Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)

1874-01-13 / nr. 4

patatii dreptei si esorteza a se uni in faci’a unui adversaria compactu si disciplinotu ca stang’a. Unulu din organele Orleanistilor, cu ocasiunea demissiunei ministeriului, strigă cu emfasii: „Ai nostri nu se liem cu ori ce pretiu de portofoliele soru.“ Cum remane dins cu acesta de chiar a liune in faci’a manevreloru cabinetului ? „Le Siecle“ respunde : „Nu se tiemu cu orice pretiu de portofolie dar a Je strengura inima, le incungiura cu bradele si le ascundu in senu cu transporturi de iubire asta de pasionala, incatu nu li s’amu pote lua aceste scumpe portofolie fără ale luă in acel’asi tempo si sufletulu. Ducele de Broglie face un’a cu preciosulu marochinu ce consiene vie— ti’a sea. Voci din Francia asupra articolului publicații in „Nordd. Alig. Zeitung “ Dîuariulu „Opinione Nationale“ constale dia, ca limba giplu dîuariului „Nordd. alig. Zig.“ aru fi fostu fata cu alti barbati cu cum au fostu cei dela 24 Muiu si 19 Novembre (a. ti.) impossibilu. ÍTnu cabinelu, care in cestiuni religiose aru fi observatu conscientiosu neutralitatea prescrisa de dreptulu nostru publicu, n’aru fi favoritu sî incuragiatu peregrinagiele si care s’aru fi tienutu in referintiele sele catra staJi’a si pontefi cele de lini’a observata de celelalte poteri catolie, aru fi potulu din capulu Jocului responsabilitatea pentru pastoralele episcopilorusî pentru articuli foitoru clericale, arci si pututu pretinde pentru demnitarii catolici sî pentru scriitori beneficiaru de dreptu alu libertaliei, de care se bucurau toti cetatienii in asemenea mesura. Deja cerculariulu domnului de Fourton — ceea ce trebuie sa recunoscemu __a indreptatu pre lângă solu coloritulu seu celu palidu situatiunea regimului dinisioiu ; foile aprope de regimu se păru ca ascepta cu mare tema interpelatiunea generalului Du Temple. In impregiurarile de falia cu greu se pote persistă in acea, ca se va face interpelatiunea, deorece in lucruri diplomatice cabinetulu e in mai buna posetiune că oricare altulu, a dejudeca oportunitatea sau neoportunitatea unei pertractări publice. Noi din parte-ne amu credintu ca interpelatiunea generalului clericalu aru fi oferitu regimului o ocasiune buna de a-si pronundă publice sentiemintele sele cele adeverate. Daca numai consideratiuni parlamentarie sau ministeriali, daca numai frica, ca edificiulu si oraitoriu alu unei majorități compuse cu multa truda, aru impede că acestea enunciatiuni necesarie si salutarie, barbatii guvernului de acum aru luă asupra-le cea mai grea responsabilitate sî chiaru din punctu de vedere alu intereseloru loru personali o astufeliu de lenuta nu se póte pricepe pentru ca ce cascignaru pote ave salvarea unui portfotu, déca acest’a aru aruncă hiéra in o aventura noua sî infricosiala, din carea dopa tóla verisimilitatea n’aru mai esi cu viétia. „Aimbire natonale“ adauge la articululu din „Nordd. alig. Zig“ nisce observări de loto prevenitóre . Noi amu scasalu pre pedantulu siretu, ambiguu si malitiosu, care se ascunde după acestu coifu de diplomația sa si gale cuventulu. Nu se va asceptă dela noi o refutare formale a acestui conglomeratn de observatiuni nechiare exagerate 6e facarite, in care se esprima numai dóue semireminte , ar’a contr’a Franciei si nerusinarea invingatoriului. Noi ne vomu restringe numai la o observatiune si aceea e, ca guvernulu maresialului presiedinte n’au facutu nimicu, absolutu nimicu, prin ce aru fi abatutu politic’a Franciei dela calea reservata, in carea liberalulu Thiers, amiculu „luminatu“ alu liberaliloru germani, au introdusu tote referintiele nóstre catra săntulu scaunu si biserica. Nu, domnulu de Bismark n’are de a impută ducelui