Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)

1873-10-25 / nr. 86

Telegrafulu ese de doue ori pre septe-­ mana: Duminec’a si Joi’a. — Prenume- 1 rațiunea se face in Sabiiu la espedit­ur’a I foiei pre afara la c. r. poște cu bani­­ gata prin scrsori francate, adresate cittra , espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pen­­­tru Sabiiu este pre­aim­a fl. v. a. car­e pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen­ / Sabiiu, in 26 Oelomvre (6 Nov.) 1873. # tra celelalte parti ale Transilvaniei s pentru [ provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl. I­iera pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru­­/ princ. si tieri streine pre anu 12 ‘/2 anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru întâi’a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’a ora cu 5 */a cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. Kr. 86 AXIILU XXL Preainalta diploma dedatulu 17 Sept. 1873 Nr. 26,527 prin carea e intarita alegerea episcopului diecesei aradane Procopiu Ivacicoviciu de Arch­iepiscopu sî Metroplilu greco-orientalu românu. IVoi Francisca Iosifu intâiulu, cu ajutoriulu gratiei lui Dumnedieu Imperatu alu Austriei; Rege apostolicu alu Ungariei, Boe­­miei, Dalmației, Croației, Slavoniei, Galitiei si alu Lodomeriei, s. a. ; Arch­iduce alu Austriei; Mare­ duce alu Cracoviei; Duce alu Lotaringiei, Salisburgului, Stiriei, Carintiei, Carnioliei sî alu Bucovinei, alu Silesiei de susu și de josu; Mare principe alu Transilvaniei; Marchionu alu Moraviei; Comite alu Habsburgului șî alu Ti­­rolului, s. a. Comendamii memoriei notificandu cu acé­­st a tuturora câror’a se cuvine , ca după mor­tea preavenerabilului in Christosu părinte An­­dreiu o­diniara Baronu Siagun’a, Archie­­piscopului si Metropolitului tuturora fideliloru nostri greco-orientali de limb’a româna de pre intregulu teritoriu alu tierei nóstre Ungari’a, ca­valerului crucei mari alu ordinelui nostru Leo­­poldini, sî de clas’a prima alu ordinului Nostru de corón’a de feru, consiliariului Nostru intimu in celea secrete, a fidelului Nostru sincera iu­­bita, intemplata la 28 Iuniu alu anului cuvinte, — convocandu-se prin Noi in sensulu articu­­lului de lege IX din anulu 1868 sî alu ordi­nat­iunei Nóstre regesei emanate pre bas’a ace­­stui’a sub 28 Maiu 1869 congresulu nationalu bisericescu greco-orientalu românu spre alege­rea Metropolitului,­­ după ce representantii adunați in acelu congresu pre venerabilulu P. Procopiu Ivacicoviciu, până acum epis­­copulu aradanu, jubilulu fidelu alu Nostru, cu majoritatea absoluta a voturiloru sau alesu in loculu defunctului de adeveratu sî legalu Ar­ch­iepiscopu si Metropolitu greco­­orientalu românu, — aceia’si represen­­tanti Ni-au venitu cu acea umilita rugăminte , ca aprobandu acésta alegere, prea gratiosu se o intarimu. După anim’a sî grati’a Nostra parintésca induplecandu-ne voiosu la acést’a­rogare a con­gresului natiunalu bisericescu greco-orientalu ro­mânu, — pre bas’a alegerei legali a numitului Procopiu Ivacicoviciu intempinata de aplacidarea Nóstra, si luându in gratiósa con­­sideratiune nu numai viéti’a lui nepelata, cura­­tieni’a esemplara a moralei lui, distinsele me­rite, ce si le-a castigatu sî până acum, nu altcum laudabil’a împlinire cu zelu neadormita a detorm­iieloru­sele prin servilie fidele sî