Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-02-23 / nr. 23
80 TELEGRAFUL ROMAN, numai când Ungaria ar fi pe deplin independentă. Când ar veni de nou o crrsă grea, Ungaria s-ar afla în fața acesteia fără mijloacele constituționale de apărare și resistență. Ministrul president se laudă că arta sa în conducerea partidei ar consista într’acea, că el refuză partizanilor sei când i se cere ceva. Când orice el aceasta, trebue se-i o credem. (Ilaritate în stânga) Dar ce folos are oratorul, dacă o va crede? Se se întrebe numai comiții supremi, judecătorii și alții din țară, dacă cred, că arta ministrului president de a conduce partide consistă într’acea de a refula rugările partizanilor sei (Ilaritate în stânga.) Este o fatalitate pentru ministrul president, căci de cinci ani încoace trebue se facă tot contrariul dela celice, doresce și vestesce prin programe. (Ilaritate) Firesce că prin astfel de negațiuni, compromisuri se poate omul susține în fotoliul ministerial. Ministrul president ajles că e mulțumit cu activitatea sa de cinci ani. Și oratorul este mulțumit cu resultatele acestei activități și togma pentru aceasta nu primește bugetul. (Ilaritate și aplause în stânga extremă). M. Zokai: în aceasta casă s’a aulit cuvântul că nu a existat un guvern mai ușor decât acesta. Dar, cum s’a usat acest guvern? El a început a negoția pactul cu țările dincolo de Laita. Și ce a făcut atunci așa numita oposițiune moderată? Ea s’a silit a smulge drapelul din mânile stângei extreme, de la partida independenței, a înprumutat dela aceasta devisele și a dat asalt împreună cu ea asupra partidei liberale și a guvernului. (Aplause vii în dreapta). Tot în asemenea mod nu o spun și cei de pe bancele oposițiunei întrunite, că numai un teritoriu vamal separat mai poate se scape pe Ungaria tot aceasta este și cei din partida independenței, cari neagă în genere orice legătură cu Austria. (Așa e în dreapta). Și guvernul n’a putut se apere pe guvern contra acestor atacuri ? Aceasta o va ci mai bine dl deputat Szék. N’a putut pentru că de se zicea pe atunci acea ce constată dl Széli acum, că adecă câte avantage positive are acest pact pentru noi, noi poate că făceam imposibil pactul dincolo de Laita și prin atacurile de dincolo se puteau reduce la nulă resultatele favoritoare ale pactului. Din aceste temeiuri guvernul și partida liberală au suferit orice atac, guvernul s-a usat în această întrebare, pentru a realisa un pact favorabil pentru Ungaria. (Aplause în dreapta). Abia deveni pactul un fapt împlinit și îndată isbucni resboiul în orient. Cine vrea se treacă de un politic serios, nu va mai afirma că noi ungurii puteam împedeca acest resboiu. Și ce a făcut iarăși așa numita oposițiune moderată? Ea smulse iarăși și în aceasta cestiune drapelul dela independenți, atacă guvernul și partida liberală cu aceleași parole și acea ce la partida independentă era un entuziasm ce isvoria din inimă, ei prefacânduc într’un șovinism periculos o răspândiră în națiune. (Aplause în dreapta, mișcări în stânga, se auzim !) Și guvernul și partida liberală trebuiră se sufere și aceasta, pentru că un guvern nu poate să’și trădeze înaintea lumei întreg planul său diplomatic, căci la un asemenea casel șiar perde încrederea Coroanei și a națiunei, (Mișcări în stânga), prin urmare guvernul și partida liberală au lăsat se senșeze și în această cestiune pentru a asigura monarhiei noastre o situațiune, din care ea poate acum se predomineze cestiunea orientală Serbia!) (Ilaritate în stânga. Strigămi: Dacă murmurați contra acestei afirmațiuni, spunețimi ce s’au ales din luptele ce durară atât de mult în anul trecut pentru aceste două întrebări mari? în atacurile de acum ale oposițiunei