Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-09-16 / nr. 74
Tetagramum ese Duminec’a ai Joi’«, la fie-carei dóue septemani cu adausulu Foisiórei. — l'remi-1 meratinuen se tace in Sabiiu la espeditura :oei,pre afara la J. r. poate cu bani gata prin scrisori francate, adresate cut transpeditura. Pretiusu prenumeratinnei pentru Palii iu este pre atm 1l. v. a. 1 iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Peni Sabiiu 1628 Septemvre 1876.i trwjeelelalte pftrici ale Transilvaniei si pentru provimitele din Monarchia pre unu anti 8 fl.ieri pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ si tieri streine pre auu 12/a anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru iutAi’u dra ANULU XXIV. Invitarea de prenumeratiune „Telegrafulu Romanii“ cu „Foisior’a“ pre unu patrariu de anu (Octomvre- Decembre) alu anului 1876. — Pretiulu abonamentului pre ?/ de anu e: Pentru Sabiiu 1 fl. 75 cr. v. a. Pentru Monarchi’a austro-unguresca 2 fl. v. a. Pentru Romani’a sî străinătate, 3 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați a nu intarűiu cu tramiterea prenumeratiuniloru. Adresele ne rugamu a se scrie curatu, a se pune numai posta ultima, dara nu câte dóue poste ultime, si in locu de epistole de prenumeratiune recomandamuon. puhl. avișurile poștali, (Posta-Utalvány. — Post-Anweisung.) ca împreunate cu spese mai putiene sî ca mai sigure pentru înaintarea baniloru de prenumeratiune. Editar’a „Telegrafului Romanu“ In Sabiiu la cu 7 cr. siruri, pentru a ddu’a dra cu 5 ‘/7 cr. si pentru a trei’a repetire cu 8*, cr. v. a. Congregatiunea a 2-a a comitatului Sabiiului. Noi lege avemu si după lege trebuie sa mora. N. T. Impressiunea generala ce se face asupr’a celui mai calmu ascultatoriu, urmarindu cu atentiune desbaterile congregatiuniloru nóstre, nu póte sa nu ne aduca aminte cuvintele ce le puneau in fruntea acestui raportu. Impressiunea acest’a nu e noua. Ea este o reminiscentia din fericitele adunari scaunali, din cari s’a nascutu congresiunea presenta a comitatului Sabiiului. Fiindu-ca guvernulu inca de mainainte a ingrijitu ca prin dispusetiunile sele majoritatea sasesca sa fia scosa din minoritatea poporatiunei, negresitu ca era numai lucru firescu ca si majoritatea congregatiunei sa fia din minoritatea poporatiunei comitatului. Consecuinti’a de aci nu póte fi alta decatu, ca precum in adunările scaunali asia si in congregatiunile comitatului sa domnesca principiului „Noi (sasii) majoritate avemu si după, sau cu majoritatea votamu totu ce ne place.“ Déca principiulu acest’a este si salutariu, déca elu va duce si la scopulu celu are legislatiunea si regimulu, acest’a este cu totul o alta întrebare. Majoritatea, se vede, ca nu este nici ocupata nici preocupata de asemenea intrebari. Ea scie un’a. Era odinióra unu tempu, cându ea vota tóte negenata de minorități, pentru ca in puterea privilegieloru eră singura dómna preste destinele poporatiunei de pre teritoriulu care dicea ca este alu seu. Asta di voteza ceva mai genata, dara voteza pentru ca asta ’i da mân’a. De urmări putienu ’i pasa. Putienu i-a pasatu si cându a fostu ea singura si negenata. Urmările au fostu triste. Urmările le póte ceti si majoritatea comitatensa in cele doue propuneri ale membrului, conte Schweinitz, si le-a auditu si in motivarea propunerei celei dintâiu. Dara tóte aceste au putieru se dica, pentru ca e dulce J domni’a chiaru si cându este acompaniata de o economia rea nationala, pentru ca pentru domnii situatiunei esista, se vede, credinti’a, ca totu se va afla inca ceva de economisatu, celu putieru unu tempu precare, si acésta inca este o mângâiere, desi trista mângâiere pentru patriotii adeverati. Inttelegemu patrioti de acei’a, cari nu cauta decâtu numai la egoismulu particulariu, care are totudeun’a in urm’a sea numai lips’a si miseri’a publica. Ei bine, noi vorbimu de lipsa, de miseria publica. Este adeveratu, ca ea ne bântuie amaru, este adeveratu ca sub administratiunea esclusiva a majoritatiei, sute de ani, nu s’a facutu nimic’a. Este adeveratu, ca din causa ca in trecutu pre cându domnii administrau negenati de d’alte minorităti cum suntu cele de astadi nu exista in trenuturile nóstre nici economia rationala, nici industria, nici