ener­gice prestate sî sub terapulu episcopatului seu, pre lângă acestea autoritatea sî precelenti’a lui cunoscuta credinciosiloru sei sî celoru dimpre­­giurulu densului, asemenea virtuțile predate sî multele proprietăți sufletesci sî elegantie ale lui cuvenite unui astfeliu de archiereu, ci conside­­rându totodată si sciinttele lui emininte, deste­­ritatea lui in conducerea trebiloru, modalitatea preaintuitiva in pertractarea afaceriloru concre­dinte lui, nu altmintrea fidelitatea comprobata tötu­ deun’a câtra Noi sî catra preainalt’a No­stra Casa, precum sî catra tier’a Nóstra Unga­ri’a, catra constitutiunea sî legile acelei’a, in fine considerandu juramentulu depusa in ma­nile Nóstre in modulu celu mai rigurosu sî mai solenesu despre acésta fidelitate, ce va se o păstreze pentru totu­deun­ a : N­o­i cu scrre se­­cura, cu de judecare matura sî cu o bine recu­­getare a sufletului, din plenitudinea potestatei Nóstre sî in puterea dreptului Nostru preainaltu, pre densulu l’amu inlaritu prea gratiosu sî l’amu aprobatu in alins’a demnitate de Metro­polit­u­­ Ar­c­h­­i­e­p­is­c­opu, precum cu ace­st’a ’lu intarimu sî aprobamu de Arch­iepiscopu greco-orientalu alu Transilvaniei sî Metropolitu alu româniloru greco-orientali de pre totu teri]­toriulu tierei Nóstre Ungari’a, anume din epar­­hhiele greco-orientali a Transilvaniei, Aradului sî a Caransebesiului. ’Lu imputernicimu data cu acést’a pre den­sulu, se implinesca tóle functiunile archiepisco­­pesci sî metropolitane ale bisericei sele, sî pana cându — precum asteptamu dela densulu cu tóta încrederea — va remane in fidelitatea in­­delorata catra Noi sî catra preainalt’a Nóstra Casa, precum sî catra lior­i Nóstra Ungari’a, catra constitutiunea sî legile acelei’a , pana atunci libera sî in pace sa se folosesca fara nici o pe­­deca ori contraducere in intreg’a sea archidie­­cesa, respective in provinci’a sea metropolitana de tote usuantiele, drepturile, beneficîele sî pre­rogativele, ce-i competu lui cu atâtul’a, sî ace­lea sa le intrebuiniteze sî folosesca. lutru a câtor’a mai mare crediamentu amu estra datu literele acestea provediute cu propri’a 1 Nóstra subscriere sî cu sigilulu mai mare pen­dinte, prin manile sincera iubitului fidelu alu Nostru, spectabilului si magnificului Augustinu Trefort, ministrului Nostru ungaricu de culte sî instrucțiune publica, in Urbea Nóstra Vien’a, la siepte-spre-diece a lunei Septembre, anulu Dom­nului Un’a mila, optu sute siepte­ dieci sî trei, iéra alu domnirei Nóstre alu dóue­ dieci sî cincilea. Francisca Iosifu m. p. (L. S.) Augustinu T­r­e­f­o­r­t, m. p. sî in acesta modu biseric’a ortodoasa din Austro- Ungari’a sub scutulu pregratiosubu nostru monarc­u sa prospereze, •— ’mi iéu voia de a ruga totu­­odata pre Escelenb’a Vóstra, ca intrarea mea in funcțiunea de Ar­hiepiscopii sî Metropolitiu sa bine­voiți a notifică Presantitiloru frați Episcopi sufra­­gani ai sororei metropolii serbesci. Este dealtminire dragostei fratiesci sî sânte­­loru rogaciuni recomendatu, cu adenca cinstire sum Alu Escelentiei Vóstre. Sabiiu, 16/28 Septembre 1873. plecatu servo, frate in Christosu: Procopiu Ivacicoviciu m/p. Archiepiscopu si Metropolitu. Nr. 202 AEM. Fscclenti’a Vóstra, Presantile domnule Episcope si Administratoru pa­triarchal ! După ce Majestatea Sea cesarea sî apostolico­­regésca prin