Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)

1875-09-11 / nr. 72

Telegrafuln ese de dóue ori pre septemana: Dumin­ec’a si Joi’a.. — Prenumeratiunea se face in Sabiin la espeditur­a Joiei, pre afara la a. r. ponte cu bani­i al’a prin scrisori francate, adresate cattra espeditura. Pretinsu preiminera­­tiunei pentru Sabiin este pre anu­l 11. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 11. 50. Pen­tr. 52. ANULU XXIII abiiu 11]23 Septemvre 1875. tin celelalte patrti ale Transilvaniei si pentru pro­­vinciele din Monarh­ia pre­ntru anu 8 fl­iera pre o jumetate de anu 4 11. v. a. Pentru ptieli. si tierî sireine pre anu 12 ‘­, anu 6 11. Inseratele se platescu pentru intâi’a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’a ora cu 5 '/» cr­ si pentru a trei’a repetire cu 3'/, Cf. V* 8. sau Nro. 2536/scol. Catra Inspectoratele districtuali de scule din arch­idicces’a nostra greco-orientale a Ardealului­­ Domnulu profesorii dela gimna­­siulu nostru din Brasiovu Dr. Nicolau Popu a compusu si tiparitu unu manu­­alu de istori’a patriei intitulatu: „Isto­ri’a Ungariei pentru scólele poporale“ si s’a asternutu consistoriului archi-­ diecesanu scolariu cu rogarea, ca cu inceputulu anului scolasticu curentu sa se introducă in scólele nóstre poporali. In urmarea acestei rogari con­­sistoriulu archidiecesanu scolariu a ota­­ritu, ca si până cându se va aproba acésta carte de catra Venerabilulu Sinodu archidiecesanu, pentru inteti­­­tarea lipsa sa o aduca la cunoscinti’a invetiatoriloru nostri din archidiecesa pre lângă aceea însărcinare, ca pro­­curendu-o sa o studieze bine, sa o intrebuintieze, si apoi sa-si dea păre­rile loru cu ocasiunea conferintieloru anuali atâtu despre materialulu isto­­ricu cuprinsu intreas’a, câtu si despre partea didactica, cari păreri sa se așterna consistoriului archidiecasanu, ca conformu §­fului 122 p. 2 din sta­­tutulu organicu sa le substerna dim­preună cu manualulu sinodului archi­diecesanu spre ulterior’a afacere. Deci Prea onoratu D-vóstre, ca inspectori districtuali de sculele con­fessional­i, sunteti insarcinati cu ese­­cutarea acestei olariri consistoriali, adeca a aduce la cunoscinti’a invetia­toriloru nostri acestu cerculariu. Sabiiu, din siedinti’a consistoriului archidiecesanu, cu senatu scolasticu, tienuta in 26 Augustu 1875. Pentru Escelenti’a Sea Domnulu Archiepiscopu. Nicolau Popo’a­m. p. Archim. si Vicariu archiepiscopescu. Escelenti’a Sea Inaltpresantitulu P. Archieppu si Metropolitu Mironu Romanulu a plecatu Dumineca cu tre­­nulu de sér’a la Vien’a, spre a lua parte la sessiunea delegatiunei ung. in care fu alesu de cas’a magnatiloru. Urmatoriulu articulu ni se tri­­mite spre publicare. Credemu ca pu­­bliculu va intempina ideile dintren­­sulu, si din ce au sa urmeze, dreptu de o desvoltare de vederi noue cari au in prima ordine scopulu de a pro­duce alte idei, din cari in fine sa re­­sara o directiune noua si salutaria. Ilusiuni perdute. „Reasumandu intr’unu tablou ge­­neralu starea actuala a societatiei nó­stre facia cu idea progresului suntemu petrunsi de durerós­ a observatiune ca in cea mai mare parte poporali romanu s’a hranitu până acum si si hranesce inca de ilusiuni. Luandu ma in tóté form’a­góla pentru fondu, el si-a construitu sie insusi o casa splen­dida in aparentia, dar’ zidita pre ne­­sipu.