Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-01-29 / nr. 12
Nr. 12. Sibiiu, Marți 29 Ianuarie 1880 Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. ți la expedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner in Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 16 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Revista politică. Sibiiu. In 28 Ianuarie. Cum că nu prorocesc fiarele oposiționale din Budapesta întâia și dată căderea lui Tisza o scia de mult cetitorii noștri. Adeverirea sau împlinirea prorociei este a viitoriului. Prorociile de altmintrea sunt astfeliu făcute, încât se nu le aspire terminul nici când. Pentru acum însă n’avem de a face cu prorocii, ci cu fapte cari dovedesc, că oricât se ține dl Tisza, ’i-a cam slăbit puterile. Oficioasele spun că ministeriul Tisza are lipsă de o reconstrucțiune, ceea ce fiindcă pănă acum n’a succes, după desbaterea bugetului o va pune a bună samă de nou în lucrare. Pauler și mai pe urmă Szende, o bună samă în urma afacerei ginerelui seu Pausz, tilic oficioasele, au sense ca se facă loc altora. Cui?va sos numai atotscritoriul Tisza, providența tuturor muritorilor din întreaga partidă, poreclită liberală (lucus a nou lucendo). De altă parte se spune, că membrii de ai casei de sus și de jos de la dieta Ungariei au provocat pe baronul Sennyey să-și ocupe locul în casa magnaților în timpul desbaterei bugetului și cerând lipsa se se pună în fruntea oposițiunei. In casa magnaților mișcarea a progresat așa de tare, încât 65 membri au trecut la oposițiune, afară de cei ce au fost mai nainte, și trecerea lor a declarat-o tot odată și în scris. Ni se pune în perspectivă așadară o eră nouă cu bar. Sennyey în frunte. Abia credem că acesta se va grăbi a lua frânele guvernului unguresc nemijlocit de la cabinetul actual. De natură aristocratică conservativă cum este , va veni bine, dacă alții vor pregăti unele restricțiuni constituționale, a căror ocțiuni va voi a’l lua Sennyey asupră și. De un timp încoace se vorbesce de o revisiune a dreptului de adunări și a legei de presă. Se poate prea ușor că ministeriul actual va fi lăsat în posițiunea sa pănă când va fi terminat și revisiunea aceasta. Deputații ardeleni, cari fac parte din partidul „liberal,“ au fost întruniți tineri la contele Dominic Teleki. Aceștia au decis a trimite o deputațiune la ministrul president cu rugarea să aducă în casa deputaților proiectul urgat de mult privitoriu la regularea proprietății în Transilvania, dacă va fi cu putință încă înainte de desbaterea bugetului. După „D. Zig,“ dincolo de Laita, ministeriul cislauan s’a hotărit a demisiona însărcinarea de a compune un cabinet nou, se colporta în 5 Februarie n., că a luat-o asupră și contele Fr. Falkenhayn. Seriile telegrafice dela Viena sosite pănă acum încă nu amintesc nimica despre crisa anunțată de „D. Zig.“ în casa deputaților dela Viena a interpelat Menger și soții pe guvern, ce are de gând se facă cu memorandul episcopilor din Bohemia în privința școalelor. Interpelanții văd în scrierea episcopilor amenințată pacea internă. Bavarezii și după denșii Saxonii, încep a-și înălța glasul contra sporirei armatei germane. Italia spriginește pe cale diplomatică pe Albanezi. Ea a făcut propunerea de a se despăgubi Muntenegru pentru Gusinje și Plava în altă parte și precum se vede dintr’o telegramă dela Berlin, Gorciacoff prin o notă cătră representanții rusesci din străinătate, ’i-a îndrumat pre aceștia a sprijini propunerea făcută din partea Italiei. Puterile apusene se arată înclinate a sprijini propunerea Italiei, între Viena și Berlin pănă acum se comunică numai păreri în privința aceasta. în Petersburg se așteaptă aproape cu probabilitate, că cu ocasiunea jubileului țarului va apără un ucaș, prin care toate sectele