Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-10-18 / nr. 123

Nr. 123 Sibiiu, Sâmbătă 18 Octomvre 1880. Anul XXVIII. ABONAMENTUL Pentru Sib­iu pe an 7 fl., 6 luni S fl. 50 er., 3 luni 1­­1. 75 er. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentr­u fie­care publicare. Revista politică. 8ibiiu, în 17 Octomvre. După „Pesti Napló“, ministru­­president Tisza a invitat pe 21 Noem­­vre enqueta cea mare, carea se des­­bată reformarea comitatelor. S’a in­vitat la enquetă cam la 40 membri, între cari și P. Sennyey și depu­tați fruntași din toate partidele. în sinul delegațiunilor adu­nate în Budapesta se desbate asu­pra plusului cerut de administrațiunea de rezboiu. Reuniunea ruteană din Ga­­liția „Rada ruska“ a decis convo­carea unei conferențe la Lemberg pe­­ liua de 30 Noemvre. în adu­nare comitetul va presenta resoluțiuni, prin care se vor precisa părerile Ru­tenilor despre situațiunea politică de față, tot așa pretensiunile și dorin­țele Rutenilor. „Rada ruska“ a și in­stituit un comitet, care este însărcinat cu redactarea resoluțiunilor. La con­­ferență vor lua parte Rutenii „bătrâni“ și „tineri.“ Invitările se vor trimite membrilor partidei rutene cel mult pănă în 7 Noemvre. Președintele republicii fran­ceze a convocat camerele pe 9 No­emvre. Afacerea Dulci­uriul­ui se tra­­gănă. Trăgănarea aceasta întăresce pe mulți în speranța, că cestiunea se va resoarve pe calea păcei. Turcii și Muntenegrinii negociază acum asupra unei convențiuni militare propuse de Turci. Se­­ zice că Bozo Petrovici se va întâlni cu Riza pașa pentru a înlesni transacțiunile. Distanța de un k­ilometru între Turci și Muntengreni se consideră de ajuns, pentru a îm­­pedeca pe Albanezi de a se veni între dânșii. Numărul acestor din urmă s’a redus în Mozura la 700 de inși. Procesul de presă al „Telegrafului român“. Un spectacol deosebit ne a înfă­țișat eri sala tribunalului regesc de aici. Spațiul după barieră, unde de altădată își ocupa locul criminaliști, era de astădată ocupat de fețe biseri­cesci, de preoți români gr. or. îmbră­cați în reverenzi, cu brâne roșii și al­bastre. Pe banca acuzaților se aflau un asesor consistorial și­ un paroh­ ; pe banca martorilor se aflau nu mai puțini decât cinci preoți și tribuna procurorului era ocupată de un pro­­topresviter și asesor consistorial ono­rariu. De când există această sală a tribunalului, ea n’a cuprins deodată atâți preoți, ca de astădată. Galeriile erau îndesuite de un public numeros, care privia cu mirare și uimire la cele ce se petreceau după barieră și în tot decursul pertractărei, care a ținut neîntrerupt de la 8 oare dimineața pănă la 6 oare seara, publicul n’a slăbit din paciența sa. Obiectul pertrac­tărei a fost următor­ul: Protopresvite­­rul și asesorul consistorial onorariu și directorul Sem. Ioan Hann­ia s-a simțit vătămat în onoarea sa prin doi articoli publicați în „Telegraful Român“ și a acusat la tribunal pe re­dactorul „Telegrafului Român“, asesorul consistorial Nicolae Cristea și pe scrii­­toriul acelor articole, pe parochul din Gura rîului Ioachim Munteanu. Proto­­presbiterul Ioan Hannia n’a întrebat de canoane, n’a întrebat de legile bi­sericesci, n’a întrebat de discripina bisericească, sub care stă fie­care pres­biter, ci a cugetat fără îndoială, că onoarea sa știrbită o va pute mai bine rehabilita înaintea curței jurați­lor și a tribunalului din Sibiiu. Cei cinci preoți, chiemați de protopresbi­­terul Hannia ca martori, aveau să-l spriginească la această întreprindere. Curtea juraților era compusă exclusiv numai din concetățeni sași, profesori de gimnasiu, comercianți și meseriași. Și pentru ca succesul se fie cu atât diile colegiale în Cefalonia, se duse la Padua, unde urma cu mult succes universitatea. Aici