Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-10-09 / nr. 80
320 ca comandantulu militariu din Sibiiu I U. M. C. bar. de 1lingelsheim este denumitui comisariu militariu pentru Transilvania si ca acestuia s’au subordinate tóte autoritatile politice. Sum gat’a a crede ca onoratulu min pres, va respunde la aceste, ca nu scie nimic’a. Admitu ca nu scie, inse tocm’a pentru ca se póte intempla asta ceva fara schea ba preste voia ministrului pressedinte, suim silitu, a-mi radica vocea in privinti’a acest’a in acesta casa. „O spunu si pentru ce. Ungaria, după cum se scie, este impartita in patru comande militarie: in a Pojonului, Budapestei, Casioviei si Timisiarei. Aceste comande militare sunt subordinate comandei generale din Budapesta. Comand a militară din Transilvania este subordinata de adreptulu ministeriului de resbelu din Viena, sta in corespondentia directa cu acest’a si e considerata de organu esclusivu alu acelui ministeriu. Acum, déca comandantulu militariu, care aici in patria nu stă in nici o legătură nici cu comand’a generala, ci atenua dea dreptulu dela ministeriulu de resbelu din Vien’a, in impregiurarile de fatia, este investite cu comand’a superiora si este constrinsa fia care autoritatea respectă si Îndeplini ordinile sele, acest’a e o remasina din tempurile absolute, dara necompatibilu cu constitutionalismuluiterei“. După ce mai vorbesce despre competinti’a forului si despre tratamentuluceloru arestați cetesce interpelatiunea data in estrasu mai susu. Min. pres. Tise’a: Stau banii ca prin Ungari’a nu se liferéza arme nici unei nici altei parti, rusiloru asia de putieru ca si turciloru; déca, cu tóte aceste, s’a intemplatu, asiguru, ca acei’a cari au facutu raportu despre asia ceva dlui deputatu, déca s’aru fi adresata la mine, a si fi oprita literatiunile precum amu oprita, ca, conformu oprirei de esportulu de cai, din Transilvani’a pe care tierenesci sa nu se incarce fracturi mai mari pentru Romani’a si tienuturile armatei rusesci. Protestezu asta dara in modu hotaritu, ca pe drumulu de feru orientata ungurescu se esporta arme pe fatia, până atunci, până cându dlu deputatu va dovedi contrariulu. Trebuie sa protestezu contr’a afirmatiunei sustienute de dlu deputatu, ca ceea ce s’a intentionatu in secuime aru fi identicu cu espeditiunea de arme pe drumulu de feru. Revinu la acésta tema cu vre-o câteva cuvinte mai târziu. Dlu deputatu ’mi atribuie cuvinte, ca eu nu cunoscu lege ungurésca, pe bas’a cărei s’au facutu arestările, dara tribunalele o voru găsi. Eu amu dilu. Asiguru pe dlu deputatu ca exista o lege unguresca pe a cărei basa s’a intemplatu arestarea, va fi treb’a tribunaleloru a se provoca la acesta lege si a o aplica corespund istoria cașului. Cu privire la celelalte afirmatiuni ale dlui deputatu ’mi permitu a replica urmatórele : Dlu deputatu înainte de tóte a amintita i imputându, ca ministrulu aperarei tierei ai caletoritu prin Transilvani’a. Ei bine dloru, la acést’a asiu puté sa dicu simplu si voiu j si dice ca ministrulu aperarei tierei numai pentru inspectiunea depositeloru a caletoritu in Transilvani’a, o caletoria, care s’a obicinuita a o face si de alte dati si acest’a a fosta uniculu scopu alu caletoriei sele; amu j spus’a vise fórte hotaritu, ca l amu rugata a întreprinde tocm’a acum calatori’a acest’a, pentru ca voiamu sa audiu si se aflu dela j junu martoru de nădejde, ce este din lucrurile, despre care amu pututu ceti atâtea sciri j infioratóre, desi diverginti unele de altele. Celalaltu puncta, de care s’a poticnitu diu deputatu, este, ca contele Betlen este denumita comisariu regescu pentru Cic-Se j red’a. On, die deputatu, ai bunătate si te liniscesce; nici contele Betlen nu este de j numitu pentru Cic Sered’a, nici