Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-06-30 / nr. 51
Telegraful» Romaica ese Duminec’a si Joi’a, la fie care doue septemani cu adausul» Foisiarei. — Prenumeratiunea se face in Sibiiu la espeditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gata prin scrisori flancate, adresate catra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fi. v. a., iar pre o jumetate de anu 3 11. 60 er. Sibiiu 30 Iuniu (12 Iuliu) 1877. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarhia pre anu anu 8 fi., iara pre o jumetate de anu 4 fi. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fi., pre o jumetate de anu 6 fi. v. a. Inseratele se platescu pentru antâi’a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou’a ora cu 5'/, cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 '/, cr. v. a. Hr. 51. AHULU XXV. Cooperatiunea româna. Jurnalulu „Fremdenblatt“ din Vien’a publica in nr. sea din 8 Iuliu urmatoriulu articulu importanta : „Cooperatiunea româna — asta este deja terminuta constanta — are sa devină, precum se vorbesce fapta. Romani’a va trimite preste Dunăre ca învoirea rusesca o armata, care are sa participe la resbela contr’a turciloru. Acest’a participare ara fi ea si decisa ; numai despre mesur’a participarei n’aru fi tóte lămurite intre principele Carolu si intre cuartirulu generalu rasescu. Russi’a recomanda trimiterea unei armate mici, harnice si bine echipate provocându-se la casalu de presedintia din Piemonta in resbelula Crimeei; acest’a vedere este doveda despre o obiectivitate lăudabila, care trebue sa faca o impressiune cu atâta mai puternica asupr’a piemontesiloru dela Dunăre. Principele Carolu iu se tientesce la lucruri mai insemnate ; elu are înaintea ochilor a „faire grand“; elu voiesce a trece Dunarea cu tot’a, pana la estremu incordat’a putere armata organisata, si voiesce a aruncă in cumpena intreg’a gravitate a spadei sele. Pare a nu fi hotaritu inca, care din aceste vederi, va invinge, insa din multe cause interne si esterne este mai verosimila, ca in sfarsitu, cându va veni la adecă, principele Carolu se va acomoda vederiloru rusesci, decâtu sa-si urmarésca vederile proprii, divergente de aceste. Acesta diferentia noi nu o atingema nici decâta cu scopulu, pentru a lua de acum chiaru fatia de ea o positiune hotarita. După ce Romani’a s’a abdicatu la proclamarea indepentiei si a declarata Portei intr’unu moda forte laviuritu resbelulu, putiemu importa, ca principele ei, voindu odata a trece Dunarea, va face acesta trecere cu 12,000 seu cu 60,000 soldati. Participarea armatei române in unu numeru mai mica sau mai mare a buna sema nu va fi decissiva in resbelulu russo-turcu, întocmai precum nici armele piemonteze nu au decisa sortea resbelului din Crimeea. Nici rusii, nici românii nu-’si voru face vr’o ilusiune despre aceste. Ca factoru militari dar’ cooperatiunea româna nu se va considera in prim’a linia, a buna sema insa se voru trage in Bucuresci din acesta cooperatiune anumite consecventie, cari convinu cu aspiratiunile esistente de putere mare, aspirațiuni cari insa tocmai acolo nu voru fi apreciaite conformu planuriloru române, unde esista unu interesu pregnantii, de a urmări cursulu lucruriloru la Dunarea de jos a. Se afla in Bucuresci omeni, acolo omeni cu influitia, cari na suntu multiumiti cu independinti’a principateloru dunărene asta precum este ea declarata astazi. Patri’a