Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-06-30 / nr. 75

Nr. 75. Sibiiu, Sâmbătă, 30 iunie v. 1879. Anul XXVII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibliu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner la Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Cu numărul <le față se încheie al doilea cuartal al anului 1879. Numărul viitoriu se va es­­pecta numai celor ce­­ și-au reînoit abonamentul. Invitare de prenumerațiune telegraful Român“: Pen­t­ru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarc­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Adresele ne rugăm a se scrie cu­rat, a se pune poșta ultimă, și în loc de epistole de prenumerațiune re­comandăm onor, public asignatele po­ștale, (Posta-Utalvány — Post-An­­weisung) ca împreunate cu spese mai puține și mai sigure pentru îna­intarea banilor de prenumerațiune. Acei p. t. domni, cari ’și înnoiesc abonamentul, sunt rugați a ne avisa de timpuriu, pentru ca să ne se im o­­rienta cu tipărirea exemplarelor, și a lipi adresele dlor pre asignatele poștale. Și unii și alții sunt poftiți a se adresa la Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. Colectanților de 10 pre­­numerațiuni li se dă un exemplariu gratis, la Revista politică, Sibiiu, în 29 Iunie. Eli s’a ținut la Budapesta un consiliu de miniștrii, care a durat două oare și la care au parti­cipat toți miniștrii unguresci afară de ministrul comunicațiunei baronul Kemény. Pe cum află „Bud. Cor.“ ministrul Wenckheim va fi înlocuit în mod provisoriu de ministrul-president T­i­s­z­a. Astăzi se încep la Viena în mi­­nisteriul de externe pertractările cu representanții Șerbi pentru încheierea unei convențiuni de drum ferat. Pertractărilor va presidia șeful secți­­­­unei dr. Schwegl. Ministeriul au­striac de comerciu va fi representat prin consilieriul de secțiune Witteck, guvernul unguresc prin consilierul ministerial Ribáry și consilieriul de secțiune Beretvás. Alegerile în Austria s’au terminat. Perderile partidei liberale sunt mari și însemnate, așa încât a­­cum nu mai poate încape nici o în­doială, că ea în noul senat imperial nu va fi majoritatea. Se socotesce din părți competente — și chiar „Deutsche Zeitung,“ organul liberalilor, aproabă aceasta socoteală — că între deputații aleși sunt 176 liberali-nemți și 177 feudali-clericali-naționali. Față de a­­ceasta conjunctură „Pester Lloyd“ se exprimă cam îngrigiat în următoriul chip: „Feudalii și Cehii ar trebui sa’și împună o deosebită modestie — prin care de altcum nu escelează partida cilor —, ca să nu folosească situațiu­­nea parlamentară favorabilă, pentru a reîncepe lupta contra constituției.“ La moment R­o­m­â­n­i­a este, care atrage atențiunea tuturor statelor eu­ropene asupra sa. Soluțiunea cesti­­unei evreilor este obiectul, care preocupă de față toate cercurile Ro­mânei libere și independente. „Poli­tische Correspondenz“ primeșce din Bucuresci cu datul 5 Iulie n. urmă­toriul raport despre situațiunea de acolo: „Situațiunea este foarte seri­oasă ; persoane însemnate o declară chiar de periculoasă. Comisiunile am­belor camere, care avuse misiunea a elabora un proiect pentru esecutarea articolului 44 din tractatul dela Ber­lin, au ținut pe fie­care zi ședințe foarte lungi și s’au consultat în mod viciu despre soluțiunea cestim­ei mari. Ședința de alaltăeri a fost la toată întâm­plarea una din cele mai remarcabile, fi­indcă cabinetul a eșit din reserva, ce a observat-o pănă aci cu mare tenacitate, și­­ și-a exprimat în mod lămurit părerile sale despre