Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-10-09 / nr. 119
474 La început Kossuth constată că nu ambițiunea de a se justifica înaintea posterității, ci numai simțul de datorință l’a îndemnat la publicarea memorielor sale din esi iluminat și experiența voastră, care ve face se reușiți totdeauna. Cât despre avantagiele mutuale, ce am pute detrage din posesiunele forței, cred de datoria mea de a spune franc M. V. I. și în toată conftența, relativ la ceea ce M. V. I. a binevoit a -mi comunica. Pentru Oteliakoff și teritoriul seu ce M. V. I. socotesce a anecsa Imperiului seu, precum și câteva puncte în Arhipelag, aceasta nu poate face nici o difilcutate. Dar spre a crea o nouă Dacie sub guvernul unui principe hereditar de religiunea greacă și în fine de a pune pe nepotul vostru pre tronul Imperiului Grec la Constantinopol, numai soarta armelor va pute decide aceasta. In cas când resboiul ar ave un finit fericit, nu ași ridica din parte-mi nici o dificultate pentru a împlini dorințele M. V. I. dacă ele se acordă cu comoditatea mea. Relativ la aceasta, nu ași pute disimula M. V. I. că după ce am reflectat adânc la ceea ce poate mai bine corespunde interesului nostru mutual, pentru present și viitor, și în acelaș TELEGRAFUL ROMAN, dar mai toți ascultă prelegerile profesorului de limba rusească. „Domnii“ se fac vise a nu vede unele ca aceste, ei se arată grozavi numai față cu cei blânzi cum sunt d. e. și Slovacii. Sinodul protestantic ținut în filele aceste în Budapesta a hotărît înființarea unei academii teologice în Evernes cu scopul învederat de a cresce viitoarea preoțime a Slovacilor într’un spirit cât mai „patriotic“. Politica externă cu anevoie va favoriza instiințele „patrioților“ noștri. Cestiunea Duscignului, care un moment părea aplanată, continuă a neliniști pe diplomații europeni. Șireții Turci declarând cu o frică afectată, că cedează de loc și necondiționat, au intenționat numai a destina marile puteri, căci acuma din nou se telegrafează din Constantinopole din 19 Octomvrie n.: „Muntenegru a pretins, ca fiecare putere se designeze câte un ofițer, pentru a lua parte la pertractările despre convenția cu Riza Pașa în privirea Dubignului.“ Bar’ din Cetinje biroul de corespondență aduce următoarea scrie tot cu data 19 i. e. n.: „încă în 17 i. c. s’a tractat între Bodri-bey și delegatul muntenegrean asupra proiectului turcesc de convenție. In urma respingerei a dnor puncte din partea Muntenegrenilor Bedribey a sistat pertractările declarând, că ’și va cere instrucțiuni.“ Va sepli că Turcul tot Turc poartă lumea de nap trăgănând mereu resolvarea cestianei prin pertractări ilustrie. Uni-se vor puterile din nou la concertul european, care s’a disolvat în timpul mai recent? Principele Carol al României după solii positive merge Mercuri în 20 i. e. n. la Rusciuc, pentru a se întâlni cu principele Bulgariei. Se comunică din Rusciuc din 18 Octomvrie n, următoarele în „Pol. Cor.“ „Se fac pregătiri mari pentru primirea principelui Carol al României, pe care voiesc a-l primi acolo atât de splendid pe cât permit raporturile mărginite ale Rlusciucului. Din Bucuresci se încunoștințează, că ministrul românesc are de cuget a convoca camerile încă pentru 1 Noemvrie. Prefața lui Kossuth la edițiunea franceză a memoriilor sale din ecsil, înainte cu o jumătate de secol, continuă autorul, când am trecut preste pragul vieții publice, am văzut în Ungaria, în aceasta țeară atât de puțin cunoscută multor francezi, o națiune cu putere de viață și cu un trecut mare, desteptându-se din amorțirea, în care căzuse prin lupta de secuii contra unei puteri, care desconsiderând tractatele, pe cari se baseazâ drepturile sale asupra Ungariei, stăruia necurmat de trei secuii a nimici independența acestei țări. Am văzut o națiune începând de nou a’și validita