loru sa fia mai mare. Din punctul a loru de vedere ei sustiem, ca independinti’a aru fi nu numai de interesu particulara românii, ci de interesu comunu europeni ; pentru de a fi si a remane independenta, Romani’a aru trebui sa devină mai tare si mai mare. Romani’a se simte chiamata pentru rolulu unui padutoriu independentii si puternicu alu guriloru Dunărei, si cu iculu latina vizitu intre lumea slavica, ea se crede in dreptu a aștepta spriginulu si simpathiele acelor’a, cari nu potu remanea indiferenti fatia de amalgamarea si consolidarea particularieloru elemente slavice. Sa ne esplicamu mai lamuritu. Multi patrioți români se ocupa cu idee a ca, cu fruptul alu resboiului până acum nedecisu si a pacei mai putieru decise, s’aru pute formă pe amendoue tiermurile Dunărei unu imperiu romano-bulgaru, care, desi nu aru ajunge indata la independintia nominala, totuși s’aru bucură că stătu vasalu nominalii de o autonomia faptica. Romani’a rosta (Rothrumänien) are in privire unu stătu latino-slavu la Dunăre, care după natur’a sea de liliacu, sa se bucure atâtu de recunoscinti’a paseriloru, câtu de a si greciloru, si care in bilateralitatea sea aru ave garanti’a esistentiei si prosperarei sele. Cum cugeta Russi’a, si lumea slavica preste totu, despre o astfeliu de Romania, nu ne arogamu a sei. Noi suntemu de părere ca Austro-Ungari’a, care in prim’a linia are sa vorbesca despre schimbările raporturiloru de putere si teritoriale la Dunarea de josu, nici odata nu va fi de acordu cu o combinatiune, care aru dă amendóne tiermurile Dunărei si gurile acestui fluviu per emenentiam austro-ungaru, in mânile unui imperiu bulgaro-românu, care sa se infiintieze, sau preste totu in mânile unui proprietariu nou Noi nu ne facemu idei prea mari despre puterea de resistintia arcului latinu din nordulu Dunărei, desi suntemu pe deplinii intielesi, ca elu este vizitu tocmai acolo; credemu insa ca, prin incorporarea elementului bulgaru se slabesce, dar’ nu se intaresce nici decâtu puterea de resistintia a statului latinu. In impregiurarile actuale o astfeliu de deslegare a cești unei de neutralitate a Dunărei trebue sa o privimm că o eventualitate, ce nici nu ni-o putemu închipui, ca o eventualitate, care chiaru si numai in o îndepărtata apropiere aru jigni forte multu interesele vitale ale nóstre si aru influintia esentiala asupr’a actiunei nóstre până acum neangagiate in nici intr’o parte. Va fi bine că nici noi, nici cei din afara sa nu remanemu in nesigurantia despre aceste lucruri, si cei din Bucuresci voru lucră forte intieleptiesce si in deplina conformitate cu interesele loru, déca astfel cu de veleități le voru ascunde in unghiulu celu mai dinlăuntru alu finului loru, delaturandu cu scrupulositate ori ce aru putea aduce pre Romani’a in prepusu ca ea are aspiratiuni de natur’a aratata. In politic’a din casu in casu suntu casuri de unu interesu deosebitu; de natur’a acestor’a se va trene si caus’a acést’a romano-bulgara. Este deci de lipsa a se signalisă de tempuriu punctele neguróse de pe orisontu, cari condensandu se potu deveni usioru puncte negre. Nimeni, si nicaici sa nu se tréca cu vederea, ca cestiunea Dunărei si a staturiloru dunărene nu este o cestiune rusésca, nici un’a turcésca, cu atâtu mai putienu un’a romanésca, ba nici chiaru un’a russoturco-romanésca“. Resbelulu. Pedec’a naturala cea mai aprópe, ce armat’a rusésca va