Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-10-09 / nr. 80
prin concentrări se potu observa progresele si trebuintțele si se póte câștigă acea încredere in sine, precum si instrucțiunea si intarirea disciplinei, atâtu de necesarie unei armate. Românii fura mândri in anulu trecutu cându vediura la manevrele de pre câmpulu Colintinei, asistandu trimisii puteriloru mari si apreciându progresele armatei nóstre natiunale, comandata de insulu M. S. Domnitoriulu, siefulu ei supremu, care arata atât’a iubire si zelu pentru organisarea puterei armate a ti erei. D’abiă suntemu la a 4 a concentrare, si aventuru natiunalu, spiritulu militarescu si deșteptarea suveniriloru bărbăției străbune au inceputu sa circuleze cu vigóre in vinele româniloru. Intre altele putemu cita ca proba dorinti’a ce au esprimatu de curendu milițienii din diferite districte de a lua si ei parte la concentrarea temîiei acestei’a. Circular’a dlui ministru de resbelu generalu Florescu, pre care o publicamu mai la vale, ne spune ca, desi, in spiritu de economia fiscala, militienii nu fusese chiamati in tómn’a acest’a la concentrare, dara in urm’a reclamei si dorintiei exprimate de densii, s’a decisu a se convoca si întruni in regimentele de dorobanți si acei milițieni cari voru fi avendu uniform’a făcută, dandu-li-se marele echipamentu militariu de câtva regimente. Cu inim’a plina de bucuria comunicamu acesta plăcută scrie, care face multa onore acelori români militieni. Romani’a salta de bucuria cându vede pre fiii sei cei iubiti purtandu cu vioiciune arm’a si jurandu-i credintta si aperare. Iéra puterile garante arata din anu in anu mai multa încredere in vitalitatea acestei tieri plina de viitoriu. Societatea academica romana. 9 Septembre. 1875. Membrii presenti: A. Treb. Laurianu, Dr. Anastasiu Fetu, Nic. Ionescu, I. C. Massimu, G. Baritiu, G. Sion, V. Babesiu, P.S. Aurelianu, I. Ghicea, Nic. Cretiulescu, V. A. Ureche, I. Caragiani. 3Î9 Se da lectura procesului verbalu alu siedintiei precedente si se adopta. Se comunica o adressa din partea d-lui Anghelu Demetrescu, prin care arata, ca impedecatu de a pute termină in acestu anu traducerea paginiloru ce i se prescrisese din Dione Cassiu, pentru anulu viitoriu promite a aduce unu materialu mai voluminosu, câtu se cuprinde intregulu ultimu volumu din autoriulu acest’a. Societatea admite: D. R. Treb. Laurianu, că reportarealu sectiunei philologice unita cu secțiunea sciintieloru naturali, da lectura reportului relativu la examinarea operei d-lui Dr. Fetu intitulata „Elemente de Botanica“ in urmatórea cuprindere: „Secțiunea philologica întrunită cu secțiunea scmntieloru naturale după cererea d-lui Dr. Anastasiu Fetu a examinatu oper’a d-sale intitulata Elemente de Botanica, si vine prin subscrisulu a relată, ca acesta opera in totu, si in specie in ceea ce concerne terminologi’a sciintifica satisface atâtu sciintiei, câtu si geniului limbei române, si secțiunile întrunite se simtu fericite a o poto recomenda aprobărei onorabilei societati academice, sprimendu dorinti’a că aceste Elemente se fiu consultate de omeni de sciintia, cari se ocupa cu propagarea ei in tóte tierile unde se vorbesce limba româna.