Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-06-30 / nr. 51
203 alegere nu póte sa fia eflosulu statului naturale, ci numai eflosulu vietiei de stătu. Statulu ce e dreptu e indatoratu la tóta intemplarea a se insui ca toti fii sei sau duceau toti copiii sei sa aiba cultura si cualificatiunea de ajunsu la eserciarea acestoi dreptu. Până cându acesta cualificatiune nu se afla, până atunci introducerea sufragiului universalu va ave numai influmntie rele. Se ataca cenusulu sî la prim’a vedere se pare ca este dreptu imputarea făcută de contrarii censului . Cu ce dreptu cualifica togin’a 10 fl. de contributiune si nu 8 seu 9 fl. pre cetatiénulu respectivu de alegatoriu ? Dara Tisza se nisuesce a respinge imputarea provocându-se la normele despre etate. Aci inca se pote întreba : Pentru ce se receru logm’a 20 ani sî nu 18 seu 19 ani ? Intr’adeveru ca se afla genii de 16 ani sî nătărăi de 80 ani. Aretandu oratorulu ca nici votarea secreta nu este practica si folositória se intorce catra deputatutu dela Panciova Dr. Politu. Mai intaiu lovesce oratorulu pre Csanády care in nevinovati’a sea aplauda espunerile lui Politu si in urma se pomeni cu citatulu „La Philippi séra no voma vedé.“ De ehiaratiunea ce a datu Polilu provocatu fiindu de catvai. Schwarz a fostu, continua oratorulu, mai vatematória decâtu insusi citatulu. Cine suntu cei ce ’si dau rendezvous la Philippi ? Spiritolu inselatu de resbunare alu lui Cesaru si ucigatoriulu lui Cesaru, Brutu. Cum se pote deduce de aici o intempinare franiesca a inimicului comunu, oratorulu nu ioticlege. Dara densului că ori sî cărui altu membru din casa nu-i pasa de ameninttarile Gusti amintite. Ce urmări a avutu „întâlnirea nóstra la Philippi?“ Suprimarea generale, despoiarea sforiiala de ori-ce naționalitate, in care suprimere tele natiunalitatile au gemutu până cându Ungari’a cea tenace i a eliberații de sub acelu jugu. De altmintrenu nu e de miralu cându Politu deciara ca novd’a din cestiune e îndreptată contr’a paliunalitatiloru sî cându o condamna, pentru ca acest’a a facut’o sî unu deputatu magiaru. O atare purcedere in parlament a oratorulu o numesce ustoritate culpabila de minte. Acésta alusiune privesce pre Mociari. Folitu in locu de adice ca Ungari’a nu póte esista decâtu ca Helvetia resariténa sa fi dîsu mai bine ca Ungari’a va încetă, pentru ca unu statu federativa nu este statu unguresco. Oratorulu se provoca la statele libere americane cari formeza numai unu statu nationalu cu o limba oficiale. Cându unii la noi voru voi sa faca din Ungari’a Helvetia resaritena, alunei apoi ne vomu întâlni la Phlippi, va putea unde va fi o imbratisiare, care trânti la pamentu pro ambele pârli sî atunci eara numai magiarismulu va eliberă nationalitătile (de sub jugulu reactiunei). Politu a prononciatu citatulu seu in limba germana. De vomu trebui sa ne intalnimu vre-odata la Philippi, atunci densulescu nu va mai vorbi publice sau numai in limba germana. Poliz aminteste eventualitatea unui regimu reaclinnariu de cat la Viena, care va intorce paragrafii penali din legea electorale contr’a magiariloru. La aceste respunde Tisza : La unu atare tempu ori vomu vota pentru proiecta ori nu, vomu fi barbati linisciti. Au mai vorbitu Csiky, Gabody sî Helly contr’a, Aug- Pulszky pro iise numai catra bance gole. In „Tromp. Carpatiloru“ Nr. dela 23 Iuniu gasimu unu articulu interesantu din Macedonia , din care reproducemu sî noi urmatórele : nule „Dupa cumva este cunoscutu, domredactorii, românii din Macedoni’a, din Epiro-Thesali’a sî din Albani’a, fiindu forte speculanți sî intreprindietori, si ne avendu in patria loru natale unu câmpu destulu de vastu spre a sî esercită acestu talentu alu loru, sau departatu din simlu ci multi dintr’ensii, sî s’au stabil tu in diferite parti ale sumei si mai cu sema in cele mai principale centruri si debusieuri de industria ale Europei, unii ca comercianți, alții ca bancheri, ca artiști, că antreprenori etc, in câtu, până