“1­­0 mai de aprópe cercetare, in­tru­câtu acestu aspru verdictu espri­matu din partea eminentului nostru economistu, corespunde adeverului fap­­ticu, este fara indoiala un’a din cele mai însemnate si mai interesante ces­­tiuni. încercarea de a deslega incâtu-va acesta cestiune este obiectulu, de care voimu a ne ocupa in tractatulu de facia. Cultur’a unui poporu se mani­festa in activitatea sea intelectuala so­ciala si economica. Deci vomu cercetă pre scurtu mai intâiu resultatele dobândite pre tere­­nulu intelectualu, trecendu apoi la in­­sarmiunile nóstre sociale vomu arunca in sfersitu o privire asupr’a starei nó­stre economice. Resultatele dobândite pre tere­­nulu intelectualu le vomu cunosce mai usioru cercetandu istori’a literaturei nóstre. Ori­cine, care cunosce literaturile popóreloru civilisate si judeca obiec­­tivu, trebuie sa constate, ca literatur’a romana este cu multu mai neînsem­nata de cum o tienu prea zeloșii no­stri barbati, cari suntu preocupați de ide’a superioritatiei nóstre. Apelatu greu de jursturi nefavo­rabile politice si sociale, poporulu ro­manu a suferitu si sufere inca amaru sub jugulu neculturei si pururea in lupta pentru esistintia abia si-a pu­­tutu agonisi cu ce se intimpine tre­­buinttele cele mai neaperate ale vie­ti ei de tóte dilele. Prin urmare des­­voltarea unei activitati literarie mai însemnate era cu neputintia la acestu poporu. Si déca totusi aflamu ore­­cari resultate pre terenulu literariu, ele trebuiescu privite in cea mai mare parte numai cu începuturi modeste. Fiindu dara drepti catva noi insine si in deplina cunoscintia de sine, astfeliu numai vomu fi in stare a judeca fara preocupatiune si a recunosce, ca lite­rații noștri dela Hurulu până la celu din urma novitiu n’au fostu genii în­semnați, cari aru fi datu culturei ome­­nesci o noua direcțiune, ci ei erau nu­mai nesce barbati plini de zelu, cu iubire de patria si natiune si prin modestele loru lucrări au creatu ele­mentele primordiale ale unei litera­turi. Recunoscinti’a, ce merita acesti barbati pentru inaugurarea unei noue forme de manifestare a vietiei spiri­tuale nu ne pote retiena in de a privi lucrurile loru de aceea’ce suntu, adeca de mici începuturi si modeste incercari. De­si noi scimu, ca până la anulu 1750 abia aveamu 4 opuri originale, de-si scimu, ca astadi numeramu cu totulu 1500’­ opuri si de-si meritulu realu alu acestoru opuri este in mare parte obiectu de controversa, totuși nu ne sfiimu a dice, „ca avemu o li­teratura însemnata prin anticitatea sea, remarcabile prin estensiunea sea demna de consideratu prin prestanti’a sea.“ 2) Departe de a fi ajunsu baremu unulu din literații noștri la însemnă­tatea unui Shakespeare, Voltaire, Gethe, Dante, esprimamu dorinti’a „de a zidi unu panteonu, unde atletii adormiti ai literaturei nóstre sa-si afle recu­noscinti’a si remunerarea meritata si­­ lângă tipurile loru se vedemu stralu­­l­cindu acolo si scónele atletiloru, cari suntu in viétia si lucra inca.