întrunite lipsesc amândouă aceste întrebări. Când Coloman Széli a relevat avantagjele finanțiale ale pactului pentru Ungaria D voastră l’ați însoțit cu puternice vivate. Și aceste vivate au însemnat aprobarea politicei noastre. (Aplause în dreapta, ilaritate în stânga). în aceste vivate fresce care v’ați retras toate atacurile și imputările ce le ați ridicat doi ani de Zile asupra noastră. (Aplause în dreapta). Și unde este acea taberă mare care a atacat guvernul și partida lui pentru cestiunea esternă? Afflavit Deus et dissipati sunt. (Ilaritate în dreapta) în cameră nu se mai aduce aceasta cestiune și delegații din partida Dvoastră votează în delegațiuni încrederea pentru politica externă. Contele Apponyi și Des. Szilágyi (Intrerumpend): Aceasta nu este exact! M. Jokai; Dvoastră ați refuzat dară încrederea? Des. Szilágyi: Da ! M. Zokai: Eu nu am sclut aceasta, am sclut numai, că întăritarea și înverșunarea cea mare din partea Dvoastră au încetat decând în fruntea afacerilor esterne nu se mai află un bărbat de stat unguresc, (Așa e în dreapta.) care nu avea alt defect decât în alegorie licuriciul , el strălucia. (Aplause in dreapta) D voastre ați amuțit în fața faptelor și ați votat lui Haymerle acea ce ați refuzat lui Andrassy. (Mișcări și contraziceri în stânga). Ați aplaudat pe deputatul Széli pentru acea ce ați strigat ministrului de finanțe Széli doi ani de Zile „Pereat“. (Mișcări în stânga.) Deputatul Lukács arată ca Monitoriul oficial amână decadența economică în urma licitărilor celor multe. Dacă se ruinează proprietari de realități în valoare de 60 milioane, națiunea simte această ruină. Dar dl deputat se nu fie nedrept, ci se observe și punctele luminoase. E fapt, că în acest an de miserie proprietarii Ungariei au cumpărat rentă de aur ungurească în valoare de 20 milioane. Guvernul plătește numai sub titlul acesta proprietarilor 1.200.000 pe an în aur, trecând în anii cei fericiți, când s’a emitat împrumutul de 153 milioane, abia s’au găsit cumperători pentru 700.000 fi. Aceasta dovedeste, că dacă au existat economi rei, cari din vina lor, oameni nefericiți, cari prin loviturile sorții ’și-au perdut proprietatea, au existat de altă parte și economi buni. Or. Casă! Ori și cine poate presupune de la mine că am atât gust bun încât se nu îngrămădesc cu laude pe acest guvern; deci me mulțumesc a esprima că sunt mulțumit cu trecutul guvernului și am încredere într’ensul. Primesc bugetul. I. Prileszky pledează de asemenea pentru guvern. Memorandul deputațiunei din comitatul Severinului care a mers la Budapesta în 20 Noemvre 1879 în frunte cu comisariul reg. Nicolau Tisfalussy și cu deputatul generalul Traian Doda. (Urmare). Ne provocăm mai departe la faptul că vice-comitele Ioan Pausz a asignat procurorului primar Acațiu Csoba, care a fost încredințat cu lichidarea fondului grănițeresc de dragul oftinității, sume mai mari, încă înainte de a se ocupa de lucrare. Când organul „Szörényei Zeitung“, care apărea încă pe acea vreme, aduse acest fapt la publicitate, Ioan Pausz declară suma de falsă, în urma aceasta comisariul regesc recercă o comisiune deosebită ca se cerceteze cărțile respective. Dar cercetarea începută, a cărei resultat s’a și publicat în ședința comisiunei administrative ținută în 3 iulie 1878, a constatat, că Ioan Pausz a asignat, sub titlul de lichidare a fondului granițeresc, lui Csorba la mai multe ocasiuni 567 fl. 23 cr., apoi alți 500 fl. cu condițiunea de a face socoteală, adecă cu totul 1067 fl. 23 cr., a constatat mai departe că Pausz a asignat sub asemenea titlu nu numai lui Csorba ci și sie însuși 58 fl. 87 cr., mai departe procurorului primar Nosvai cu totul 302 fl. 87 cr., contabilului primar Svoboda 