de Broglie, cu atâtu mai putiemu ducelui de Decazes o abatere in favorulu partitei clericale. Noi avemu causa, continua lotu acest’a fora in articulu seu din frunte, de a crede, ca, déca atacurile unoru episcopi francesi si unoru organe ultramontane cu dispusu rea pre principele Bismark, acest’a e ingrigiatu pentru periculii, cu cari vre-o învingere a radicalismului in Franci’a aru amerinlia Germania sî intreg’a Europa. Dejă la alegerile din urma, precum vedemu, radicalii germani au castigatu terenu in diet’a tierei. Contele Arnim sa fiu accentuatu, după cum amu intielesu, la regimulu francesu putienu atacurile episcopiloru sî a foiloru ultramontane, ci mai multu ingrijirile, cari le insufla progresele radicalismului in Franci’a cabinetului din Berlinu, sî temerea, ca regimulu nostru in unu momentu venitu n’aru fi in stare, a dispută demagogiei suprem’a potere. „Contele Arnim sa fia dezhiaratu, ca regimulu Germaniei se simte de obligatu a face pentru ca sub acesta tóte reservatiunile. Foile bieristice sî cele radicale insidla opiniunea publica, cându priu pasiunu domnului de Arnim presocot'a ultramontanismului (!) Germani’a si Europ’a au cetitu anchetele nóstre parlamentarie asupr’a agitatiuniloru înscenate de conducătorii revolutiunei francese dela 4 Septembre 1870. Germani’a si Europ’a cetescu foile nóstre radicali sî vedu progresele demagogiei in aliantia cu sufragiulu universalu , de acea făcu dispositiunile pentru a preveni acest’a plaga sî ne admoneza. Noi putemu sa o spunemu siguru, ca venirea la putere a cetatienului Gambett’a sî a compliciloru sei aru fi unu signalu pentru o noua invasiune.“ 14 Conferintiele invetiatoresci din Braun. (Urmare:) Ea tienn, procedura melodica a oricărui invetiatoriu, a fi forte gresita, déca invetiatoriulu : a) Se infatisieza scolariloru prea seriosu, ori de totului prea copilaretiu adeca, déca invet, nu cauta a se acomoda după flacare, ci tradodia sî conversedia cu toti in unu chipu. b) Déca nu se demite in convorbiri sî conversari feliurite. c) Déca frânele ordinului in invetiamentu si a disciplinei preste totu ori se tienu de totu prea încordata ori de totu prea libere. d) Déca invet. numai decâtui pune scolariului cartea in mâna spunendui sa invetie de aici . . . pana aici“. e) Déca invet. indata i dâ scolariu lui, tabliita, plumbeaza, tiennta, creta, har: thie, peana eet. sa scrie. *» f) Déca invet. scrie cu man’a scolariului. g) Déca invet. scrie intaiu cu tiereza, apoi face pe scolariu se scrie pe urma cu peana cu negrela ec. h) Déca i dă scolariului sa scrie totu a b ceile dela a pâna la s dicendui „scrie de aici pâna aici“. Scolariulu scrie firesce de sila ce sa apoi de asemenea scrisore ori foca ? dara cine ’si póte închipui cum e . . . . i) Déca invet, indata ce i-au datu scolariului cartea, ’lu întreba: „scli rugăciunile, tatalu nostru ? (am euditu dicându si: „tata nostu“) etc. apoi incepe alu invetiă, ori pune pe altu scolariu se ’lu invetie. l) Déca invet. indata incepe cu despărțirea litereloru in vocale sî consonante, sa cuventeioru in silabe după melodiilu analiticii in sinteticu. m) Déca invet. numai decatu intra cu ei in gramatica spunendule propusetiuni intregi sî dicendu d. e. „tabla e négra“ etc. „sa stiti ca acest’a este o dicere“ etc. si multe alte proceduri asemenea au fostu sî suntu inca sî astadi pe multe locuri. Astfeliu de proceduri fiindu de totului totu silite si ne corespundietorie, suntu — după părerea mea —, totu atatea erori mari sî grele iu invettamentulu elementariu, cari nici de cum nu atragu dragostea copiiloru ealca scala, ci contra tragu, frica, ura sî disgustu: din cu astfeliu de proceduri metodice, inventatoriulu nu apropio pre copilu de scóla, ci ’iu