Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-06-30 / nr. 75
Nr. 75. Sibiiu, Sâmbătă, 30 iunie v. 1879. Anul XXVII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibliu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner la Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Cu numărul <le față se încheie al doilea cuartal al anului 1879. Numărul viitoriu se va especta numai celor ce și-au reînoit abonamentul. Invitare de prenumerațiune telegraful Român“: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Adresele ne rugăm a se scrie curat, a se pune poșta ultimă, și în loc de epistole de prenumerațiune recomandăm onor, public asignatele poștale, (Posta-Utalvány — Post-Anweisung) ca împreunate cu spese mai puține și mai sigure pentru înaintarea banilor de prenumerațiune. Acei p. t. domni, cari ’și înnoiesc abonamentul, sunt rugați a ne avisa de timpuriu, pentru ca să ne se im orienta cu tipărirea exemplarelor, și a lipi adresele dlor pre asignatele poștale. Și unii și alții sunt poftiți a se adresa la Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. Colectanților de 10 prenumerațiuni li se dă un exemplariu gratis, la Revista politică, Sibiiu, în 29 Iunie. Eli s’a ținut la Budapesta un consiliu de miniștrii, care a durat două oare și la care au participat toți miniștrii unguresci afară de ministrul comunicațiunei baronul Kemény. Pe cum află „Bud. Cor.“ ministrul Wenckheim va fi înlocuit în mod provisoriu de ministrul-president Tisza. Astăzi se încep la Viena în ministeriul de externe pertractările cu representanții Șerbi pentru încheierea unei convențiuni de drum ferat. Pertractărilor va presidia șeful secțiunei dr. Schwegl. Ministeriul austriac de comerciu va fi representat prin consilieriul de secțiune Witteck, guvernul unguresc prin consilierul ministerial Ribáry și consilieriul de secțiune Beretvás. Alegerile în Austria s’au terminat. Perderile partidei liberale sunt mari și însemnate, așa încât acum nu mai poate încape nici o îndoială, că ea în noul senat imperial nu va fi majoritatea. Se socotesce din părți competente — și chiar „Deutsche Zeitung,“ organul liberalilor, aproabă aceasta socoteală — că între deputații aleși sunt 176 liberali-nemți și 177 feudali-clericali-naționali. Față de aceasta conjunctură „Pester Lloyd“ se exprimă cam îngrigiat în următoriul chip: „Feudalii și Cehii ar trebui sa’și împună o deosebită modestie — prin care de altcum nu escelează partida cilor —, ca să nu folosească situațiunea parlamentară favorabilă, pentru a reîncepe lupta contra constituției.“ La moment România este, care atrage atențiunea tuturor statelor europene asupra sa. Soluțiunea cestiunei evreilor este obiectul, care preocupă de față toate cercurile Românei libere și independente. „Politische Correspondenz“ primeșce din Bucuresci cu datul 5 Iulie n. următoriul raport despre situațiunea de acolo: „Situațiunea este foarte serioasă ; persoane însemnate o declară chiar de periculoasă. Comisiunile ambelor camere, care avuse misiunea a elabora un proiect pentru esecutarea articolului 44 din tractatul dela Berlin, au ținut pe fiecare zi ședințe foarte lungi și s’au consultat în mod viciu despre soluțiunea cestimei mari. Ședința de alaltăeri a fost la toată întâmplarea una din cele mai remarcabile, fiindcă cabinetul a eșit din reserva, ce a observat-o pănă aci cu mare tenacitate, și și-a exprimat în mod lămurit părerile sale despre soluțiune. Ministrul president Brătian declarase, că guvernul nu poate accepta propunerea primită de majoritatea comisiunei, deoarece acel proiect se exprimă numai pentru încuviințarea individuală a indigenatului pentru persoane de credință necreștină, precând propunerea minorității părtinesce cunoscuta rangiare în cinci clase a necreștinilor, cari s’au născut în țară și n’au fost nici când sub protecțiune străină, și adecă: acei, cari au servit în armată, cari au dobândit la școli interne bacalaureatul, cari au scris vre-un op în limba română, fondatorii unui etablisment industrial, și creatorii de institute de binefacere. Brătianu declarase în numele guvernului, că guvernul este hotărît a primi acest proiect, căruia el va mai da unele suplementări. în cazul contrariu el (guvernul) intenționează a se retrage și a lăsa partidei contrare a da causei o soluțiune, care-i va plăcea. Eri după ameaȘi la oara obicinuită camera deputaților a fost întrunită în ședință publică. Șeful cabinetului Brătianu a provocat camera, a pertracta în ședință secretă, fiindcă are să facă deputaților oarecare comunicări. în aceasta ședință secretă Bratianu a declarat, că guvernul ar fi primit din străinătate în formațiuni positive, după care puterile Signatare de la Berlin intenționează, a face o notă colectivă, în care guvernului român să se desfășure clar și lămurit, că puterile doresc ca esecutarea articolului 44 din tractatul de la Berlin să fie realizată. Sfârșitul acestei note colective va fi format prin o somațiune a puterilor cătră România pentru a satisface acelei păreri. Aceste descoperiri ale lui Bratianu ar fi făcut asupra tuturor celor prezenți impresiune foarte adâncă. După aceste s’a încins o desbatere lungă și animată despre întrebarea, că propunerea