în alta parte, nici nimenea altulu, preste totu nu e nimenea denumitu nici comisariu regescu nici ministerialu (ilaritate in centru). Amu cetitu si eu însumi scirea in „Népzásztója“ si „Egyetértés“ (ilaritate in centru), nu sciu inse de cându sciu organele acestea sta bine ce face gubernulu si cu cine stau ele in contactu (ilaritate). Si ceea ce privesce precomandantulutierei din Transilvania, potu declara positivu ca dar. Ringelsheim n’a primitu nici o denumire, care sa n’o fiu avuta cu ani înainte, ca nu e denumita nici comisariu regescu, nici alu guvernului. Este adeveratu, ca amu avisatu pre prefecții din tienuturile unde pentru momentu era de temuta, ca se potu face turburari de linisce, a se pune, după cum va cere lips’a, in inttelegere cu elu. Si repenrescu, in acésta privintta, era datori’a mea a urma asta si declara mai departe, ca nu autoritatea militară este superordinara celoru legale civile, ci ea este avisata la eventual’a recercare a acestora a pasi activa. (Aplause in centru). Si potu spune ca, domni deputați : multiumita simtiului treazu alu poporului secuiescu — vorbescu de poporu — acesta poporu, pe lângă tóte agitațiunile ce s’au continuatu de unu timpuricece, este liniscitu; poporulu acest’a vorbesce cu indignatiune despre ceea ce au voitu unii a atribui. Si credu ca poporulu acest’a nu póte fi lasatu sa cada jertfa acelora omeni fara de consciiatia, carti pentru a-si satisface plăcerile loru — nu voiu sa spuna acum de ce natura — suntu destulu de rei, de a impinge pe acesta poporu in cea mai mare nenorocire si ai pune in jocu linistea securanti’a si viéti’a. Albert Németh. Dlu ministru pressedinte a declaratu ca V. M. C. Ringelsheim nu este denumitu, si comiții supremi nu suntu avisati a procede in inttelegere cu densulu. Ce va sadica acest’a? Atât’a, ca bar. Ringelsheim va îndeplini tóte câte voru I comiții supremi, sau ca comiții supremi voru j îndeplini tóte câte le va deminda dar. Ringelsheim ? Tocm’a impregiurarea, ca comandantulu militariu din Transilvani’a nu e responsabila comandei generale din Unga ri’a, ci stă in legatara deadreptulu cu ministeriulu de resbelu din Vien’a, m’a înduplecată a aminti ca elu a denumitu deadreptulu prin ordinii de armata, comisariu militariu pentru Transilvani’a. Lucrulu nu se schimba intru nimic’a, déca dlu ministru presiedinte acést’a nu o soie; va afla o densulu, cându vre-unu solgabireu va face întrebare printr’o depesta secreta: Die, comisariului militariu mi-a demandatu ast’a si ceea, ce sa făcu ? Dlu ministru presiedinte va respunde : Aveți dinainte de legea, indignatiunile vietiei practice, sciți de cine sa ascultati — si bieții de solgabirei se voru scote din încurcătură cum voru sei (ilaritate). Dara déca dlu ministru presiedinte va res punde: Nu lu cunoscu, nu trebue ascultatu; nu sciu cine l’a denumitu! — Atunci in 24 de ore sosesce dela Vien’a o deperla: „Josu din carutia!“ (ilaritate mare). Interpelantulu vorbesce despre demonstratiunile magiariloru si in legătură cu aceste face imputare ministrului pressedinte pentru ce a lasatu pe regele sa merga la manevrele din Cassovi’a tocm’a pe cându tiarulu ’si serbeza onomastic’a si pentru ce nu a mijlocit e că regele sa fia foste crutiatu de tienerea toastului (mișcare, in drept’a: „la obiectul“) Pressedintele dietei: Demnitatea parlamentara nu permite a amestecă person’a monarhului in desbateri (aprobare). Min. pres. Tisza: Cum,ca dlu deputatu sucesce si astadi cuventarea mea si-mi atribuie cuvinte pe cari eu nu le-amu disu, se va puté convinge ori cine va ceti cuven tarea mea. Este insemnu momentu care nu mai privesce person’a mea, si in care dlu deputatu cauta, asta cam pe jumatate, sa me escuse, cu tóte ca scie fórte bine ca escularea