d'parte din asia de tare si varsa o ura atâta de mare in elu calra scóla, incâtu nu numai elu că copilu — in etatea copilăriei —, dara chiaru sî cu omu — că barbara maturu cu copii, numai are atragere calra scóla. De aici au remasu — parte mare —, suvenirile cele rele si amare despre scóla; de aici inca sî astadi — omenii, cea mai mare parte suntu cu totulu nepăsători de scóla. Ei in locu de a îndemnă pe copii loru la scóla, inca i discorajadia infricândui, ca la scóla au sa intimpine feliurite greutati, sî déca nu voru poté invetia se voru pedepsi aspru etc. etc.incâtu pentru pedepsele cele próste, rele, ne umane ba unele trecute chiaru iu tirania cari sau asilalu in vechime sî se mai usita inca si astadi pe unele locuri, voiu aminti mai josu. Acum déca stau cele până aici afrmate, apoi oricine ’si póte închipui ba sî precepe, câtu de multu detrage o asemenea procedura greșita, din meritulu invettamentului — celui adeveratu instructive Atât’a inse nu e destulul Omulu consta din dóue parti adeca*. din trupa sî din sufletu. Invettamentulu inca consta din doue parti, adeca din Instrucțiune si Educatiune; una fara de alta nu potu face invettamentulu adeveratu, nu se potu închipui, nu potu esiste, sî totuși — dorere! vedemu esemple destule; vedemul practic a aduse instrucțiunea fara educatiune. Acésta eu o inttelegu astfeliu: ca invetiatoriulu, instructorulu'etc. invatia pe copilu a sei bine — scrie, ceti, feliurite istorii etc. etc. dara apoi a) pe sterpirea moravuriloru celoru rele, cu cari băieții vinu de acasa sî de pe strade incarcati. b) Pe ordinea cea buna sî disciplin’a cea regulata si c) Pe religiositate sî moralitate nu pune nici unu pretiu, era dara in termini scurti instrucțiunea fara educatiune cum se face. Me temu totuși ca in ceea ce privesce educatiunea nu voiu fi bine inttelesu; deci pentueá se fiu bine sî deplinu intielesu si in acesta privintia fie-mi permisu a ve spune ceea ce amu auditu sî vediutu eu, cu propriile mele organe ale audiului sî ale vederei, amu vediutu pe unele locuri, ca: a) Scolarii ascundu ori dela alții, sau mai bine dicendu fura, péna, tieruse, harthia, creta plumbel’a penale, negreala, cărtcele, ba sî carii mai mari, cruceri, pane etc. sî ori ce i vine lui bine inainte ori dela cine, ori unde si ori candm b) Se impingu, se impedecă, se bătu cu brusi, cu petrii, arunca cu lemne etc. etc. e)Inspectionandu in totu joculu sî lempulu porturile scolariloru) amu aflatu si vediutu mai departe școlari, pe la nunte, pe la jocuri, si alte adunări ale juniloru din poporu, ba ce e sî mai multu, iu birturi, bendu vinu bere, vinarsu etc. ba chiar si la scóla adocându. d) Amu vediutu ca școlarii nu dau onorea cuvenincióse acelor’a cu carii se intalnescu, si nu vorbescu amesuralu datorintiei scolariloru. e) Arau auditu injurandu — suduindu, cum i vine la gura, i amu auditu batjocorinduse, ne astediati, leneși apoi de sine se intțelege ca sî mincinoși mari. f) Amu auditu vorbinduse, baamu vediutu chiaru scriindu pe nesce usi, nesce cuvinte triviali, urile si atatu de proste sî spurcate incatu chiaru si omulu cela mai murdariu trebue sa se ingrezi o siedie de ele audiendule. g) Amu vediulu sverlindu dopa găini, ratie etc. etc. smulgandu gasce, adeca pene pentru scrisu etc umblandu prin grădinile ómeniloru după pómne, după cuiburi de paseri sarindu garduri, rupendu sî stricandu ori ce se veară înainte. h) Amu vediutu scuipanduse, de ómeni seraci zidindu sî batjocorindu-i, dopa drumari aruncandu cu petrii strigandu sî flue— randui, facendu uriciuni indrumau in apa, pe langa casele si locuinttele ómeniloru in batjocura, ba chiaru si imprejurulu scóleloru. i) Amu vediutu scolari batendusi jocu de ómeni bolnanî, de straini, de