Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-02-23 / nr. 23

80 TELEGRAFUL ROMAN, numai când Ungaria ar fi pe de­plin independentă. Când ar veni de nou o crrsă grea, Ungaria s-ar afla în fața acesteia fără mij­­loacele constituționale de a­­părare și resistență. Ministrul president se laudă că arta sa în conducerea partidei ar con­sista într’acea, că el refuză partizani­­lor sei când i se cere ceva. Când o­­rice el aceasta, trebue se-i o credem. (Ilaritate în stânga) Dar ce folos are oratorul, dacă o va crede? Se se în­trebe numai comiții supremi, judecă­torii și alții din țară, dacă cred, că arta ministrului president de a con­duce partide consistă într’acea de a refula rugările partizanilor sei (Ila­ritate în stânga.) Este o fatalitate pentru ministrul president, căci de cinci ani încoace trebue se facă tot contrariul dela ce­­lice, doresce și vestesce prin programe. (Ilaritate) Firesce că prin astfel de negațiuni, compromisuri se poate omul susține în fotoliul ministerial. Ministrul pre­sident a­­jles că e mulțumit cu activi­tatea sa de cinci ani. Și oratorul este mulțumit cu resultatele acestei acti­vități și togma pentru aceasta nu pri­­mește bugetul. (Ilaritate și aplause în stânga extremă). M. Zokai: în aceasta casă s’a au­lit cuvântul că nu a existat un gu­vern mai ușor decât acesta. Dar, cum s’a usat acest guvern? El a început a negoția pactul cu țările dincolo de Laita. Și ce a făcut atunci așa numita oposițiune moderată? Ea s’a silit a smulge drapelul din mânile stângei extreme, de la partida independenței, a în­­prumutat dela aceasta devisele și a dat asalt împreună cu ea asupra par­tidei liberale și a guvernului. (Aplause vii în dreapta). Tot în asemenea mod nu o spun și cei de pe bancele oposițiunei în­trunite, că numai un teritoriu vamal separat mai poate se scape pe Un­garia tot aceasta e­­ste și cei din par­tida independenței, cari neagă în ge­nere ori­ce legătură cu Austria. (Așa e­ în dreapta). Și guvernul n’a pu­tut se apere pe guvern contra aces­tor atacuri ? Aceasta o va c­i mai bine dl deputat Szék­. N’a putut pen­­tru că de se zicea pe atunci acea ce constată dl Széli acum, că adecă câte avantage positive are acest pact pen­tru noi, noi poate că făceam imposi­bil pactul dincolo de Laita și prin atacurile de dincolo se puteau reduce la nulă resultatele favoritoare ale pac­tului. Din aceste temeiuri guvernul și partida liberală au suferit ori­ce atac, guvernul s-a usat în această în­trebare, pentru a realisa un pact fa­vorabil pentru Ungaria. (Aplause în dreapta). Abia deveni pactul un fapt îm­plinit și îndată isbucni resboiul în o­­rient. Cine vrea se treacă de un po­litic serios, nu va mai afirma că noi ungurii puteam împedeca acest res­­boiu. Și ce a făcut iarăși așa nu­mita oposițiune moderată? Ea smulse iarăși și în aceasta cestiune drapelul dela independenți, atacă guvernul și partida liberală cu aceleași parole și acea ce la partida independentă era un entuzi­asm ce isvoria din inimă, ei prefacânduc într’un șovinism peri­culos o răspândiră în națiune. (A­­plause în dreapta, mișcări în stânga, se auzim !) Și guvernul și partida li­berală trebuiră se sufere și aceasta, pentru că un guvern nu poate să’și tră­deze înaintea lumei întreg planul său diplomatic, căci la un asemenea cas­el și­­ar perde încrederea Coroanei și a na­­țiunei, (Mișcări în stânga), prin ur­mare guvernul și partida liberală au lăsat se se­nșeze și în această ces­tiune pentru a asigura monarh­iei noastre o situațiune, din care ea poate acum se predomineze cestiunea ori­entală Serbia!) (Ilaritate în stânga. Strigămi: Dacă murmurați contra a­cestei afirmațiuni, spunețimi ce s’au ales din luptele ce durară atât de mult în anul trecut pentru aceste două în­trebări mari? în atacurile de acum