individualitatea sa, o națiune, care pretindea se i se dea locul, la care era îndreptățită prin geniul, întinderea teritoriului seu, numerul locuitorilor, istoria sa și prin interesele cele mari europene, de cari este legată existența sa națională. Eu am aflat un astfel de organism politic și o astfel de stare socială, care avea încă urme de feudalism și în care posițiunea milioanelor de locuitori ce aveau numai datorințe, ear drepturi nici unul, devenise și mai netolerabilă prin acele clase sociale cari se bucurau de privilegie moștenite din timpurile trecute. Pe atunci eu me neșuiam a deștepta spiritul național, — luptam și suferiam pentru a aculta concetățenilor mei libertatea cuvântului și a penei, un mijloc de frunte acesta în progresul popoarelor ce renasc, — desvoltam și stimulam spiritul democratic, spiritul adevăratei democrații, care diferă foarte tare de liberalism, pentruea pretinde respectarea drepturilor altora în asemenea măsuri ca și a drepturilor proprie. Mă siliam să’mi scap patria de acel despotism, prin care guvernul din Viena o călcase în picioare, despotism ce împodeca progresul și desvoltarea industriei și comerciului și sugruma binele comun în naștere, o dovadă eclatantă aceasta pentru acea stare abnormală și ne mai pomenită în Ungaria, că bunăstarea acestei țeri era combătută mai mult de însuși guvernul seu ! Bogăția este o forță și un element al puterei; aceia însă, cari domniau pe atunci în Ungaria, aveau trebuință ca țeara să rămână în ignoranță și stagnațiune pentru ca să’și uite de sine și să fie uitată și de alții. Când privesc astăzi calea ce am parcurs, când mă gândesc la milioanele de oameni eliberați, cari din iobagi s’au făcut proprietari liberi, la remășițele de feudalism ce s’au delaturat, fără ca vre-un exces, vre-o crimă sau vre-o unică scenă dureroasă și regretabilă să fi pângărit această prefacere mare, de care guvernul străin nu cuteza nici măcar să se apuce; când mă gândesc la progresul ce s’a operat fără lacrimi și cu învoirea liberă a claselor privilegiate, de atunci, ale căror interese legitime au fost respectate și scutite deopotrivă cu drepturile naturale ale poporului, când mă gândesc la sublima învățătură a frățietăți, care remarcă acel fapt fără perechie, că toți ursitori epocei celei nouă și toți atleții democrației și ai egalității au eșit dintre acei nobili cari au resignat la privilegiile lor, pentru a întetimp provoca mai puține incomodități și încurcături, cred că monarhia austriacă nu poate vede ca avantagioase decât următoarele frontiere: orașul Rhotin cu micul teritor ce -i aparține (frontierele ar pute fi delimitate mai cxsact la urmă, când va veni momentul) pentru a acoperi Galiția și Bucovina, apoi o parte din Valachia până la Olt și Nicopole, în sus, până la Belgrad, cele două țărmuri ale Danubiului, la distanța de trei mile de amândouă părțile, prin urmare orașele Vidin, Orsoff și Belgrad avanpost pentru a acoperi Ungaria; de la Belgrad s’ar pute trage linia cea mai directă și mai scurtă, conform condițiunilor terenului în direcțiunea mărei Adriatice, până la Golfo della Driana inclusiv, în fine posesiuni pre uscat, cum de ecemplu Istria venețiană și Dalmația ar pute singure procura condițiuni favorabile esportațiunei productelor imperiului meu; și peninsula Moreei, insulele Candiei, Cypru, și alte deosebite insule din Arhipelag ar pute despăgubi avantagios pe Republica venețiană, care, chiar parte prin perfidia ei, parte grație circumstanțelor și slăbiciunei meia existența națională și pentru a o consolida prin contopirea diverselor straturi sociale , când mă gândesc la noaptea ungară din 4 August, care nu a fost fapta unei învăpăieri trecătoare, nu a fost precedată de zilele din Iulie și nu succedată de filele din Octomvre — când mă gândesc la toate aceste, nu’mi pot suprima