soluțiune. Ministrul­ presi­dent Brătian declarase, că guvernul nu poate accepta propunerea primită de majoritatea comisiunei, de­oare­ce acel proiect se exprimă numai pentru încu­viințarea individuală a indigenatului pentru persoane de credință necreștină, precând propunerea minorității părti­­nesce cunoscuta rangiare în cinci clase a necreștinilor, cari s’au născut în țară și n’au fost nici când sub protecțiune stră­ină, și adecă: acei, cari au servit în ar­mată, cari au dobândit la școli interne bacalaureatul, cari au scris vre-un op în limba română, fondatorii unui e­­tablisment industrial, și creatorii de institute de binefacere. Brătianu de­clarase în­ numele guvernului, că gu­vernul este hotărît a primi acest pro­iect, căruia el va mai da unele suple­­mentări. în cazul contrariu el (guver­nul) intenționează a se retrage și a lăsa partidei contrare a da causei o soluțiune, care-i va plăcea. Eri după ameaȘi la oara obicinuită camera de­putaților a fost întrunită în ședință publică. Șeful cabinetului Brătianu a provocat camera, a pertracta în șe­dință secretă, fiindcă are să facă de­putaților oare­care comunicări. în aceasta ședință secretă Bratianu a declarat, că guvernul ar fi primit din străinătate în formațiuni positive, după care puterile Signatare de la Ber­­­­lin intenționează, a face o notă colec­tivă, în care guvernului român să se desfășure clar și lămurit, că puterile doresc ca esecutarea articolului 44 din tractatul de la Berlin să fie rea­­lizată. Sfârșitul acestei note colec­tive va fi format prin o somațiune a puterilor cătră România pentru a sa­tisface acelei păreri. Aceste descoperiri ale lui Bratianu ar fi făcut asupra tuturor celor pre­­zenți impresiune foarte adâncă. După aceste s’a încins o desbatere lungă și animată despre întrebarea, că propu­nerea individualiștilor adusă de majo­ritatea comisiunei să fie cetită acum în ședința secretă s’au mâne în ședința publică, în sfârșit s’a unit în o a treia procedură, ca guvernul se țină îndată cu comisiunea o ședință pentru de a mai precugeta și discuta încă o dată cestiunea. La 4 oare ședința secretă se ri­dicase și ședința comisiunei începu. Aci Brătianu ar fi desfășurat de nou într’o vorbire foarte pătrunzătoare pe­­riculul, la care ar fi expusă țara, dacă părerea individualiștilor, cu care Eu­ropa nici când nu va fi mulțămită, ar reuși în camere. Brătianu să fie solut spune și despre amenințări, cu cari unele puteri s’au folosit față cu Ro­mânia, dacă cestiunea nu va avă a­­cea soluțiune, care se voiesce în străi­nătate. Cu toate aceste în ședința a­­ceasta nu s’a luat nici un conclus și adunarea s’a risipit fără resultat. Ce se va întâmpla astăzi, încă nu se scie. Una e faptă, că astăzi dimineață s’a declarat pe față în toate sferele guvernamentale, că Brătianu se va retrage, dacă propunerea părtinită de guvern, nu va fi primită. Semnificativ pentru situațiune este im­­pregiurarea, că nu conservatorii, a­­decă oposițiunea naturală, ci grupe din partida liberală, cari astăzi fac — s’ar pute zice — numai momentan o­­posițiune, au inventat doctrina indi­vidualiștilor.