Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-02-25 / nr. 23

Nr. 23. Sibiiu, Joi 25 Februarie (9 Martie) 1882. Anul XXX. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarh­ia pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 41. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. 16 or. rândul cu litere garmond­e și timbru de 30 or. pentru fie­care publicare. Revista politică, Sibiiu, în 24 Februarie. Evenimentul cel mai nou, care interesează în momentul de față lumea politică mai mult, este proclamarea principelui Milan de rege și a Serbiei de regat. Foile maghiare preste tot manifestară la prima veste o receală demonstrativă față cu proclamarea șer­­bească. Numai a doua zi s’au mai în­călzit ceva, mai cu samă cele din stânga. „P. Napló­“ vede­mn evenimentul acesta un semn resboinic. Atrage clar atențiunea guvernului central austro­­unguresc asupra noului regat și pro­pune aceluia să caute ca Austro-Un­­garia să dispună în Belgrad și nu Rusia. „P. L..“ Z'ce de foaia de luni seara, că evenimentul proclamărei n’a suprins pe nimenea. El era de pre­­ved­ut de când s’a proclamat România de regat; întrebarea e numai, dacă mo­mentul proclamării a fost bine ales. Apreciarea aceasta însă o încrede „P L1.“ principelui Milan și miniștrilor lui (în adevăr mare grație!). „P. L1.“ nu e atins de loc de pesimismul lui „P. N.“ Din contră vede în proclamare o espresiune a individualității și au­tonomiei politice sârbesci și o garanție contra inștiințelor panslavismului de a absorbi toate neamurile slavice. în foaia de Marți dimineața „P. LI.“ (aice că pentru Austro-Ungaria este i­rele­vant dacă are un principat sau re­gat în vecinătatea ei, numai să-și îm­plinească datorințele internaționale. „D. Zig.“ din Viena, ocupânduse cu evenimentul acesta și cualificandul de o cataplasmă pe ranele causate Serbiei de bancruta B­o­n­t­o­u­x, așteaptă de la Serbia, ca și de la România, să fie cu­minte și să se părăsească de visurile de a uni pe toți Serbii și pe toți Românii sub sceptrurile lor. Le amenință amândurora, dacă ar abate politica regatelor lor în alte curen­­turi, cu periclitarea coroanelor proas­­pet făurite. Dela Belgrad aflăm că proclamarea s’a făcut în unanimitate. In aceeași­­ jü proclamarea s’a not­ficat puterilor cel­or mari, la Constantinopole și la Bucuresci prin trimișii acre­ditați; la alte curți notificarea se va face prin misiuni extraordinare. Recu­­noasterea noului regat se așteaptă din toate părțile. Cât privesce pe Au­stro-Ungaria, întâmpinarea călduroasă a proclamărei din partea semi-oficia­­lei „Wiener Abendpost“, nu lasă îndo­ială, că va fi cea dintâiu, care se va grăbi a recunoasce regatul cel nou. Un emis al principelui publicat în foaia oficială anunță, că proclama­rea votată de scu­știna sârbească e deja sancționată și principele se va numi de aci încolo regele Milan Obrenovici I­­ară succesorul va purta titlul de „înălțime regală“. în cercurile normative ale Ber­linului discursul lui Scobeleff din Varșovia a provocat de nou i­n­­dignațiune. „Nordeutsche Alig. Zig.“, în termeni foarte aspri, declară că purtarea generalului pentru ori­ce om cu judecată nu poate însemna alt­ceva decât apropiata posibili­tate a unui resboiu mare. Și presa liberală exprimă pe față și fără reserva neîncredere în politica împă­răției ruseșci. „V. Zig.