individualiștilor adusă de majoritatea comisiunei să fie cetită acum în ședința secretă s’au mâne în ședința publică, în sfârșit s’a unit în o a treia procedură, ca guvernul se țină îndată cu comisiunea o ședință pentru de a mai precugeta și discuta încă o dată cestiunea. La 4 oare ședința secretă se ridicase și ședința comisiunei începu. Aci Brătianu ar fi desfășurat de nou într’o vorbire foarte pătrunzătoare periculul, la care ar fi expusă țara, dacă părerea individualiștilor, cu care Europa nici când nu va fi mulțămită, ar reuși în camere. Brătianu să fie solut spune și despre amenințări, cu cari unele puteri s’au folosit față cu România, dacă cestiunea nu va avă acea soluțiune, care se voiesce în străinătate. Cu toate aceste în ședința aceasta nu s’a luat nici un conclus și adunarea s’a risipit fără resultat. Ce se va întâmpla astăzi, încă nu se scie. Una e faptă, că astăzi dimineață s’a declarat pe față în toate sferele guvernamentale, că Brătianu se va retrage, dacă propunerea părtinită de guvern, nu va fi primită. Semnificativ pentru situațiune este impregiurarea, că nu conservatorii, adecă oposițiunea naturală, ci grupe din partida liberală, cari astăzi fac — s’ar pute zice — numai momentan oposițiune, au inventat doctrina individualiștilor.“ Principele Alecsandru I din Bulgaria s’a urcat pe tron, a depus jurământul. O proclamație, ce a adresat el cătră locuitori, vestesce țerei aceasta faptă. MetrioM Teoctist Bteien. Preasânțitul archiep și metropolit al Bucovinei, și Dalmației Teoctist Blasziewicz, după cum ne spune o telegramă ce a sosit Jot dela Cernăuți după încheiarea numărului nostru din acea zi a răposat Mercuri în 9 Iulie n. înmormântarea va ave loc astazi în 12 Iulie n. Fie’i țărîna ușoară și amintirea eternă! Biserica gr. or. din Bucovina într’un interval scurt, de 4—5 ani. FOIȚA. Gruja satului. Novelă. *) (12 urmare.) VI. Grozav se îndărjise Nenea Mihu. Ședea și iarăși ședea ciasuri întregi, fără ca să poată eși la capăt cu gândurile sale. Peste puțin el uitase întâlnirea neplăcută, pe care a avut-o la punte și nu mai gândea decât la răutatea oamenilor, care acum avea despre ce se vorbească. îi părea că’i vede adunându-se grămezi, că aude glumele lor proaste și adeseori îi venia să’și iee pălăria, să plece la Cosma și să’i ceară ertare, numai ca satul se rămâe de rușine cu clevetirile sale. Cosma îi zăcea greu la inimă, dar nu putea să se mânie spre dânsul, în sfârșit amândoi erau părtași de aceiași soarte, amândoi deopotrivă dați pe gura satului . Mihu îl privia deci mai ca pe un păgubaș și pretin la nevoe. Duminecă după ameazi Barbura lui Corbei veni să spună din partea Siminii că de cu sară nu poate veni, fiindcă se bolnăvise una dintre fetițe. 1 — Toate sunt bune! grăi Mihu, când Safta îl încunoșciința despre aceasta. Sângele i se ridica în cap, aceasta era o nemaipomenită necinstire pentru dânsul! îi părea bine că logodna nu se face; iara când ar fi trebuit să se facă, îi treceau fierbințelile. — Nu! își zicea umblând neastâmpărat prin casă, atât de departe nu ar fi trebuit să meargă, dintr’un lucru atât de mic, cum au fost vorbele slabe de la punte, nu ar fi trebuit să facă unul atât de mare, cum este acela de a strica o logodnă. Luni dimineața, văzândul mai deschis, Safta începu a se învârti pe lângă dânsul. Atât îi vorbise Marta despre Miron încât capul și inima îi erau pline de chipul frumosului păstor ; sta însă la îndoială și nu, credea, că Mihu va voi să audă despre dorințele Martei. De când era în leagăn, tata și mama se mângăiau cu gândul, că o vor mărita după Toderică și acum nu putea să se înpace cu gândul, ca Marta să-și aleagă un alt soț. Când își vedea însă fiica prăpădită și privia în ochii ei stăruitori, începea să se înduioșeze; eară când Marta scăpa câte o lacrimă, îndată îi zicea: „Marta! vino, draga mamei, să mergem la el. — Nu, îi zicea Marta. Nu pot! Du-te tu singură, căci mie îmi vine să mă ascund în fundul pământului. Iară când Safta pleca, Marta fugi după dânsa și o ruga să nu meargă. „Mihule! grăi Safta în cele din urmă. — Am să-ți spun o vorbă. Mihu dete din cap și întră cu dânsa în casă, apoi se așeza tăcut. „Precum văd, zise acum Safta întristată, din măritișul Martei nu are să se aleagă nimic. — Nu sciu încă, răspunse Mihu așezat. Să vedem, ce Zice Cosma. „Ce Zice? îl întimpina Safta. Pentru ce n’a făcut logodna ori? Se vede că ’și-a schimbat gândul. — Nu sou grăi Mihu, dacă ar fi astfel, trebue să așteptăm, ca să trimită oamenii, pentru ca să’mi întoarcă vorba, după cum se cuvine. Dar dacă nu, urmă el stăpânindu-se, apoi o să vedem care e mai tare. „Se vede, că Toderică nu mai vrea pe Marta, grăi Safta cam turburată. — Nu o mai vrea? Zise Mihu aprinzându-se. Cum? Ori nu’i pare destulă fată? „Nu te aprinde, dragă Mihule, răspunse nevasta, dar vei fi pesemne s’o fi vorbind prin sat și Toderică a auzit. .. — Ce se vorbesce prin sat? întreba Mihu albindu-se ca varul. „Mihule dragă! îi zise Safta îngrigiată, liniștescete! Nu te’am văzut niciodată atât de nerăbdător. Vezi, tu scii cum e tinereța. S’ar pute ca Martei să’i fi căzut vreun flecău la inimă și Toderică să fi auzit și așa să nu o mai voiască. *) Din „Convorbiri literare“.