la inceputulu secolului actualu mai totu comerciulu Turciei cu Europ’a eră in mânite români^ loru macedoneni sî a chiotitoru (greci de la insula Ohio.) Destulu este sa scie cine-va ce era orasiulu românescu celu mare sî splendidu alu Moscopolei pre la secolulu XVIII ca sa n’aiba nici o îndoiala asupr’a acestui adeveru. Totu din acésta causa au emigratu sî s’au stabilitu sî intiér’a românésca mai multi români din Macedoni’a, din Epiro-Thesali’a si din Albani’a, carii gratia pomenitului talentu de ginta ale loru, au ajunsu sa—sî faca in finulu mumei loru veche (Romani’a), positiune importanta. Numele domniloru Germani, Magiade, Leon Ghica, Dumb’a, Nicolache ,bhailu, Gog’a, Danu, etc. este o dovada incontestabila dliselorii mele. Dara, nu stiu deca a-ti observata unu lucru forte esceptionala sî camu ciudații la acești români emigrați. Acești fii deportați de patri’a loru natale româna (de aici), nasenti sî crescuți de părinți români sî in familie româna, n’au făcutu nimicu pentru cultivarea séu celu potienu pentru conservarea limbei loru materne sî prin urmarea natiunalitatii loru române in sinulu patriei loru natale. Ba, din contra dloru, după ce au facutu studiulu loru in seclete grecesci ale patriei loru române incependu dela a dcea pftra : (alf’a, vita) si terminându cu psaltirulu séu cu gramatic’a limbei grece sî cu istori’a sî autorii greci ai Greciei antice, au devenitu moralicesce si sufleteste, greci , pre câta vreme trupesce sî naturalmente suntu români. Pre lângă acésta fatalitate a românismului, se intempla ca la venirea pomenitiloru domni sî alti români din Macedoni’a in tier’a románésca, grecismulu sa aiba inca preponderant sî se predomine in Romani’a, astfeliu incâtu nu numai românii veniti din Turci’a, cari erau adapati dejă de doctrin’a panelenismului se credeau deja greci, ci inca sî tóta clit’a natiunei române din Valachi’a sî din Moldova, chiaru somilaulo sî ómenii din statu, cari conduceau in acea epoca navea intereseloru natiunei si a tierei române, simliau o mândria sî considerau ca o eticheta de ’ noblesia a vorbi elenesce, care mai de care, mai radicalu. Era o onore pentru persona sî pentru famili’a loru a purtă numele de nu românu,câci românii se numeau pre atunci prosti si tierani robiți , erá in fine ala mode a vorbi si a scrie grecesce, a avea aperintia de: "Agov: (arhon adeca boeriu grecu): pentru aceste cause dîcu sî impregiurâri, românii din Turcia astediati si îmbogățiti in tier’a romanésca nu numai ca n’au facutu nimicu in favorulu limbei si alu nationalitatiei loru parintesci, ci din contra tineau asia de multu la grecismu, incâtu lucrau pentru densulu sî faceau totu ce le era cu patintia, chiaru si cu vatamarea intereseloru nationalitatiei si limbei loru materne, sî cu o paguba imensa a românismului. Dîcu cu o paguba a românismului, pentru ca unii din domniele loru, precum este d-nu baronu Sin’a, românu din Moscopole; d-nu Damb’a din Vien’a, românu din Vlaho-Bratia ; d-nu Tositia, românu din Minciu (Metrov’a) sî alții, nu s’au marginitu numai intru a funda o academie sî alte stabilimente instructive si de utilitate publica in Atena — lucru, care n'aru fi blamabilu ci laudabilu, caci nu-i opreste nimeni dea fi fileleni — ci au trimisu bani sî au contribuitu, séu ca se dîcu mai bine, ei au fostu caus’a, ca s’au fondatu scule grecesci in patri’a loru natala româna, sî se platescu profesori greci de limba grece, cari in clasa si in convorbirile cu elevii loru lasa pre nesimțite sa se strecurre in fraget^le animi ale eleviloru româna si idei si principii defavorabile limbei loru materne si vatamatorie nationalitatii loru române , astfel iu in câtu acești profesori greci, platiti de catva Macedono-români stabiliți in străinătate si astediau cu nisce insecte parasite in sculele cumuneloru române, faceau si făcu inca din junimea studiósa româna, nu niste omeni si cetatieni instruiti numai prin limba greca, ci si aiste adeverati sî înfocați discipoli