Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-02-25 / nr. 23
Nr. 23. Sibiiu, Joi 25 Februarie (9 Martie) 1882. Anul XXX. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarhia pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 41. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. 16 or. rândul cu litere garmonde și timbru de 30 or. pentru fiecare publicare. Revista politică, Sibiiu, în 24 Februarie. Evenimentul cel mai nou, care interesează în momentul de față lumea politică mai mult, este proclamarea principelui Milan de rege și a Serbiei de regat. Foile maghiare preste tot manifestară la prima veste o receală demonstrativă față cu proclamarea șerbească. Numai a doua zi s’au mai încălzit ceva, mai cu samă cele din stânga. „P. Napló“ vedemn evenimentul acesta un semn resboinic. Atrage clar atențiunea guvernului central austrounguresc asupra noului regat și propune aceluia să caute ca Austro-Ungaria să dispună în Belgrad și nu Rusia. „P. L..“ Z'ce de foaia de luni seara, că evenimentul proclamărei n’a suprins pe nimenea. El era de prevedut de când s’a proclamat România de regat; întrebarea e numai, dacă momentul proclamării a fost bine ales. Apreciarea aceasta însă o încrede „P L1.“ principelui Milan și miniștrilor lui (în adevăr mare grație!). „P. L1.“ nu e atins de loc de pesimismul lui „P. N.“ Din contră vede în proclamare o espresiune a individualității și autonomiei politice sârbesci și o garanție contra inștiințelor panslavismului de a absorbi toate neamurile slavice. în foaia de Marți dimineața „P. LI.“ (aice că pentru Austro-Ungaria este irelevant dacă are un principat sau regat în vecinătatea ei, numai să-și împlinească datorințele internaționale. „D. Zig.“ din Viena, ocupânduse cu evenimentul acesta și cualificandul de o cataplasmă pe ranele causate Serbiei de bancruta Bontoux, așteaptă de la Serbia, ca și de la România, să fie cuminte și să se părăsească de visurile de a uni pe toți Serbii și pe toți Românii sub sceptrurile lor. Le amenință amândurora, dacă ar abate politica regatelor lor în alte curenturi, cu periclitarea coroanelor proaspet făurite. Dela Belgrad aflăm că proclamarea s’a făcut în unanimitate. In aceeași jü proclamarea s’a notficat puterilor celor mari, la Constantinopole și la Bucuresci prin trimișii acreditați; la alte curți notificarea se va face prin misiuni extraordinare. Recunoasterea noului regat se așteaptă din toate părțile. Cât privesce pe Austro-Ungaria, întâmpinarea călduroasă a proclamărei din partea semi-oficialei „Wiener Abendpost“, nu lasă îndoială, că va fi cea dintâiu, care se va grăbi a recunoasce regatul cel nou. Un emis al principelui publicat în foaia oficială anunță, că proclamarea votată de scuștina sârbească e deja sancționată și principele se va numi de aci încolo regele Milan Obrenovici Iară succesorul va purta titlul de „înălțime regală“. în cercurile normative ale Berlinului discursul lui Scobeleff din Varșovia a provocat de nou indignațiune. „Nordeutsche Alig. Zig.“, în termeni foarte aspri, declară că purtarea generalului pentru orice om cu judecată nu poate însemna altceva decât apropiata posibilitate a unui resboiu mare. Și presa liberală exprimă pe față și fără reserva neîncredere în politica împărăției ruseșci. „V. Zig.