comerciu. Tóte aceste suntu adeverate, inse acest’a putiemu importa. Avemu vre-o câte-va decoratiuni, cari abia se mai tieau încleștate in positiunile loru, le aratamu pre aceste lui Charles Bonner, lui Weidenbach, lui Welmer, lui Löher etc. etc. si acesti’a incântati de o gloria pălită si mai multu de bunuru tractamentu se ducu si trambitia in lume despre „purtătorii culturei in orientu“ si incâtu privesce unele sau altele scăderi, cari nu se potu ascunde, ce e mai usioru decâtu atât’a, arunca vin’a pre „selbatecii români“, cari acum le mai făcu pedeci si cu voturi separate si cu representatiuni la ministerii. Restulu, va sedica, câtu nu se póte incarca in spatele româniloru, din vin’a ca nu mergu tóte după cum aru trebui sa merga, au sa-lu porte ungurii, ungurii, cari dealtmintrea de vr’o câte-va sute de ani incóce până la 1848 au fostu soții dloru „purtători de cultura in orientu“, cu putere netiermurita, in administrarea si economisarea tierei. Nu este de prisosit asta dara o inttelegere fratiasca si sincera cu conlocuitorii români in ceea ce privesce administratiunea si economi’a din mai multe sau din tóte punctele de vedere? Deci bine s’a inceputu si bine se va continua, déca vomu merge in tóte congregatiunile cu acea soliutia positiva, ca acolo vomu asculta nisce predici frumóse despre drepturi perdute, vomu ascultă propuneri, cari sa semene, cu cu ou, cu cele din vechime din tempurile cele „bune“ si in fine tóte aceste se voru vota „per majora“, fara minoritatea (românii) va remane cu propunerile sele cele mai salutari pentru toti fara de deosebire de nationalitate, pre josu. Dara ce va dice tiér’a ? Tiér’a vedemu ce dice, ca pre cându noi aici sub ocrotirea „culturei“, in tipulu aratatu, mergemu cu pasi rapedi spre o stagnatiune totala economica: suntemu martori interesantului aspectu, ca intr’o tiéra vecina, carea n’a avutu norocirea de astfeliu de „purtători de cultura,“ câ noi, intr’o tiéra locuita si administrata de „români salbateci“, scapata nici de 20 ani de invasiuni străine, infloresce in comerciu si industria, este traversata de la unu capu pâna la altulu de drumuri de feru, are cetati cu poporatiuni mari, cari crescu din auu in anu vediendu cu ochii, pre lângă tóte relele ce le a hereditu din anu trecutu forte lungu si pre lânga huliile ce le incarca pre ea cei ce lauda putienele reminiscintie din trecutu dela noi. Amu facutu aceste reflessiuni, desi eramu cu multu mai multi amiti sa nu fimu fostu siliti a le face, pentru ca noi amu asceptatu, cu totu dreptulu, ca baremu adi sa nu mai fimu asupriti de acei ce insisi se vasera tiepându de asupriri. Preminendu cele de mai susu venimu la l lucru. In anulu 72 anunciasemn ca congregatiunea si va tiene siedinti’a sea luni in 13/25 Sept. a. c. si cu aceeași ocasiune amu publicatu si obiectele puse la ordinea dilei. Indata după 10 ore in diu’a anunciata s’a deschisu siedinti’a de dlu comite supremu Fr. Wächter, amintindu si cu ocasiunea acest’a de placutulu evenementu, de venirea Majestatiei Sele almperatului si Regelui la Sabiiu, incunosciintiandu congregatiunea de pregratiós’a primire a deputatiunei comitatense si terminandu cu unu elien pentru Majestatea Sea, la care congregatiunea, standu a respunsu cu : „sa traiasca“ si „hoch.“ După ce s’au asiediatu notarii la més’a presidiala, Franz Schreiber face propunere a se purta protocolulu siedintieloru, afara de in limb’a statului si in limb’a romana si nemtiésca, ceea ce s’a primitu unanimu de congregatiune. La celu dintâiu obiectu pusu la ordinea dilei, alegerea celoru diece membri in comitetulu administrativu, presiedintele intreba, déca congregatiunea voiesce sa treca numai decâtu la alegere, sau sa lase obiectulu acest’a până la urma. Din incidentulu acest’a se nasce o desbatere împreunată cu perdere de tempu, staruindu Gebbel, Klein, Michaelis, Bruckner si Maimer pentru amanare până la fine a siedintiei, precându Racaciu, Bolog’a, Hanni’a si .Macelariu cereau a pasi numaidecâtu la alegere. Presidiulu vediendu ca se pronuncia atâtea voci pentru sustienerea ordinei dilei, după cum a fostu anunciata, pune la ordinea dilei numai decâtu alegerea. După o întrerupere de 10 minute se redeschide siedinti’a si membrii congregatiunei