ai doctrinei paneleniste si niste renegați mai fanatici sî mai periculoși de câtu chiaru grecii cei adeverati. Care va sedica ca, prin banii unui românu, câscigati pre teritoriulu României sî din sudarea muncitoriloru clacasi, sa sapa gripa românismului , cu armele României se propndescu fii sei dea drept’a Dunării ! Spre a se incredintia românii de-a stâng’a Dunării, ca atare este funestulu resultatu alu scóleloru grecesci infinftate de românii macedoni, in patriile loru române, trebuie sa citediu câțiva dintr’acesti discipoli ai Marei, dise idei (care este crearea unui imperiu elenu in Orientu cu capital’a lui Constantinopole si marea biserica a fanarului — in geamiulu Sant’a Sofia) producta alu pomeniteloru scale grecesci de pre la noi. Iritu Colovo, medicu in Bucuresci nascutu si crescutu de părinți romani in comun’a curata romanésca Miru (Mili’a) prepurele orientale ale muntelui Pindu, care nu soia nici o vorba grecesca mai nainte de a se duce la scota, sî a cărui muma nu scie nici acum chiaru grecesce. Sî déca cineva nu ne-aru crede sî aru voi sa verifice acesta prin propriele sele simtiuri, nare de câtu se vistie die pre mum’a d-lui Colovo, care se afla la Bucuresci lângă fiulu seu Colovo, sî care de mai multe ori fiindo, de fatia la dispute ce din intemplare aveau loca intre Lulu seu, cere pretindea si sustienea ca atâtu d lui câtu sî cei-lalti români de pre aici suntu toti Eleni sau Eleno — Valah, sî intre alti macedoneni cari dîceau ca suntu români sî d-sea sî toti cei lalti concetatieni ai sei , betrâna sea mama, dîcu, fiindu presinte sa dispute de acesta natura, luându de mai multe ori cuvintului dîcea in dialectulu Macedonu-romanu, pre care singuru póte alui vorbi sî intielege : Taci hiliu (fiule): taci $ ca români him (suntemu.) D-nu Starau, românu din Minciu, care nesciindu carte nici grecésca nici romanésca nu pote vorbi seu intielege bine nici Imb’a greoa nici limb’a româna, ci numai limba sea materna, adeca dialectulu Macedonu-românu ; si cu tóte acestea pretindea si d-lui ca este elenu ! Asia dara, d-loru et consortium, nu numai ca suntu gat’a a sacrifica trecutulu, presentele si viitoriulu românismului, si glori’a străbună pre altarulu panelenismului, dara inca simtiendu necesitatea de a se recomenda adeveratiloru eleni — cari intre densii i califica de scorcofi, numindu-i Cutio-Vlahi sî despretiuindu-i ■— printr'unu zelu exagerata, seu ca sa dicu mai bine, nebunu, pentru propagarea si prosperarea panelenismului, suntu in stare se impusce pre celu ce le arudice ca nu suntu eleni ci români. Amu fostu silita sa amintescu persóne, nu pentru ca vreau sa atacu pre cineva cu individu sau sa făcu personalități ; nu departe de mine acésta idee pentru ca, după mine, fa cine este liberu a si avea principiele sele s’ a-sî esprima opiniunea sea, fia chiaru gresita , ci ca sa demonstre diu ceea ce amu spusu in privintia resultatului soóleloru grecesci infiintiate in comune românesci. Déca reulu s’aru fi raizginitu intru atât’a, totu era sa fia ceva de parigorisitu. Conduit’a inse cea antinatiunale a româniloru bogați, aflați in străinătate, pune in gura panelenistiloru greci seu români greciti prin scotele grecesci, nisce argumente séu ca sa ducu mai bine, nisce sofisme asia de induplecatorie si de credintu in ochii poporului românu incâtu nu le póte combate nici refuza cineva, chiaru cu argumentele cele mai rationale si déca aru fi chiaru unu Cicerone si Demostene, pre câta vreme vorbesce poporului ignorantu, care este positivu si nu vrea sa scie de idei si de theorii Da, partisanii marei idei, profita de acesta ocasiune spre a pote dice româniloru de pre la noi: „Mai, prostiloro, ce totu mai vorbiți de gramat’a sî de cârti românesci ! N’aveti ce face cu ele, nu ve suntu de nici unu folosu. Nici poteti inaintâ in lumea acést’a si a ve mântui in viéti’a eterna decâtu prin gramateta elenesci. Nu vedeți pre dnii Sin’a, Dumb’a, Germani, Hagiade, Tositia, Nicolache, Michail