el făcu cunoscință cu Constantin (mai în urmă Cyril) Lucas. Intorcându-se în Cefalonia, Nicodim se făcu ieromonah­­­iar după ce ami­cul său deveni patriarh­ ecumenic, el se duse la Țarigrad, unde ’i găsim acum directorul tipografiei patriarh­ale. Această întreprindere aruncă pe jesuiți la culmea mâniei. Iesuiții n’au lăsat niciodată ca luminile să fie răs­­păndite în lume; preceptele sfinte, cercetaui scripturile și nu as­­cundeți lumina sub oboroc, au fost pentru dânșii blesteme... Bieții tipografi stăteau cu­­ filele în mână în țerile catolice; însuși regii Franciei n’aveau putere să apere pe un tipo­graf în mijlocul Parisului. Pedepsele pentru tipografi erau peine de la chart, peine d'etre pendus et etrangles.. .8) lu­cruri nu prea plăcute, cum poți să-ți închipueșci. Theologi Parisienses ad­ignes usque persequantur, (lice tremurând bietul Robert Estiene, și tipografii mai sigur protopresbiterul Hannia­n și-a luat pre lângă sine pe unul din cei mai iscusiți advocați, pe unul din cei mai populari bărbați la con­cetățenii sași, pe domnul Arz v. Straus­­senburg, pe același Arz v. Straussen­­burg, care a apărat în două rânduri (harul de aici „Siebenbürgisch-deut­­sches Tageblatt“ în două procese in­tentate de procurorul statului contra cărților „Săteanului Român“ și „Obser­vatorul“ și toate procesele au dobândit votul deliberativ al cursei de jurați. Afară de acest aparat, protopres­biterul Hannia a validat întreg talentul său de elocvență însoțit de o mimică foarte espresivă pentru a convinge pe cartea juraților despre adânca vătă­mare, ce a suferit dânsul prin acei articoli ai „Telegrafului Român“, și-a compus anume a­casă autobiografia sa și a cetit juraților de pe hârtie câte posturi înalte ocupă el, la câte bance este el director etc. etc. Pen­tru a dovedi că a fost îndreptățit a administra averea bisericei din Gu­­ra Jiului protopresbiterul Hannia a afirmat sus și tare, că statutul or­ganic încă nu este introdus în biserica noastră, care pentru a arăta, că el a fost îndreptățit a înmor­mânta pe repausatul paroch din Gura­­Jiului, deși ocupă funcțiunea numai a unui director seminarial, nici de­­cum însă a unui paroch, nici a unui protopresbiter tractual, a­­ zes că el a mai îmmormântat și pe alți parohhi, nu numai pe parochul Manta­­ Dl profesor de drepturi Dr. Fölki, aperetoriul parochului Munteanu, însă cu vervă a adus lumină completă asu­pra afacerei. O impresiune ciudată a făcut acest proces unic în feliul seu, asupra as­­cultătoriului. Din întreg decursul per­tractărei erai sedus a crede, că nu redactorul „Telegrafului Român“ și pa­roh­ul Munteanu erau acuzații, ci pro­topresbiterul Hannia, căci acesta dim­preună cu advocatul seu nu se puteau destul apăra față cu vicașele ce re­fugeau din toate țările catolice la Ge­neva, la Bâle, la Neufchatel, în Elveția care de veacuri întregi a servit de adă­post libertății, cugetării și tuturor capacităților prigonite.9) Iezuiții din Constantinopole se pun clar din toate puterile lor să ur­zească curse spre a perde pe patri­arh­ul Lucar. Ei găsiră o carte alcă­tuită și tipărită de Lucar la Londra lati­­nesce și englezesce în timpul petrecerii sale în Englitera, în care el critica legea lui Mahomet. Atât au trebuit­ această carte fu­dusă Sultanului, spuindu-se că eșise chiar atunci din tipografia lui Lucar de la patriarh­ie, și că in­­scripțiunea de pe frontispiciu și data, că ar fi tipărită mai de mult la Londra, sânt false. Sultanul se face foc : în­dată o ceată de aripi calcă din or­dinul padișahului și preface în praf și în pulbere tipografia. Atunci a perit o mulțime de manuscripte vechi, de autori profani și eclesiastici, mai ales un au ca ploaia de la defensorii acu­saților. O mișcare sensațională a produs atât în