mulțumirea, că eu, care mă aflu la sfârșitul vieții, am putut să conlucru — fie’mi permis a fice, — într’o măsură atât de considerabilă pentru a face bine milioanelor mii de concetățeni, pentru a le procura o prosperitate conformă împregiurărilor și consciința drepturilor și datorințelor. Despre silințele și luptele mele din această periodă a vieții mele cartea aceasta nu cuprinde nimic. Mai târziu când aveam de cuget să ne terminăm prefacerea fără se fi dorit câtuși de puțin delăturarea dinastiei, care.... fără să ne fi gândit câtuși de puțin la o sguduire socială sau să facem experimente nouă în această direcțiune și să decidem la moment acea problemă uriașe și complicată care e atât de vechie cât societatea omenească însăși: problema socială; și când dinastia netolerând libertatea, care și în filele sale cele mai glorioase s’a purtat cu dânsa într’un mod cruțător și chiar venerator, voia să nimicească autonomia țărei și esistența națională cu cele mai nedemne mijloace, cu toate că această esistență națională a fost scutul dinastiei în zilele de nenorocire, când furăm surprinși,isolați de lume, părăsiți de toți, aruncați fără isvoară de ajutoriu ca nisce victime in lupta de rasă, ațitată într’un mod machiavelistic prin simțemintele de rivalitate, a cărei semențe se puteau afla în toate țările — fie ca ură de rasă, de religiune sau simplu numai ca rivalitate între vecini și ca o alipire exagerata la patria îngustă —, când am organisat acea apărare eroică, care va fi de a pururea una dintre cele mai frumoase pagini în istoria noastră, când am aruncat pe Austria învinsă, călcată în picioare și umilită la picioarele Rusiei, de la care a cerut împlorat și primit ajutoriu:— atunci am insuflat Ungariei acel simți de putere, energie și vitalitate, care trebuiau să o apere de slăbiciunile viitoriului. Atunci am dovedit lumei, că Ungaria are dreptul de a exista ca stat și a trăi ca națiune, fiindcă avea forța și vitalitatea ce se recerea pentru aceasta. Noi am învins în prima urmare a acelui Struggle for life, a luptei pentru existență, care este fundamentul și începutul desvoltârii vieții, am botezat cu sângele martirilor noștri credința noastră națională, concordia cetățenilor și pretensiunea acestora, ca patria noastră în viitor să fie independentă. Despre această epocă strălucită, despre acest epos al nostru național, această carte de asemenea nu va cuprinde nimic. Dar am fost sdrobiți. Europa indiferentă a permis să se comită mai mult decât o crimă, a permis să se facă o eroare momentane a Austriei sub predecesorii mei, i-a smuls, la diferite epoce, mai tot ce posedă ea astăzi. Ași fi putut ave asemenea câteva corăbii, cu densa, și prin această, când ocasiunea s’ar fi presentat, alianța mea ar fi fost mai utilă Majestăței Voastre Imperiale. Desigur că supușii mei vor pute trafica liber pre Danubiu de acolo de unde el se aruncă în marea Neagră, precum și de-a lungul țărmului pănă la Dardanele. Nouele State Dacia și Grecia, cari sunt chemate a se reconstitui, se vor angagia a nu ridica nici un imposit de la corăbiile mele și a nu pune nici un obstacol navigațiunei lor. Astfel, condițiunile păcei de la Techeneck, cum M. V. I. pare a o dori, vor fi copletamente respectate, și pot zice că, am găsit prima cugetare a ipoteselor, ce e esprimai în observațiunile, ce la diferite epoce le-am auzit făcândule Majestatea Voastră Imperială relativ la Italia, pe care M. V. I. după câte ’mi-a părut, vedea cu atâta justeță singura posibilitate a unei combinațiuni avantagioase pentru mine. „Pressa“. Ungaria independentă, învingătoare la 1849, tare și capabilă a’și împlini cu bărbăție rola în Orientul Europei, ar fi sorut să facă imposibile mai toate resboaiele, cari de 30 ani au tulburat pacea și desvoltarea Europei. Intre astfeliu de împregiurări nouă celor ce am