Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-01-29 / nr. 12

Nr. 12. Sibiiu, Marți 29 Ianuarie 1880 Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. ți la expedițiun­ea de inserțiuni Adolf Steiner in Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 16 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Revista politică. Sibiiu. In 28 Ianuarie. Cum că nu prorocesc fiarele opo­­siționale din Budapesta întâia și dată căderea lui Tisza o scia de mult ceti­torii noștri. Adeverirea sau împlinirea prorociei este a viitoriului. Prorociile de altmintrea sunt astfeliu făcute, încât se nu le aspire terminul nici când. Pentru acum însă n’avem de a face cu prorocii, ci cu fapte cari dovedesc, că ori­cât se ține dl Tisza, ’i-a cam slăbit puterile. Oficioasele spun că mi­­nisteriul Tisza are lipsă de o recon­­strucțiune, ceea ce fiindcă pănă acum n’a succes, după desbaterea bu­getului o va pune a bună samă de nou în lucrare. Pauler și mai pe urmă Szende, o bună samă în urma afa­­cerei ginerelui seu Pausz, tilic oficioa­sele, au se­nse ca se facă loc altora. Cui?­va sos numai atotscritoriul Tisza, providența tuturor muritorilor din în­treaga partidă, poreclită liberală (lu­­cus a nou lucendo). De altă parte se spune, că membrii de ai casei de sus și de jos de la dieta Unga­riei au provocat pe baronul S­e­n­n­y­e­y să-și ocupe locul în casa magnaților în timpul desbaterei bugetului și ce­rând lipsa se se pună în fruntea o­­posițiunei. In casa magnaților mișca­rea a progresat așa de tare, încât 65 membri au trecut la oposițiune, afară de cei ce au fost mai nainte, și tre­cerea lor a declarat-o tot odată și în scris. Ni se pune în perspectivă așa­dară o eră nouă cu bar. Sennyey în frunte. Abia credem că acesta se va grăbi a lua frânele guvernului unguresc ne­mijlocit de la cabinetul actual. De na­tură aristocratică conservativă cum este , va veni bine, dacă alții vor pre­găti unele restricțiuni constituționale, a căror ocțiuni va voi a’l lua Sennyey asupră și. De un timp în­coace se vor­­besce de o revisiune a dreptului de a­­dunări și a legei de presă. Se poate prea ușor că ministeriul actual va fi lăsat în posițiunea sa pănă când va­­ fi terminat și revisiunea aceasta. Deputații ardeleni, cari fac parte din partidul „liberal,“ au fost întruniți tineri la contele Dominic T­e­l­eki. A­­ceștia au decis a trimite o deputați­­une la ministrul president cu rugarea să aducă în­­­ casa deputaților proiec­tul urgat de mult privitoriu la re­­gularea proprietății în Tran­silvania, dacă va fi cu putință încă înainte de desbaterea bugetului. După „D. Zig,“ dincolo de Laita, ministeriul cislau­an s’a hotărit a de­misiona­ însărcinarea de a compune un cabinet nou, se colporta în 5 Fe­bruarie n., că a luat-o asupră și con­tele Fr. Falkenhayn. Seriile telegrafice dela Viena so­site pănă acum încă nu amintesc ni­mica despre crisa anunțată de „D. Zig.“ în casa deputaților dela Viena a interpelat Men­ger și soții pe gu­vern, ce are de gând se facă cu me­morandul episcopilor din Bohemia în privința școalelor. Interpelanții văd în scrierea episcopilor amenințată pa­cea internă. Bavarezii și după denșii Sa­xonii, încep a-și înălța glasul contra sporirei armatei germane. Italia spriginește pe cale diplo­matică pe Albanezi. Ea a făcut pro­punerea de a se despăgubi Muntenegru pentru Gusinje și Plava în altă parte și precum se vede dintr’o telegramă dela Berlin, Gorciacoff prin o notă cătră representanții rusesci­ din străi­nătate, ’i-a îndrumat pre aceștia a sprijini propunerea făcută din partea Italiei. Puterile apusene se arată în­clinate a sprijini propunerea Italiei, între Viena și Berlin pănă acum se comunică numai păreri în privința a­­ceasta. în Peters­burg se așteaptă a­­proape cu probabilitate, că cu oca­­siunea jubileului țarului va apără un ucaș, prin care toate sectele religi­oase