Telegraful Roman, 1883 (Anul 31, nr. 1-152)

1883-03-26 / nr. 35

Nr. 35. ABO­NAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 Inni 1­9. 75 er. Pentru monarh­ia pe an 8 9., 6 Inni 4 9., 3 Inni 2­9 Pentru străinătate pe an 12 9., 6 Inni 6 9., 3 Inni 39. Sibiiu, Sâmbătă 26 Martie (7 Aprile) 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refasa. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or 16 or. rândul on litere­­ farmand — ui timbru de 30 or. pentru fie­care publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“, care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Aprile-Iunie al anului 1883, cu pre­țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fie scrise bine, ca se se poată ceti. Se atrage atențiunea ca­ domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Martie 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espectarea foiei*). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresa de la abonamentul ultim. FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare 27). Eu mă mulțămesc a crede că sciu, adecă, că baronul este un om răutăcios, prea laș a bate pe altul, prea bine nutrit și prea gurmand­a de sânge, prea friguros a pândi trecătorii sub ghiața locului, dară capabil a trimite pe amicul său cel mai bun la spânzurătoare, numai se aibă interes personal și dacă­­ ar costa numai un cuvânt răutăcios și cle­vetitor. — Un miserabil mare I­­lise Cristiano, însă da­­ți-mi voie a-mi exprima mirarea ce o simt, văzând atâtea persoane cinstite în societatea sa... — Apoi de­ replica Osmund, fără a-i lăsa timp să sfârșească, este în adevăr o purtare rea, că venim să ne petrecem pe socoteala unui om, pe care-l urîm cu toții. Din cel puțin ai drept scuză, că nu’l cunosci, pe când noi . . . — Eu n’am făcut aplicație personală, replica Cristiano. Proiectul pentru școalele medii In parlamentul Ungariei. (Z­iua a 5-a a desbaterei.) (Urmare.) Bela Grünwald (continuând): Aceasta e lucra­rea ce trebue sé săvîrșim cu seriositate și paciență. Fără de ea nu putem esista, căci numai prin tac­tică, prin restaurări comitatense și prin alegeri de deputați nu se susține statul și națiunea. Corespunde oare chemărei acesteia duple sta­rea școalelor noastre medii ? Acela, care face pre­­tensiuni mai mari nu se va afla mulțumitoare și astfel ca să se poată susține fără vătămarea în intereselor noastre mai înalte. Inferioritatea școale­lor medii, asemănate cu scoalele din statele vest­­europene, e fact neîndoelnic. Tinerimea nu se îm­­părtășeșce în școalele noastre de învățământul rece­­rut de nivelul timpului nostru. Avem fără îndoială și școale medii bune. Școa­lele de sub privegherea statului (?) și unele gimnasii confesionale corespund chemării lor; dar tocmai escepțiunile aceste dovedesc, în ce stare tristă se află cele mai multe scoale medii la noi. Partea cea­­ mai mare stă sub influențe locale, ceea ce silesc pe profesori a lăsa la o parte stricteța cu ocasiu­­nea esamenelor. Sunt, precum se sole, scoale medii, la cari aleargă cu grămada elevii mai slabi de pe la alte institute pentru depunerea examenului de maturitate, căci fie­care scie cât de eftine sunt aici testimoniile de maturitate. Aceasta are mare influență asupra institutelor mai bune. Acestea nu se încumet a purcede cu stricteța recerută, căci ar spăria tinerimea. Această împregiurare aduce cu sine inundarea scoalelor noastre mai înalte cu tineri fără pregătirea recerută, din care motiv trebue să se urmeze cu conivență și cruțare la examene. Scoalele înalte inundează iarăși statul și socie­tatea cu persoane, cari, deși posed cualificațiunea formală, pășesc în viața practică fără pregătirea specială recerută, dar cu pretensiuni mari, pe cari acest biet stat nu le poate mulțămi, în modul acesta se îmulțesce­­li ce merge proletariatul in­telectual și numărul esistențelor problematice, apăsând școala medie sub nivelul spiritual și provocând calamități sociale, cari nimicesc viața noastră politică. Seim în fine, că la noi se află scoale, în cari tinerimea e condusă într’un mod periculos , pentru stat. Limba maghiară se esilează din atabi scoase sub cuvânt, că e limbă barbară și se face de toată ura. Aici se cresc cetățeni pentru alte state și pentru statul nostru aceștia devin într’un mod artificios inimicii noștri, se deosebesc de comuni­tatea națională și culturală, a cărei creare condiți­onează existența noastră.­­ Chemarea proiectului de față ar fi delăturarea acestor neajunsuri. Se nasce întrebarea: care garan­tează proiectul acesta resultatul dorit, asigurează el statului mijloacele de lipsă, pentru ca școala me­die să devină factorul scopului nostru cultural și național. Onorată casă! Eu cunosc greutățile, pe cari le întimpină la noi crearea unei legi corespunzătoare pentru scoalele medii și cu cari trebue să complite ori­care guvern. Cunosc cunoștința de stat a mi­nistrului de instrucțiune și sciu că el­e mai consola de neajunsurile proiectului. Las la o parte împre­­giurarea, că o decisiune și o energie mai mare ar fi putut doară esupera mai mult. Atâta însă e si­gur că proiectul conține multe disposițiuni, de cari avem lipsă. Cu toate că multe disposițiuni lipsesc, fără de cari statul nu va obține mari rezultate la realizarea intereselor noastre culturale și