“ Societatea adopta conclusiunile acestui reportu felicitândupre autorii pentru sucessele sale. D. I. Ghica face urmatórea propunere : „Sa se infiintieze unu premiu din fondurile generalului Nasturelu- Herescu pentru traducerea din autorii vechi a tuturoru partiloru, cari se refera la istori’a si geografi’a tieriloru si natiunei romane, incependu cu autorii cei mai vechi si terminandu cu autorii bizantini. Traducerea sa se publice impreuna cu restulu originaleloru." Propunerea se admite in principiu de societatea intrega , dara pentru alegerea operelor si indicatiunile partiloru din autorii propuși, precum si pentru formularea concursului, se decide a se numi o comissiune compusa din cinci membri, care se lucreze in cursulu anului si la sessiunea anului viitoriu se aduca societatiei studiele sale complecte asupr’a acestei materii, pentru că sa se pota decide concursulu. Comissiunea se alege in persón’a d-loru Mih. Cogalnicenu, A. Odobescu, V. A. Urechie, A. Treb. Laurianu si loanu Ghic’a. Se supune societatii resumatulu reporturiloru d-loru I. Caragiani , I. C. Massimu asupra traduceriloru clasici greci si latini, venite la concursu si respinse de secțiuni. Conclusiunile reporturiloru se aproba si se decide a se publică din nou concursu pentru traducerea lui Plutarch si Titu Liviu, intorcendu-se traducatoriloru operatele loru, cându le voru cere. Se admite asemenea reinoirea concursuriloru pre terminu de trei ani, până la 1878 pentru operatele propuse de secțiunea sciintteloru naturale cu marirea premieloru in modulu urmatoriu . Pentru chart’a geologica lei 5000. Pentru studiulu geologicu — 3000. Pentru apele minerale — 2000. D. I. Ghic’a arata, ca pentru ajutoriulu celoru ce se voru apucă se trateze desppre chart’a geologica aru fi o ocasiune favorabile acum cându este sa se faca lini’a ferata pre Prahov’a si pre valea Trotusiului, conchide, a propune că sa se róge guvernulu se dea ordinu inspectoriloru ce se voru numi pentru acesta lucrare pentru că se faca o colectiune de tóte rocele caracteristice ce voru află in diferite straturi ale pamentului ce urmeza a se taca. Propunerea se admite in unanimitate. La ordinea dilei fiindu reportulu comissiunei bugetare si proiectulu de bugetu combinatu pentru exercitiulu anului viitoriu, societatea, ascultăndu motivele asupr’aspesseloru făcute de delegatiune preste provisiunile bugetare in suma de lei 2694.04 bani, aplicabilulu de indemnitate ceruta de delegatiune. Se incepe discusiunea bugetului-Partea venituriloru se aproba fara discusiune. La rubric’a spesseloru d. Ionescu propune reducerea cifrei alocata pentru lucrarea proiectului de dictionariu, cere sa se acepteze numai sumele pentru 26 cale, era nn 40 precum se propune, era lucrarea glosariului sa se abandoneze. D-lui arata ca, că membru in comisiunea de revizuire, a avutu ocasiunea a se convinge prin studiulu proiectului, ca glosariulu nu póte fi de nici o utilitate. Apoi d-lui se ingrijesce, ca daca nu se va limită numerulu celebru, comisiunea lesicografica póte iera si se dea o estensiune nemesurata lucrariei sale, si până la anulu nu va fi terminata. D. A. Treb. Laurianu respunde, ca câtu pentru lucrare promite cu solemnitate, ca ea se va termină anulu acest’a; ca nu-i va dă estensiunea aceea de care se ingrijesce d-nulu Ionescu, fiindu dejă obositu de acesta grea si penibila lucrare, ca in aceste 40 cele ce se propune va intră atâtu dictionariulu câtu si glosariulu intregu. Mai multi membri combătu propunerea d-lui Mic. Ionescu. Continuarea glosariului o afla că utile si că faceadu parte integrante din corpulu dictionariului, fara de care proiectulu lucratu până acum aru fi necomplectu. După mai multe discusiuni, suma a alocata pentru 40 cale pentru terminarea dictionariului si a glosariului se adopta. La § alocatu pentru cumperare de carti, se autorisa delegatiunea a se abona din sum’a acea la 200 esemplare din traductiunile din autorii clasici de d. G. Sionu, alui caror’a costu este 600 lei, apoi oprindu-se 10 esemplarie pentru bibliotec’a societatii, restulu sa se dea gratisut pre la membrii corespondenți, institute, bibliotece si sculele lipsite de midiulece, după cum va află ea cu cale. Siedinti’a se ridica la 5 si jumetate ore postmeridiane. Pressedinte A. Treb. Laurianu. Secretariu ad-hoc, G. Sion. acestei minuni (veci Ys. 11) si pre rațiunea acestui daru.