Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-05-30 / nr. 43

Tel >jr»ium­­esc Duminec’a ni .Joi’n, la fie-care doue septennarii cu adausulu Foisiarei. — Prei­u­­meratiunea neface In Sabiiu la espeditur­a roiei,pre afara la c. r. poște cu bani fat­a prin scriso­ri fran­cate, adresate cattra espeditura. Pretinsu prenum­era­­tiunei pentru Sabiiu este pre aim 7 fl. v. a. iar pre o jumetate de auu 3­0. 60. Pen­ Hr. 43. AXILU XXIV. Sabiiu 30 Maiu (11 Iuniu) 1876. trn­ üelolaUe pftrtî ale Transilvaniei si pentru pa­­vituîiele din Monarchia pre anu ami 8 fl.iera pre o jumetate de arm 4 fl. v. a. Pentru prunc. si tren­ 8 tre­ine pre anu 12 .*­, ami 6 fl* Inseratele se platescu pentru intai­a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 5 '/* cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 */, cr. v. a. La ccstin­ea m­ondarei si regu­­larei m­unicipieloru. II. (77.) Amu vorbitu in nr. 41, de­spre regularea municipielor t opidane, preste carea a si trecuta parlam­en­­tulu nostru, cu repediciune neașteptata fatia de opositiunea ce se radicase din tóte partile asupr­a proiectului de lege. Acum formeza obiectulu dilei, arondarea si regularea municipieloru rurali, o cestiune ce ne atinge si pre noi catu de bine. Proiectulu de lege respectiva a isbutitu in desbaterea sea generale, de­si fu combatutu de tóte fractiunile opositiunali din feliuri si feliuri de consideratiuni. Unii ii denegara proiectului ace­­stui­a, ori­ ce principiu, ori­ ce idea con­­ducatóre dechlarandu-lu astfeliu de operatii neprecugetatu fara de vre-o basa sau sistemu. Altii aflara ca elu nu satisface de ajunsu intereseloru magiare sau mai bine dicendu magia­­risatórie , ba ca ch­iaru li-aru periclita interesele acestea, dandu proiectulu in unele din municipiele croande, tóta influinti’a a­mâna româniloru séu a sasiloru, inimiciloru învederați ai in­tereseloru magiare. Natiunalii din con­tra vediura in proiectulu de lege uuu nou atacu asupr’a nationalitatiloru si asupr’a intereseloru de viétia ale acestor’a. Precându sasii in fine tre­buie sa combata proiectulu, fiindu ca nu respecteza drepturi si privilegii seculare, intarite de atâti si atâti vi­teji regi unguresci, nu respecteza re­­ferintte create de secuii, pre­tase care suntu singure naturali, organice ! Câte capete, atâtea opiniuni. Ne­­gresitu ca nu s’aru putea afla regimu in lume, care aru fi in stare sa satis­facă deodata tuturora reflectariloru ce s’au facutu dintr’o parte seu alt’a. Cu tóte acestea proiectulu de lege re­spectivu ’si are si elu gresielile sele. Deci este numai vorb’a, cari dintre opositionali, au aflatu si combatutu gresielile cele adeverate ale proiec­tului ? Principiulu celu sanatosu condu­­catoriu, la fia-care arendare seu re­gulare a municipieloru dintr’unu statu, aru trebui sa fia : tendinti’a de a ustu­­ra câtu se póte îndeplinirea admini­­stratiunei si suportarea speseloru ace­­stei’a precum si ale celoru-lalte greu­­tati impunende din partea municipie­­loru. Mai departe contragerea intr’­­unu municipiu de elemente, câtu se póte omogene si de acelea­si interese, pentru ca astfeliu nu numai sa se evite frecările, ci sa se ajutore totodată si ajungerea scopuriloru comune, prin conlucrarea armonica nesilita. Principiulu acest’a, tendinti’a ace­­st’a pretinsa