Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-09-11 / nr. 72
Telegrafuln ese de dóue ori pre septemana: Duminec’a si Joi’a.. — Prenumeratiunea se face in Sabiin la espeditura Joiei, pre afara la a. r. ponte cu banii al’a prin scrisori francate, adresate cattra espeditura. Pretinsu preimineratiunei pentru Sabiin este pre anul 11. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 11. 50. Pentr. 52. ANULU XXIII abiiu 11]23 Septemvre 1875. tin celelalte patrti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarhia prentru anu 8 fliera pre o jumetate de anu 4 11. v. a. Pentru ptieli. si tierî sireine pre anu 12 ‘, anu 6 11. Inseratele se platescu pentru intâi’a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’a ora cu 5 '/» cr si pentru a trei’a repetire cu 3'/, Cf. V* 8. sau Nro. 2536/scol. Catra Inspectoratele districtuali de scule din archidicces’a nostra greco-orientale a Ardealului Domnulu profesorii dela gimnasiulu nostru din Brasiovu Dr. Nicolau Popu a compusu si tiparitu unu manualu de istori’a patriei intitulatu: „Istori’a Ungariei pentru scólele poporale“ si s’a asternutu consistoriului archi- diecesanu scolariu cu rogarea, ca cu inceputulu anului scolasticu curentu sa se introducă in scólele nóstre poporali. In urmarea acestei rogari consistoriulu archidiecesanu scolariu a otaritu, ca si până cându se va aproba acésta carte de catra Venerabilulu Sinodu archidiecesanu, pentru intetitarea lipsa sa o aduca la cunoscinti’a invetiatoriloru nostri din archidiecesa pre lângă aceea însărcinare, ca procurendu-o sa o studieze bine, sa o intrebuintieze, si apoi sa-si dea părerile loru cu ocasiunea conferintieloru anuali atâtu despre materialulu istoricu cuprinsu intreas’a, câtu si despre partea didactica, cari păreri sa se așterna consistoriului archidiecasanu, ca conformu §fului 122 p. 2 din statutulu organicu sa le substerna dimpreună cu manualulu sinodului archidiecesanu spre ulterior’a afacere. Deci Prea onoratu D-vóstre, ca inspectori districtuali de sculele confessionali, sunteti insarcinati cu esecutarea acestei olariri consistoriali, adeca a aduce la cunoscinti’a invetiatoriloru nostri acestu cerculariu. Sabiiu, din siedinti’a consistoriului archidiecesanu, cu senatu scolasticu, tienuta in 26 Augustu 1875. Pentru Escelenti’a Sea Domnulu Archiepiscopu. Nicolau Popo’am. p. Archim. si Vicariu archiepiscopescu. Escelenti’a Sea Inaltpresantitulu P. Archieppu si Metropolitu Mironu Romanulu a plecatu Dumineca cu trenulu de sér’a la Vien’a, spre a lua parte la sessiunea delegatiunei ung. in care fu alesu de cas’a magnatiloru. Urmatoriulu articulu ni se trimite spre publicare. Credemu ca publiculu va intempina ideile dintrensulu, si din ce au sa urmeze, dreptu de o desvoltare de vederi noue cari au in prima ordine scopulu de a produce alte idei, din cari in fine sa resara o directiune noua si salutaria. Ilusiuni perdute. „Reasumandu intr’unu tablou generalu starea actuala a societatiei nóstre facia cu idea progresului suntemu petrunsi de durerós a observatiune ca in cea mai mare parte poporali romanu s’a hranitu până acum si si hranesce inca de ilusiuni. Luandu ma in tóté form’agóla pentru fondu, el si-a construitu sie insusi o casa splendida in aparentia, dar’ zidita pre nesipu.“10 mai de aprópe cercetare, intrucâtu acestu aspru verdictu esprimatu din partea eminentului nostru economistu, corespunde adeverului fapticu, este fara indoiala un’a din cele mai însemnate si mai interesante cestiuni. încercarea de a deslega incâtu-va acesta cestiune este obiectulu, de care voimu a ne ocupa in tractatulu de facia. Cultur’a unui poporu se manifesta in activitatea sea intelectuala sociala si economica. Deci vomu cercetă pre scurtu mai intâiu resultatele dobândite pre terenulu intelectualu, trecendu apoi la insarmiunile nóstre sociale vomu arunca in sfersitu o privire asupr’a starei nóstre economice. Resultatele dobândite pre terenulu intelectualu le vomu cunosce mai usioru cercetandu istori’a literaturei nóstre. Oricine, care cunosce literaturile popóreloru civilisate si judeca obiectivu, trebuie sa constate, ca literatur’a romana este cu multu mai neînsemnata de cum o tienu prea zeloșii nostri barbati, cari suntu preocupați