“ d. e. Zice, că țarul, dacă mai dispune în ade­văr de putere, nu ar trebui se su­fere nepedepsit un esces ca cel săvâr­șit de Scobeleff pe pământ rusesc. în­­tr’aceea se anunță de la Petersburg, că generalul chiemat a­casă, Ignatieff, Vo­­ronțoff- Dașcoff și Bunge au primit ordin de a se înfățișa înaintea împă­ratului la audiență, ceea ce ar însemna mai mult a consiliu decât o pre­dică dojenitoare. în ministeriul de răsboiu se lucră din toate puterile, de o parte la planuri pentru fortificarea fruntariilor chinezeșci, pentru că să presupune că China are de gând se întreprindă o campanie de resburare, de altă parte la sporirea statului efec­tiv al regimentelor de cavalerie, de la patru la ș­ase escadroane de fiecare regiment. Statul major general a pri­mit ordin strict de a fi gata cu pla­­­­nul de mobilizare încă în Mar­state de colloquii,­­ și așa la succes a apără ca frequentator regulat. Pro­fesorii universității îl cunoascea ca di­ligent. Durere însă, că această conduită nobilă, această diligență de fer ce îi promitea tinărului nostru un viitoriu era un ghimpe în ochii unor tineri conducători ai cancelariei, cari se cu­getă a fi trimișii națiunei române de luminători, de coducători și de dătă­tori de ton. Cu cât își dete tinărul nostru mai multă silință spre împlinirea afacerilor oficioase, tinerii tribuni ’1 apasă cu ‘ atât mai tare. Cu cât avea tinărul mai multă ambițiune pentru succesele secerate ca învățătoriu, ca scriitoriu, ca ju­rist, cu atât mai tare îl dejuse la servițe ordinare, dar tinărul aceste le implinea cu mare liniște și devo­tament. ‘Zicându-și în sine proverbiul neuitat Bin e D-Zeu.“ Dar invidia, acea patimă urîcioasă care mult este causa decăderei noa­stre, invidia ti­nerilor se irită tot mai fie, care de altmintrea are a fi gata numai în luna lui Maiu. Puterea nor­dică se pregăteste așa dară pentru toate eventualitățile. Generalul Scobeleff n’a apucat să ajungă la Petersburg și „Novoie Vremia“ se grăbesce a ’i lua sub ari­­pelei protectoare. Trebuie să nu ui­tăm, Zice organul panslavist, ce a făcut generalul Scobeleff ca soldat in peninsula balcanică și Asia centrală. Toți aceia care -i fac o imputare din cuvintele rostite la Paris, să nu piar­­dă din vedere trecutul lui și să țină samă că Scobeleff este cel mai popu­lar general al Rusiei, că succesele do­bândite de dânsul pănă acum, îl în­dreptățesc a se ocupa de soluțiunea celor mai mari și dificile probleme ale viitoriului. Acest semn, făcut oarecum cu parul, este la adresa Țarului, cărui i se explică destul de lămurit, că chiar autocratul tuturor Rușilor ar trebui să considere pe generalul Sco­beleff de inviolabil. Mai însemnează încă că cornițele Ignatieff, va face și va reuși ca eroul de la Geok-Tepe, să fie neatins. Poate chiar pentru aceasta a pu­blicat monitorul guvernului un comu­nicat desmințând că „Novoie­ Vremia“ ar­ fi organul oficios al comitelui Ig­natieff. Adevărul este că în Rusia, toate ziarele sunt oficioase și trebue se joace după fluerul ministrului de interne. Un alt articol din „Novoie Vremia“ discută proiectul pentru formarea unui sta compunându-se din Serbia, Bulgaria și Bosnia sub dinastia unei secundo­­genituri austriace și sub suzeranitatea Austriei. Numita foaie nu se poate ho­tărî a crede, că principile Alecsan­­dru ar adZice de bună voie în favoa­rea unei secundogenituri austriace, și de aceea propune fondarea unei con­­federațiuni balcanice sub egemonia principelui Nikita al Muntenegrului, în aceasta federațiune să între Bosnia și Brțegovina, conservând fie­care stat autonomia administrativă, pe când armata, politica externă și afacerile politico-cormerciale se fie lăsate ad­­ministrațiunii centrale pentru condu­cerea căreia principele Nikita să fie ajutat de un parlament central. Pla­nul nu e rău pentru formarea unei satrapii rusesci în peninsula balcanică. Subtitlu. Din Basarabia, „Poșta“ scrie : „Căutând a ne informa și noi asupra diferitelor scări resboinice ce circulă prin ziare fază soirile ce nu comunică de corespondentul nostru din Reni cu data de 18 Februarie, pe care avem tot dreptul ale crede ca foarte