“3) Noi in locu de a destinge prin­­ i. critica literatii adeverati de simpli scriitori romani, voimu a impune cu numeralu celebritatiloru fictive si pu­­nemu alaturea cu unu V. Alesandri, D. Bolintinenu, P. Maioru pre unu Neofitu Scribanu, Daniilu Scavinschi si pre faimosulu Ionu Pralea. Modesti’a, care aru fi trebuitu se avemu fatia cu operele nóstre litera­rie nu numai ca a linsitu, ci ea fu si­e înlocuita prin o esagerare orba, care nu afla in gramatica destui termini laudaciosi pentru de a glorifică pre lite­rații nostri. Acesta esagerare a cu­prinsu mai tóte spiritele si cu vreme se prefăcu intr’o boia natiunala, de, care nici chiaru unu Eliade nu s’a sciutu scuti, dicendu: „Maioru, Sincai, Clainu au fostu jertfa inchinarei loru intru sierbirea natiunei si mórtea loru póte fi o vecinica dovada a înaltei loru misiuni.“ ") Recunoscemu cu totii meritele lui Maieru, Sincai si Claiiu, inse nici cum nu putemu inttelege fras’a, cum potu fi ei „jertfa inchi­narei loru intru sierbirea natiunei" si cum tocmai martea póte fi o veci­nica dovada despre inaltimea misiu­­pei loru?!“ Adeseori exagerarea trece la unu gradu, unde se preschimba in ridicu­­lositate. Iustin­ Popfiu in tractatulu seu despre literatur’a romana ajun­­gendu după o dósa si variata intre­­buinttare a terminiloru laudaciosi la­ părintele poesiei I. Vacarescu si ne­­ mai sclindu ce laude sa-i aduca, ’lu asemena cu o umbra plangenda pre nisce ruine mucedite! Cercetandu apoi ramii speciali ai literaturei nóstre, aflamu aceeași exa­gerare, aceleași ilusiuni. Voindu a ave trecere in lume de descendenți necorupti ai lui Traianu, istoricii nostri sustienu nemestecarea colonistiloru romani cu alte nemuri străine in contr’a tuturoru argumen­­teloru aduse de contrari, cari de alt­cum recunoscu latinitatea gintei nó­stre. Istoriculu nostru celu mai in­­semnatu Petru Maioru se vede silitu a-si radima argumentele sele pre în­sușirea româniloru a se ingretiosiu pururea de casatorii cu altu nemt. „Acésta fire a româniloru, de aru fi fostu cunoscuta lui Engel, credu eu, ca nu aru fi versatu asta lesneȚoraclu, cumca anevoia se póte crede intru atât’a spum­a de ginte umblatória in susu si in josu, sa nu se fia mestecatu românii cu alte ginte străine.“3) D. Cantemiru judeca mai obiec­­tivu condu dice: „ca elu nu cutéza a deslega cestiunea delicata despre in­ceputulu româniloru, fiinduca usioru póte fi orbitu de iubirea de patria si aru trece cu vederea un’a sau alta, ce altii, impartiali, aru observa-o.“3) Ei dara pre noi ne incanta mai multu o frasa gala ca: „Potinte e Dolieu a sterni si din petrii fii de ai lui Traianu“ si a sorbimu cu sete ne­­marginit­a gloria a strabuniloru no­stri, slobodimu frenele vanitatiei, care ne duce adese până la cele mai ab­surde estremuri. Bata buna era cu­vintele, cu care din I. Brateanu se adreseza câtva compatrioții sei: „Ro­mani! In mai putiemu de dóue luni a-ti traitu mai multu de doi secuii. Voi născuți de ori la viéti’a libertatiei a-ti devenitu invettatorii lumei civili­sate. . . . Europ’a, uimita de inttelep­­ciunea patriotismului vostru, a sus­­pinsu cursulu lucruriloru sele si as­­tepta totu dela voi singuri, astadi po­porulu Mesi’a a intregei omeniri ge­­mende de durere si palpitande de spe­­rantie. .... Nu simțiți frațiloru, nu simțiți ca ddieirea furnica in tóta fu­inti’a vóstra?