ale oposițiunei întrunite lipsesc amân­­două aceste întrebări. Când Colo­­man Széli a relevat avantagjele fi­­nanțiale ale pactului pentru Ungaria D voastră l’ați însoțit cu puternice vivate. Și aceste vivate au însemnat aprobarea politicei noastre. (Aplause în dreapta, ilaritate în stânga). în aceste vivate fresce care v’ați retras toate atacurile și imputările ce le ați ridicat doi ani de­­ Zile asupra noas­tră. (Aplause în dreapta). Și unde este acea taberă mare care a atacat guvernul și partida lui pentru ces­tiunea esternă? Afflavit Deus et diss­ipati sunt. (Ilaritate în dreapta) în cameră nu se mai aduce aceasta cestiune și delegații din partida Dvoas­­tră votează în delegațiuni încrederea pentru politica externă. Contele A­p­p­on­y­i și Des. Szi­lágyi (Intrerumpend): Aceasta nu este exact! M. Jokai; Dvoastră ați refuzat dară încrederea? Des. Szilágyi: Da ! M. Zokai: Eu nu am sclut a­­ceasta, am sclut numai, că întărita­­rea și înverșunarea cea mare din partea Dvoastră au încetat decând în fruntea afacerilor esterne nu se mai află un bărbat de stat unguresc, (Așa e­ în dreapta.) care nu avea alt defect decât în alegorie licuriciul , el strălucia. (Aplause in dreapta) D voastre ați amuțit în fața faptelor și ați votat lui Haymerle acea ce ați refuzat lui Andrassy. (Mișcări și con­traziceri în stânga). Ați aplaudat pe deputatul Széli pentru acea ce ați strigat ministrului de finanțe Széli doi ani de­­ Zile „Pereat“. (Miș­cări în stânga.) Deputatul Lukács arată ca Moni­­toriul oficial a­mână decadența eco­nomică în urma licitărilor celor multe. Dacă se ruinează proprietari de rea­lități în valoare de 60 milioane, na­țiunea simte această ruină. Dar dl deputat se nu fie nedrept, ci se ob­serve și punctele luminoase. E fapt, că în acest an de miserie proprietarii Ungariei au cumpărat rentă de aur ungurească în valoare de 20 milioa­ne. Guvernul plătește numai sub tit­lul acesta proprietarilor 1.200.000 pe an în aur, trecând în anii cei feri­ciți, când s’a emitat împrumutul de 153 milioane, abia s’au găsit cumpe­­rători pentru 700.000 fi. Aceasta do­­vedeste, că dacă au existat economi rei, cari din vina lor, oameni neferi­ciți, cari prin loviturile sorții ’și-au perdut proprietatea, au existat de altă parte și economi buni. Or. Casă! Ori și cine poate presupune de la mine că am atât gust bun încât se nu îngrămă­desc cu laude pe acest guvern; deci me mulțumesc a esprima că sunt mul­țumit cu trecutul guvernului și am încredere într’ensul. Primesc bugetul. I. Prileszky pledează de ase­menea pentru guvern. Memorandul deputațiunei din comitatul Severinului care a mers la Budapesta în 20 Noem­­vre 1879 în frunte cu comisariul reg. Nicolau Tisfalussy și cu deputatul gene­ralul Traian Doda. (Urmare). Ne provocăm mai departe la faptul că vice-comitele Ioan Pausz a asignat pro­curorului primar Acațiu Cso­ba, care a fost încredințat cu lichidarea fondului gră­­nițeresc de dragul oftinității, sume mai mari, încă înainte de a se ocupa de lucrare. Când organul „Szörényei Zeitung“, care apărea încă pe acea vreme, aduse acest fapt la pu­blicitate, Ioan Pausz declară suma de falsă, în urma aceasta comisariul regesc re­­cercă o comisiune deosebită ca se cerceteze cărțile respective. Dar cercetarea începută, a cărei resultat s’a și publicat în ședința comisiunei administrative ținută în 3 iulie 1878, a constatat, că Ioan Pausz a asig­nat, sub titlul de lichidare a fondului gra­nițeresc, lui Csorba la mai multe ocasiuni 567 fl. 23 cr., apoi alți 500 fl. cu condițiu­nea de a face socoteală, adecă cu totul 1067 fl. 23 cr., a constatat mai departe că Pausz a asignat sub asemenea titlu nu nu­mai lui Csorba ci și sie însuși 58 fl. 87 cr., mai departe procurorului primar N­­o­svai cu totul 302 fl. 87 cr., contabilu­lui