de interesele adeverate ale statului, nu se pare a fi fostu i­d­e­i ’a conducatore la compunerea articlului de lege din cestiune. Din contra se vede pe fatia, ca si acum s’a purcesu numai cu scopu de a asi­gură elementului magiara supremati’a in municipiele de nou regulande si de a supune pe locuitorii de alte na­­tionalitati, in modu maestritu sub domnirea si influintiarea magiarilora. Acest’a se vede in parte si din giurstarea ca arondarea si regularea nu se efectuesce si asupr’a munici­pieloru de preste Királyhágó, cu nisce esceptiuni de totu neesentiali,­­ ci numai in Transilvani’a, unde elemen­­tulu mogîaru are mai multa lipsa de mijlóce măiestrite spre a pute eserciu supremati’a asupr’a româniloru. Ace­st’a a spus’o altcum si pre­fatia, atâtu dinariulu­i Post. Ltd.“ care sta aprópe de regimu câtu chiaru si ministrulu presiedinte si de interne, in decursulu desbateriloru. Dar nici ca trebuia se nu o mai spună in deosebi cineva, caci ni o spune proiectulu respectivu de lege insusi prin cuprinsulu seu, din carele apliatu se vede tendinti’a, de a ni­mici câtu se póte „cuiburile roma­­nesci“ si a le imparti astfeliu, incatu romanii se nu aiba, incatu numai pos­­sibilu, nicaru majoritatea in represen­­tantiele municipieloru ce se voru a­­ronda séu crea de nou. Tendinti’a acést’a se ajutora de alta parte forte multu si prin institu­­tiunea virilistiloru cari firesce mai toti magi­ari*) ca atari voru fi mem­bri ai representantieloru municipali, precum si prin nou’a lege despre or­­ganisarea comiteteloru municipali, con­­formu carei’a sumetenia de oficianți si slujitori ai statului voru face eo ipso parte din comitetele municipali. Intre tóte legile acestea esista unu necsu visibilu si tóte laolalta tientescu intr’acolo, ca se mijlocéscu representanti’a municipieloru in modu maiestritu, nu conformu populatiunei dintr’ensulu, ci in modu oligarchicu, prin o minoritate alesa. Si se vede ca cu tóte uneltirile acestea regimulu nu-si va ajunge sco­pulu seu pretutindenea: cum­ i’nf.îontt numai intielesulu acest’a lu­are si nu póte ave imputarea ce i s’a facutu re­gimului, ca n’aru fi ajutatu din des­­tulu prin proiectulu seu, interesele magiare. Caci elu, după cum arata faptele, a lucratu pentru supremati’a magiara inca pre multu, atâtu cu a­­césta ocasiune, câtu si cu ori­care alt’a. Inse suntu unele momente cari nu se potu delatura si învinge asia usioru, cu tóta maiestri’a si sireti’a. Astfeliu e d. e. comitatulu Za­­randului, despre care scrie „Pest. Lf.“ in unulu din numerii sei mai recenti, ca acest’a e cuibulu dacoromanismului si ca atare elu nu póte ascepta alt’a, decâtu disolvarea totale. Asta a si ur­matii si proiectulu. Inse ce se vedi ? Bata ca striga opositionalii estremi, ca prin întrunirea comitatului ace­­stui’a cu alu Unederei se intaresce si mai multu elementulu romanu in am­bele­­ Asia e. Dar bine cum s’aru fi pututu lucra altfel cu mai favorabilu in interesulu supremației magiare ? Cascigatu aru fi ca mai multu cându s’aru fi incorporatu comitatulu acest’a lângă alu Aradului, alu Bihorului sau alu Albei, de care e incungiuratu si care tóte inca suntu locuite mai nu­mai de romani ? De­sigura ca nu. Apoi cu Debre­­tienulu chiaru, dar’ nici cea mai scal­ciata tendintta arendatóre, nu va voi ca se­ lu