Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-10-09 / nr. 118

470 TELEGRAFUL ROMAN a putut chiar și în zilele din urmă pe lângă toate miseriele constituțio­nale să facă un progres așa de gigan­tic de la sine și în sine in viață soci­ală, o astfel de națiune nu mai poate fi stîrpită, decum va nu o va aduce aceasta cu sine neglijențele provenite din vina ei și decum va va ști să se acomodeze corect după impregiurările date de soarte. Cugete cum vor cugeta aceia cărora le place să numească națiunea maghi­ară, afară și în țeară, barbară. „Cugete ce vor vrea toți aceia cari aci în lăuntru sunt inimicii să­­minției noastre și a cărora chemare e a convețui cu noi. Dacă se gândesc ei la aceasta, în momentele de cumin­­ție limpede, vor ajunge poate la altă opiniune și decisiune. „Ei vor vedea, că nesmintit vor trebui se convețuiască cu noi, că forța împregiurărilor din trecut și present este foarte mare și că națiunea, care joacă rolul principal în țeară, nu poate fi alta decât cea maghiară, pentru că de ar fi alta n’ar avea nici o națiune dela aceasta nici un câștig, anarh­ia n’ar înceta și monarh­ia s’ar stinge. „Maghiarul nu joacă dlară numai o rolă de a se susținea pe sine, ci o rolă destinată lui de provedință, dacă năzuește să-­și susție influența și pu­terea și tot odată îngrijesce pentru o îmulțire numerică. „Dacă însă ne uităm, domnii mei, cum s’au format d­­e­ pe ruinele im­periului roman națiuni și limbi nouă, atunci trebue să se admită, că desvol­­tarea ce trebue s- o ajungă Maghia­­rul, chiar când vrea se ajungă mai mare, va fi cu mult mai grea. „Francezul, Italianul, Spaniolul s’a născut din mai multe națiuni și limbi cari parte au fost înrudite, parte s’au înrudit prin traiul la­olaltă de sute de ani. Sămânța maghiară, cu deosebire limba maghiară și-a con­servat de mii de ani în acest ocean strein și nuare aproape nevătămate proprietățile sale. Organismul, ca­racterul ei este deosebit de caracterul ori­cărei alte limbi europene. Ma­ghiarul dacă, dacă vrea să se des­­voalte, cum se va și întâmpla, va lucra în acest spirit și sub aceste forme ca și păn’ acum, sau nu va lucra de loc în­tocmai ca planta, care se pune în pă­mânt, și cresce sau în cutare formă și culoare, să învălesce cu cutare frunte și capătă cutare miros întocmai cum i-ofer aceasta elementele seminței ei, sau nu cresce de loc. „Aceasta este în sine și pentru sine o cestiune foarte frumoasă, poate fi o mângă­iere pentru generațiunea viețuitoare acum, însă problema se îngreunează grozav, că e umbra lui Homer și -l trece cu totul cu vederea punându-l față cu cântecul dulce al Lebedei din Avon. Și cu toate acestea, Vergil trebue să fie respectat și prea respectat nu numai între înguștii păreți ai școalei, ci mai vârtos în complexul cel mare istoric al culturei: învățăcel a lui Homer în toată forma, Vergil ajunsese pe măiestrul său pe deplin în efectul, ce s’a produs asupra contimpuranilor și po­sterității până în­­ ziua de a­zi. Precum nu se putea despărți cel mai mare răsboinic Grec, regele Alexandru, nici chiar în espedițiunile sale răsboinice de bardul, care a căutat pe Achil, tot așa și creatorul Eneidei, care prin Eneas, fiul Venerei, a serbat în ver­suri de bronz întemeierea Romei, a domnitoarei lumii, a devenit, <blic, pen­tru fie­care Roman un obiect de o venerațiune nemărginită. Și primul bărbat al imperiului