primar Svoboda 264 fl. diurnistului Manu­ Zoltán 16 fl., cu totul dată 1650 fl. 10 cr., — cei din urmă 500 fl., așa spune Csorba, ’i-a asignat vice cornițele acestuia cu scopul ca se procure cu ei tipăriturele de lipsă. Procurat’au el tipăriturele, dat’au socoată despre bani, aceasta numai densul și Ioan Pausz­o sciu, nu publicitate nu s’a ivit mai mult acea causă. Noi dintr altele credem că n’a fost lipsă de tipărituri în preț de 500 fl., dar dacă ar fi și fost lipsă, tre­buia să le comande comitatul și liferându-se trebuia lichidat contul în regulă și după aceasta trebuia se se assigneze suma lichi­­dată. Aceasta este prad­a legală, ori­care altă modalitate e cel puțin o manipulațiune de natură suspectă. Și așa am pute se a­­mintim și multe alte date, cari toate nu do­vedesc alta decât că în comitatul Severinu­lui nimic nu spăimântă pe oficiali când e vorba sau de satisfacerea intereselor lor sau de resbunare sau poate de caprin­ele lor. Câți oameni au ajuns deja sub greutatea arătărilor criminale! (Ne provocăm în a­­­ceastă privință la causa lui Müller Ph. A. Posta Nicolau et cons, și ne provocăm și la dl deputat Francisc Chorin, care a funcțio­nat în aceasta causă ca advocat.­ Câți oameni au devenit deja despoiați fără consciințâ de punga lor! (Pentru a nu înșira mai multe, ne provocăm la un fapt al lui Acațiu Ciorba, care a inacționat pe un om din Armenis ce datoria fondului granițeresc 25 fl., folosindu-se de cele mai ordinare apu­cături până ce au sters titulo spese 56 fl., ruinând prin aceasta pe firmanul om, care nu avea decât un bordeu de lemn. Pentru a arăta, cum se conduce admi­­nistrațiunea, să ne fie permis a aminti din­tre o mie de date numai unul. în cercul Bozoviciu a isbucnit o epidemie între copii făcând pustiiri mari între dânșii. Mai mult de cincizeci de co­pii au devenit victimele epide­miei ce grasia și pretura din B­o­z­o­­viciu și comitatul din Caransebeș nu aveau încă nici o cunostință des­pre acest lucru, pănă ce în urmă ministeriul din Budapesta atrase atențiunea oficiilor din Severin, că în comitatul acesta glasează o epidemie funestă! Nu comentăm, nu ilustrăm acest fapt, căci el vorbeșce destul de elocvent despre stările din Severin. Asemenea lucruri, ba mai murdare încă, le sevârșesc în comitatul Severinului acei oameni, pe cari guvernul unguresc ’i-a trimis acolo ca să arete po­porului, cum este administrațiu­nea ungurească, unui popor, care a fost ce e drept sub rigoare militară, dar n’a vădsat nici când infamii sau murdării și o funcționare lenevoasă din partea superiori­lor săi, sau dacă a și văzut vre-odată de aceste,­a și esperiat la moment pedepsirea lor. Dar toate aceste nu sânt încă cea mai grea dovadă despre împregiurarea, că stă­rile actuale din comitatul Severinului nu se mai pot susțină. Mai tristă ni se înfățișează necesitatea unei schimbări, când privim mai de aproape personalul care chivernisesce acum comitatul. In toată seara e cunoscut postulatul ce’l făcea marele nostru patriot odinioară Francisc Deák oamenilor din ca­riera publică, ca „aceștia adecă să fie scutiți și de umbra unei suspiciuni." Dar eu să vedem, cum corespund oficialii Se­verinului acestui postulat. Aci este mai ântâiu vice-comitele Ioan Pausz. Un om, care de mulți ani se luptă contra bancrutei, un om, pe care puterea socrului seu, a ministrului Béla Szende l’a vîrît deja în mai multe posturi fără de a’l pută țină mult timp într’ânsele. Acest om este vice-comite în comitatul Severinului, un­de om­ și care copil scie despre dânsul, că ce a făcut în viața sa de până acum, atât ca om privat cât și ca oficial. Nu dorim să întrețesem aici biografia lui Ioan Pausz, pentru că aceasta ne-ar duce prea departe, dar pentru a dovedi că acest domn nu este togma apt a fi oficial public