unésca. — Deci ce e de facutu déca e odata vorb’a ca sa triumfeze cu ori-ce pretiu supremati’a magiara ? Aci maestririle de până acum numai ajungu , se re­­cere o influintiare directa. Acést’a nuse abea se va pute efeptui, până mai purtamu cuventulu de constitu­­tiune in gura, de­si ministrulu presie­dinte a indigeratu la asta ce­va in discursulu seu contr’a natiunaliloru. — In sfersitu si acést’a póte se ur­meze, déca voru vedé magiarii, ca midila cele de până acum nu-i aducu la scopu, — firesce totu spre binele si prosperarea statului. Ara trebui inse ca mai intâiu sa cugete, de unde potu ei procură, intre giursturile nóstre de acti financiari, mijilacele spre a-si îndeplini tendinti’a acest’a. Si de alta parte, ca calcandu­­si ei insi­si constitutiunea, dau dreptulu si altor’a ca sa o calce la ocasiune bine­venita. — Despre positiunea monarchiei nó­stre in cestiunea orientale, cu deose­bire despre raportele Austro-Un­­gariei cu Englitcz’a si Hussi’a aduce „Neue freie Presse“ in articululu dela 4 luniu n. unele îm­părtășiri faptece, pre cari le repro­­ducemu in urmatórele : Alianti’a Austro-Ungariei cu Ger­­m­ani’a si Russi’a sbera dejà intre ceriu si pamentu. Acest’a părere a nóstra se justifica printr’unu siru de comunicări ce ne vinu din Engliter’a. Ele ne dovedescu, ca Austri’a si acum e unu stata impresuratu de multi pe­țitori, după a carui prietenia umbla puterile străine, ca noi ocupamu o positiune ce inspira respectu si ca in cestiuni orientali nu numai ne putemu conservă nostru propriu ci putemu avantagiulu si dice unu cuventu decisivu in consiliulu na­­tiuniloru. Inca in Marte anulu curgator’in cabinetulu Engliterei a trimisu Au­striei o admonitiune, sa nu se incurce pre tare in rod­urile politicei rusesci ci sa caute unu radieriu contr’a Rus­­siei, caci in orientu se pregatescu nisce schimbări grave. Acést’a admonitiune care arata invederatu, ca Engliter’a n’a stătu pre departe de evenemen­­tele din Stambulu castiga in însem­nătate, déca totu in acestu tempu espe­­riumu propunerile ce le a facutu Russi'a guvernului austriacu. Novikoff a con­­fidentiatu decurendu contelui Andrassy lucruri memorabile. Austri’a sa merga neconditionatu cu Russi’a, că recom­pensa Russi’a numai decâtu va statori „liniele de gravitatiune“ pentru amendoue imperiele in Turci’a européna. Demarcatiunile statorite astu­­feliu voru remane nestramutabile si Austri’a se va despăgubi de tóte pres­­tatiunile si sacrificiele ce le va luă asupr’a sea prin acest’a conventiune cu Russi’a. Propunerile cabinetului rusescu, invitarea la o escursiune co­muna de prada contr’a Turciei dateza din tempulu mai nou. Mai in aceleasi tempu si probabilu din causa, ca ten­­tatiunile contelui Andrassy nu eră unu secretu pentru lumea diplomateca, i se făcură Austriei propuneri din alta parte. O grupa de sfaturi lucra sa oferă Russiei unu sincu — in centrulu loru de sine se intielege ca sta En­gliter’a. Guvernulu englesu dec­iara apriatu, ca nu voiesce a escamotă din politic’a sea orientale nici celu mai micu castigu séu vre­ unu a cresca­­mentu de putere ci chiamarea sea crede ca e numai a paralisă nestiin­­tiele Russiei ce amenintia pacea Ri­mei. Cabinetulu de Set. James a datu speciala Austriei cele mai precise ase­­culatiuni ca monarchi’a nóstra póte așteptă