religioase se vor pune pe o treaptă egală civilă și prin care și Evreilor li se va da o libertate mai mare de cum au avut în trecut. Dieta Ungariei. în ședința dela 4 Februarie s-a terminat discnsiunea asupra întrebării, în care sens trebue interpretată legea despre denumirea de deputați ca comisari guverniali ? Propunătorii și-au ținut cuvântul din urmă. Reporterul comisiunei Ant. Tibad constată că argumentele, cu care au pășit oposițiunea, nu a fost în stare a resturna opiniunea comisiunei. E trist și de regretat că discnsiunea, cu toată însemnătatea principială ce o are obiectul, nu se ține între marginile obiectivității cum s’ar cuveni. Oratorul desaproabă aparența tristă că desnumita corupțiune a intrat și în desbaterile parlamentare și trebue să protesteze contra unei asemenea procederi cu atât mai tare cu cât între membrii comisiunei nu se află nici unul care să fi primit vreodată asupra sa pesmitere ca comisar guvernamental sau care să aspire la o asemenea însărcinare. Punctul cardinal al disensiunei este întrebarea: dacă § 1. din art. de lege: 1875 permite ca un deputat să primească o emitere de nou după ce a fost deja un an comisar guvernial, ba sau nu ? Comisiunea nu voiește să interpreteze din lege mai mult decât cuprinde ea într’adevăr în sine, cum face deput. Madarász, în fine recomandă propunerea spre primire. I. Madarász reaminteste casei că densul la crearea legei de incompatibilitate a fost unul dintre contrarii ei cei mai înverșunați, cu toate acestea el a așteptat dela partida liberală, ba aceasta a avut și datorința, să protesteze contra încercării de a să surpa cu totul temelia acestei legi. Dacă ar mai fi în viață Francisc Denk er și-ar fi aruncat în cumpănă toată greutatea sa morală pentru a împedeca un asemenea lucru. Orice deputat care se denumeșce comisar guvernial trebue să ceară casei încuviințarea de a se îndepărta. Oratorul se încearcă a dovedi statisticesce din listele de votare, că deputații învestiți cu funcțiunea de comisari guverniali au absentat de regulă dela ședințele, în care s’au decis cele mai vitale întrebări; prin aceasta se atacă independența casei și a deputaților. Să se încungiure cât se poate asemenea denumiri și unde nu se poate încungiura deputatul respectiv să-și depună mandatul. Oratorul roagă camera să primească contrapropunerea sa și să ocolească prin aceasta extinderea corupțiunei; el se provoacă la Fr. Deák, care niciodată nu și-a jerfit principiile, acest patriot pronunciându-se asupra întrebării de incompatibilitate a zis că nu cunoasce o posițiune mai amară decât colisiunea datorințelor, „collisio officiorum.a în timpul de ar fi această colisiune a datorințelor e răspândită într-un grad mai mare decât atunci. In fine recomandă contrapropunerea la a doua oară. (Aplause în stânga extremă.) Ministrul president Tisza reflectează la cele zise de preopinant despre Deák, că și dânsul împărtășesce aceasta părere, numai cât preopinantul cu toată partida sa era de altă părere pe vremea când Deák se afla încă în acțiune, oposiționalii din stânga extremă au accentuat necontenit că Deák ’și a părăsit principiile de la 1861 și a jertfit drepturile patriei. Oratorului i se pare că la noi durează atacurile numai pănă când cineva i stă oposițiunei în cale și fiindcă și oratorul nu va pute să stea oposițiunei în care pănă’i lumea, sperează că va veni un timp când și pe dânsul îl vor lăuda și glorifica. (Aplause în dreapta, contraziceri în stânga). Cât pentru obiect, „collisio officiorum,“ lucrul stă cu totul altfel decum ’l-a înfățișat preopinantul; pentru că în cașul când un deputat funcționează ca comisar guvernial fără plată regulată, independența FOIȚA. Palatul ocârmuirii din Iași.Palatul administrativ. (Estras din Călindariul pentru poporul românesc pe anul 1845.) Cea