*) Iisusu in facerea minunei acestei’a, după analogi’a tuturoru minuniloru, nu creeza (face din nimicu) ci se folosesce de materi’a de josu, pamentena, pre carea o impreuna cu puterea sea pre înalta, ceresca. Desemnarea precisa din Vs. 9. după ce a gustatu nunulu** ap’a ce se *) Pre lângă esplicarea simbolului acestei minuni, nu trebuie trecuta cu vederea nici ratiunea acestui daru. Neusu n’a facutu daru pentru ospeti, ci pentru nupturienti, si nu cu scopu anume cá ospetii se bee totu vinulu daruitu, ci cu superplusu — după ce ospetii se voru fi ospetatu de ajunsu—■ se remâna pentru nupturienii cu unu daru de nunta, si carele se lu intrebuintiéze, séu nemijlociti, séu vendiendulu, se-si acopere o parte orecare din spessele de nunta. Vinulu daruitu nu se vede a se fi beutu totu. Déca vom consideră acésta, — de securu nu ne vomu scandalisa. **) Numdu este cam lacsu tradusu. In originalu avemu: ó aqxirqiy.hivog, carele in limb’a rom. însemna: mai mare preste bucate: paharnicu, stolnicu (in Romani’a) aqxirqiyiuvog — formatu din «i/j. si turqiu.Xivov,, ăg/t,din ’aquo, ’ap@og conducatoriulu, mai marele rd tgÎxIlvov) din riug-trei si >g.XLvi] mesa — patu, după cumu era la cei vechi) insemna casa de mâncare pentru trei mese de aci: ’aqxirqixXivogrivighitoriulu, mai marele preste bucatele ce se puneu pre mesa unui domnitoriu: stolniculu din Romani’a, séu paharniculu la ospetiele fecioriloru nostrii din partile muntene, cu deosebire in tienutulu Reghinului sas. si a Bistritiei carele aici are originea si din acelu punctu de vedere ca fiacare românu este o data Imperatu, pre cându emite si fiacarea romancutia porta titul’a de imperatésa, pre cându e mirésa. Ei la ospetiulu loru imperatescu — si au pre paharniculu loru sinonimu cu paharniculu regescu: ’’ccQXiTQr J.ivog.") Cându ar inseama vinulu făcuse vinu, delatura ori-ce supositiune de aducerea vinului pre sub ascunsu, si facerea unei surprise prin unu daru astă stralucitu. VI. 10. Nunulu (după testulu originalu paharniculu, stolniculu) ne sclindu de unde si cum s’a adusu vinulu crediti ca mirele l’a procuratu, si cam in gluma ’si esprima mirarea, ca mirele in contr’a datinei comune a pastratu vinulu celu bunu pana la fine. In locu de vinu prostii, aru fi mai acomodatu altu terminu, atâtu fatia cu originalulu, câtu si cu insusi intielesulu. In orig. avemu ’s Áaoaco (comp. de la ’ shog— uixgog, micu, pucinu, slabu, debilu) iér’ romanulu nu dice, vinu prostu, ci vinu reu, vinu slabu, vinu de rendu si déca se imbéta, asemenea zeu tradusu. drar fisuttocoas = după ce s’au ospetatu (după ce au beutu de ajunsu) că si la I Moise 43, 34, unde e bine tradusu , si au beutu si s’au ospetatu cu densulu. VI. 11. Acést’a a facutu incepetur’a semneloru Iisusu in Can’a Galileei si si-a aretatu slav’a sea, si au crestutu intru elu invetiaceii lui. Traducerea precum se vede este forte silita si grea de intielesu. Mai corespundietória mi s’aru pare: Acest’a este inceputulu semneloru lui Iisusu, facutu in Can’a Galileei, — séu strictu din cuventu in cuventu . Acestu inceputu alu semneloru l’a facutu Iisusu in Can’a Galileei,a si si-a