Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)

1877-10-09 / nr. 80

320 ca comandantulu militariu di­n Sibiiu I U. M. C. bar. de 1lingelsheim este denu­mitui comisariu militariu pentru Tran­silvania si ca acestuia s’au subordi­nate tóte autoritatile politice. Sum gat’a a crede ca onoratulu min­ pres, va respunde la aceste, ca nu scie ni­­mic’a. Admitu ca nu scie, inse tocm’a pentru ca se póte intempla asta ce­va fara sch­ea ba preste voia ministrului pressedinte, suim silitu, a-mi radica vo­cea in privinti’a acest’a in acesta casa. „O spunu si pentru ce. Ungaria, după cum se scie, este impartita in patru comande militarie: in a Pojo­­nului, Budapestei, Casioviei si Timisia­­­­rei. Aceste comande militare sunt­ subordinate comandei generale din Budapest­a. Comand­ a militară din Transilvania este subordinata de a­­dreptulu ministeriului de resbelu din Vien­a, sta in corespondentia directa cu acest’a si e considerata de organu esclusivu alu acelui ministeriu. Acum, déca comandantulu militariu, care aici in patria nu stă in nici o legătură nici cu comand’a generala, ci atenua dea dreptulu dela ministeriulu de res­belu din Vien’a, in im­pregiurarile de fatia, este investite cu comand’a supe­­­­riora si este constrinsa fia­ care auto­ritate­a respectă si Îndeplini ordinile sele, acest’a e o remasin­a din tempu­­rile absolute, dara necompatibilu cu constitutionalismulu­iterei“. După ce mai vorbesce despre­­ competinti’a forului si despre trata­­mentulu­­celoru arestați cetesce inter­­pelatiunea data in estrasu mai susu. Min. pres. Tise’a: Stau banii ca prin Ungari’a nu se liferéza arme nici unei nici altei parti, rusiloru asia de putieru ca si turciloru; déca, cu tóte aceste, s’a intem­­platu, asiguru, ca acei’a cari au facutu ra­­portu despre asia ce­va dlui deputatu, déca s’aru fi adresata la mine, a si fi oprita lite­­ratiunile precum amu oprita, ca, conformu opri­­rei de esportulu de cai, din Transilvani’a pe care tierenesci sa nu se incarce fracturi mai mari pentru Romani’a si tienuturile armatei­­ rusesci. Protestezu asta dara in modu hota­­ritu, ca pe drumulu de feru orientata ungu­­rescu se esporta arme pe fatia, până atunci, până cându dlu deputatu va dovedi contra­­riulu. Trebuie sa protestezu contr’a afirma­­tiunei sustienute de dlu deputatu, ca ceea ce s’a intentionatu in secuime aru fi identicu cu espeditiunea de arme pe drumulu de feru.­­ Revinu la acésta tema cu vre-o câte­va cuvinte mai târziu. Dlu deputatu ’mi atribuie cuvinte, ca eu nu cunoscu lege ungurésca, pe bas’a că­rei s’au facutu arestările, dara tribunalele o­­ voru găsi. Eu amu dilu. Asiguru pe dlu de­­­­putatu ca exista o lege unguresca pe a că­rei basa s’a intemplatu arestarea, va fi treb’a tribunaleloru a se provoca la acesta lege si a o aplica corespund istoria cașului. Cu privire la celelalte afirmatiuni a­le dlui deputatu ’mi permitu a replica urma­­tórele : Dlu deputatu înainte de tóte a amintita i imputându, ca ministrulu aperarei tierei a­i caletoritu prin Transilvani’a. Ei bine dloru, la acést’a a­siu puté sa dicu simplu si voiu­­ j si dice ca ministrulu aperarei tierei numai pentru inspectiunea depositeloru a caletoritu in Transilvani’a, o caletoria, care s’a obici­nuita a o face si de alte dati si acest’a a fosta uniculu scopu alu caletoriei sele; amu j spus’a vise fórte hotaritu, ca l amu rugata­­ a întreprinde tocm’a acum calatori’a acest’a, pentru ca voiamu sa audiu si se aflu dela j j­unu martoru de nădejde, ce este din lucru­­rile, despre care amu pututu ceti atâtea sciri j infioratóre, de­si diverginti unele de altele.