lomei, bărbatul, care mai întâiu a cutezat să anine mantaua împărătească pe umerii săi, Cesarul Octavian August, a fost un mare adorator al poetului, care a­­ devenit Homerul națiunei sale și cu : „Esecutarea acestei mari teme o luăm noi asupră-ne în acest comitat, dela estrema margine. Elementele sânt aci, noi le am arătat și date tot mai numeroase și mai nouă probează, că noi vom reîntoarce populațiunea ace­stui comitat, care s’a rupt odinioară dela seminția maghiară, iarăși la această seminție: „în interesul acestei teme mari luăm asupră de mandatul. Din parte-mi salut pe onorații membrii ai reuniunei și implorând binecuvântarea lui Dileu asupra activității ei declar­ă reuni­unea pentru maghiarisarea și educațiu­­nea poporului din comitatul Șaroșului“ de constituită“. Am pus înaintea cetitorilor faptul în toată nuditatea lui, fără de al co­menta. El se comentează de sine. Adaugem simplu că între mijloacele de maghiarisare reuniunea ușează și de premieri. Ce însemnătate au pre­miile în afacerea din cestiune se poate înțelege și fără de­­splicări. Ce s’ar întâmpla când ar urma toate naționalitățile din Ungaria mo­delului acestuia ? Bellum omnium contra omnes — resboiul tuturor, fără arme, se înțelege, — contra tuturor. Revista politică. Sibiiu, în 9 Octomvre» în 25 Octomvre nou, se vor în­truni la Budapesta delegațiunile. Se­­ zice că de astadată politica externă nu va fi obiect de desbatere în dele­­gațiuni și dacă va fi, va fi într’un mod foarte redus. De interesul cel mai mare in sesiunea aceasta va fi des­­baterea asupra organisărei administra­tive și a armatei din Bosnia și Bu­e­­govina. O telegramă foarte scurtă au pu­blicat ziarele de aici. Telegrama este datată din Cattaro (19 Oct. n.) și este de cuprinsul următor: Dealun­­gul fruntariilor muntenegrene se for­mează bande, se­­ zice că au avut loc și unele ciocniri. Telegrama aceasta cât de scurtă, mai că poate trage dungă­­ preste socoteala oficioaselor și se dea prilegiu la discnsiuni lungi în delega­­țiuni chiar și despre politica esternă. „Neue Freie Presse“ primește din sferele diplomatice următoarea cores­pondență. S’a­­ zis că România a trimis o notă circulară câtre marile puteri. Această serie nu este adevărată. D. Bălăcean n’a dat nici o notă, ci a avut numai o conferență cu d. Kal­­noky, ministru de externe. Cu acea­stă ocasiune d. Bălăcean a spus gu­vernului austriac, că Rusia are inten­­țiunea de a călca tractatul de Berlin în ce priveșce­hestiunea Chiliei. La o deosebire al familiei sulice împărătesei. Favorit vechiu al optimaților romani, a unui Pollione și a unui Mecenate, celebrat fără pismă de colegii săi Ovidiu, Horaț și Properțiu, Vergii afla mai târziu la curtea lui August cea mai multă venerațiune. Bardul Enei­dei își câștigă aceasta încet și cu pre­cauțiune cu o sființire deosebită, nu pen­tru moment, ci pentru eternitate, îm­păratul, dus în expedițiune în Spania, abia apuca să va­dă părțile gata ale Eneidei, despre care se și lățise faima îndepărtare. El provoca pe Bard în scris și cu amenințări glumețe, să-l introducă în cele scrise. Totuși Vergil, panegiristul fami­liei julice, căreia a aparținut August, nu și-a subordinat mândria sa de poet dorinței împărătesei, ci așteptă ocasi­­unea, până când, după ce va fi pus mâna cea din urmă pe opera sa, să cetiască unele fragmente din scrierile sale chiar în Roma Înaintea împăra­tului. Efectul a fost atunci atât de puternic, încât sora împăratului Oc­­tavia, când să făcu alusiu de la repo­­satul ei fiiu Marcel, pătrunsă de du­­­­re­re, era pe aci să amețiască și poe­­t ) nu uităm că afacerea Chiliei are două­­ părți.