“ d. e. Zice, că țarul, dacă mai dispune în adevăr de putere, nu ar trebui se sufere nepedepsit un esces ca cel săvârșit de Scobeleff pe pământ rusesc. într’aceea se anunță de la Petersburg, că generalul chiemat acasă, Ignatieff, Voronțoff- Dașcoff și Bunge au primit ordin de a se înfățișa înaintea împăratului la audiență, ceea ce ar însemna mai mult a consiliu decât o predică dojenitoare. în ministeriul de răsboiu se lucră din toate puterile, de o parte la planuri pentru fortificarea fruntariilor chinezeșci, pentru că să presupune că China are de gând se întreprindă o campanie de resburare, de altă parte la sporirea statului efectiv al regimentelor de cavalerie, de la patru la șase escadroane de fiecare regiment. Statul major general a primit ordin strict de a fi gata cu planul de mobilizare încă în Marstate de colloquii, și așa la succes a apără ca frequentator regulat. Profesorii universității îl cunoascea ca diligent. Durere însă, că această conduită nobilă, această diligență de fer ce îi promitea tinărului nostru un viitoriu era un ghimpe în ochii unor tineri conducători ai cancelariei, cari se cugetă a fi trimișii națiunei române de luminători, de coducători și de dătători de ton. Cu cât își dete tinărul nostru mai multă silință spre împlinirea afacerilor oficioase, tinerii tribuni ’1 apasă cu ‘ atât mai tare. Cu cât avea tinărul mai multă ambițiune pentru succesele secerate ca învățătoriu, ca scriitoriu, ca jurist, cu atât mai tare îl dejuse la servițe ordinare, dar tinărul aceste le implinea cu mare liniște și devotament. ‘Zicându-și în sine proverbiul neuitat Bin e D-Zeu.“ Dar invidia, acea patimă urîcioasă care mult este causa decăderei noastre, invidia tinerilor se irită tot mai fie, care de altmintrea are a fi gata numai în luna lui Maiu. Puterea nordică se pregăteste așa dară pentru toate eventualitățile. Generalul Scobeleff n’a apucat să ajungă la Petersburg și „Novoie Vremia“ se grăbesce a ’i lua sub aripelei protectoare. Trebuie să nu uităm, Zice organul panslavist, ce a făcut generalul Scobeleff ca soldat in peninsula balcanică și Asia centrală. Toți aceia care -i fac o imputare din cuvintele rostite la Paris, să nu piardă din vedere trecutul lui și să țină samă că Scobeleff este cel mai popular general al Rusiei, că succesele dobândite de dânsul pănă acum, îl îndreptățesc a se ocupa de soluțiunea celor mai mari și dificile probleme ale viitoriului. Acest semn, făcut oarecum cu parul, este la adresa Țarului, cărui i se explică destul de lămurit, că chiar autocratul tuturor Rușilor ar trebui să considere pe generalul Scobeleff de inviolabil. Mai însemnează încă că cornițele Ignatieff, va face și va reuși ca eroul de la Geok-Tepe, să fie neatins. Poate chiar pentru aceasta a publicat monitorul guvernului un comunicat desmințând că „Novoie Vremia“ ar fi organul oficios al comitelui Ignatieff. Adevărul este că în Rusia, toate ziarele sunt oficioase și trebue se joace după fluerul ministrului de interne. Un alt articol din „Novoie Vremia“ discută proiectul pentru formarea unui sta compunându-se din Serbia, Bulgaria și Bosnia sub dinastia unei secundogenituri austriace și sub suzeranitatea Austriei. Numita foaie nu se poate hotărî a crede, că principile Alecsandru ar adZice de bună voie în favoarea unei secundogenituri austriace, și de aceea propune fondarea unei confederațiuni balcanice sub egemonia principelui Nikita al Muntenegrului, în aceasta federațiune să între Bosnia și Brțegovina, conservând fiecare stat autonomia administrativă, pe când armata, politica externă și afacerile politico-cormerciale se fie lăsate administrațiunii centrale pentru conducerea căreia principele Nikita să fie ajutat de un parlament central. Planul nu e rău pentru formarea unei satrapii rusesci în peninsula balcanică. Subtitlu. Din Basarabia, „Poșta“ scrie : „Căutând a ne informa și noi asupra diferitelor scări resboinice ce circulă prin ziare fază soirile ce nu comunică de corespondentul nostru din Reni cu data de 18 Februarie, pe care avem tot dreptul ale crede ca