naționale,­­ un rezultat nedisputavor ofere cu toate acestea pro­iectul. Aceasta o recunosc bucuros și nepreocupat — Sciu bine, amice, dar ă­sta n’ai dreptul a te mira, dacă un tiran are curte. Negreșit scii isto­ria patriei Dtale, însă fiind în străinătate de mai mulți ani, ai putut crede, că s’ar fi făcut un echi­libru oare­care, prin influența legitimă a diverse­lor clase din stat. Dară nu este așa, Cristian Goefle, nici decât, o să ve­li în scurt timp, cu ochii Drale. Nobilimea este totul, apoi vine preoțimea luminată, severă, însă despotică și intolerantă. Bur­­gezimea, atât de folositoare statului și așa de patriar­h­al în obiceiurile sale, are puțină valoare. Țăra­nul nu este nimic, și regele mai puțin decât nimic. Dacă un nobil are stare, ceea ce din norocire este rar, el ține în mâna sa toate interesele, toate de­stinele provinciei sale, spre a conduce oameni și lucruri la perre. Să scii însă că, dacă ne am îm­potrivi noi oficierii, ilustrului domn de la Waldemora, deși nu ne am perde gradul, care, cu excepție de crimă, este neatacabil, noi am fi siliți prin perse­cuții neau­zite a ne părăsi cantonamentele, casele, proprietățile și iubiții noștri, ca o simplă garni­zoană, deși Indelta are legi neviolabile. Alți doi tineri intrară, ca să fure și Cristiano îi întrebă, dacă a reapărut contesa Elfrida la bal. — Șiret mai ești! îi respinse unul din ei; nu ne vei face să credem că Dta te interesezi de ma­lițioasa contesă Elveda! și am cu atât mai mult drept a critica proiectul din punctul de vedere al intereselor noastre culturale și din motivul spre a arăta, cu ce s’ar pute întregi dis­­posițiunile pentru ca școala medie să corespundă in­tereselor noastre culturale și naționale. Nu mă de­mit în detaiuiri, voiu să mă mărginesc la unele mo­mente principale. Proiectul nu statoresce atributele, pe cari tre­bue să le poseadă școala medie voind a corespunde chemărei sale și fără de cari nu se poate numi școală medie. Statorirea obiectelor de învățământ nu ajunge, lucrul principal e, cum trebue să fie instrucțiunea în școala medie. Aceasta însă depinde de la profe­sorii din respectivele școale și de la organisațiunea acestor. Proiectul pune pond pe resultatul instruc­­țiunei și nu pe organisarea institutelor și validitează influența statului la esamenele de maturitate. Dispo­­sițiunea atinsă de mine ar fi costat viața la mai multe scoale obscure, cari jignesc foarte mult interesele noastre culturale, de aceea a ales proiectul modul mai domol indirect. Resultatul va fi că scoalele noa­stre medii vor corespunde chemării­lor. Remâne școala medie rea și împedecă desvoltarea intelectu­ală a tinerimei, tot de­odată însă se procede la exa­menele de maturitate mai strict și se cere mai mult de la tinerimea studioasă tocmai într-un timp, în care lăsăm pe tinerime să studieze la școale, cari nu sunt legate de anumite condițiuni în privința succesului mulțămitor. Aceasta e contrazicere, pe lângă care nu ne este iertat a insista. Trebue să se ia măsuri, cari să delăture scoalele necorespunzătoare chemă­rei lor. Aceeași se arată și la disposițiunile referitoare la cualificațiunea profesorilor. Dacă nu ne pasă, de studiază profesorii noștri în Germania sau în Româ­nia și Serbia și numai cercetăm, că are sau la res­pectivul cunoștințele recerute spre a pute instrua în școalele medii cu succes, profesorii aceștia, cari au supt spirit străin, ostil, vor transplanta spiritul acesta și în școale. E o monstruositate de la proiect, că recunoasce valoarea diplomei de profesor câști­gată în străinătate. Primirea acesteia o țin de ne­posibilă. Prin proiect se concede confesiunilor, a sta­tor­ înșile limba de propunere în școalele medii sus­ținute de ele înșile. Urmarea e, că în Ungaria se află scoale medii cu limba de propunere română, sârbească și germană. E superflu a o spune, ce contrazicere zace în aceasta într’o țeară, în care nu se află scoale înalte cu limba de propunere respec­tivă și în care limba oficială și limba de comerciu (?) e cea maghiară. Mai năcăzicioasă și mai tristă e însă, află că amabila sa nepoată a dispărut de o dată cu Dia și că mătușă- sa o a făcut foarte șchioapă. — Ce Zici­ că a dispărut? esclamă Cristiano, pe care-1 speria cuvântul acesta mai mult decât era de lipsă.­­— Ei bine, Zise maiorul viciu, ești neliniștit de soartea frumoasei Diale, scumpe Goetle? — Pardon, eu nu îndrăsnesc a numi pe con­tesa Margareta așa. Adevărat, ea este frumoasă, însă din nenorocire ea nu este a mea în nici o formă. — Nu mi o lua în nume de rău, replica Osmund. Eu am văzut, ca toată lumea, că Dta ai avut onoa­rea primului contractant și că ați conversat foarte amirabil impreună. Dacă nu te ai amerizat. . . pe onoarea mea, este vina Dtale; și dacă ea­­ are simț pentru Dta, încă este în nedrept, de­oare­ce noi cu toții te aflăm băiat încântător. — încât mă privesce, eu vă asigur, că nu pot privi lacom la un astru atât de elevat peste orizo­nul meu. — A­ pentru că n’ai titule? Dară familia Dtale s’a nobilisat și unchiul Dtale este o ilustritate prin talentul și caracterul său. Afară de aceasta, el este cel puțin așa de avut ca frumoasa Margareta și ea nu va sta pururea sub tu­telă. Amorul planează pedecile, și dacă ai și rudenii contrare, logodește-te în secret, în țeara noastră,

Next