intempină după trecerea Dunărei spre Constantinopole, este Balcanulu. Dela fiermurea de vestu a marei negre până la Varn’a intr’o inaltime de 3—5000 urme se inaltia Balcanulu aprópe paralelii cu Dunarea si culmina in sudu-vestu dela Sofi’a in verfulu Orbelesu. Munții suntu formați din o muchia principala, carei’a ’i stau parosu dóue muchi laterale, un’a spre nordu alt’a spre vestu. Munții au păduri dese de stejari si fagi si numai in unele locuri crescu bradi, plaiurile suntu pe pamentu malosa, asta incâtu in vremuri ploióse ele nu suntu practicabile. Districtulu intregu alu Balcanului are o populatiune forte rara; numai josu in vai se afla unele sate miserabile. Ori-ce transporturi se potu efectui numai pe spinarea animaleloru (cai, asini). Preste Balcanii ducii 6 plaiuri principale: 1. Dela Lovatiu si Plevn’a preste Edrobolu la Sofi’a. 2. Dela Timnov’a preste Gabrov’a la Kasanlyk prin valea Iantrei. 3. Dela Ternov’a la Osman-Bazar si de aci preste Kasan la Slivno Si Karin-Abad. 4. Dela Siuml’a la Tjalikavak, Dobroll si Karin-Abad. 5. Dela Kosladschi la Pravadi si Aidos. 6. Dela Yarn’a preste Dervisi- Iovanu la Burgas. A folosi unulu sau mai multe din aceste drumuri pentru a trece Balcanulu este tient’a celoru trei corpuri rusesci de 200,000 soldați concentrate la Sistov’a. Generalulu Gurko cu 4 divisiuni si o brigada de venatori a plecatu pe drumulu la Ternov’a lasându in drept’a Nicopoli si in stâng’a Rusciuculu. Acestu marsiu turcii s’au incercatu a lu opri prin detasieri ale armatei dela Rusciucu. La Biela, pe drumulu la Ternov’a, au avutu mai multe lupte, până ce dragoniloru rusesci le-au succesu a ocupă acest’a cetate. In 25 Iuniu (7 Iuliu). Generalulu Gurko după lupta a luatu Ternov’a si a impinsu spre Osman Bazar (intre Siuud’a si Ternov’a). Pe câmpulu de resbelu din Asi’a, rusiii după ce au incercatu a fortiă trecerea muntiloru Loganly, a intempinatu in positiunile fortificate turcesci mare resistintia. Generalulu Tergakussoff a atacatu turcii la Delibaba si generalulu Loris-Melikoff la Zewin ; ambiloru nu le-au succesu atacurile si au fostu siliti a se retrage in positiunile loru prime. Acést’a retragere este intr’atât’a o perdere, incâtu armat’a stabilita a lui Muktar pasi’a si-a castigatu tempu de recreare si a capetatu sucursu, si prin urmare luarea fortaretiei Erzerum ’i va costă pe rusii mai multu sânge. Scrrile ce ne vinii din Constantinopole despre invingerile turciloru nu se adeverescu si se reducu la scornituri. Magiarii, in aceste tempuri grele, ’si mai făcu odata inca o bucuria, telegrafându-si ca operațiunile turciloru de atunci suntu mai fericite, de cându se afla — Klapkapasi’a in cuartirulu generalu turcescu! Suleiman-pasi’a a capetatu ordine a veni cu trupele sele la Balcani. Se vede ca turcii nu mai au de gându a continuă luptele cu muntenegrenii. Déca rusii la Balcani voru face in aceeași proportiune progrese, că până acum, Suleiman pasi’a va ajunge cu trupele sele cu multu prea târziu. Despre trecerea Dunărei la Zimnicea cetimu in „Rom. Lib.