264 fl. diurnistului Manu Zoltán 16 fl., cu totul dată 1650 fl. 10 cr., — cei din urmă 500 fl., așa spune Csorba, ’i-a asignat vice cornițele acestuia cu scopul ca se procure cu ei tipăriturele de lipsă. Procurat’au el tipăriturele, dat’au socoată despre bani, aceasta numai densul și Ioan Pauszo sciu, nu publicitate nu s’a ivit mai mult acea causă. Noi dintr altele credem că n’a fost lipsă de tipărituri în preț de 500 fl., dar dacă ar fi și fost lipsă, trebuia să le comande comitatul și liferându-se trebuia lichidat contul în regulă și după aceasta trebuia se se assigneze suma lichidată. Aceasta este prada legală, oricare altă modalitate e cel puțin o manipulațiune de natură suspectă. Și așa am pute se amintim și multe alte date, cari toate nu dovedesc alta decât că în comitatul Severinului nimic nu spăimântă pe oficiali când e vorba sau de satisfacerea intereselor lor sau de resbunare sau poate de caprinele lor. Câți oameni au ajuns deja sub greutatea arătărilor criminale! (Ne provocăm în această privință la causa lui Müller Ph. A. Posta Nicolau et cons, și ne provocăm și la dl deputat Francisc Chorin, care a funcționat în aceasta causă ca advocat. Câți oameni au devenit deja despoiați fără consciințâ de punga lor! (Pentru a nu înșira mai multe, ne provocăm la un fapt al lui Acațiu Ciorba, care a inacționat pe un om din Armenis ce datoria fondului granițeresc 25 fl., folosindu-se de cele mai ordinare apucături până ce au sters titulo spese 56 fl., ruinând prin aceasta pe firmanul om, care nu avea decât un bordeu de lemn. Pentru a arăta, cum se conduce administrațiunea, să ne fie permis a aminti dintre o mie de date numai unul. în cercul Bozoviciu a isbucnit o epidemie între copii făcând pustiiri mari între dânșii. Mai mult de cincizeci de copii au devenit victimele epidemiei ce grasia și pretura din Bozoviciu și comitatul din Caransebeș nu aveau încă nici o cunostință despre acest lucru, pănă ce în urmă ministeriul din Budapesta atrase atențiunea oficiilor din Severin, că în comitatul acesta glasează o epidemie funestă! Nu comentăm, nu ilustrăm acest fapt, căci el vorbeșce destul de elocvent despre stările din Severin. Asemenea lucruri, ba mai murdare încă, le sevârșesc în comitatul Severinului acei oameni, pe cari guvernul unguresc ’i-a trimis acolo ca să arete poporului, cum este administrațiunea ungurească, unui popor, care a fost ce e drept sub rigoare militară, dar n’a vădsat nici când infamii sau murdării și o funcționare lenevoasă din partea superiorilor săi, sau dacă a și văzut vre-odată de aceste,a și esperiat la moment pedepsirea lor. Dar toate aceste nu sânt încă cea mai grea dovadă despre împregiurarea, că stările actuale din comitatul Severinului nu se mai pot susțină. Mai tristă ni se înfățișează necesitatea unei schimbări, când privim mai de aproape personalul care chivernisesce acum comitatul. In toată seara e cunoscut postulatul ce’l făcea marele nostru patriot odinioară Francisc Deák oamenilor din cariera publică, ca „aceștia adecă să fie scutiți și de umbra unei suspiciuni." Dar eu să vedem, cum corespund oficialii Severinului acestui postulat. Aci este mai ântâiu vice-comitele Ioan Pausz. Un om, care de mulți ani se luptă contra bancrutei, un om, pe care puterea socrului seu, a ministrului Béla Szende l’a vîrît deja în mai multe posturi fără de a’l pută țină mult timp într’ânsele. Acest om este vice-comite în comitatul Severinului, unde om și care copil scie despre dânsul, că ce a făcut în viața sa de până acum, atât ca om privat cât și ca oficial. Nu dorim să întrețesem aici biografia lui Ioan Pausz, pentru că aceasta ne-ar duce prea departe, dar pentru a dovedi că acest domn nu este togma apt a fi oficial public