desvoltarea sea ulteriora cu de­plina liniste si ca nu se va intreprinde nimicu ce ara contrastă cu interesele nóstre in orientu,numai noi sa ne desbat­­e ramu de alianti’a cu Russi’a. Se zice ca Engliter’a ne a asiguratu mai de­parte ca ea crede ca va câștigă pen­tru părerile sale nu numai pre Fran­­ci’a ci si pre Germani’a. Germani’a va participă la acest’a aliantia noua, pentru ca prin acest’a face pe Franci’a nepericulosa, Franci’a, pentru ca in modulu acest’a va reintră in concer­­tulu européau si nu va ave sa sa teama de o micsiorare a ‘influintiei sale in Orientu. Dela Itali’a se astepta ca se va alipi de Germani’a si Fran­ci’a. Englizer’a inse nu se multiumesce numai cu propuneri generale, ci in acela­si tempu face relativu la aface­rile orientali o propunere deplina pre­­cisata si practica care se referesce la pigmeicii principi cei cu gura mare si neplăcuți din Belgradu si Cetinje. Engliter’a cere că in comunu sa faca pe Russi’a sa intielega ca la casulu cându Serbi’a si Muntenegru voru prinde armele, puterile voru privi in dechlaratiunea de resbelu a acestoru dovetieri o con­­turbare a pacei europene, provenitóre dela Russi’a. Câtu de remarcabile si semnifica­tive suntu aceste comunicări ale co­­respondentului nostru, se vede numai decâtu. Ele deslusies cu cuvintele lui Disraeli: „Câtu de curendu noi vomu pune pe Europ’a in cea mai mare mirare.“ Din momentulu cându prin cumperarea actieloru dela canalulu Suez si-a aretatu ferm’a sea vointia,­­de a crucisiă culile Russiei in orientu, a on 3CVÂ r ~­riculosulu seu rivalu. Cându acest’a credea ca va putu întinde Turciei o cursa prin memorandu, Engliter’a lasă sa esplodeze in Constantinopole mi­nele cari aruncara atât’a pulbere in ochii diplomatiloru puteriloru dela nordu, incâtu nice acti nu potu vede bine. Déca Disraeli a disu: „Noi lu­­crumu pe contulu nostru,“ acest’a nu e a se inttelege asta ca Engliter’a nu cauta aliati. Se scie prea bine in Londona, ca noile ferecate ale Brita­­niei ajungu pentru a padi dardanelele, dara pe uscatu suntu de lipsa prieteni buni, déca Engliter’a vrea sa-si reali­­seze vointt’a­sea. Cabinetulu englezu nu va intinde mân’a in zedaru. Fr­an­ci ’a­ecastigata deja. Convorbirea de curendu a ducelui de Decazes cu lordulu Lyons si depesi’a celui dintâiu catra ambasadorulu francezu in Con­­stantinopole arata atitudinea viitóre a Franciei. Reminiscintiele de pe tempulu resbelului dela Crimea se reimprospeta, interesele proprie in orientu pledeza pentru alianti’a cu Engliter’a. Itali’a are geloșii mici contr’a Engliterei in Egiptu dara de cându Scialoi’a s’a denumitu de Sibila finan­ciar a lui Ismailu pasi’a, ea s’au mul­­tumitu binisioru. Sicu Augustu Paget negociază cu Mele­­garu despre adesiunea Ita­liei la politic’a orientale engleza, și abia încape vre-o in­­doiala, ca in cuirinalu se voru apretiă rațiunile Englitezei togm’a asia că si in Versailles. Cei din Berlinu siuvae inca, dara Germani’a nu e de locu­prinsa in cur­sele rusesci. „Reichsanzeiger“ fu primulu organu, care aduse scirea, ca predarea memorandului s’a ama­­natu. Si aici a produsu schimbarea la cornulu de auru unu reaventu, a carui urme incepu deja a se vedé, si aici i se intorce politicei lui Gorciakoff spatele. Deciderea vise este in Vien­a. *) Déca nu jidovi.

Next