Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-05-30 / nr. 42
166 intu nici cându, ba chiaru o nedreptate politica, cându intr’unu statu regulatu saru concede, ca pre cându celelalte musiicipio din licra si eserciéza dreptulu numai pentru sine, municipiele sasesci sa-si esercieze dreptulu acest’a de o parte pentru sine deosebitu, de alta parte in Universitatea natiunei sasesci, intro corporatione ce nu pate sa fia politica, pentru ca — după cum amu observatu — ea n’are nici unu cercu de activitate transpusu ei relativu la administratiunea publica, ba ea l'aruga respinge neconditionatu deia Sine, deci i s’aru concede sa pórte o parte din darea domesticale pentru cercurile singuratece ce pretinde ale representa. Asupra acestui punctu prudenții si circumspecții demni observa o tăcere bine calculata, pentru ca in momentul in care pres[a Germaniei va fi bine informata despre acesta, indata se va convinge, ca jesoitii nostri sasesci nu trebuie asemenati cu oile, pentru a carora esistintia trebuie sa ii fiiu ingrijitî, ci din contra cu lupulu care se nevajesce ca i se turbura ap’a. Sașii in numeralu lotalu na togm’a 180,000 suflete eserciéza unu dreptu jurisdiciiunalu in 9 comunități ispaniali 2 districtuali sî 7 cetatienesci, prin urmare in 18 corporatiuni representative politice. O mesura acest’a de dreptu representativu politico, de care nu se mai bucura nici o nationalitate de pre teritoriulu coroneistului Stefanu sî totusi (sasii) striga in gura mare ca li se vatema drepturile, fiindu ca nu li se pote concede sa-si mai esercieze dreptulu loru a doua ora in o corporatiune nepolitica fara de a vatema forte tare egal a îndreptățire a celorlalalte nationalitati. Totuși vulpile viclene, nemulttuminduse cu strigatele loru si cu seducerea presei germane, se incerca sa prindia in cursa sî pre românii din fundulu regiu. Pre cându (vulpile viclene) scriu in foile straine ca majoritatea precumpanilória a poporaliuei din fundulu regiu sî inteliginti’a ei — românii — suntu porcari, furi de vite, comuniști insetati de averea sasiloru sî telhari, sî pre de alta parte in organele din patria denundéza pre romani, ca vom da cheile la Romani’adéca prin o împărțire noua se va matură ruin’a cea vechia , pre atunci cocheteza cu românii cei denundati oferindu-le aliantia ofensiva, a carei spese sa se oblige ale plati cei ce li vom primi alianti’a. Ceea ce in afara a avuta efecta in vntru nu va succede, caci aici suntu bine cunoscuți domnii pappenheimi pre lângă tóte asigurările loru. Cu ce indignaliatie au respinsa românii alianti’a oferita loru cu o credintia mai rea decâtu credinti’a greca (fides graeca) adeca cu credinti’a sasesca (fides saxonica), despre acest’a ne póte convinge articululu de fondu “Procedere prudenta sî circumspecta“ publicata in „Tel. Rom.“, anu dîuariu romanu ce apare toam’a la vatr’a unde se faurescu intrigele iltra sasesci.“ După acest’a urme dia articulolu mentionatu reprodusu din fói’a nostra, care credemu ca e inca in viu’a memoria a cetitoriloru nostri. — Procedere prudenta sî circumspecta. Sașii multu trambitati de pionerii culturei in orientu, ei o manutia de ómen', au devenitu cei mai aprigi contrari ai regimului actuale, din causa ca acestea au cutediatu a închide universitatea sasesca, carea voia sa discute proiecte de legi in a dou’a instantia paralelu cu parlamentulu centrala a caroru discursiune nu compete universitatiei pretinse sasesci. — Ei, sasii, prevediendu, ca regimulu actuale voiesce a-i baga in egale cadru cu ceilalti cetatieni ai statului de alte