de ide’a superioritatiei nóstre. Apelatu greu de jursturi nefavorabile politice si sociale, poporulu romanu a suferitu si sufere inca amaru sub jugulu neculturei si pururea in lupta pentru esistintia abia si-a pututu agonisi cu ce se intimpine trebuinttele cele mai neaperate ale vieti ei de tóte dilele. Prin urmare desvoltarea unei activitati literarie mai însemnate era cu neputintia la acestu poporu. Si déca totusi aflamu orecari resultate pre terenulu literariu, ele trebuiescu privite in cea mai mare parte numai cu începuturi modeste. Fiindu dara drepti catva noi insine si in deplina cunoscintia de sine, astfeliu numai vomu fi in stare a judeca fara preocupatiune si a recunosce, ca literații noștri dela Hurulu până la celu din urma novitiu n’au fostu genii însemnați, cari aru fi datu culturei omenesci o noua direcțiune, ci ei erau numai nesce barbati plini de zelu, cu iubire de patria si natiune si prin modestele loru lucrări au creatu elementele primordiale ale unei literaturi. Recunoscinti’a, ce merita acesti barbati pentru inaugurarea unei noue forme de manifestare a vietiei spirituale nu ne pote retiena in de a privi lucrurile loru de aceea’ce suntu, adeca de mici începuturi si modeste incercari. Desi noi scimu, ca până la anulu 1750 abia aveamu 4 opuri originale, de-si scimu, ca astadi numeramu cu totulu 1500’ opuri si de-si meritulu realu alu acestoru opuri este in mare parte obiectu de controversa, totuși nu ne sfiimu a dice, „ca avemu o literatura însemnata prin anticitatea sea, remarcabile prin estensiunea sea demna de consideratu prin prestanti’a sea.“ 2) Departe de a fi ajunsu baremu unulu din literații noștri la însemnătatea unui Shakespeare, Voltaire, Gethe, Dante, esprimamu dorinti’a „de a zidi unu panteonu, unde atletii adormiti ai literaturei nóstre sa-si afle recunoscinti’a si remunerarea meritata si lângă tipurile loru se vedemu stralulcindu acolo si scónele atletiloru, cari suntu in viétia si lucra inca.“3) Noi in locu de a destinge prin i. critica literatii adeverati de simpli scriitori romani, voimu a impune cu numeralu celebritatiloru fictive si punemu alaturea cu unu V. Alesandri, D. Bolintinenu, P. Maioru pre unu Neofitu Scribanu, Daniilu Scavinschi si pre faimosulu Ionu Pralea. Modesti’a, care aru fi trebuitu se avemu fatia cu operele nóstre literarie nu numai ca a linsitu, ci ea fu sie înlocuita prin o esagerare orba, care nu afla in gramatica destui termini laudaciosi pentru de a glorifică pre literații nostri. Acesta esagerare a cuprinsu mai tóte spiritele si cu vreme se prefăcu intr’o boia natiunala, de, care nici chiaru unu Eliade nu s’a sciutu scuti, dicendu: „Maioru, Sincai, Clainu au fostu jertfa inchinarei loru intru sierbirea natiunei si mórtea loru póte fi o vecinica dovada a înaltei loru misiuni.“ ") Recunoscemu cu totii meritele lui Maieru, Sincai si Claiiu, inse nici cum nu putemu inttelege fras’a, cum potu fi ei „jertfa inchinarei loru intru sierbirea natiunei" si cum tocmai martea póte fi o vecinica dovada despre inaltimea misiupei loru?!“ Adeseori exagerarea trece la unu gradu, unde se preschimba in ridiculositate. Iustin Popfiu in tractatulu seu despre literatur’a romana ajungendu după o dósa si variata intrebuinttare a terminiloru laudaciosi la părintele poesiei I. Vacarescu si ne mai sclindu ce laude sa-i aduca, ’lu asemena cu o umbra plangenda pre nisce ruine mucedite! Cercetandu apoi ramii speciali ai literaturei nóstre, aflamu aceeași exagerare, aceleași ilusiuni. Voindu a ave trecere in lume de descendenți necorupti ai lui Traianu, istoricii nostri sustienu nemestecarea colonistiloru romani cu alte nemuri străine in contr’a tuturoru argumenteloru aduse de contrari, cari de altcum recunoscu latinitatea gintei nóstre. Istoriculu nostru celu mai insemnatu Petru Maioru se vede silitu a-si radima argumentele sele pre însușirea româniloru a se ingretiosiu pururea de casatorii cu altu nemt. „Acésta fire a româniloru, de aru fi fostu cunoscuta lui Engel, credu eu, ca nu aru fi versatu asta lesneȚoraclu, cumca anevoia se póte crede intru atât’a spuma de ginte umblatória in susu si in josu, sa nu se fia mestecatu românii cu alte ginte străine.