta eri, sâmbătă inca înainte de noule ore inainte de a medi in unu numeru mare de trasuri, se îndrep­tară spre gar­a locale membrii congresului cu P. Archimandritu si Vicariu archiepiscopescu Nico­­lau Pope’a din partea archidiecesei si cu P. Proto­­presbiteru Io­nu Metianu că comissario congresuase in frunte. La gara se mai aflara unu numeru în­semnata de călăreți din protopresbiteratele I si II ale Sabiiului. La sosirea trenului, la care după cum amu intielesu se află si Escel, dlu ministru pentru ope­rarea tierei Béla Szende, dlu comisariu con­­gresoare interopina pre Escelenti’a Sea cu o cuven­­tare bine alesa pentru ocasiunea acest’a, la carea Escelenti’a Sea miscato response in termini forte parintiesci. După acest’a fiindu Escelenti’a Sea poftită de P. Archimandritu si Vicariu archieppescu ocopa loco in trasur’a archiepiscopésca, in carea fu acompa­­niatu de precuviosi’a sea pana in ressedinti'a archi­episcopésca. Aci junimea din institutulu nostru ar­­chidiecesanu si reuniunea sodaliloru cu stindardului ei formeza spasire, iara la intrare este intempinatu de consistoriolu archidiecesanu sub conducerea P. Archimandritu si Vicariu archieppescu. In aceea­si di­n după amedii congresulu se adună in conferintia spre a se intielege asupr’a festivitatiei de astadi. Astadi, la 7 ore diminetia se incepe serviciulu Ddnescu de dimineti’a (lotreni’a). După finirea ace­­stei’a se deschide si edinti­ a congresului, in carea se cetescu actele respectiva la alegerea sî intarirea alegerei de metropolitu si Archieppu. Escelenti’a Sea Presantitulu­i. Archieppu si Metropolitu res­­punse si aici celoru ce’ia intempinara cu iubirea-i îndatinata. După cetirea acestor’a se formal­a instalare a nou alesului se începe indata St’a Liturgia de mul­­tiamita sub pontificarea Escelentiei Sete Presanti­­tului Archieppu si Metropolitu. Urm­eza apoi presentarile corporatiuniloru bi­­sericesci civile si militai­re. După amedi va fi ori bancheta de 120 per­­sóne la care se vom radica urmatórele toaste : 1. pentru Majest. Sea Imperatulu si Regele; 2. pentru Prosanli’a Metropolitulu si Archieppulo; 3. pentru m­allulu regnnu; 4 pentru armata si 5 pentru concordi’a intre confessioni si nationalitati*)/ Ce­va mai multa lumina. (Urmare.) In 4 Maia ajunse telegramulu lui Barral din Berlinu la Lamarmora, care arata signarea manda­tului data de regele Prussiei, de a pune 150,000 soldați pre picioru de bataia. „Bismark, dice te­­tegram’a“ a vorbitu despre incercari secrete din partea agentiloru diplomatici, cari tienteau ia ne­­gocieri intre Austri’a si Itali’a cu privire la cederea Veneției. Totu odata se vorbiă si de unu proiectu de congresu, pro care l’a facutu Angli’a catra Fran­­ci’a si Itali’a, care aru pote aduce o intârziere. In 5 Maiu telegrafa Lamarmor­a din Florenti’a, dupa ce a primitu de la Nigr'a din Parisu scriea, ca Austri’a a datu imperatorelui Franciei de chia ratiunea formala de a cede Veneti’a, sub conditiunea, de a se desdauna de la Prussi’a, ca a primitu depesi’a, ascepta in nerăbdare pre curieru, si crede, ca e o caasa de opere si loialitate, a nu se desface de Prussi’a, mai alesu fi­indu ca e armata si a data catva tóte poterile de chia­ratiunea, ca va atacă pre Austri’a, cându acést’a ne va atacă. De­ore-ce tractatulu espira in 8 Iu­­liu, lucrulu se pate regulă prin unu congresu. Im­peratulu se nu-si uite, ca elu ne-a recomendatu tractatulu cu Prussi’a. Cu capitululu patruspre dhe ce incepe comedi’a congresului chiematu, pre carea Napoleonu voiă­se o inscenedie in lun­a lui Maiu. Itali’a dec­lara din capulu locului, ca va veni la congresu pre lângă conditiunea de a nu dezarmă. O asemene decbla­­ra tiuno crinii moi tardiu din Berlinu. Depesi’a lui Barral din 19 Maiu dice cu privire la acest’a: „Bismark a dîsu, ca tóte aceste nu ducu la nimica, ne lasa nise tempu pentru terminarea armatei, si dela congresu vomu merge la batalia.