pasiescu prevendu la urna, cari cu sieduri roșii, cari cu albe. După ce si-au datu toti cei presenti, voturile, diremu cei presenti, pentru ca dintre romani si de astadata au fostu cam pre multi, cari la apelulu nominalu nu se aratara de locu, urn’a s’a incuiatu s’a alesu o comissiune scrutinatore in personele: Floru Malmer, Dr. Arz, Schobesberger, Dr. Nemesiu si Dr. Borci’a si la provocarea presidiului congregatiunea trece la alu doilea objectu pusu la ordinea bilei la raporturile comitetului de 35. Objectulu acest’a are mai multe parti si mai multi referenți. Mai intâiu vine referentulu Gebbel cu propunerile: a) statorirea numerului membriloru de 331; b) delaturarea marginiloru si numiriloru cari nu se mai potrivescu cu situatiunea cea noua si c) compunerea insignieloru incatu se va pute prelânga respectarea insignieloru dela jurisdictiunile contopite in noulu comitatu din partea esecutivei. Tóte trei propunerile se primescu fara desbatere unanima. Et nunc venimus ad fortissimas res. Ref. Kästner reporteza asupra propunerei impartirei comitatului in 7 cercuri si adeca de asta incatu din fostulu scaunu alu Sabiiului se formeza, fara de cetate, 4 cercuri numite alu Cristianului, Cisnadiei, Vulperului si Rasinariloru. Cele trei dintâiu arondate cu o poporatiune dela 11—13,000 locuitori, celu din urma, incepeudu dela ambelebestele de preste Oltu, până la Jin’a in apropiarea Mercurei, cu intrerumperea la Cisnadi’a, la Cristianu—Orlatu si la Mercurea cu mai bine de 34,000 locuitori. Tóte aceste vise cu ressedinti’a in Sabiiu. O monstruositate de împărțire, carea lovesce in fatia tóte principiele cate potu fi considerate la o împărțire politica. Ref. comit. de 35 motiveza impartirea acést’a dicendu, ca e numai unu provisoriu, ca din caus’a acésta a cugetatu comitetulu se remana pre lânga impartirea de mai nainte, pentru ca mai departe sa nu se faca mari si multe schimbări in transpunerea acteloru, in fine a mai adausu ca si tempulu a fostu pre scurtu incatu comitetulu n’a pututu elabora unu proiectu de împărțire, care sa corespunda tuturoru pretensiuniloru. Cumca n’a pututu fi nici unulu din motivele aceste, s’a vediutu si din apararea loru, din impregiurarea ca comitetulu togm’a a schimbatu ceea ce a fostu până aci, impreunandu cercurile Talmaciului si Salistei, administrate până aci deosebitu cu registre deosebite până si cu cercu de recrutare deosebitu, intr’unulu si dandule si nume nou, alu Resinariloru. Chiaru si in comitetulu de 35 s’a aflatu o minoritate (romana), carea a protestatu contr’a acestei monstruositati si a facutu unu altu proiectu după care fostulu scaunu alu Sabiiului se împarte in patru cercuri mai bine arendate, asta incâtu monstrulu era redusu la dóue cercuri. Inse comitetulu credinciosu principiului seu : „Noi majoritate avemu“ a votatu cum i a plăcutu. In adunare mai intâiu Dr. Borci’a apara proiectulu minoritatiei si face unele amendemente. Atât’a trebuia, ca sa provoce o desbatere înfocată dara forte redusa in argumente in partea in carea apara propunerea majoritatiei comitetului pentru ca aci se vedea apliatu ca impartirea era făcută nu pentru a ustura dara pentru a ingreuna administratiunea. (Va urma.) Tóta lumea se intreba si cu dreptu cuventu déca din paus’a de fatia intre părțile beligerante se va nasce pacea. Déca frunciarimu prin diversele organe de publicitate dâmu de numeróse asigurări ca puterile s’au unitu a face propuneri porției pre cari le voru si sprigini. Serbi’a respune la aceste, ca ea nu va primi nici odata o pace dictata de puteri. Serbi’a mai departe se afla intr’unu stadiu nou si camu incurcatu armat’a a proclamata pre principele Milan rege. Se dicea ca Milan nu primesce si ca a opritu deputatiunea carea avea sa merga la Belgradu sa-i aduca votulu si omagiele armatei. In fapta deputatiunea nu s’a dusu la Belgradu, dara a urmatu negotieri intre Cernaieff si principe despre a carora sfersitu nu se scie sigura cum a fostu. Diurnale aducu scrri ca comissiunea permanenta a scupeinei consimte cu votulu armatei si telegramele mai noue ne vestescu ca representantii Russiei si Germaniei inca nu au nimic’a in contr’a prochlamarei lui Milano rege. Ce este mai multu, telegrame din Budapest’a dela