acést’a e mai rea decatu unu atacu. La acesta momentu trebuie sa vorbescu, — la aceea ce densulu — sucindu iéra cuvintele mele — a disu despre bar. Ringelsheim si despre lucrurile cari stau in legătură cu acestea. Mai nainte de tote declam hotaritu, ca eu in ceea ce privesce pre diu Vice-Maresialu, amintitu cu intentiune de aht, atacă — nu stiu din ce causa — trebuie sa doresca Ungariei, că nu numai fia-care soldatu, dara fia-care cetatianu sa tiena asia de conscientiosu si asia de strinsu la lege in cerculu seu de activitate, cum tiene densidu. (Aplause vii). Déca este asiá, ca au tóte câte le-a disti dlu deputatu despre instrucțiunile si ordinile cele secrete. Repetrescu, ca in adeveru autoritatile transilvane suntu avisate, in câtu privesce interesulu ordinei a procede in inttelegere cu dlu Vice-Maresialu si dlu Vice M. pe calea competenta iarasi este avisatu a satisface recercariloru din partea autoritatiloru. Nu vorbescu on casa, despre tempulu câtu voiu remane la acesta locu si cându me voiu duce, alusiune făcută in gluma de dlu deputatu. Un’a sciu, si adeca ca pentru ca-mi dau silintia a pacii legile Ungariei, nu voiu primi dela acelu locu indicatu nici o telegrama ca sa-mi parasescu loculu. Créda din deputatu ca acolo (in estrem’a stânga) cunoscu si respectéza legea, eu nuse considera de problema mea a supune respectului legei ca maijloce constitutionale normale pe acei ce sau nu cunoscu legea sau nu o respectéza. (Aplause). Spera ca mi-va si succede si in speranti’a acést’a rogu pe onor. casa a lua respunsulu spre sciintia. (Aplause). Cu esceptiunea stângei estreme cas’a iá respunsulu ministrului spre sciintia. O epistola memorabila publica după „Press’a“ din Bucuresci mai multe diurnale, adaugendu unele ca autorulu epistolei aru fi pretendentulu de tronu de odiniora Don Carlos. Oricum va fi, epistola e destulu de importanta pentru de a o face cunoscuta si publicului nostru si din acestu motivu o reproducemu si noi. Turnu-Magurele, 28 Sept. 1877. Domnule redactorul Amu asistate la ataculu trupeloru române, in contr’a unei r’edute turcesci dimpregiurulu Plevnei, in diu’a de 11 Septembre curente, si trebue sa declaru aici cu franchetia, ca amu remasu cu totulu surprinsu de atât’a curagiu, eroismu si abnegatiune, virtuti demne de trupe imbatrenite in bătălii, dar’ cari, pentru o armata tenera si neesperimentata inca, precum este armat’a româna, nu-’si potu gasi esplicatiunea, i decâtu in moștenirea ce i-a remasu din tempii omerici ai strabuniloru ei. Debutulu ei a fostu in contr’a unei positiuni retranslate, fortificata cu măiestria, si aventura trupeloru române a fostu cu atâtu mai admirabilii, cu câtu, asemenea atacuri obicinuite se confietu numai la trupe cercate mai dinainte Atitudinea româniloru insa, nu a cedatu intru nimic’a acelor’a, si acést’a este destulu, că sa dea tierei loru o legitima mandria si sa asigure tóte aspiratiunile ei pentru viitoriu. Déca curagiulu armatei române, i spiritulu ei de disciplina si de subordinatiune, făcu onóre barbatiloru cari au presidatu la organisatiunea ei, si denotezu o directiune eminamente inteligenta, aceste cualitati indispensabile pentru ori care bunu soldatu, nu trebuescu mai putiemu privite aici, totudeodata, si că nisce virtuti ingerente cu caracterulu moralu alu poporului românu. Totusi insa, este unu fenomenu pentru om si cine, de a vedea ca acestu poporu si-a pastratu virtutile sele antice, după unu secolu si jumetate de apeluri si suferintie. Esplicatiunea acestui fenomenu nu o póte gasi cineva, decâtu esclusivu in istori’a acestui poporu, de care m’amu ocupate cu unu deosebite interesu. Trecutulu lui gloriosu, traditiunile lui eroice, transmise din generatiune in generatiune, luptele si sfortiurile