positive : „Linia drumului de fer Bender- Reni, care era deteriorată se reparează cu mare grabă, făcându-se multe îm­bunătățiri, mai cu seamă în gazele de la Bender și Reni. „La această reparație lucrează soldați din corpul de suport sub con­ducerea ofițerilor de geniu. „Prin Reni au trecut astăzi, so­sind cu trenul de azi dimineață pa­tru ofițeri ruși și trei iuncheri (cădeți) îmbrăcați civil ; un iuncheri era îmbră­cat în uniformă militară, îndreptându­­se spre Galați. Intențiunea le era de a merge spre insuiau­țiu vaporui au­striac de Sâmbătă s­ au cu trenul de la Giurgiu. „Comercianții din Reni sunt ca siguri de sosirea oștirilor în vara acea­sta; de aceea și făcu provisii de tot ce place oștirei mai cu deosebire... “ Rescoala în T­u­n­i­s își ridică capul de nou, ca sâ se dea de lucru Francesilor. Rescoala. Scirile din părțile resculate sunt foarte de puțină însemnătate. Trupele se ocupă mai mult cu fortificarea po­­­sițiunilor ocupate, cu lucrări pentru a-și asigura comodități mai bune de încuartirare și cu regularea comuni­­cațiunei între posițiunile ocupate. — FORȚA. O biografie neterminată. Românul nu pare. (încheere.) Tinărul dedat, cu luptele, sosind a împărți puținul — au primit ace­ste cu mulțămită, a aprețuit acest post și și-a împlinit chiemarea cu am­bițiune nobilă, și a fost mândru că poate arăta în școală progres cu în­vățăceii, ear afacerile cancelariate le îndeplinia cu promptitudine Capii cancelariei nu-i putea da atât de lu­cru ca să rămână restanțe de pe o Zi pe alta. Petrecând așa Ziua cu afacerile postulu seu, îi rămânea nopțile pentru studiat. Din când în când dacă putea economisa ceva din salariul seu, folo­sea câte o serbătoare spre a călători la B. P. la facultate, unde obținea ate­zare, din ce vedea că se înalță ener­­giosul lor supus. Tinerul brav, descon­sideră însă toate greutățile și obsta­­colele ce i se grămădia , împlinia ori­ce ordin cu promptitudine. Sola ce este ordinea, cunoașcea prea bine sub­­ordinațiunea militară, deci se supunea. Unica împregiurare îl dorea însă, și aceasta era, aducându-și aminte că la toate funcțiunile între streini au solut se-și atragă simpatia, iubirea superio­rilor sei, — și acum la o funcțiune constituțională națională, unde superi­orii inmediați sünt tineri, așa Ză bd de același rang, apoi Români, numai acestora nu le poate atrage sim­patia. Se încuragia deci de nou, li că­­ciulia și li cumănăcea, dar toate în za­­dar. Tinerii îl vedea totdeauna de un ghimpe în ochii lor. Prin multe fata­lități, și de sosiri — au suportat ofi­cial un an, în școală a făcut esamenele cu învățăceii cu lăudă, comisiunea exa­­minătoare a fost prea mulțumită, con­statând progres din obiectele propuse, din obiectele cari durere puțin se aprețuesc în institutele noastre. Timpul liber de vacanțe l-a folosit pentru pre­parare strictă din studiile juridice și în 9 Sept. 1881 a depus esamenul fundamental cu laudă înaintea comi­­siunei consuratore, și primi promovare cu votul unanim al acelei comisiuni. Cine va pute descrie acum bu­curia tânărului nostru renânduse cu un an mai nainte, mai aproape de scurtarea suferințelor, înscris de nou în al 2-lea an juridic, după ce corpul profesoral, în considerațiunea diligrației desvoltate, a studiului profund a acestui tinăr ia conces ascultarea prelegerilor gratuit, ia­ertat întregul didactru, se se întoarcă în patrie, Be­și începură de nou luptele pentru esistență. Dar aici ce se vezi? invidia aricioasă, jalusia pentru pro­gresul dovedit, au subminat în întune­­rec. Au informat forurile mai înalte prin .... și l­-a succes. Tinărul se ren­­toarce să-și ocupe postul de an și acum. Auzi­ lume! S’a decis că dacă e jurist în B. P. nu poate fi învățătoriu la

Next