“ Principele Alecsandru I din Bulgaria s’a urcat pe tron, a de­pus jurământul. O proclamație, ce a adresat el cătră locuitori, vestesce țerei aceasta faptă. MetrioM Teoctist Bteien. Preasânțitul archiep­ și metropo­­lit al Bucovinei, și Dalmației Teoctist Blasziewicz, după cum ne spune o telegramă ce a sosit Jot dela Cer­năuți după încheiarea numărului nos­tru din acea zi a răposat Mercuri în 9 Iulie n. înmormântarea va ave loc as­­tazi în 12 Iulie n. Fie’i țărîna ușoară și amintirea eternă! Biserica gr. or. din Bucovina într’un interval scurt, de 4—5 ani. FOIȚA. Gru­ja satului. Novelă. *) (12 urmare.) VI. Grozav se îndărjise Nenea Mihu. Ședea și iarăși ședea ciasuri în­tregi, fără ca să poată eși la capăt cu gândurile sale. Peste puțin el uitase întâlnirea neplă­cută, pe care a avut-o la punte și nu mai gândea decât la răutatea oa­menilor, care acum avea despre ce se vorbească. îi părea că’i vede adu­­nându-se grămezi, că aude glumele lor proaste și adeseori îi venia să’și iee pălăria, să plece la Cosma și să’i ceară ertare, numai ca satul se rămâe de rușine cu clevetirile sale. Cosma îi zăcea greu la inimă, dar nu putea să se mânie spre dânsul, în sfârșit a­­mândoi erau părtași de aceiași soarte, amândoi deopotrivă dați pe gura sa­tului . Mihu îl privia deci mai ca pe un păgubaș și pretin la nevoe. Du­minecă după ameazi Barbura lui Cor­­bei veni să spună din partea Siminii că de cu sară nu poate veni, fiind­că se bolnăvise una dintre fetițe. 1 — Toate sunt bune! grăi Mihu,­­ când Safta îl încunoșciința despre a­­ceasta. Sângele i se ridica în cap, a­­ceasta era o nemai­pomenită necinstire pentru dânsul! îi părea bine că lo­godna nu se face; iara când ar fi tre­buit să se facă, îi treceau fierbințelile. — Nu! își zicea umblând neas­tâmpărat prin casă, atât de departe nu ar fi trebuit să meargă, dintr’un lucru atât de mic, cum au fost vor­bele slabe de la punte, nu ar fi tre­buit să facă unul atât de mare, cum este acela de a strica o logodnă. Luni dimineața, văzândul mai deschis, Safta începu a se învârti pe lângă dânsul. Atât îi vorbise Marta despre Miron încât capul și inima îi erau pline de chipul frumosului păs­tor ; sta însă la îndoială și nu,­ credea, că Mihu va voi să audă despre dorințele Martei. De când era în leagăn, tata și mama se mângăiau cu gândul, că o vor mărita după Toderică și acum nu putea să se înpace cu gândul, ca Marta să-și aleagă un alt soț. Când își vedea însă fiica prăpădită și privia în ochii ei stăruitori, începea să se­­ înduioșeze; eară când Marta scăpa câte o lacrimă, îndată îi zicea: „Marta! vino, draga mamei, să mergem la el. — Nu, îi zicea Marta. Nu pot! Du-te tu singură, căci mie îmi vine să mă ascund în fundul pământului. Iară când Safta pleca, Marta fugi după dânsa și o ruga să nu meargă. „Mihule! grăi Safta în cele din urmă. — Am să-ți spun o vorbă. Mihu dete din cap și întră cu dânsa în casă, apoi se așeza tăcut. „Precum văd, zise acum Safta în­tristată, din măritișul Martei nu are să se aleagă nimic. — Nu sciu încă, răspunse Mihu așezat. Să vedem, ce Zice Cosma. „Ce Zice? îl întimpina Safta. Pen­tru ce n’a făcut logodna ori? Se vede că ’și-a schimbat gândul. — Nu sou­­ grăi Mihu, dacă ar fi astfel, trebue să așteptăm, ca să trimită oamenii, pentru ca să’mi în­toarcă vorba, după cum se cuvine. Dar dacă nu, urmă el stăpânindu-se, apoi o să vedem care e mai tare. „Se vede, că Toderică nu mai vrea pe Marta, grăi Safta cam turburată. — Nu o mai vrea? Zise Mihu a­­prinzându-se. Cum? Ori nu’i pare destulă fată? „Nu te aprinde, dragă Mihule, răspunse nevasta, dar vei fi pe­semne s’o fi vorbind prin sat și Toderică a auzit. .. — Ce se vorbesce prin sat? în­treba Mihu albindu-se ca varul. „Mihule dragă! îi zise Safta în­­grigiată, liniștescete! Nu te’am văzut nici­odată atât de nerăbdător. Vezi, tu scii cum e tinereța. S’ar pute ca Martei să’i fi căzut vre­un flecău la inimă și Toderică să fi auzit și așa să nu o mai voiască. *) Din „Convorbiri literare“.

Next