Telegraful Roman, 1883 (Anul 31, nr. 1-152)

1883-12-03 / nr. 141

țenilor. Până bine de curănd însă, acest teren a fost ignorat aproape cu desăvârșire, și politica de rissa a absorbit și absoarbe încă mai toate pu­terile. In fața acestei stări de lucruri, puternicii c jli lei au început a căuta cu deadinsul după preserva­tive, cu ajutoriul cărora se delăture, cel puțin în parte, răul ce amenință așa grozav. Privirile s’au îndreptat în partea, în carea se presupunea mân­­găerea. Se vede că nu numai băeților, ci și bărbaților le plac obiectele strălucitoare și zuruitoare! Aceste obiecte, constătătoare din monetă de aur și de argint, in Ungaria în mare parte, sânt concentrate în mâna israeliților. Și aceasta nu este taină înaintea lumei. Că această împregiurare nu este pe placul ma­ghiarilor, este lucru preste toată îndoiala. Sub în­trebare remâne numai, că cum ar pute se ajungă acestea pe mâna lor? După multă spargere de cap s’a ajuns la credința, că este cu putință numai cu ajutoriul căsătoriei. Această credință a dat naștere faimosului proiect, referitoriu la căsătoriile civile a creștinilor cu israeliții, proiect, care de un timp în­coace preocupă, aproape fără deosebire, presa din Ungaria și care, în casa de jos în restimp mai bine de o săptămână a format substratul unor desbateri înfocate, cari s’au sfărșit cu primirea lui. Luni în 11 Decemvre st. n. a fost șliua, când s’a deschis desbaterea asupra acestui proiect în casa magnaților, în fața unei mulțimi de aristocrați, precum n’au fost dela 1867 întâia dată a luat cu­vântul primatele țărei, care era încungiurat aproape de toți prelații catolici din Ungaria și care părea că vorbesce cu sete, după ce nici în cele mai însem­nate cestiuni, petrecute în anii din urmă, nu a vorbit. Din acest incident numai decât s’a dedus serio­­sitatea, ce avea să întimpine proiectul. S’a văzut că clerul este pregătit pentru un asalt, cât se poate de vehement, dar puțini erau cari să creadă că le va succede biruința. După primatele au mai vorbit din cler arhhie­­piscopul de la Caloc­a, episcopul de la Satumare, arh­ie­­piscopul de la Agria și asta și abatele de la Panon­­halma. Se înțelege de sine, că toți au mânat-o pe o coardă, adecă contra proiectului. Atât însă consta­tăm că toți au dezvoltat o erudițiune înaltă și o elocență rară, întregindu-se unii pe alții, au com­bătut cu multă pătrundere și cu argumente puter­nice proiectul de sub­cestiune. Au pășit cu toată tăria sufletească, fiindcă au cunoscut puterea ini­micului, care a apărat cu pasiune productul său. In rândul cestor din urmă a luptat ministrul președinte, ministrul de justiție Pauler, custodele de coroană Vay, profesorul de la academia din Oradea mare Roszner și alții. Toți oameni bine cunoscuți în țară și grei la cumpănă! De aceea nici nu se putea prevedea pe care parte va fi isbânda. Publicul, după ce stia că pro­­iectul a trecut ușor prin casa de jos, era aplecat a crede că în cea de sus, ca de obiceiu, va trece și mai ușor. Tot cam asemenea credință au dovedit și Șiurnalele maghiare din loc, ba doară chiar și oamenii din guvern. Cu atât mai suprinzătoriu a fost sfârșitul, la care cu drept cuvânt, se poate aplica macsima latină „finis coronat opus.“ De astadată, într’adevăr sfârșitul a încununat uriașa lucrare a clerului, pre­ste așteptarea tuturor. Proiectul s’a receptat cu o majoritate de 6 voturi. Neînsemnată majoritate, dar de ajuns pentru a împedeca cu ajutoriul ei punerea în lucrare a unei legi, care de bună seamă are cele mai grozave ur­mări pentru înstituțiunile bisericei. Nu atât cuprin­sul de acum al proiectului, cât mai vârtos întențiu­­nea lui de a pregăti calea căsătoriei civile în Un­garia preste tot, a dat ansă la năvala clerului contra guvernului, însemnăm cu bucurie această isbândă a biseri­cei, nu din considerațiuni ultraiste, ci simplu minte din causă că introducerea căsătoriei civile la noi, ar fi cel mai amenințătoriu rău al moralităței pu­blice și prin ea a vieței sociale. PI. Statele-Generale își țineau aci ședințele sub gu­vernul olandez. în anii din urmă, acest palat fusese cu totul modificat și mărit. S’a crezut un moment, că și senatul are să cadă prada flăcărilor. Un colț al acestei clădiri luase foc, dar a fost îndată stins, aruncându-se asupră­­ o mare cantitate de apă, astfel că sala ședințelor și