­­ Cela­laltu puncta, de care s’a poticnitu diu deputatu, este, ca contele Betlen este­­ denumita comisariu regescu pentru Cic-Se­ j red’a. On, die deputatu, ai bunătate si te­­ liniscesce; nici contele Betlen nu este de­ j numitu pentru Cic Sered’a, nici în alta parte, nici nimenea altulu, preste totu nu e nime­nea denumitu nici comisariu regescu nici ministerialu (ilaritate in centru). Amu ce­­titu si eu însumi scirea in „Népzásztója“ si­­ „Egyetértés“ (ilaritate in centru), nu sciu­­ inse de cându sciu organele aceste­a sta bine ce face gubernulu si cu cine stau ele in contactu (ilaritate). Si ceea ce privesce pre­comandantulu­tierei din Transilvani­a, potu declara posi­­tivu ca dar. Ringelsheim n’a primitu nici o denumire, care sa n’o fiu avuta cu ani îna­inte, ca nu e denumita nici comisariu re­gescu, nici alu guvernului. Este adeveratu, ca amu avisatu pre prefecții din tienuturile unde pentru mo­mentu era de temuta, ca se potu face tur­­burari de linisce, a se pune, după cum va cere lips’a, in inttelegere cu elu. Si repe­­nrescu, in acésta privintta, era datori’a mea a urma asta si declara mai departe, ca nu autoritatea militară este superordinara celoru legale civile, ci ea este avisata la eventual’a recercare a acestor­a a pasi activa. (Aplause in centru). Si potu spune ca, domni deputați : multiumita simtiului treazu alu poporului secuiescu — vorbescu de poporu — acesta poporu, pe lângă tóte agitațiunile ce s’au continuatu de unu timpu­ricece, este lini­­scitu; poporulu­ acest’a vorbesce cu indig­­natiune despre ceea ce au voitu unii a atribui. Si credu ca poporulu acest’a nu póte fi lasatu sa cada jertfa acelora omeni fara de consciiatia, carti pentru a-si satis­­­­face plăcerile loru — nu voiu sa spuna­­ acum de ce natura — suntu destulu de rei, de a impinge pe acesta poporu in cea mai mare nenorocire si a­i pune in jocu linistea securanti’a si viéti’a. Albert Németh. Dlu ministru presse­dinte a declaratu ca V. M. C. Ringelsh­eim nu este denumitu, si comiții supremi nu suntu avisati a procede in inttelegere cu densulu. Ce va sa­dica acest’a? Atât’a, ca bar. Ringelsh­eim va îndeplini tóte câte voru I comiții supremi, sau ca comiții supremi voru j îndeplini tóte câte le va deminda dar. Rin­gelsheim ? Tocm’a impregiurarea, ca co­mandantulu militariu din Transilvani’a nu e responsabila comandei generale din Unga­ ri’a, ci stă in legatara deadreptulu cu mini­steriulu de resbelu din Vien’a, m’a înduple­cată a aminti ca elu a denumitu deadrep­tulu prin ordinii de armata, comisariu mili­tariu pentru Transilvani’a. Lucrulu nu se schimba intru nimic’a, déca dlu ministru pre­siedinte acést’a nu o soie; va afla o densulu, cându vre-unu solgabireu va face întrebare printr’o depesta secreta: Die, comisariulu­i militariu mi-a demandatu ast’a si ceea, ce sa făcu ? Dlu ministru presiedinte va re­spunde : Aveți dinainte­ de legea, indign­atiu­­nile vietiei practice, sciți de cine sa ascul­tati — si bieții de solgabirei se voru scote din încurcătură cum voru sei (ilaritate). Dara déca dlu ministru presiedinte va res­ punde: Nu lu cunoscu, nu trebue ascultatu; nu sciu cine l’a denumitu! — Atunci in 24 de ore sosesce dela Vien’a o deperla: „Josu din carutia!“ (ilaritate mare). Interpelantulu vorbesce despre de­­monstratiunile magiariloru si in legă­tură cu aceste face imputare ministru­lui pressedinte pentru ce a lasatu pe regele sa merga la manevrele din Ca­­ssovi’a tocm’a pe cându tiarulu ’si ser­­beza onomastic’a si pentru ce nu a mijlocit e că regele sa fia foste cru­­tiatu de tienerea toastului (mișcare, in drept’a: „la obiectul“) Pressedintele dietei: Demnitatea parlamentara nu permite a amestecă person’a monarh­ului in desbateri (a­­probare). Min. pres. Tisz­a: Cum,ca dlu depu­tatu sucesce si astadi cuventarea mea si-mi atribuie cuvinte pe cari eu nu le-amu disu, se va puté convinge ori cine va ceti cuven­ tarea mea. Este inse­mnu momentu care nu mai privesce person’a mea, si in care dlu deputatu cauta, asta cam pe jumatate, sa me escuse, cu tóte ca scie fórte