­­ Partea întâia este cestiunea­­ de competență între Rusia și co-­­­misiunea dunăreană. Guvernul rusesc susține că comisiunea dunăreană nu­­ are nici un amestec în această cesti­­­­une. Comisiunea dunăreană susține din contră că brațul Chiliei împre­­­­­ună cu toate gurile Dunărei stau­­ sub controlul ei. în cestiunea acea­­­­stă România nu a întreprins nimic­­ de la sine, ci păstrează aceeași ati­tudine ca și cele­lalte puteri. Cesti­unea aceasta este pendentă între Eu­ropa și Rusia, ele între ele­­ vor da soluțiunea și România de­sigur că nu se va despărți de Europa. România ■ va face atâta cât poate să facă un membru al comisiunei — „nous ne­ s sommes qu’une huitieme dela Comission 1 Européenne et nous agirons en conse­quence“ — astfel s’a esprimat un di­­­­plomat. Pănă acum nu s’a făcut ab­solut nimic în această afacere. ■ A doua parte în afacerea Chiliei se rapoartă la drepturile suverane ale României în privința țermului , drept de la gura Chiliei. După tractatul de Berlin țermul drept de la gura Chiliei aparține Ro­mâniei, și țermul stâng Rusiei. Și Ru­sia vine acum și ușurpează drepturile suverane ale României, tratând gura Chiliei ca proprietate exclusivă a Ru­siei și făcând lucrări de sondagiuri cu inginerii săi în brațul Chilia, fără să mai întrebe pe România. După drep­tul internațional insă, Rusiei nu îi este permis să facă asemenea lucrări de sondagiu mai nainte de a se fi înțe­les cu România. Din causa aceasta Ro­mânia face apel la Europa și cere ca Rusia să fie ținută a respecta trata­tul de Berlin. Sferele diplomatice de aici pănă acum nu sunt dispuse a crede, că Rusia voiesce să ignoreze tratatul de Berlin și să calce dreptu­rile suverane ale României; se vede însă că guvernul român are date po­sitive cum că Rusia în adevăr are o asemenea intențiune. Din causa acea­sta cei din Bucuresci sunt firm hotă­­riți să apere drepturile României. brilor congresului bisericesc sârbesc ar ave să fie redus dela 75 la 40. Aceștia au să fie jumetate preoți și jumătate mireni. Membrii clericali ar ave după proiectul cel nou să se aleagă de cler. Preoții să nu mai aleagă de popor ci de consistorul constituit din ș­ase membri clericali, notar și un fiscal; cei din urmă pot fi și mireni. Alte detaiuiri se vor modifica de congresul, care se va într­uni după mo­dalitatea cea nouă, premergând apro­barea guvernului. Cestiunea diurnelor încă are să fie ventilată, eventual diurnele au să se caseze. Episcopii sunt toți învoiți cu re­formele ce au a se face. Despre biserica sérbeasca. Bugetul Ungariei, în ședința dietală rera 12 ale cur, ministrul de finance contele I­u­liu Szapári a așternut bugetul țe­rii pe anul viitoriu 1883. A. 1. Curtea regească . . . 4.650.000 fl. 2. Cancelaria de cabinet . 70.515 . 3. Dieta țerii....................... 1.229.683 „ 4. Spesele în afacerile comune 28.629.410 „ 5. Pensiuni centrale . . . 108.160 „ 6. Pensiuni............................ 4.415.367 „ 7. Datoriile statului . . .108.498.573 „ 8. Anticipațiuni pentru ase­curarea cam­etelor căilor ferate................................. 10.770.463 „ 9. Pentru administrarea in­ternă a Croației-Slavoniei 5.842.346 „ 10. Cetatea Fiume . . . 