“3) D. Cantemiru judeca mai obiectivu condu dice: „ca elu nu cutéza a deslega cestiunea delicata despre inceputulu româniloru, fiinduca usioru póte fi orbitu de iubirea de patria si aru trece cu vederea un’a sau alta, ce altii, impartiali, aru observa-o.“3) Ei dara pre noi ne incanta mai multu o frasa gala ca: „Potinte e Dolieu a sterni si din petrii fii de ai lui Traianu“ si a sorbimu cu sete nemarginita gloria a strabuniloru nostri, slobodimu frenele vanitatiei, care ne duce adese până la cele mai absurde estremuri. Bata buna era cuvintele, cu care din I. Brateanu se adreseza câtva compatrioții sei: „Romani! In mai putiemu de dóue luni a-ti traitu mai multu de doi secuii. Voi născuți de ori la viéti’a libertatiei a-ti devenitu invettatorii lumei civilisate. . . . Europ’a, uimita de inttelepciunea patriotismului vostru, a suspinsu cursulu lucruriloru sele si astepta totu dela voi singuri, astadi poporulu Mesi’a a intregei omeniri gemende de durere si palpitande de sperantie. .... Nu simțiți frațiloru, nu simțiți ca ddieirea furnica in tóta fuinti’a vóstra?“") Astfeliu de esăgerari absurde si ilusiuni intempinamumai in tóte vorbirile publice, in opuri scientifice si diurnale nu mai putiem ca in carti scolastice. Molipsiti fiindu de aceleași ilusiuni ne-amu lapedatu de limb’a, care o vorbesce poporulu, parendu-ne ea prea vulgara pentru „fiii lui Traianu“ si filologii nostri au construitu din elementele date o noua limba — limb’a viitoriului. Confusi’a generala, ce domnesce astadi in limb’a si scrierea romana este firesc’a urmare acestora esperimente filologice. Daca unii ne recomenda a scrie si a vorbi: „De eunu Deu nu pote remanere reutate’ la omenii loru impunita; dequi e unu Deu quo natura’ la ni lu preda, el directi, que mente’la nostra ni lu predica, ergo reutate’la nu va remanere impunita;“2) alții din contradicu si scriu: „finaletatea a intrega natura“3) pre cându altor’a le place a scrie: „Pradata intru da cseciunei este cunossc seciunea insemnîntiei scremîntului ca mama nascativa a celoru-lalte sciintie,“ si déca inca altii mai invetiati scriu si vorbescu „de pescere unu portractu formosu; leurare oneri; plore cu ochi; baptisare in rapidionile Iordanului etc.“4). in sfersitu, déca mai consideramu feliuritele semne, duplicări de consonante si alte nenumerate medilóce pentru scriere si vorbire aplicate de catra cărturării nostri, are sa ne mai mirâmu vediendu confusi’a generala, ce domnesce astadi in scrierea si vorbirea limbei romane ? Sa ne mai mirâmu intempinandu „o cestiune, cane a datu locu la multe discusiuni in secțiuni si la multe interpelatiuni asupr’a interpretatiunei constitutiunei“ sau déca altor’a limb’a mai frumósa le pare cându dicu: „neavendu faptu politicii si nefiindu aptu a produce apte politice au facutu unu contraptu ?“* 2342 * 45) Sa ne mai mirâmu de unu diurnalu, care are o deosebita placere a acatia unde póte câte unu „mente“ si ajunge astufeliu la „intemplamente cu caracteru eminentamente nationale.“6) Sa ne mai miramu de toti acei’a, cari se tiemu chiamati a reforma si regenera limb’a romana după cum ii taie capulu creandu cuvinte noue si ne mai audite ? Déca comparamu limb’a poporului cu limb’a noua fabricata de filologii nostri, vedemu prapastia, ce le desparte inse vedemu totu-odata lipsa de vitalitate a acelei limbi măiestrite. Nimenea nu se indoiesce despre frumseti’a limbei, in care eminentulu nostru poetu V. Alesandri a scrisu poesiile sele, o adeverata podoba a literaturei nóstre. Si acesta limba nu este decâtu tocmai limb’a, care o vori. *) Rosetti, T. despre direcțiunea progresului nostru. Conv. lit. 1874. *) Iarcu, D. Bibliografi’a chronologica romana. Bucuresci 1873. 2) Transilvanii, Brasiovu I. 3. 3) Popfiu, I. O privire fugitiva preste literatur’a romana. *) Eliade, R. Precurentare la fabulele lui Tichindealu. 2) Istori’a pentru inceputulu romaniloru in Daci’a de P. Majoru. Buda 1834. 3) Cantemiru, D. Descrierea Moldaviei edit. germana. Frankfurt 1771. *) „Romanulu" din 3 Martie 1866. 2) A. Trebonio Lauriano, Tentamen Criticum, Viennae 1840. 3) Cipariu T. Elemente de filosofia, Blasiu MDCCCLXI. 4) Dictionariulu academicu, Bucuresci 1871. â) Alesandri V. Dictionariu grotescu Conv. lit. 1874. 6) „Albin’a“ din 15 Aug. 1874.