caturile inferi­oare au suferit foarte mult din cauza umidității. Tablourile, și mai cu seamă acelea ale lui Gallait, au fost scoase fără să fie câtu­și de puțin stricate. Iată descrierea, care o face „l’Indépendance beige“: „Așa­ dimineață am visitat localurile camerei și ale senatului, cel puțin pe acelea, cari încă mai există. „Am putut să pătrundem în tribuna cestorilor și se vedem spectacolul sălei ședințelor. Dărâmătu­rile se rădică pănă la înălțimea tribunelor reservate ; nu se mai deosebesce nici o urmă a mobilierului sau a biuroului. Statua regelui Leopold I de Geess este neatinsă. Tribuna diplomatică și tribuna sena­torilor s’au scufundat­ în celelalte tribune tot ce a fost bun a ars. Este de observat ceva foarte ciu­dat: pe când perea și lemnul băncilor tribunei pu­blice sunt cu totul carbonisate, umplutura lor a ră­­mas cu totul neatinsă. Pardoseala tribunelor n’a că­lut. Cu toate acestea, se recomandă tuturor de a nu întră în tribuna Ziariștilor, căci este un zid, care amenință să cadă. Pupitrele noastre a ars. „Grefa camerei și cabinetul președintelui sunt neatinse. „Abia poți să treci prin coridoare și agenții poliției nu cam respectă dreptul presei de a ave intrarea liberă. Nu treceți, die. — Am o cartă de liberă trecere. — Die, în partea aceea este un zid mare, care amenință să cadă, etc. etc. „In partea despre senat se vede vestibulul, în care au căd­ut nisce grinzi groase. Se adună cărțile cari au căzut din biblioteca camerei. Ele au mar­ginile arse; mijlocul este în genere neatins. Am gă­sit o fasciculă a unui document parlamentar englez cu data de 19 și 20 iuniu 1805, sub domnia lui George III. Aceasta este o suvenire. Este de pri­sos să mai adaugăm, că­­ ținem la disposiția biblio­tecarilor, dacă cred că trebue să’l resclame. „Din ascensorul senatului n’au mai rămas de­cât nișce bucăți de fer, cari au o formă foarte ciu­dată. Șalele secțiunii din cazul întăi, cel puțin două din ele, au scăpat din flăcări, dar tavanul a fost stri­cat, și prin gaura făcută, plouă pe covoarele C6le verZ". „Flăcările au atins ușa tribunei Reginei. „Un ordin dat de primar ne împedecă să mer­gem mai departe, este mare pericol. Toată lumea trebue să plece că Chiar oficialul, care comandă pi­chetul trebuie să stea afară. Ordinul este formal. Băgând capul se zăresce o grămadă de dărâmături fumegânde și un pompier care veghează. Sala ședințelor Senatului e neatinsă. Ea n’a fost nici chiar deteriorată de apă. S’au adus aici cele 8 tablouri de Louis Gallet, cari fuseră transportate la cercul artistic. Vineri la amiazi toate mobilele erau duse la ministrul afacerilor streine; nu lipsea de­cât un ta­blou, un peisagiu de Fourmois. In apartamentele ministrului afacerilor străine nu s’a făcut nici o stri­căciune, s’a spart numai ușa de la scara de serviciu și un vas de porcelan de China. Au fost doi morți și șoapte răniți. gubă. Perderea bibliotecei Camerei este o mare pa­Această bibliotecă conținea pe lângă mulțime de cărți, și o mare cantitate de documente și ziare în total 125.000 de volume. Se crezuse, că se scăpase manuscriptul original al Constituțiunei, dar când s’a deschis caseta, în care se afla acest tesaur precios nu s’a găsit decât un exemplar imprimat al chartei constituționale foarte frumos legat. Manuscrisul a ars împreună cu bule­tinile autografe ale voturilor date de membrii Con­gresului în privința cestiunii monarh­iei și a primi­rii în total a constituțiunii. „Rom.“ * (Concert.) Concertul reuniunei române de cân­tăm­ din Sibiiu anunțat pe eri 4/16 Decemvre, a. c. se amână din cause neprevezute pe Dumineca vii­toare 11/23. Decemvre, a. c. Comitetul. * (A­p­e­l). De la Lugoj primim următorul apel, subscris de 23 de representanți ai comitatului Ca­­raș-Severin. Purcedând din convecțiunea firmă, cum că con­ducerea administrațiunei noastre comitatense se află de present în manile cele mai bune și cum că înțelep­ciunea, diligința neobosită, caracterul conciliant și patriotismul curat a vicecomitelui actual domnului Leontin Simonescu, ne tinde garanția cea mai sigură cum că administrațiunea noastră comitatensă, sub o atare conducere justă și dibace, va fi susținută pe nivelul legalității și moralităței mult dorite, noi subscrișii membrii independenți ai partidei liberale guvernamentale, susținem și la restaurațiunea proximă, candidatura domnului Leontin Simonescu de vicecomite a comitatului Caraș-Severin. Și de­oare­ce domnul Leontin Simonescu a bi­nevoit a primi această candidatură,­­ credem că ne împlinim numai datorința noastră patriotică, dacă ru­găm pe toți aderenții partidei noastre se binevoiască a concurge fie­carele cu votul lui la învingerea can­didatului nostru. Se trăească Leontin Simonescu vice cornitele comi­tatului Caraș-Severin. * (O carte nouă de Carmen Sylva.