lui necurmate, spre a se emancipă de dominatiunea fanariotiloru din secolulu trecute, acea dorintta nesecabila de a-si păstră individualitatea lui intacta, tóte acestea au avute unu mobilu puternicu, a-si putea dice cu totulu esclusivu, in acelu sentimente de rasa, pe care nu-lu gasesce cineva desvoltatu cu atât’a târna la nici unulu din popórele latine, cari se rudescu cu densulu prin aceea’si origine. Atingendu acésta chestiune, câte reflectiuni nu-mi vinu in minte! — Si cându n’a8i veni sa le espunu aici, de câtu cu titlu de digresiune, totusi suntu autori satu a crede, ca ele ’siar’ putea avea volorea loru in spiritulu si in inim’a acestui poporu, atâtu de simpaticu, in mijloculu carui’a me gasescu astadi. Amu luatu parte activa la resbelulu lui Don Carlos in Spani’a in cursu de patru ani; resbelu, care s’a terminate la 1876 in lun’a lui Februarie; si déca acestu resbelu s’a terminate intr’unu modu nenorocite pentru credinti’a si aspiratiunile mele politice, speranti’a mea pentru viitoru insa nu este stinsa, si simtiementulu meu me va repurtă intotudeaun’a cu gândulu si cu inim’a catre patri’a mea iubita. Cându insa, pentru momentu, misiunea mea mi s’a paratu curmata in acea parte, atunci, amu cautatu o alta sfera de ativitate, si acest’a amu găsit’o esclusivu in studiulu ce de multu timpu inca, ’mi propusesem sa făcu chiaru asupr’a ideei latinitatiei, de care vorbii mai susu. Amu calatoritu de atunci, in Franci’a, in Itali’a, in Germani’a, in Rusi’a, in Englizer’a, si mai in tóte statele Americei. In Germani’a, amu vediutu travaliulu neobosite de rasa, tintindu la o unitate a tuturoru elementeloru germane, stringendu-se intre ele sub o forma gigantica, cu atâtu mai spaimântatore, cu câtu ea este si demna de admirate. In Rusi’a, asemenea, idei’a Panslavismului face progrese mari, si ar’ putea duce cineva ca, chiaru resbelulu actualu nu ar’ avea alte scopu, de câtu de a se dă si o mai mare estensiune acestei idei, care are sa cuceresca si „Orientulu,“ după ce ea a cuceritu mediulu unei mari parti din Europa. Germanismulu si t'anslavismulu se desvolta alaturi unulu cu altulu. Latinitatea singura a remasu inapoi, si inerti’a, in care zace, constituie, dupe mine, o adeverata anihilare voluntara, o adeverata sinucidere, deorece ea sta spectatóre impasibila in fati’a a doue rase, cari cauta sa absorba totulu imprejurulu loru. Franci’a, Itali’a si Spani’a, nu au in vedere, decatu interesele individualitatiei loru, că popóre si națiuni separate, in afara de ori-ce precautiuni despre solidaritatea, care aru trebui sa se lege intre ele, in vederea omogenitatiei loru de rasa. Acestu defectu capitalu, se temu că intr’ochi, sa nu aiba efecte desastrese pentru densele. Si, cu tóte acestea, ele suntu forte impreuna, si neespugnabile, pentru ca ele represinta singure civilisatiunea antica si unitatea dogmeloru imutabili ale religiunei creștine, dela aparitiunea ei si până in cium a de astazi. Forti’a latinitatiei aru fi imensa, pentru ca ea constitue majoritatea numerica si superioritatea culturei. Singuru Napoleonu alu III-lea, in tempii moderni, a inttelesu acesta mare idea, pe care a sustienut’o in totu cursulu imperiului seu; dar’ dela caderea lui in urma, ea a fostu părăsită de guvernulu republicanu din Franci’a, care, pentru unu motivu de slăbiciune momentana, crede, ca curentulu seu aru remanea fara efectu in joculu politicei de cotropire, ce se desfasiara de câtu-va tempu in Europ’a, in afara de amesteculu seu. Latinitatea insa, nu trebue cautata numai in Europ’a, unde ea aru fi dejă destul de puternica, că sa se afirme in fati’a celoru doue elemente ale germanismului si panslavismului. Resturile ei se intindu si in America, unde predomina asupr’a centrului si