prénait’a resolutiune din 17 Septembre 8. c. s’a indurata pregratiosu a întări alegerea mea, cu a Episcopului de până acum alu Aradului, de Arch­iepiscopu sî Metropolitu alu româniloru greco­­orientali din Ungari’a sî Transilvani’a, — ’mi ieu voia cu dragoste fratiésca a face cunoscuta Esce­­lentiei Vóstre , ca eu introdusa astazi prin congre­­sulu natiunalu bisericescu de aici in scaunulu me­­tropolitanu. amu intratu numai derâtu in funcțiune cu Archiepiscopu alu Transilvaniei sî Metropolitu atu româniloru greco-orientali din Ungari’a si Tran­silvania. Perrunsu de acea dorintia, ca legaturile dra­gostei fratiesci si ale comuneloru interese sa se sustiena catu mai strensa intre ierarhhiele nóstre. Nr. 594. Escelenti’a Vóstra! Prénait’a intarire a alegerei Escelentiei Vóstre de Archiepiscopu sî Metropolitu alu româniloru or­todocși din Ungari’a sî Transilvani’a, m'a umpluta pre mine, sî polu­­dice liberu, sî pre tata ierarhli’a de dincece de o bucuria mare , u­’a , pentru ca biseric’a româna asta curendu deveni In stare nor­mala, iéra alta , pentru ca acesta alegere in Esce­­lenti’a Vóstra a cadiutu pre barbatulu, care si in biseric’a serbésca prin meritele sele mari sî-a lasatu memoria nestérsa, care ni da garantia, ca corela­­tiunile spirituali ale bisericei române cu cea ser­bésca voru remane amicabile si neîntrerupte. Gratulandu Escelentiei Vóstre din adencurn animei nou’a demnitate inalta bisericésca, ei cer­­sindu dela datatoriuiu tuturoru bunatatiloru, ca pre Escelenti­a Vóstra Inca la multi ani se ve­tiena in vertute spirituala sî corporala, ca sa puteti porta sarcina cea grea a demnitatiei Escelentiei Vóstre spre marirea lui Ddieu si spre folosulu sântei bi­serici si a poporului românu sî sa ve poteti con­duce credinciosii la scopulu aretatu de Ddieu, — nu potu intrelasa nici eu a-mi descoperi Escelen- Vóstre dorinti’a­cordiala , ca dragostea fratiasca si concordia, care conditim­edia progresulu sî bună­starea ambeloru ierarchii, sa rem­âna nevatemate, si ca ambele conduse de semituri religióse sî de in­terese comune totu-deun’a sa se spriginesca impru­­mutatu. Totu odata notificandu Escelentiei Vóstre, ca inalitarea Escelentiei Vóstre la scaunulu metropoli­­tanu o amu adusu la cunoscinti’a domniloru Epis­copi, respective a venerab­leloru consistorie ale me­­tropoliei de dincóce, a dragostei fratiesci si sân­­teloru rogaciuni recomendatu, amu onore­a remane cu cea mai distinsa inalta veneratione Aiu Escelentiei Vóstre In Carlovitiu, la 8 Octobre 1873, prea plecatu serva, Nicanoru m. p. Episcopulu Pacratid­ai sî Ad­­ministratorulu patriarhatului serbescu. Publicandu aceste doue acte de mai susa schimbate intre capulu Metropoliei nóstre si intre Administratorulu Metropoliei serbesci suntemu in totu dreptulu de a presupune, ca acésta cordiale salutare a copetenieloru ambeloru ierarchie va fi intempinatu de câtra creștinii noștri ortodocși de ambe părțile cu cea mai viia plăcere. Dopa cum amu intielesu din isvoru demnu de credintia Escelenti’a Sea Presantitusu Archieppu­sî Metropolitu Procopiu Ivacicoviciu astadi s’a intorsu dela Bud’a-Pest’a dela depunerea juramen­­tului cu consiliariu intimu alu Majestatiei Sele la Aradu, unde va petrece până după întregirea scau­nului episcopescu de acolo, pre carea o va conduce, conformu § 99 din Statutulu organicu.

Next