“ Intre dechlaratiunea Italiei si a Prussiei, ca vom intra in congresu, se latiesce in Londona faim’a, ca Austri’a voiesce se ceda Veneti’a la Franci’a. Necajitu amaru de acest’a Lamarmor’a in o telegrama catra Nigr'a ctce, ca daca trebuie sa se cedeze Veneti'a, ea trebuie sa vina la Itali’a prin sufragiulu universala si nu la Franci’a prin cessiune — mai bine resbela decâtu „o atare resolvire.“ Franci’a sa se maultiumésca cu aceea, ca a datu ansa Austriei de a intrebuințiă sufragiulu universalu. Până ce se termina comedi’a cu congresulu spre rușinea lui Napoleonu, carele singura ave unu interesu la acé­st’a, generalulu Govone scrie din Berlinu epistole vo­luminese catra Lamarmor­a, visitându cându pre Moltke cându pre Bismark. Moltke vorbia cu re­­spectu de poterea armata a Austriei sî dicea, ca resbe­ Iulu imininte va fi deci dietoriu pentru sortea Prussiei, inse de planurile rele strategice nu aminti nimicu. Gu Bismark vorbiă Govone de referintiele prusso­­francese, firesce numai accademicamente. Bismark se plânge asupr­a agentiloru diplomatici ai lui Dro­­uinn de Lhuys, căci ei aru agită in favorulu Au­striei, pre cându imperatulu are o politica contraria Austriei. Si compensatiunile ce aveu a se da Fran­ciei fura obiectuiu acestei convorbiri (divagazione academica). La observarea lui Govone, ca Prussi’a inca­pute dă o bucata de fier a Franciei după exem­­plulu Italiei, respunde Bismark, ca nu crede in pos­­sibilitatea unei negotieri. Lamarmor’a celindit epis­tolele trimisului seu suride : intentiunea cu Franci’a nu e de lipsa, cu Austri’a va fi elu singura gat’a. Li capitulelu cincispredzece se ocupa cu ma­nevrele diplomatice înainte de congresu. Amba­­sadorulu italianu din Petropole anuncie, ca Bossi’a doresce sa intre in congresu pre lânga unele schim­bări redacționali din formulariulu conchiematoriu. Se constata, ca Angli­a că si Russi­a nu primeste garanția pentru poterea lumesca a ponteficelui. Esrral scrie din Berlinu, ca regele nu crede ia reusirea unui congresu, si Napoleonu doresce curmarea cșrteloru intre ambele poteri germane, voiesce inse a vedé Veneti’a in mânile Italiei. — In 24 Maiu telegrafeza Govone cu grab’a, ca Prussi’a va causa erumperea resbeluiui pre­ia ince­­putulu lui Innia pre cându Nigr’a scrie din Parisu, ca invitarea la congresu amendata dupa proiectului rusescu va merge la Florenti’a. Asemenea invitare a trimisa si Angli­a, Austri’a voia sa vina in con­gresu numai cu conditiunea, daca nu se­ va discută cestiunea Veneției. Pentru a face complicarea deplina Turci’a de­c­lara intentiunea, de a intreveni in Romani’e. In urm’a impartasirilor u­mone despre zeb­la pentru resbela ala Prussiei Lamarmor’a se temea, ca no se va realisă ide’a de congresu, pre­cându Napoleonu totu tandalia cu acesta idea. Bismark se esprima „cu multa nemultiumire* catra Barral, ca imperatulu francesiloru voiesce pacea cu ori-ce pretiu. Bismark a dechlaratu lui Govone inca ina­inte, ca déca Franci’a nu va voi, resbelulu e im­­posibilu. Schimbarea acest’a in Parisu făcu pre Bismark sa accepte invitareai[oficiala la congresu, inse cu o durata scurta. In capitululu alu­siesespre diecesea se arata, ca realisarea congresului a devenita imposibila pentru ca Austri’a voiă sa ia parte numai pre lângă con­ditiunea daca cestiunea reveliana nu se va luă la resolvire in acelu congresu. Lamarmor’a se pro­­voca la cartea verde. In urm­a respunsului din partea Austriei Gor­ *) In m­ulti venitoriu mai pre targu. Red.

Next