public, cât și între jurați când advocatul Ioan de Preda, defensorul redactorului „Telegrafului Român“, a presentat tribunalului pîza comunei bisericesci Gurariului, prin care acea­sta cere, ca fostul protopresbiter Hannia să se pună în stare de acusațiune pentru a’l sili să’și dea socoteală des­pre administrarea fondului lor bise­ricesc. După­­ lece oare de pertractare curtea juraților și-a exprimat verdictul seu. Cu o majoritate imposantă de 10 voturi contra 2, redactorul „Tele­grafului român“ și parochul Ioachim Munteanu s’au achitat și protopresbi­terul Hanna s’a condamnat la purtarea tuturor speselor procesului. Detailurile procesului, se pot vede din raportul special, ce va urma. Credem că și protopresbiterul Hannia va fi mulțămit cu acest verdict, căci pănă acum toate verdictele ce s’au exprimat asupra lui­­ Mdcea că vin dela „oamenii lui Popea“ dela „Șaguniști“, dela „consistorialiști“, acum a avut ocasiune a au­li în fața lamei un ver­dict dela bărbați, cari sunt cu totul străini de afacerile noastre bisericesci și de partide, a avut ocasiune a au­ li un verdict de la bărbați independenți, cari au trecut încă prin sita deasă a protopresb. Hannia. Nu stim însă dacă protopresbite­rul Hannia va fi mulțămit cu rehabi­­litarea onoarei sale în forma aceasta, nu stim dacă vor fi mulțăm­iți repre­­sentanții bisericei noastre și cu deosebire statul preo­țesc cu o astfel de procedură pentru a se rehabilita onoarea unui presbiter. Acest cas, poate unic în biserica orientală, va fi negreșit discutat în sinul organelor noastre bi­sericesci, căci datorința lor este a păs­tra cu scumpetate va­ra bisericei și onoarea statului preoțesc. FORȚA. Scrisoarea lui A. Papadopul- Calimah cătră V. Alecsandri. Geneva 20 iulie 1880. (1 Urmare). După stăruințele Ambasadorului englez, Cyril Lucas se rechiamă iarăși la tronul său, cu mare cinste și entu­­siasm (1624); astfel merge treaba în țerile netocmite și nechibzuite: de la capitol la stînca tarpeană, și de aice înapoi la capitol nu este decât un pas. Patriarh­ul Lucas, nu se oprește în lucrul său de regenerare. El cel ântâiu înființează o tipografie în patriarh­ie, cumpără și aduce tipar de la Londra la 1612, întrebuințând la această mi­siune pe eruditul ieromonah­ Nicodim Metaxa, pe care îl și însărcinează cu tipărirea mai multor cărți de teologie și bisericesci. Acest Nicodim Metaxa era din Cefalonia, născut din părinți care purtau titlu de comite cu care-i cinstise pentru vitejie, republica Ve­neției. După ce Nicodim își sfîrși saa­scrierile de polemică dogmatică și de predicațiune, care nu puteau găsi cru­țarea la censura Veneției, singurul oraș ce pe atunci avea mijloace destule pentru a tipări cărți grecesci. Toate aceste tipărite s­au netipărite sânt distruse și aruncate în mare împreună cu sfurmăturile tipografiei și cu fru­moasele litere aduse de Lucar de la Londra. Tipograful Metaxas abia scăpă viu, cu fuga, gădele cu un detașament de sbiri năvălește apoi se pune mâna pe Lucar, dar patriarh­ul prinde de veste și scapă la Aggas, ambasadorul Belgiei. Acesta intervine, dovedește Seraskorului, că toate sânt scornituri ale jesuiților, și astfel Cyril Lucar remâne nesuparat pe tronul seu, iar Sultanul Murat, voind se facă drep­tate­­ isgonesce pe jesuiți cu ocară din Constantinopole, la 1625. Ca se isbu­­tească se distrugă tipografia,imprima­tele și manuscriptele de la Patriarchie, Iesuiții de la Stavrodrom au cheltuit mulțime de bani, și au dat daruri Turcilor. ’") 8) Renouard, annales de l’imprimerie des Estienne, pag. 289—295. 9) Robert Etienne, Leh Censures des théologiens de Paris, edit Genâvo 1552. — L. Vulliemin, Histoire de la Confederation Suisse, tom. II, p. 102 sp. 358 sq. l0) Ipsilanti, op. cit. pag. 133—137.

Next