nationalitati, si a nu mai suferi positiunea loru esceptionala, privilegiata, desvolta o activitate estraordinaria sî se planga sî văietă până prin America, ca regimulu actualu le-a calcatu dreptulu loru istoricu sî are de cugetu a le confisca averea natiunala, sî a imparii fundulu regiunea tacaveru intr’unu modu mai corespundietoriu sî folositoriu poporatiunei din „tiér’a sasésca“. — Acésta cutezantia a regimului actuale o predica sasii in lumea intrega dreptu de calcarea privilegieloru Iora, si ceru punerea ministeriului de interne in stare de acasa. Ameriulia, ca deputații lom voru depune mandatule, déca se va încumeta ministeriule, respective parlamentulu centrale, a lua numai o comuna din fondulu regiu sî o aru imparii la altu municipiu. S’a vediutu apriatu, ca ei prin representatiunile si protestele loru se tienu strictu de Andreianulu celu abolitu, ca ei voru sa fia ,unus populus“ dela Orestia până la Barao 11u , sî din acestu punctu de vedere nu voru, ca sa se anecseze Oresti’a la comitatulu Unedarei. Numai asta se póte explica energic’a loru intrepunere pentru sustienerea teritorieloru romanesci. —Ei, sasii, sa apere intregitatea teritorieloru locuite de români ?! — Sciu ei de ce o făcu acést’a, nu pentru noi, ci pentru ei ! — Sasii dau sa pricepa regimului, ca noi suntemu revolutionari, sî voimu sa face rau o Daco-Romania in aievea, déca nu le va lasa regimulu privelegiele loru cele vechi. „S. D. Tageblatt“ din Sabiia in fapta amenintia regimului cu românii, numai sî numai ca sa sparia pre regimu, ca acest’a cutremuratu de ameninttarile sasesci, sa le garanteze influinu’a de pana acum in fundulu regiu, ca ei sa pota, cu contraservitiu tiene pre români in freu sî sa-i predomineze in fundulu regiu. Totu „S. D. Tageblatt“ din Sabiiu bocina, ca depa cum va totusi nu li se vom sfeti dorinttele loru, ei se voru înfrăți cu românii, si voru află ei sî ca acești’a unu feliu de „modus viverdi“ si apoi vai de unguri ! Bata virtute patriotica ! Acésta apropiere a sasiloru de romani este o adeverata fadarnicia, si totu odata o necualificabile denuncatiune cu purulu interesu de a înainta numai scopurile egoistice sî specifice sasesci spre cea mai mare paguba a nostra. — De aceea noi respingeam vnbrarea cu atare înfrățire zadarnica, si speramu ca regimulu petrunsu de înaintarea intereseloru tuturoru locuitoriloru statului nu va mai suferi vechiile privilegie sasesci, care numai corespundu spiritului tempului presente. Regimula sîrlet’a se va fi convinsa ca privilegiele trebuie sa fia odata denaturate, ca sa nu mai impedece acelea înaintarea si bunăstarea poporatiunei celeilalte din fundulu regiu, sciindu ca cea mai buna garanția pentru prosperarea statului este multiumirea tuturoru locuitoriloru. Transpunerea fonduriloru școlari, comune dieceselor a rom. gr. or, din Aradu si Caransebesin, la Epitropi’a din Aradu. Amu amintitu la rendulu nostru, cumca in cele doue, resp. trei dîle din— tâiu ale lunei lui Maiu, completându-se realminte operațiunea de împărțirea fonduriloru școlari până aci in comuna ca ierarci’a serbesca, sub conducerea guvernului magiam administrate, — partea româna s’a transportatu la Aradu unde in diu’a de 4 Maia s’a depusu in manile Epitropiei provisorie române, administratorie, resemnându-se banii si obligațiunile sî actele — formalminte si specialmin te, iéra— o lada mare cu contractele despre 10 perceutualitatea comuneloru,sî cu unele altele documente, resemnându-se numai in totalu, până la alegerea unui contabil« sî a notariului speciale, cari sa primesca acea gramada de valori si acte, bucata de bucata. Presentându-ni-se acum una documentu oficiale, adeca consemnarea speciale a valoriloru si adeverinti’a despre primirea acelor’a din partea Epitropiei, a ne tienemu de detormtia a estrage din acestu documentu autenticii datele sî cifrele speciali positive sî ale comunica in colonele fótei nóstre spre deplia informare a onoratului publicu. 