calatori, indreptandui pe caii ratecite. l) Amu vediutu apoi in scóla, ca de locu nu stau cu atențiune, ba ce e mai multu sî candu dicu rugăciunile; unii privescu in o parte alții in alta, unii ’si punu sau cauta pălăriile, alții straile, alții alte vestminte sî cărțile etc. unii undu alții umbla pe sub scaune caulandu . . . dara din gura gravidu sî strigsndu unii prea tare, alții prea incetu, alții nimicu; unii începu alții stau pe la midilocu, iéra alții gata rogsciunea. m) La biserica umbla putieni sî raru, cari umbla ridu, se impingu, se tragu de peru, intra in altariu ridiendu, esu ridiendu, esu din biserica afara totu in fuga, alergându tropotindu, vinu iéra , se ducu la clopote, acolo apoi scriu, făcu sî vorbescu, câte necuviintie sî uriciunitóte etc. etc. ce sa mai dicu apoi de necuratienia ? — n) Amu vediuta scóla plina de pravu pre toti paretii, si pre podili sosu tre seturi de paiengeni, nespilata sî nematurata, plina de noroiu glodu, apoi scaunele, ușile etc. tóte piscaluile cu creta, cu tierusa sî negrela, taiate cu cutielelu si farmate ele. figuri incâtu ii vine omului a o asemenă cu unu edificiu prapadilu unde se aduna sî umbla cei mai prăpădiți sî destramati omeni. o) Amu vediutu cărțile, libelele si alte elaborate ale scolariloru, descusute, deslegate si rupte, din causa ca școlarii arunca cu ele unii după alții, apoi piscaluite etc. etc. libelele scrise altulu unu rendu întregi), altulu 2—3 renduri, altulu jumetate, fara ceealalta parte (eta piscaluita, altulu scrisu intorsu, impuru si atâtu de uritu, incâtu nici ca ’si mai póte închipui omulu vre-o curatienia etc. p) Necuratieni’a trupului : perusu lungu, mare si nepeptenatu, urechile, fati’a, grumadii si mânile nespălate, unghiile üríte si ne taiate , vestmintele rupte si descusute, negre, apoi inca sî murdăria sî altele sî altele forte multe de feliulu acest’a amu auditu si vediutu in mai multe locuri pre unde amu umblatu.*) Acum credu ca nu mai e de lipsa sa intrebu : cum este si se póte numi o atare scula, buna séu rea ? cum este procedura metodica a invettatoriului respectau, este ea domma de imitatu si de laudatu ori de condemnato ? unde este asta dara, regularitatea, ordinulu bunu si discipline? unde este curatienia ? unde este fundamentulu cela solida pre care are sa se dasedie intregu invettamentulu adeca , unde este religiositatea si moralitatea ? in cele de pana aici nu-i urma. A-si mai are de acesta feliu inca multe forte multe de amintiru, precum si fatia cu procederea investamentului după feliurile metode , inse deocamdata me marginescu pre lângă atât’a, reservandu-mi dreptulu de a face, in asta priviotia, unele notlte in elaboratulu meu ce va urma după acesta prevorbire. loru Acum — falia cu scăderile scolaripână aici pretate, — ce cugetați fratiloru ? . .. unele că acelea potealevor nu noi lua de basa pentru intregu invettamentulu ? Pote-vomu pune fundamentulu inventamentului pre o basa atâta de slaba ticalosa sî rea ? A face asta,feliu nu aru însemnă alta, decâtu a zidi casa pre nisipu, aru însemnă ca noi cu deplina bunavointta, cu mânile nóstre chiaru ama impinge sî surpă tinerile mladitte, ba intreg’a generatiune pentru totu-deun’a in abisulu perirei. Deci déca noi voimu progresulu sî viéti'a tinerimei nóstre, apoi sa ne ferimu de acelea că de foca, sî sa ne silimu din tóte puterile a sterpi acelea reulati —unde se afla, — din radacini. —Nu desradacina moravurile, apucaturile, ba pentru unii scolari potu dici chiaru însușirile, nu sterpi reutatile ace a) „Nici o regula fara esceptiune“ amu vedhiutu iise in unele locuri — spre cea mai mare plăcere sî bucuria — contrariulu la tóte acestea, de doritu aru fi asta dara ca in tóte locurile se fia asemenea.