foarte positive : „Linia drumului de fer Bender- Reni, care era deteriorată se reparează cu mare grabă, făcându-se multe îmbunătățiri, mai cu seamă în gazele de la Bender și Reni. „La această reparație lucrează soldați din corpul de suport sub conducerea ofițerilor de geniu. „Prin Reni au trecut astăzi, sosind cu trenul de azi dimineață patru ofițeri ruși și trei iuncheri (cădeți) îmbrăcați civil ; un iuncheri era îmbrăcat în uniformă militară, îndreptânduse spre Galați. Intențiunea le era de a merge spre insuiauțiu vaporui austriac de Sâmbătă s au cu trenul de la Giurgiu. „Comercianții din Reni sunt ca siguri de sosirea oștirilor în vara aceasta; de aceea și făcu provisii de tot ce place oștirei mai cu deosebire... “ Rescoala în Tunis își ridică capul de nou, ca sâ se dea de lucru Francesilor. Rescoala. Scirile din părțile resculate sunt foarte de puțină însemnătate. Trupele se ocupă mai mult cu fortificarea posițiunilor ocupate, cu lucrări pentru a-și asigura comodități mai bune de încuartirare și cu regularea comunicațiunei între posițiunile ocupate. — FORȚA. O biografie neterminată. Românul nu pare. (încheere.) Tinărul dedat, cu luptele, sosind a împărți puținul — au primit aceste cu mulțămită, a aprețuit acest post și și-a împlinit chiemarea cu ambițiune nobilă, și a fost mândru că poate arăta în școală progres cu învățăceii, ear afacerile cancelariate le îndeplinia cu promptitudine Capii cancelariei nu-i putea da atât de lucru ca să rămână restanțe de pe o Zi pe alta. Petrecând așa Ziua cu afacerile postulu seu, îi rămânea nopțile pentru studiat. Din când în când dacă putea economisa ceva din salariul seu, folosea câte o serbătoare spre a călători la B. P. la facultate, unde obținea atezare, din ce vedea că se înalță energiosul lor supus. Tinerul brav, desconsideră însă toate greutățile și obstacolele ce i se grămădia , împlinia orice ordin cu promptitudine. Sola ce este ordinea, cunoașcea prea bine subordinațiunea militară, deci se supunea. Unica împregiurare îl dorea însă, și aceasta era, aducându-și aminte că la toate funcțiunile între streini au solut se-și atragă simpatia, iubirea superiorilor sei, — și acum la o funcțiune constituțională națională, unde superiorii inmediați sünt tineri, așa Ză bd de același rang, apoi Români, numai acestora nu le poate atrage simpatia. Se încuragia deci de nou, li căciulia și li cumănăcea, dar toate în zadar. Tinerii îl vedea totdeauna de un ghimpe în ochii lor. Prin multe fatalități, și de sosiri — au suportat oficial un an, în școală a făcut esamenele cu învățăceii cu lăudă, comisiunea examinătoare a fost prea mulțumită, constatând progres din obiectele propuse, din obiectele cari durere puțin se aprețuesc în institutele noastre. Timpul liber de vacanțe l-a folosit pentru preparare strictă din studiile juridice și în 9 Sept. 1881 a depus esamenul fundamental cu laudă înaintea comisiunei consuratore, și primi promovare cu votul unanim al acelei comisiuni. Cine va pute descrie acum bucuria tânărului nostru renânduse cu un an mai nainte, mai aproape de scurtarea suferințelor, înscris de nou în al 2-lea an juridic, după ce corpul profesoral, în considerațiunea diligrației desvoltate, a studiului profund a acestui tinăr ia conces ascultarea prelegerilor gratuit, iaertat întregul didactru, se se întoarcă în patrie, Beși începură de nou luptele pentru esistență. Dar aici ce se vezi? invidia aricioasă, jalusia pentru progresul dovedit, au subminat în întunerec. Au informat forurile mai înalte prin .... și l-a succes. Tinărul se rentoarce să-și ocupe postul de an și acum. Auzi lume! S’a decis că dacă e jurist în B. P. nu poate fi învățătoriu la