1. In numerariu s’au predatu sirespective s’au primitu: 1. Foridulu pentru edificiu preparandialu din Aradu, cu 5464 îl 26 cr. v. ?♦ 2. Restulu casei dela Dec. 1872 sî cu interesele până la 1 Maiu a. c. cu 902 fl. 36 cr. 3 Restulu casei după manipulatiunea Jel.g.l.oMle dela 13 D.p. 1872 până la 1 Maiu 1874, 1458 fl 41 cr. 4. Partea dintr’o oblegatiune’ camerale vechi, neschimbabile si deci resemnata pârlii serbesci _ 12 fl. Împreuna in bani gata : 7,837 fl. 3 cr. v. a. __ II. In obligațiuni de statu, cu 5 °/ • 14 bucati de câte 1000 fl. si 8 de câte ÎO0 fl. împreuna in valoire nominale de ___ 14,800 fl. III. In obligațiuni private, ipotecari, cu 6%, 93 bacati, cu actele de intabulatiune, in sumn de la 105 fl. v. a până la 5000 fl in totala valore reale de — 54 146 fl. v. (NB 1 Obligațiunile duble, seu cari se afla in procesu, după invoiela sau in— credinti ale pârtiei serbe pentru încasare pre lângă continu’a controla a nóstra, avendu la fia-care încasare a unua împărțirea in dona a sumeloru încasate.) IV. In obligatiuni de restanti’a 10 percentuale, capitalisate , 27 bucali, dela 27 comune, in suma totala de 3461 fl. 10 cr. v. a In suma sumeloru deci s’a predatu, respectiv minte primitu — in numerariu, obligațiuni de statu, obligatiuni private ipotecari sî obligațiuni comunali. 80 286 fi 13 cr. v. a. 1 Despre sumele ce stau in procesa sî despre valorea ce representa contactele asupra actei 10 percentuali, precum despre restantiele de multi arii ne— solvite după aceste contracte, se va face aretare speciale după specialea predare a acelora. — „Alb na.« Serbatorile «lorunesci. (Studiu din anticitatile bisericesci.) (Urmare.) Ca Duminec’a stalpâriloru s’a numita in biseric’a primitiva sî Duminec’a lui Lazaru. ’si are basea in Evangeliulu lui loanu 12. 1—18— a dîlei, carea tradeza despre ungerea Domnului cu miru, de Mari’o, in cas’a lui Lazaru, sî apoi despre intrarea in Ierusalimu. — In biseric’a apuséna abia in seclulu VIII Beda Venerabilis (1735) a tienutu cuventu la Dum. stalpar, fara ca sa fia ansa la o serbare bisericésca. Alte solenitati seu ceremoniale, cari distingu acésta dl, suntu sântirea oliveloru sî processiunea cu ele. cele Aceeași este a se duce sî despre trei dale urmatóre ale septamanei mari, cari numai in urmarea tempului au capetatu caracterulu loru specialu bisericescu, precându in anticitatea fara orecare distingere speciale creștina se petreceau in postu si rugăciune. — Cu atâtu mai vertosu se inaltiaza inca in anticitatea odenca cele trei urmatóre prin serbarea loru. b) Joi ’a mare. — Acesta diua. se numia in anticitatea creștina simplu asia : sant’a di a cincea din septamân’a mare /negári nefert), i agia nevrug. In biserica apusena se numesce : Joi’a verde, — dies viridium, numire din evulu de midilocu, ci cultulu ei este pusu pre Joi’a IX după Pasci. — Alte nume precum : dîu’a cinei Domnului, dîu’a natale a eucharistiei, dîu’a pânei, dîu’a natale a paharului, dîu’a misterieloru, sau a spalarei pecioreloru (dies pedilavii et capitilavi, după loanu 13. 