se vor pune pe o treaptă egală civilă și prin care și Evreilor li se va da o libertate mai mare de cum au avut în trecut. Dieta Ungariei. în ședința dela 4 Februarie s-a terminat discnsiunea asupra întrebării, în care sens trebue interpretată legea despre denumirea de deputați ca comi­sari guverniali ? Propunătorii­­ și-au ținut cuvântul din urmă. Reporterul comisiunei Ant. T­i­b­a­d constată că argumentele, cu care au pășit oposițiunea, nu a fost în stare a resturna opiniunea comisiunei. E trist și de regretat că discnsiunea, cu toată însemnătatea principială ce o are obiectul, nu se ține între margi­nile obiectivității cum s’ar cuveni. O­­ratorul desaproabă aparența tristă că desnumita corupțiune a intrat și în desbaterile parlamentare și trebue să protesteze contra unei asemenea pro­­cederi cu atât mai tare cu cât între membrii comisiunei nu se află nici unul care să fi primit vre­odată a­­supra sa p­esmitere ca comisar gu­vernamental sau care să aspire la o asemenea însărcinare. Punctul cardi­nal al disensiunei este întrebarea: dacă § 1. din art. de lege­­: 1875 permite ca un deputat să primească o e­mitere de nou după ce a fost deja un an comisar guvernial, ba sau nu ? Co­­misiunea nu voiește să interpreteze din lege mai mult decât cuprinde ea într’adevăr în sine, cum face deput. Madarász, în fine recomandă propu­nerea spre primire. I. Madarász reaminteste casei că densul la crearea legei de incom­patibilitate a fost unul dintre contra­rii ei cei mai înverșunați, cu toate acestea el a așteptat dela partida li­berală, ba aceasta a avut și datorința, să protesteze contra încercării de a să surpa cu totul temelia acestei legi. Dacă ar mai fi în viață Francisc D­e­n­k er și-ar fi aruncat în cumpănă toată greutatea sa morală pentru a împedeca un asemenea lucru. Ori­ce deputat care se denumeșce comi­sar guvernial trebue să ceară casei încuviințarea de a se îndepărta. Oratorul se încearcă a dovedi statisticesce din listele de votare, că deputații înves­tiți cu funcțiunea de comisari guver­niali au absentat de regulă dela șe­dințele, în care s’au decis cele mai vi­tale întrebări; prin aceasta se atacă independența casei și a deputaților. Să se încungiure cât se poate aseme­nea denumiri și unde nu se poate în­­cungiura deputatul respectiv să-și de­pună mandatul. Oratorul roagă camera să pri­mească contrapropunerea sa și să o­­colească prin aceasta extinderea co­­rupțiunei; el se provoacă la Fr. Deák, care nici­odată nu­­ și-a jerfit princi­­piile, acest patriot pronunciându-se asupra întrebării de incompatibilitate a­­ zis că nu cunoasce o posițiune mai amară decât colisiunea datorințelor, „collisio of­ficior­um.a în timpul de ar fi această colisiune a datorințelor e răs­­pândită într-un grad mai mare decât atunci. In fine recomandă contrapro­punerea la a doua oară. (Aplause în stânga extremă.) Ministrul president Tisza reflec­tează la cele­­ zise de preopinant des­pre Deák, că și dânsul împărtășesce aceasta părere, numai cât preopinan­­tul cu toată partida sa era de altă părere pe vremea când Deák se afla încă în acțiune, oposiționalii din stânga extremă au accentuat necontenit că Deák ’și a părăsit principiile de la 1861 și a jertfit drepturile patriei. Orato­rului i se pare că la noi durează a­­tacurile numai pănă când cineva i stă oposițiunei în cale și fiindcă și ora­torul nu va pute să stea oposițiunei în care pănă’i lumea, sperează că va veni un timp când și pe dânsul îl vor lăuda și glorifica. (Aplause în dreapta, con­traziceri în stânga). Cât pentru obiect, „collisio officiorum,“ lucrul stă cu totul altfel decum ’l-a înfățișat preopinan­­tul; pentru că în cașul când un de­putat funcționează ca comisar guver­nial fără plată regulată, independența FOIȚA. Palatul ocârmuirii din Iași.