“ urmatórele amenunte interesante: Zimnicea, 30 Iuniu. La 26 iunie, 9 ore sor’a, vre-o 40 pontóne, legate câte doue si guvernate de 4 batalióne de pontonieri, se deslipira de tiermulu dreptu alu Dunărei, la Zimnicea, pentru a trece in insul’a Vardinu. Aceste pontane trebuiau sa transporte armat’a rusa din acesta insula pe tiermulu dreptul dela tiermulu stângu alu insulei se asiediase o punte. La 9 ore si jum., divisiunea Dragomiroff, 1 iulu regimentu alu divisiunei principelui Mirsky, o companie din gard’a imperatorului si o baterie de munte se îmbarcau pe pontene, plecau spre 11 ore, si la 27, or’a 1 dimineti’a, debarcau pe tiermulu dreptu, aprópe de Sistovu. Turcii, fara îndoiala, nu se asteptara la o debarcare seriósa, sau pate nu erau preparați sa dispute imediatu trecerea Dunărei; oricum ei nu trasera decâtu câteva pusei asupr’a rusiloru, cari nefiindu inca in numeru, nici nu cercara sa respundia. Dar’, in tempulu acest’a pontónele se întorceau la insufla Vardinu, si preste putieru, plecă cu unu nou convoiu de trupe, Atunci numai, turcii se deciseră sa lucreze cu energie; ei deschiseră asupr’a rusiloru unui focu de artileria forte violenta, si desfasiu i fara unu curagiu, unu eroismu, in adeveru demnu de admiratiune. Din fericire, rusii aveau cu densii artileria in cuantitate suficienta si in caatitate superiora: ei respunsera cu furia. Lupt’a fu ucidintóre in o parte si in alt’a; rusii nu pregeta a recunosce ca i au perdutu multa lume. Dar’, in fine turcii fura batuti. La 12,"— câci acțiunea începută cu diu’a dură mea la or’a acest’a, — la 12, un’a din bateriile loru fu demontata si alt’a luata cu baionet’a. De atunci, victori’a era decisa: după 10 ore de lupta incarnata, desperata, rusii remâneau stăpâni pe câmpu si turcii erau fortiati sa parasesca Sistovulu, pre care l’a ocupam armat’a rusa la 3 ore p. m. Retragendu se, turcii luara directiunea Rusciucului, dar’ nu mersera mai departe de rulu Iantr’a, pi’este care insa au trecutu in urma. A circulatii sgomotulu ca le-au venitu ajutore din Rusciucu si din Nicopoli. Ce ajutare? 10, 15, 80 mii ómeni? Nici nu merita sa vorbimu de acést’a. Rusii n’au perdutu timpu după instalarea loru pe tiermulu dreptu; ei s’au fortificatu, au facutu sa tréca la Sistovu dóue corpuri întregi de armata, cu unu cuventu, s’au pusu in mesura de a face fatia tuturoru eventualitatiloru. La 27 si la 28, se mai puteau teme de atc,cu alu turciloru , astadi insa nu, sia acestu atacu facutu de 100,000 ómeni. Déca armat’a otomana risca vre-o bătălie, ea va fi bătută, acést’a e cu totulu certu, si, deórece generalii turci o sciu mai bine decâtu oricine, ei se voru tiene in reserva. Ve dau astfeliu opiniunea ce se emite in genere in giurulu meu, opiniune care e si a mea. In aceeași di, 27 Iuniu, pre cându marele duce Nicolae, care comandă in personal se stabilia la Sistovu, bateriele ruse din Turnulu-Magurele si din Flamând’a deschideau o bombardare vigurosa asupr’a Nicopolei, de pre înălțimile Grapavi, unde se află si M. S. Tiarulu, cu tóta escort’a sea, urmându neliniscitu fasele îndoitei lupte începută, si constatându cu o satisfactiune marcata progresele armatei ruse. Distantina de la înălțimile Grapavei la Nicopoli si la Sistovu este mare; insa, cu ajutoriulu unui ocularu, se puteau urmări forte facilit peripețiile celoru doue lupte. Partea de josu a Nicopolei a fostu distrusa, fia prin incendiumi fia prin bombe, bateriile turce au suferitu asemenea si câte- iva bucati au fostu chiaru demontate. Tiarulu ’si parasi postulu de observatiune la 3 ore, tocmai cându vechiu armat’a rusa luându in possesiune Sistovulu, elu eră radiendu de bucurie. Reintrându in cuartierulu generalu, la Drac’a, el a găsi o telegrama a fratelui seu, marele duce Nicolae