9.) suntu după diferitele lucrări ce s’au seversîtu intru aceea. c) Ci mai multu cu oricare alta di in ana a fostu serbata Vinerea mare , ca diu’a crupei rov prav-ov, dies crucis, dies dominicae passionis) intra amintirea de patim’a si mortea mantuitoriului, inca din tempurile primitive. După o datina vechia o numeau comunitățile creștine din judovi, impreunandu-o intra un’a cu Sambat’a : Jra- accGxtvr,/, si in asemenare cu pasch’a invierei (?rao/a avasTccGtjuovi dlceao nao/a OTavQccciuov). — incalu pentru postu, acel’a se observa cu rigore dela 3 ore ale dîlei premergatóre pana la cântatulu cocosiului spre diu’a invierei (după potintia). In unele comunități orientali, ca in Antiochi’a, era daiin’a a conveci, nu in biserica, ci afara de cetate, in cintirimu. „Sî pentru ce“? intreba stulu Chrisostoma intru o cuventare a sea pentru acésta Vinere, la Antiochi’a, dupa ce putienu mai incinte a vorbitu sî esprimatu admirarea sea preste acestu usu atâtu de frapautu, barea dîlei. Elu 'su afla inse d'aru in ser„Celu rastignitu, dice elu“, a fostu rastignitu afara de cetate. Prin aceea ne conduce si pre noi afara de cetate. Caci lui cu pastoriului i urméza oile, sî unde este regele, acolo suntu sî suditu. Sî pentru ce ne adunamu togmai aici, sî nu înaintea altei porti a celalei, unde facu sî remasîtie de ale creștiniloru adormiți ? Pentru ca aci facu cei mai multi. Deorece Iisusu intru acésta dina a descinsu la cei morți , asta tocmai pentru aceea ne adunamu si noi aici, si chiaru locolu pentru aceea se numesce „locu de odihna“ (quietorium), ea se invetiamu, ca morții ce jacu aci nu suntu morți ci dormu (Horn, eigro oyo/na roy xoi/urjrrjQioy xa £ sig toi/ pravQoy TOV ScyTJIQOS 71/LlCOr'). d) Sambat’a mare sî noptea pasciloru. — Pre lângă Vinere, ba inca si mai multu ca acést’a a fostu serbata in biserica anticitalei creștine, Sambet’a înainte de pasei „Sambet’a mare“ (tontya odßparoy, sabbatum magnum), cu celu mai rigurosu tempu de posta. Se pretindea dela fta care atunci (ca sî adi) care aru potea, ca sa postesca ambe dîlele , inse, care nu aru potea suporta, se postésca celu putieru tóla Sambet’a adeca de Vineri sér’a la 6 ore pâna in cantatulu cocosiului in nóptea pasciloru, Caci acesta aru fi intru adeverii tempulu, despre care dice Christosu. După ce se va lua dela densii mirele voru posti. (Mat. 9. 15). Partea înainte de a media dîlei a fostu destinata pre lângă meditatiunile domestice sî preparatumei spre botezu a cateehumeniloru, sî cultului solemnu. Alternativa printre rugăciuni se ceteau sî cantau din psalmi sî propheti, apoi urma bolesulu, si cetirea din evangeliu, cu predic’a immediata. Apoi era cântări si cetiri alternative, pâna cându cantatulu cocosiului celu multu asceptatu sane la miediulu noptei, sî sa lea postului se schimba in saltarea pascale. Pentru credincioși era prescrisa strictu a veghiu intru acea nópte, sî Lactanlia (■f 230.) aduce despre aceea unu motiva duplu. Mai intâiu ca acest’a este nóptea in carea Christosu, dupa morte, s’a intorsu in viétia 3 pre lângă aceea, inca si a venirei sale celei preamărite (lust. VII. 19). V Mai chiaru afirma acest’a Ieronimu (Math. 25. 6.) dîcendu . Este o traditiune a iudeiloru, ca Messia va veni la miediulu noptiei, întocmai cu pre tempulu esirei din Egiptu, sî de aci, — dopa părerea lui — s’a pastratu cu predania apostolica ca la priveghierea pasciloru, poporulu sa nu se departa din biserica înainte de miediulu noptiei intru somnulu asceptarei sele la judecata. — Se intielege de sine, ca deó.ece pribischierile arau a se tiene noptea trebuiau bisericele provediule cu luminări. Ci atât’a nu a fostu destule, caci in cetatile cele mari creștine, ca Constantinopolulu, erá