­ Abia inainte de asta cu o lună regina României a publicat un mare volum de poesii originale și în zilele ace­ste înalta auroră iarăși a scos la lumină o carte nouă. Aceasta, ca toate scrierile sale, a apărut la Berlin in editura librarului de carte Alecsandru Dun­ker și poartă titlul „Handzeichnungen“ (Desemnuri) cuprinzând unsprezece schițe și novele în presă, scrise cu cunoscuta vervă a autorei lor. Prețul unui exemplar este 5 maree 3. florini. * (Antic­ități). Cred că nu fac, decât îmi împlinesc datorința, dacă față cu scrisoarea bine­­voitoriului profesor din Praga Dr. I. L. Pic, publi­cată după „Gaz. Trans.“ în „Telegraful Roman“ Nr. 124 a. c. — subscrisul vin a arăta în publici­tate cele ce s’au descoperit pe teritoriul comunei noastre Ibănesci — din cari descoperiri antice, ilu­strul profesor voes ce a se folosi la compunerea is­toriei românilor din timpurile mai vechi. Deși subscrisul am mai fost arătat pe scurt încă o astă primăvară, în stimata foaie „Telegraful Rom.“ descoperirile anticităților mai jos scrise, cred însă a nu fi de prisos a mai reveni asupra acestui lucru, cu deosebire că de atunci pănă astăzi sau mai aflat unele, iar față cu scrisoarea aminti­tului lăudat profesor, pe care o privesc ca o pro­vocare, trebue ca unde sau aflat ceva se i se răs­pundă. Deci cu permisiunea Dvoastre die Redactor ’mi iau voie a arăta următoarele: Comuna noastră Ibănesci e situată sub poalele munților Gurghiului ca la 20 kilometri de Reghin, a cărei populațiuune e numai română și trece peste doua mii suflete, încă înainte de aceasta cu 10— 20 ani o parte din popor aflându-se prea strâmto­­rat în comună, s’au strămutat la câmp, cu deose­bire cătră poalele munților și mai mulți aici în mijlocul codrilor și-au ridicat edificiele necesare, apoi tăind copaci milenari și-au făcut locuri ară­­toare, grădini îmbogățite cu pomi și multe feliuri de ulioi, între alții și individul Todoran Vasilie, strâmu­­tându-și casa la câmp numit „petroasă“ aici într’un loc plăcut, ridicat, și-au ridicat toate edificiele ne­cesare între nesce arbori milenari, stejari și carpeni, pe care spre a pute face locul arătoriu cea mai mare parte i-a tăiat, și scos din pământ cu rădă­cini cu tot, la vre-o trei ani i-a și succes a ara ca o jumătate jugăr era silit însă se încungiuie cu plugul vre-o 11 metri, care după suprafața lor, cu­getai că sunt prăvălite acolo de la natură, cu oca­­siunea aratului însă acățând cu plugul de una, au văzut că se clătină, și așa probând cu parii să o scoată, i-a și succes aceasta, aflând însă sub dânsa un hârb plin de oase; așa s’au dat de au scos și celelalte 10 petri, și au aflat sub fie­care câte un hârb cu oase, pe unele din oase se cunoasce cum au fost arse; hârburile sunt groase ca de un poli­car, au forma hârgeilor dela Bârgău. Sub o pea­­tră era o oală sau un hârb ca de 5—6 litre cu oase, în aceasta era unul mai mic tot cu oase, și în acest din urmă unul și mai mic. Se poate că aici a fost în­gropată o familie. Subscrisul auzind despre aceste m’am și dus în fața locului, probând a scoate o oală întreagă, n’am putut o desființându-se în hârburi, într’o distanță ca de o sută metrii, locuitorul Chirtesi Petra apărându-și locul de a nu-i strica Incendiul din Bruxelles. Urmăm a da amănunte din „l’Indépendance belge“ despre incendiul camerei deputaților. Din palatul camerei n’a mai rămas nimic de­cât zidurile. Acest palat fusese construit sub Maria Teresa pentru consiliul de Brabant. Sub domnirea franceză, servise de palat al ju­stiției. TELEGRAFUL ROMAN. Varietăți. * (Invitare.) Membrii representanței co­mitatului Sibiiului, cari aparțin clubului român, se invită la o conferință a clubului, care se va ține Marți în 6/18 Decemvre la 3 oare p. m. în localul casinei române din Sibiiu (strada măcela­rilor, casa „Albinei“) in obiectul alegerei de func­ționari comitatensi. Presidiul. 565

Next