etc. — domniele lora suntu negresitu buni patrioți, omeni mari sî cuminte, cari voiescu sî lu credia pentru binele patriei loru. Asta dara déca gramatele române, déca invetsarea in scale a limbei române ne aru folosi pre noi românii, déca ara fi fostu unu bine pentru patria, se intielege ca barbati asiâ de buni, asiâ de mari, asia de intielepti, precum suntu Sin’a, Dumba etc. era sa ne îndemne prin vorbe sî prin fapte, era sa ne recomande sî sa faca totu ce le era cu putintia, ca io patri’a loru sa fia scóle române, séra nu elene sî ca junimea româna a patriei loru sa invetie carte româna iéra nu grecésca. Dara domniele loru n’au facutu acésta, ci din contra, sciindu ca un’a cu acést’a avu fi vatematória patriei loru natale, nu numai ca n’au recomandato ba inca au sî oprit'o prin fondarea de scóle elenesci sî prin platirea profesoriloru greci sî de limb’a gréca, cu banii dloru proprii. lela sî s’au facutu domniele loru au înaintatu omeni mari prin elena, ce au invotiat’o iu copilari’a limb’a loru, cându erau aici ca sî noi, totu in scóle grecesci, aflate aici de cându datodia religiunea nóstra parintiésca. Cui trebuie sa credimu noi ? După cine trebuie sa ne luaim ? continua panelenistii — după patrioții si bunii români Sin’a, Dumb’a ele, cari infinitiedia si sustiemu in patri’a lorusî in sile pârliscóle elene, sau după acești dăscăli de limba româna, care vinu aici cu prostele gramate românesci, ca sa ni le invetie prin case si in ulitie, imtocmai cu colportorii, cari vendu marfa pre spatele loru ? gânditi-ve bine fratiloru — mai dacu chipulii doctrinei paneleniste — nu ve lasati a fi instelati de frumósele vorbe ale acestoru dăscăli platiti de propaganda papistana ca sa ve convertesca din ortodocsie (asia spunu ei norodului), luati in semi se nu ve amagésca. Sî in fine, încheia harang’a loru, decendu poporului, déca veti trimite copii voștri la acél’a elena, sî voru invetia carte elenesca, potu ajunge intr’o dî ca Sina, oa Dumb’a ele. cari au inveliatu aici totu carte elenésca ; iéra déca ii veti trimite la scól’a româna sî voru invetia gramate românesci, voru deveni papistasi sî voru fi miserabili cu Cara—Vlahii tierani, care invelia carte romanésca, séu cu acești scapatati dăscăli a Dintre românii din Turci’a, stabiliti in Romani’a, trebuie si este dreptu sa esceptamu din categoria acést’a pre repausatului. Casacovici, care si-a lasatu tota starea lui pentru infiinttarea de scóle române in patria sea natala séu in alte parti ale Macedoniei. Era unu românu infocatu, care vorbià, scriu si lucru neincetatu pentru introducerea limbei române in scotele si in bisericele româniloru din Macedoni’a sî din Epiro-Thesali’a, si care a facutu totu ce a fostu cu potinlta spre a isbuti la acést’a. Ceea ce inse me face sa me miru sî sa me intristediu sî mai multa este, careulu acest’a a fostu mostenitu si de copii susu dusiloru domni români macedoneni, betranii, cari, dupa cele ce ama spusu, s’au dusu de aici la Romani’a staiurea nesciindu sa cetésca si sa scrie de câtu grecesce , sosindu in Romani’a au gasitu aci in tempulu fanariotiloru, sau putiemu mai pre urma, cându era inca la moda "Aqov râSe (Arhon cutare) unu cutrementu destulu de abundantu alu grecismului, acei români, dacu, potu sa fia cam justificati sî sculali de susu aretat’a conduita a loru antinatiunala. Copii loru iise, născuți sî crescuți in Romani’a, unde au primitu o educatiune sî o instructiune natiunala (româna) , sî s’au impamentenitu bucurandu-se de tóte drepturile civile sî politice de celatie nu româna fara nici unu altu litiu, afara numai da acel’a alu originei loru române din Macedoni’a , domniele loru, dacu, sa urmedie totu acei’asi funesta conduita vis-a-vis de patri’a nitala a parintiloru loru ; sa se arde asia de nepăsători pentru sortea nationalitatiei loru in patri’a cea adeverata a loru si a parintiloru loru; sa nu faca nimicu pentru conservarea limbei loru materne si a nationalitatiei loru române in