și cu deosebire conducătoriul unui comitat ce trebue organisat de nou, — vom aminti unele date din viața lui publică. Caraș. Ioan Pausz a fost notariu primar în Pentru a ilustra că ce feliu de viață privată a dus dânsul, e de ajuns a aminti, că tribunalul suprem l’a condamnat pe cale criminală la temniță de 10 zile, pentru că a vătămat greu o preoteasă romană, prin urmare o doamnă. Ginerele d-lui ministru Szende — condamnat de lege în mod valid la 10 zile — aceasta credem că însamnă mai mult decât a condamna de zece ori mai mulți alți muritori de rând. Ca oficial in Carașul Ioan Pausz a ținut la sine în mai multe rânduri sume ce i sau trimis folosindu le pentru scopurile sale, pănă ce trecând ani la mijloc le-a regulat oareși cum sau în urma reclamațiunilor energice din partea vice-comitelui din Caraș sau in urma descoperirilor în foaia „Szörényei Zeitung.“ (Astfel de sume au fost împrumuturile plătite de comunele Suboticiu și Ciorda, banii colerei, cari ’i-a reținut, despre aceasta dau deslucire mai chiară și actele ce se află în registratura comitatului Caraș.) Tot în calitate de notar primar al comitatului Caraș el și-a asignat sie însuși diferite sume mai mari de împrumut, în absența vice-comitelui. (Ne provocăm în aceasta privință la Ilustritatea Sa Petru Pasek-Uceani, care a fost president sau membru în comisiunea ce a cercetat și constatat aceste abuzuri și ne provocăm și la protocoalele de cercetare ce se află în arhivul comitatului Caraș, din cari se vede lămurit tot ce privește cunoascerea acestei afaceri. Ca notariu primar al comitatului Caraș a cerut deja vice-comitele prin machinațiuni împrumut hârtii de stat în valoare de mai multe mii de florini, și nu le-a mai restituit așa că fondul respectiv poate să privească acești bani ca perduți, cu toate că ministrul Szende a dat o obligațiune care s’a și intabulat pe realitățile lui. Dar intabularea aceasta e de o valoare problematică, pentru că înaintea acestei sume se află în foaia sarcinelor din cartea funduară alte sume mai mari, așa încât numai aceste întrec în mod considerabil valoarea realităților. La toate aceste mai vine temperamentul pătimaș și spulberat al lui Ioan Pausz, care se manifestează într’o maniă de persecutare fără păreche, și a împins lucrurile atât de departe încât in Caransebeș nu mai există om privat, deregătorie de orice numire sau oficiu public, care să nu aibă ceartă cu comitatul. Și aceasta stare a ajuns la un astfel de stadiu încât i s’a dat într’o adunare publică și o espresiune scandaloasă; comisariul regesc adecă a învinovățit într’o adunare deschisă tribunalul reg. de „calominiator copilăresc,“ vice cornițele pe oficiul tehnic de „falsificator al protocolului, iar acesta pe vice-comitele de asemenea fapte. Mai vine a se adauge la aceste șt impregiurarea, că starea materială a lui Ioan Pausz era cunoscută. Această stare materială e astfel că representantul oficial al ideii de stat unguresc în comitatul Severinului e necontenit amenințat de bancrută, că de când densul e vice-comite, leafa lui nici pe o minută n’a fost scutită de secuestre judecătoresc, că la esecutorii judecătoresci zac necurmat esecuțiuni contra lui pentru sume uriașe, dar esecutorii nu cutează a îndeplini esecuțiunile. Se scie despre Pausz mai departe, că este dator numai massei concursuale a casei de păstrare din Lugoj 18,725 fl. și că a negat una parte din aceasta datorie, precând cambiele lui s’au aflat la cassa de păstrare. Aceasta o poate învedera mai îndetaiu curatorul massei concursuale a cassei de păstrare. Se scie despre dl Pausz mai departe și aceea, că venind în Caransebeș abia a putut să scape vre-un om cu bani ca se nu-i ceară împrumut. Și neputând căpăta cu fiu-