­­Palatul administrativ­. (Estras din Călindariul pentru poporul românesc pe anul 1845.) Cea mai vechie, cea mai însem­nată, cea mai frumoasă zidire din Iași, sunt negreșit și astăzi curțile Domnesci, sau cum i se 7*06 astăzi Palatul ocârmuirii. Prin temeliile sale el este legat cu epoca Romanilor, încă în timpurile cele mai înapoiate, când Traian își așezase aici reședința, în vremea resboiului său împotriva lui Decebal, și a prefacerii Daciei în provincia supusă vulturului împără­tesc, acest Palat după tradiție cuprin­dea p­este o mie de apartamenturi. După ce Moldova, din colonia romană, în urma multor veacuri, se schimbă în principal neatârnat, această antică cetate, căci merita numele, la prada unui cumplit foc, care la anul 1460, sub marele Stefan, prefăcu în cenușă tot orașul. Cinci ani în urmă, îndată ce eroul Domn găsi odih­nă din par­tea dușmanilor străini, el o rezidi­ea­­râși, și poporul, dar nu el, o numi Stefanovița. La anul 1491 residența Domnească în mare parte fu­earăși arsă, în­cât după câți­va ani ea nu­măra numai șase sute de odăi, care și aceste prin nepăsarea următorilor stăpânitori se împuținară tot mai mult. Domnul Ștefan Tomșa (1615) însă arzând și pe aceste, Curțile în vremea lui Alecsandru Mavrocordat V. V. ajunseră a număra de abia una sută locuințe. Dar încă și cu această reducție palatul tot era încă un mo­nument vrednic de văzut: din toate părțile alerga străinii să-l visiteze, și Moldovenii prin o sală națională ce nu se poate descuviința, îl priviau ca martorul secular, ca păstorul isto­riei lor. In adevăr această zidire era plină de suveniri prețioase inimii Ro­mânilor, aducându-le aminte de nesce timpuri mai fericite și mai glorioase. In vremea Domnului Dimitrie Cantemir, Curțile se împărțiau încă în aparta­menturi, (sau case cum se zicea atun­­cea) mari și în apartamenturi mici. In cele dintâiu a primit Domnul pe Petru cel Mare, și în aceste din ur­mă Doamna a dat masă împărătesei lui, când acesta la anul 1711 a ve­nit în Moldova asupra Turcilor. Pe locul unde cu doi ani înainte, era poarta domnească, rădicată în sta­rea ce am văzut-o și noi de catră Alec­sandru Muruz, în capul uliței mari, era un turn cadrat, în felul celui ce este și astăzi d’asupra Porții Goliei. In acest turn reînoit de bătrânul Gri­­gorie Gheka V. V. (1727—1733) se află paracliserul domnesc, în care se făcea toate ceremoniile religioase ale Curții și jurămintele politice ale bo­ierilor; într’aceasta s’a jurat și tra­tatul de alianță încheiat între Petru cel Mare și Dimitrie Cantemir. Pe pă­­reții capelei era în rând chronologic așezate portretele domnitorilor Mol­dovei, începând de la Bogdan-Dragoș. Curțile erau încongiurate de un zid cadrat, întărit cu turnuri; în unul din aceste, acel despre Bahlui, care pănă la 1834 era încă în picioare, pe locul ce formează astăzi colțul casarmei gre­­nadiriloru, ce ese în uliță în preajma caselor repausatului logofăt Grigorie Ghica; în acel turn, Zîci B’a tăiat vornicul Manolache Bogdan și spă­tarul Ioan Cuza, prin porunca dom­nului Constantin Muruz, în 18 August 1778. Zidul dimpregiurul curților avea trei intrări: una poarta domnească în capul uliței mari, a doua despre Sf. Nicolae cel mare numită poarta Dră­­ganilor, a treia despre Bahlui, ce -i Zicea poarta Semenilor. Insă toate aceste ziduri cu anti­­citățile ce cuprindeau, cu partea ce mai rămăsese în țeară din arh­iva națio­nală, dusă în Polonia de cătră metro­­politul Dosoftei, sub Sobieschi, cu o­­doarele domniei, toate fură prada unui al patrulea foc mai cumplit decât cele dintâiu trei, care la anul 1783, sub Alecsandru Mavrocordat, din toată curtea domnească nu lăsă piatră preste piatră. Domnul se muta atunci în ca­sele metropoliei, care și ele fură pre­făcute în cenușe. Mavrocordat urmat de pojar, se trase în cetățuia Galata, dar și de acolo fu earăși, silit a­rși printr’un foc ce isbucni în mânăstire și urmat de numele Pârlea-Vodă cu

Next