bine ca escu­­larea acést’a e mai rea decatu unu atacu. La acesta momentu trebuie sa vorbescu, — la aceea ce densulu — sucindu iéra cuvintele mele — a disu despre bar. Ringelsheim si despre lucrurile cari stau in legătură cu acestea. Mai nainte de tote declam hotaritu, ca eu in ceea ce privesce pre diu Vice-Mare­­sialu, amintitu cu intentiune de aht, atacă — nu stiu din ce causa — trebuie sa doresca Ungariei, că nu numai fia-care soldatu, dara fia-care cetatianu sa tiena asia de conscien­­tiosu si asia de strinsu la lege in cerculu seu­­ de activitate, cum tiene densidu. (Aplause vii). Déca este asiá, ca au tóte câte le-a disti dlu deputatu despre instrucțiunile si ordinile cele secrete. Repetrescu, ca in adeveru au­toritatile transilvane suntu avisate, in câtu privesce interesulu ordinei a procede in in­ttelegere cu dlu Vice-Maresialu si dlu Vice M. pe calea competenta iarasi este avisatu­­ a satisface recercariloru din partea autori­­tatiloru. Nu vorbescu on­ casa, despre tempulu câtu voiu remane la acesta locu si cându me voiu duce, alusiune făcută in gluma de dlu deputatu. Un’a sciu, si adeca ca pentru ca-mi dau silintia a pacii legile Ungariei, nu voiu primi dela acelu locu indicatu nici o telegrama ca sa-mi parasescu loculu. Créda din deputatu ca acolo (in estrem’a stânga) cunoscu si respectéza legea, eu nuse consi­­­­dera de problema mea a supune respectu­lui legei ca maijloce constitutionale normale pe acei ce sau nu cunoscu legea sau nu o respectéza. (Aplause). Spera ca mi-va si suc­cede si in speranti’a acést’a rogu pe onor.­­ casa a lua respunsulu spre sciintia. (Aplause).­­ Cu esceptiunea stângei estreme cas’a iá respunsulu ministrului spre sciintia. O epistola memorabila publica după „Press’a“ din Bucuresci mai multe diurnale, adaugendu unele ca autorulu epistolei aru fi pretendentulu de tronu de odiniora Don Carlos. Ori­cum va fi, epistol­a e destulu de im­­­­portanta pentru de a o face cunoscuta si publicului nostru si din acestu mo­­tivu o reproducemu si noi. Turnu-M­agurele, 28 Sept. 1877. Domnule redactoru­l Amu asistate la ataculu trupeloru române, in con­tr’a unei r’edute turcesci dimpregiu­­rulu Plevnei, in diu’a de 11 Septem­­bre curente, si trebue sa declaru aici cu franchetia, ca amu remasu cu to­­tulu surprinsu de atât’a curagiu, ero­­ismu si abnegatiune, virtuti demne de trupe imbatrenite in bătălii, dar’ cari, pentru o armata tenera si nees­­­­perimentata inca, precum este armat’a­­ româna, nu-’si potu gasi esplicatiunea, i decâtu in moștenirea ce i-a remasu din tempii omerici ai strabuniloru ei. Debutulu ei a fostu in contr’a unei positiuni retranslate, fortificata cu măiestria, si aventura trupeloru ro­mâne a fostu cu atâtu mai admirabilii, cu câtu, asemenea atacuri obicinuite se confietu numai la trupe cercate mai dinainte­ Atitudinea româniloru insa, nu a cedatu intru nimic’a ace­­lor’a, si acést’a este destulu, că sa dea tierei loru o legitima mandria si sa asigure tóte aspiratiunile ei pentru viitoriu. Déca curagiulu armatei române, i spiritulu ei de disciplina si de subor­­dinatiune, făcu onóre barbatiloru cari au presidatu la organisatiunea ei, si denotezu o directiune eminamente in­teligenta, aceste cualitati indispensa­bile pentru ori­ care bunu soldatu, nu trebuescu mai putiemu privite aici, totu­deodata, si că nisce virtuti inge­­rente cu caracterulu moralu alu poporului românu. Totusi insa, este unu fenomenu pentru om­ si cine, de a vedea ca acestu poporu si-a pastratu virtutile sele antice, după unu secolu si jumetate de apeluri si suferintie. Esplicatiunea acestui fenomenu nu o póte gasi cine­va, decâtu esclusivu in istori’a acestui poporu, de care m’amu ocupate cu unu deosebite interesu. Trecutulu lui gloriosu, traditiunile lui eroice, transmise din generatiune in generatiune, luptele si