“") Astfeliu de esăgerari absurde si ilusiuni intempinamu­mai in tóte vor­birile publice, in opuri scientifice si diurnale nu mai putiem­ ca in carti scolastice. Molipsiti fiindu de aceleași ilu­siuni ne-amu lapedatu de limb’a, care o vorbesce poporulu, parendu-ne ea prea vulgara pentru „fiii lui Traianu“ si filologii nostri au construitu din elementele date o noua limba — limb’a viitoriului. Confusi’a generala, ce dom­­nesce astadi in limb’a si scrierea ro­mana este firesc’a urmare acestora es­­perimente filologice. Daca unii ne re­­comenda a scrie si a vorbi: „De e­unu Deu nu pote remanere reutate’ la omenii loru impunita; dequi e unu Deu quo natura’ la ni lu pred­a, el directi, que mente’la nostra ni lu predica, ergo reutate’la nu va remanere impunita;“2) alții din contra­dicu si scriu: „fina­­letatea a intrega natura“3) pre cându altor’a le place a scrie: „Pradata intru da cseciunei este cu­­nossc seciunea insemnîntiei scremîntului ca mama nascativa a celoru-lalte sci­­intie,“ si déca inca altii mai invetiati scriu si vorbescu „de pescere unu portractu formosu; leurare oneri; plore cu och­i; baptisare in rapidionile Iordanului etc.“4). in sfersitu, déca mai consideramu feliuritele semne, du­plicări de consonante si alte nenume­­rate medilóce pentru scriere si vor­bire aplicate de catra cărturării no­stri,­­­ are sa ne mai mirâmu ve­­diendu confusi’a generala, ce domnesce astadi in scrierea si vorbirea limbei romane ? Sa ne mai mirâmu intem­­pinandu „o cestiune, cane a datu locu la multe discusiuni in secțiuni si la multe interpelatiuni asupr’a interpre­­tatiunei constitutiunei“ sau déca altor’a limb’a mai frumósa le pare cându dicu: „neavendu faptu politicii si nefiindu aptu a produce apte poli­tice au facutu unu contraptu ?“* 2­3­4­2 * 4­5) Sa ne mai mirâmu de unu diurnalu, care are o deosebita placere a acatia unde póte câte unu „mente“ si ajunge astu­­feliu la „intemplamente cu caracteru eminentamente nationale.“6) Sa ne mai­­ miramu de toti acei’a, cari se tiemu chiamati a reforma si regenera limb’a romana după cum ii taie capulu cre­­andu cuvinte noue si ne mai audite ? Déca comparamu limb’a poporului cu limb’a noua fabricata de filologii nostri, vedemu prapastia, ce le des­parte inse vedemu totu-odata lips­a de vitalitate a acelei limbi măiestrite. Nimenea nu se indoiesce despre frum­­seti’a limbei, in care eminentulu no­stru poetu V. Alesandri a scrisu poe­­siile sele, o adeverata podoba a lite­raturei nóstre. Si acesta limba nu este decâtu tocmai limb’a, care o vor­i. *) Rosetti, T. despre direcțiunea pro­gresului nostru. Conv. lit. 1874. *) Iarcu, D. Bibliografi’a chronologica romana. Bucuresci 1873. 2) Transilvanii, Brasiovu I. 3. 3) Popfiu, I. O privire fugitiva preste literatur’a romana. *) Eliade, R. Precurentare la fabulele lui Tichindealu. 2) Istori’a pentru inceputulu romani­­loru in Daci’a de P. Majoru. Bud­a 1834. 3) Cantemiru, D. Descrierea Moldaviei edit. germana. Frankfurt 1771. *) „Romanulu" din 3 Martie 1866. 2) A. Trebonio Lauriano, Tentamen Criticum, Viennae 1840. 3) Cipariu T. Elemente de filosofia, Blasiu MDCCCLXI. 4) Dictionariulu academicu, Bucuresci 1871. â) Alesandri V. Dictionariu grotescu Conv. lit. 1874. 6) „Albin’a“ din 15 Aug. 1874.

Next