85.090 „ 11. Contabilitatea de stat . 109.123 „ 12. Presidiul ministerial. . 301.300 „ 13. Ministeriul persoanei reg. 54.336 „ 14. Ministrul și personalul Dalmat-Croat-Slavon 37.480 „ 15. Ministeriul de interne . 8.909.687 „ 16. „ lucrărilor corn.: a) ministeriul .... 13.272.494 „ b) drumurile ferate de stat 16.280.990 „ 18. Ministeriul de comerciu și agricultură 8.981.486 „ 19. Ministeriul de culte și instr­cțiune publică . . 4.982.589 „ 20. Ministrul de justiție . . 10,438.431 „ 21. „ de honvezli 6,951.200 „ Suma . 288.848.002 fl. Spesele transitive și de investițiuni. B. 1. Spesele transitive: 1. Contabilitatea de stat . . 1,600 fl. 2. Ministeriul pers. al M. S. 2.000 „ 3. „ de interne . . 456.838 „ 4. ,, de finanțe . . 4,414.060 „ 5. „ de comunicațiune . 950.000 „ 6. „ de eomerciu și apr. 237.000 „ 7. „ de cult. și instr. publ. 60.128 „ 8. „ de honvezi . . . 381.650 „ Suma . 6,503.276 fl. „Pesti Napló“ se vede că are în Carloviț un corespondent, care rapor­tează din când în când despre cele ce se petrec în sinul bisericei gr. or. serbesci din Ungaria. în corespondența din urmă se raportează la­­ lisul­­ h­ariu că sinodul episcopesc al Sârbilor, des­pre care raportasem și noi că este într’unit, a supus unei revisiuni con­­stituțiunea bisericească a Sârbilor. După revisiunea aceasta numărul meri­tului îi defe îndată un present cam de 1000 fl. pentru fie­care șir. De alt­­mintrea averea însemnată, remasă de la Vergil, mai că te face să presupuni, că n’a fost lipsă ca astfel de daruri să’l însuflețiască. Caracterul lui Ver­gil strâlucesce limpede și curat, ca a ori­cărui poet, în istoria litera­­turei universale, și toate notițele despre viața sa privată ne între­gesc tabloul unui bărbat peste mă­sură modest, blând, demn de iubit, cumpătat, dedicat numai studiului, ma­­selor și pe lângă acestea și farmece­lor naturii rustice, în descrierea sorții Didonei, reginei din Catarginea, care de supărare că plecase Enea se sinu­cise, Vergil a cântat neasemenat amo­rul; el insuși însă se pare a fi fost foarte puțin supus puterii demonice a lui Amor. De aci provine și alusi­­unea, ce a făcut el la numele său ex­primat mai mult fals (Virgilius în loc de Vergilius), deducându i originea de la „Virgo“, prin care simbolizează de­sigur virginitatea ființei sale. Și într’adevăr una dintre cele mai marcate­­ trăsuri caracteristice, cari făcură mai­­ târziu pe Vergil poetul de predilec­țiune al creștinismului, este că, nici măcar unul din multe, mii de versuri ale sale nu e lipsit de atrăgătorul văl al castității. Aci se deosebește Vergil de Epicureul Horaț, de Ovid, despre care se­­ zice că înnoată în sensualism. Fie cine, care are cât de puțin simț pentru cursul desvoltării isto­riei universale, trebue să fie suprins, când ceresce Eneida, un om, care a apărut cu 19 ani înainte de Christos (poetul născut la 70 înainte de Chri­stos a murit în 22 Sept. 19 ani îna­inte de Christos), suprins prin analogi­ile intime și mari între modul cum privesce desvoltarea lumei Vergii, și cum o privesce Creștinismul. Numai în chipul acesta se poate explica nemărginita influență a poetu­lui nostru, asupra timpului postro­­manic, a timpului romantic, numai așa neștersele urme ale influenței sale asupra lui Dante, Tasso pănă și asu­pra celor mai noi corifei ai poeților. (Va urma.)

Next