mai vechie, cea mai însemnată, cea mai frumoasă zidire din Iași, sunt negreșit și astăzi curțile Domnesci, sau cum i se 7*06 astăzi Palatul ocârmuirii. Prin temeliile sale el este legat cu epoca Romanilor, încă în timpurile cele mai înapoiate, când Traian își așezase aici reședința, în vremea resboiului său împotriva lui Decebal, și a prefacerii Daciei în provincia supusă vulturului împărătesc, acest Palat după tradiție cuprindea peste o mie de apartamenturi. După ce Moldova, din colonia romană, în urma multor veacuri, se schimbă în principal neatârnat, această antică cetate, căci merita numele, la prada unui cumplit foc, care la anul 1460, sub marele Stefan, prefăcu în cenușă tot orașul. Cinci ani în urmă, îndată ce eroul Domn găsi odihnă din partea dușmanilor străini, el o rezidiearâși, și poporul, dar nu el, o numi Stefanovița. La anul 1491 residența Domnească în mare parte fuearăși arsă, încât după câțiva ani ea număra numai șase sute de odăi, care și aceste prin nepăsarea următorilor stăpânitori se împuținară tot mai mult. Domnul Ștefan Tomșa (1615) însă arzând și pe aceste, Curțile în vremea lui Alecsandru Mavrocordat V. V. ajunseră a număra de abia una sută locuințe. Dar încă și cu această reducție palatul tot era încă un monument vrednic de văzut: din toate părțile alerga străinii să-l visiteze, și Moldovenii prin o sală națională ce nu se poate descuviința, îl priviau ca martorul secular, ca păstorul istoriei lor. In adevăr această zidire era plină de suveniri prețioase inimii Românilor, aducându-le aminte de nesce timpuri mai fericite și mai glorioase. In vremea Domnului Dimitrie Cantemir, Curțile se împărțiau încă în apartamenturi, (sau case cum se zicea atuncea) mari și în apartamenturi mici. In cele dintâiu a primit Domnul pe Petru cel Mare, și în aceste din urmă Doamna a dat masă împărătesei lui, când acesta la anul 1711 a venit în Moldova asupra Turcilor. Pe locul unde cu doi ani înainte, era poarta domnească, rădicată în starea ce am văzut-o și noi de catră Alecsandru Muruz, în capul uliței mari, era un turn cadrat, în felul celui ce este și astăzi d’asupra Porții Goliei. In acest turn reînoit de bătrânul Grigorie Gheka V. V. (1727—1733) se află paracliserul domnesc, în care se făcea toate ceremoniile religioase ale Curții și jurămintele politice ale boierilor; într’aceasta s’a jurat și tratatul de alianță încheiat între Petru cel Mare și Dimitrie Cantemir. Pe păreții capelei era în rând chronologic așezate portretele domnitorilor Moldovei, începând de la Bogdan-Dragoș. Curțile erau încongiurate de un zid cadrat, întărit cu turnuri; în unul din aceste, acel despre Bahlui, care pănă la 1834 era încă în picioare, pe locul ce formează astăzi colțul casarmei grenadiriloru, ce ese în uliță în preajma caselor repausatului logofăt Grigorie Ghica; în acel turn, Zîci B’a tăiat vornicul Manolache Bogdan și spătarul Ioan Cuza, prin porunca domnului Constantin Muruz, în 18 August 1778. Zidul dimpregiurul curților avea trei intrări: una poarta domnească în capul uliței mari, a doua despre Sf. Nicolae cel mare numită poarta Drăganilor, a treia despre Bahlui, ce -i Zicea poarta Semenilor. Insă toate aceste ziduri cu anticitățile ce cuprindeau, cu partea ce mai rămăsese în țeară din arhiva națională, dusă în Polonia de cătră metropolitul Dosoftei, sub Sobieschi, cu odoarele domniei, toate fură prada unui al patrulea foc mai cumplit decât cele dintâiu trei, care la anul 1783, sub Alecsandru Mavrocordat, din toată curtea domnească nu lăsă piatră preste piatră. Domnul se muta atunci în casele metropoliei, care și ele fură prefăcute în cenușe. Mavrocordat urmat de pojar, se trase în cetățuia Galata, dar și de acolo fu earăși, silit arși printr’un foc ce isbucni în mânăstire și urmat de numele Pârlea-Vodă cu