scăpat cu viața din naufragiul cel mare ne a rămas o misiune, o misiune modestă față cu politica generală, dar cu atât mai însemnată pentru patria noastră. Misiunea noastră consistă în a pregăti viitoriul Ungariei. Ce mijloace am avut pentru aceasta? Alămuri opiniunea publică, a’i arăta cari au fost drepturile, cari suferințele patriei noastre , a deștepta simpatii, a desfășura ce elemente de vitalitate avem ca națiune de sine stătătoare, a dovedi că în mijlocul oceanului slav și german, existența unei Ungarie independente este o necesitate pentru echilibrul și stabilitatea Europei; a forma un protest viu contra nimicirei noastre naționale, a concentra aspirațiunile ecuitabile, legitime, legale și naturale ale Ungariei, a stabili o legătură între aceste aspirațiuni și între marele evenimente ce se operează pe continentul european. Această rolă a luat-o emigrațiunea ungară asupra sa cu cutezare. Încât pentru mine, eu amintindu-mi încrederea ce mi-o dovedise concetățenii mei în momentul luptei celei mari, râdicându-mă prin voința representanților naționali in culmea puterei de stat, eu, țlic, aveam datorința să fiu pătruns de scopul nostru sublim mai bine decât oricare dintre compatrioții mei, aveam datorința ca aceasta să o fac obiectul tuturor cugetărilor silințelor și tuturor forțelor mele. Pământul, în care trebuia se aruncăm semânța într’adevăr nu era priincios. In întreaga Europă continentală reacțiunea învingătoare, cuvântul încătușat, scrierile oprite, posibilitatea de a călca pe continent, pentru mine și consorții mei exilați interzisă cu totul ; fiecare națiune avea de lucru cu sanarea ranelor sale proprie, pentru ea fiecare în particular ’și avusese revoluțiunea sau răscoala sa proprie. Fiecare dintre aceste revoluțiuni și răscoale, crease o categorie particulară de exilați și câte o asemenea categorie se mai formase din naufragiații marei cause a independenței poporului — o causă nobilă, pe care nimeni o poate pricepe mai bine decât francezul, — francezul, care și astăzi după multe veacuri, venerează cu pietate amintirea eroicei țerance din Domremy, ale cărei visiuni sublime, exemplu și martiriu pentru Francia au întemeiat independența, prima temelie a mărimii sale întregi. O a doua categorie se compunea din mulți oameni trezi, dar avea și elemente tulburătoare, nesce spirite ce-și perduse ecuilibrul, cari simțiau apelarea neegalității sociale și toată nedreptatea acestei neegalitâți, dar purcedeau de la credința, că împărțirea averei, neegalitatea posițiunei între bărbat și muiere, sporirea peste măsură a poporațiunei, cestiunea delictelor, și pedepsirea crimelor cualificate mai mult ca boale decât ca păcat, cu un cuvânt tot ce întimpină viața omului dela leagăn până la mormânt și tot ce străbate faptele lui se poate resolvi, regula și delatura mai bine, dacă se grămădesc petrii pe la cornurile stradelor și se aruncă cu ele în indivizii uniformați cari represânta suprema putere. Ce străine rătăcire! Ca și când prefacerile cele mari ar fi opera unui moment și problemele matematice cele mai încurcate s’ar pută deslega cu o lovitură. Intr’alte părți iarășinesce cetățeni cari se refugiaseră de vornicia unui funcționar al marei repulice, care se indentific cu legea. In acest mare concert de disonanțe Europa nu putea deosebi totdeauna pe patrioți de revoluționarii simpli, pe acei ce voiau să’și elibereze patria de către cei ce visau regenerarea neamului omenesc și vestiau nesce teorii și recomandau nesce mijloace ce nu erau de natură a deștepta simpatii și a cuceri aderenți. Emigrațiunea mamaghiară cu toate că putea fi amăgită prin exemple ,și-a conservat totdeauna și nestrămutat simțul situațiunei sale proprii. Ea nu a dat nici când vreunui conspirator pumnalul sau bomba în mână, nu a vărsat nici când sau nu voia să verse fără folos