sfortiurile lui necurmate, spre a se emancipă de do­­minatiunea fanariotiloru din secolulu trecute, acea dorintta nesecabila de a-si păstră individualitatea lui intacta, tóte acestea au avute unu mobilu pu­ternicu, a-si putea dice cu totulu es­clusivu, in acelu sentimente de rasa, pe care nu-lu gasesce cine­va desvol­­tatu cu atât’a târna la nici unulu din popórele latine, cari se rudescu cu densulu prin aceea­’si origine. Atingendu acésta chestiune, câte reflectiuni nu-mi vinu in minte! — Si cându n’a8i veni sa le espunu aici, de câtu cu titlu de digresiune, totu­si suntu autori satu a crede, ca ele ’si­­ar’ putea avea volorea loru in spiri­tulu si in inim’a acestui poporu, atâtu de simpaticu, in mijloculu carui’a me gasescu astadi. Amu luatu parte activa la resbelulu lui Don Carlos in Spani’a in cursu de patru ani; resbelu, care s’a terminate la 1876 in lun’a lui Februarie; si déca acestu resbelu s’a terminate intr’unu modu nenoro­cite pentru credinti’a si aspiratiunile mele politice, speranti’a mea pentru viitoru insa nu este stinsa, si simtie­­mentulu meu me va repurtă in­totu­­deaun’a cu gândulu si cu inim’a catre patri’a mea iubita. Cându insa, pentru momentu, misiunea mea mi s’a paratu curmata in acea parte, atunci, amu cautatu o alta sfera de ativitate, si acest’a amu găsit’o esclusivu in studiulu ce de multu timpu inca, ’mi propuse­sem sa făcu chiaru asupr’a ideei la­­tinitatiei, de care vorbii mai susu. Amu calatoritu de atunci, in Fran­­ci’a, in Itali’a, in Germani’a, in Rusi’a, in Englizer’a, si mai in tóte statele Americei. In Germani’a, amu vediutu tra­­valiulu neobosite de rasa, tintindu la o unitate a tuturoru elementeloru ger­mane, stringendu-se intre ele sub o forma gigantica, cu atâtu mai spai­­mântatore, cu câtu ea este si demna de admirate. In R­usi’a, asemenea, idei’a Pan­slavismului face progrese mari, si ar’ putea duce cine­va ca, chiaru resbelulu actualu nu ar’ avea alte scopu, de câtu de a se dă si o mai mare esten­­siune acestei idei, care are sa cuce­­resca si „Orientulu,“ după ce ea a cuceritu mediulu unei mari parti din Europ­a. Germanismulu si t'anslavismulu se des­volta alaturi unulu cu altulu. Latinitatea singura a remasu inapoi, si inerti’a, in care zace, constituie, dupe mine, o adeverata anihilare vo­luntara, o adeverata sinucidere, de­ore­ce ea sta spectatóre impasibila in fati’a a doue rase, cari cauta sa ab­­sorba totulu imprejurulu loru. Franci’a, Itali’a si Spani’a, nu au in vedere, decatu interesele individua­­litatiei loru, că popóre si națiuni se­parate, in afara de ori-ce precautiuni despre solidaritatea, care aru trebui sa se lege intre ele, in vederea omo­­genitatiei loru de rasa. Acestu defectu capitalu, se temu că intr’o­chi, sa nu aiba efecte desa­strese pentru densele. Si, cu tóte acestea, ele suntu forte impreuna, si neespugnabile, pentru ca ele repre­­sinta singure civilisatiunea antica si unitatea dogmeloru imutabili ale re­­ligiunei creștine, dela aparitiunea ei si până in cium a de astazi. Forti’a latinitatiei aru fi imensa, pentru ca ea constitue majoritatea numerica si su­perioritatea culturei. Sing­uru Napo­­leonu alu III-lea, in tempii moderni, a inttelesu acesta mare idea, pe care a sustienut’o in totu cursulu impe­riului seu; dar’ dela caderea lui in urma, ea a fostu părăsită de guver­­nulu republicanu din Franci’a, care, pentru unu motivu de slăbiciune mo­mentana, crede, ca curentulu seu aru remanea fara efectu in joculu politi­cei de cotropire, ce se desfasiara de câtu-va tempu in Europ’a, in afara de amesteculu seu. Latinitatea insa, nu trebue cau­­tata numai in Europ’a, unde ea aru fi dejă destul­ de puternica, că sa se afirme in fati’a celoru doue elemente ale germanismului si panslavismului. Resturile ei se intindu si in Americ­a, unde predomina asupr’a centrului si

Next