și cu deosebire conducătoriul unui comitat ce trebue organisat de nou, — vom aminti unele date din viața lui publică. Caraș. Ioan Pausz a fost notariu primar în Pentru a ilustra că ce feliu de viață privată a dus dânsul, e de ajuns a aminti, că tribunalul suprem l’a condam­nat pe cale criminală la temniță de 10 z­ile, pentru că a vătămat greu o preoteasă romană, prin urmare o doamnă. Ginerele d-lui ministru Szende — condamnat de lege în mod valid la 10 zile — aceasta credem că însamnă mai mult decât a condamna de zece ori mai mulți alți muritori de rând. Ca oficial in Caraș­ul Ioan Pausz a ținut la sine în mai multe rânduri sume ce i sau trimis folosindu le pentru scopurile sale, pănă ce trecând ani la mijloc le-a re­gulat oareși cum sau în urma reclamațiu­­nilor energice din partea vice-comitelui din Caraș sau in urma descoperirilor în foaia „Szörényei Zeitung.“ (Astfel de sume au fost împrumuturile plătite de comunele Subo­­ticiu și Ciorda, banii colerei, cari ’i-a reți­nut, despre aceasta dau deslucire mai chiară și actele ce se află în registratura comita­tului Caraș.) Tot în calitate de notar primar al comitatului Caraș el­­ și-a asignat sie însuși diferite sume mai mari de împrumut, în ab­sența vice-comitelui. (Ne provocăm în a­­ceasta privință la Ilustritatea Sa Petru Pa­­sek-Uceani, care a fost president sau mem­bru în comisiunea ce a cercetat și constatat aceste abuzuri și ne provocăm și la proto­coalele de cercetare ce se află în arh­ivul comitatului Caraș, din cari se vede lămurit tot ce privește cunoascerea acestei afaceri.­ Ca notariu primar al comitatului Caraș a cerut deja vice-comitele prin machinațiuni împrumut hârtii de stat în valoare de mai multe mii de florini, și nu le-a mai restituit așa că fondul respectiv poate să privească acești bani ca perduți, cu toate că ministrul Szende a dat o obligațiune care s’a și in­tabulat pe realitățile lui. Dar intabularea a­­ceasta e de o valoare problematică, pentru că înaintea acestei sume se află în foaia sarci­­nelor din cartea funduară alte sume mai mari, așa încât numai aceste întrec în mod considerabil valoarea realităților. La toate aceste mai vine temperamen­tul pătimaș și spulberat al lui Ioan Pausz, care se manifestează într’o maniă de persecu­tare fără păreche, și a împins lucrurile atât de departe încât in Caransebeș nu mai există om privat, deregătorie de ori­ce numire sau oficiu public, care să nu aibă ceartă cu co­mitatul. Și aceasta stare a ajuns la un ast­fel de stadiu încât i s’a dat într’o adunare publică și o espresiune scandaloasă; comi­sariul regesc adecă a învinovățit într’o a­­dunare deschisă tribunalul reg. de „calom­­i­niator copilăresc,“ vice cornițele pe o­­ficiul teh­nic de „falsificator al pro­tocolului, iar acesta pe vice-comitele de asemenea fapte. Mai vine a se adauge la aceste șt im­pregiurarea, că starea materială a lui Ioan Pausz era cunoscută. Această stare mate­rială e astfel că representantul oficial al i­­deii de stat unguresc în comitatul Severinu­lui e necontenit amenințat de bancrută, că de când densul e vice-comite, leafa lui nici pe o minută n’a fost scutită de secuestre judecătoresc­, că la esecutorii judecătoresci zac necurmat esecuțiuni contra lui pentru sume uriașe, dar esecutorii nu cutează a îndeplini esecuțiunile. Se scie despre Pausz mai departe, că este dator numai massei concursuale a casei de păstrare din Lugoj 18,725 fl. și că a ne­gat una parte din aceasta datorie, precând cambiele lui s’au aflat la cassa de păstrare. Aceasta o poate învedera mai îndetaiu cura­torul massei concursuale a cassei de păs­trare. Se scie despre dl Pausz mai departe și aceea, că venind în Caransebeș abia a pu­tut să scape vre-un om cu bani ca se nu-i ceară împrumut. Și neputând căpăta cu fiu-

Next