aretatu marirea sea, si au crestutu intr’ensulu invetiacei sei, carea este fidela atâtu originalului, câtu si intielesului, si prin carea se curma disput’a asupr’a primei minuni, aretandu ca prim’a minune in genere a facut’o Iis. in Can’a Galileei, si nu ca prim’a minune din Galilee a a facutu-o in Can’a presupunendu ca Iis. aru fi facutu si alte minuni înainte de acést’a, si si-a aretatu marirea sea vedi 1, 14 — nu esclusivu ddieasca, ci de indurare, că Ddieu — omu, si au creătutu intr’ensulu, că in fiinlu lui Ddieu (1, 49; 20, 31) carele are mărire doicasca. Ei crediusera dejă (1, 35 seq. 1, 50), dara fiacare întărire, înaintare in credintia evangelistulu o considera că renascerea ei. De altmintrea evang, nu e spune acésta observare, că întregirea celora din 1, 50, ci îstorisesce impressiunea, ce a facutu acésta minune a lui Iis. asupr’a invetiaceilorului, arezandu ca credinti’a loru prin acésta minune asta s’a intaritu, incâtu cea de mai nainte dispare fatia cu cea de acum (compar, si 11, 15.) Minunea acést’a că tóte minunile a datu ansa in tempulu mai nou la diferite esplicatiuni. (Ya urmă) după cum avemu tradusu ar* trebui se avemu in orig. ó Ilagâvu,iog vogofagoyog nunulu la cununia, carele la noi in multe locuri se confunda cu nasiulu — la botezu — (o avaSociog) — póte si din acea causa, ca de comunu celu ce cununa pre miri, botéza pre fiii acestor’a. Se nu uitamu nici acea impregiurare, ca acést’a s’a intemplatu înainte de institutiunea nuntei crestinesci, atunci cându de nunu la nunta nu era datina — dupa câtu sciu eu; si apoi chiaru si ss. părinți nu intrelegumunu, ci mai mare preste bucate. Din aceste consideratiuni, terminulu nunu fiindu nepotrivitu, trebuie inlocuitu cu paharnicu sau stolnicu, carele va fi mai cunoscutu la români si mai generalisatu. De sub Buceciu. Die Redactorul Dumineca in 21 Sept. a. ceră sa fie alegerea de parochu in comun’a Zernesci, spre care scopu par. protop Iosifu Baracu a fostu insarcinatu din partea generale. Consistoriu archidiecesanu că comissariu. Indata ce sosi comissariulu Cons, convoca Sambata, in prediu’a alegeriloru, adunarea comitetului parochialu , déja indata după deschidere se observa intre majoritatea membriloru comitetului parochialu unu spiritu negativu, a carui sorginta in desiertu s’aru fi truditu cineva a o caută in capetele lui Stanu scu Branu dintre membrii comitetului, carii nu puteu ave nici idea despre lucrările, ce le vorbeau , ci intrég’a loru vorbire se véde a fi plăsmuită de unu spiritus rector, carele se afla cu locuinti’a departe de frontierele Zernesciloru. — Majoritatea comitetului parochialu nu se invoi nici intr’unu chipu sa puna in candidatiune pre loanu Danu, carele singuru posiede tóte conditiunile necesarii pentru de a fi admisu la candidatura, avendu singurii dintre toti concurenții esamenulu de cualificatiune, ci starură cu cea mai mare tenacitate pentru eschiderea acestuia. In zadaru se observa d. comisariu in terminii cei mai parintesci, voindu, a domoli spiritele iritate la estremu ca aceea ce voiescu ei sa faca, nu se póte nici intr’unu chipu fara a se vatemă essentialu statutulu organicu ; in zadarule ceti d-sea toti paragrafii reiati la obiectulu din cestiune, cuvintele d-sale, basate pre legile si dispositiunile regulamentului nostru bisericescu organicu, fura glasulu celui ce vorbiă in pustia, ele nu fura ascultate si considerate intru nimicu, astfel iu ca d. comissariu, după o lupta de 4 ore, in care combătu părerile false ale majorității membriloru comitetului parochialu, fu silitu sa disolva