Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-09-11 / nr. 106

TELEGRAFUL ROMAN gunii și ia parte și la cei din tractul Sibiiului și Săliștei. Măsuri să vor lua și sperăm, că dacă co­mitetul va purcede mai cu stăruință ca în anul trecut, cestiunea financiară a Reuniunei se va re­gula și nu se vor grămădi toate agendele, numai în povara presidiului. Constatând aceste, paremise, că aici e buba că din cele 3­­ fiare cari se redactează în Sibiiu nici unul nu a luat notițe de conferințele învățătoresci, nevoind nici unul, din domni redactori a demasca adevăratul demers al unei corporațiuni, care se con­duce din centru și ar trebui se fie de model întru toate și prin urmare și în observarea strictă a sta­tutelor. S’a constatat mai departe, că comisiunile didactice, afară de cele 2 elaborate presentate anul trecut de dl Nicolau Ivan din Săliște și unul de V. Iosif din Tilișca, nu au înaintat nici un operat și așa comisiunile s’au însărcinat din nou cu terminarea lucrărilor lor. După ce s’au terminat agendele Reu­niunei — s’au început conferențele — și așa învăță­torii întruniți în conferențe, au ținut afară de cele 3 ședințe încă 7 ședințe, toate bine cercetate. Am vă­zut între onorațiorii din Sibiiu asistând rânduri­­rânduri pe dl director seminarial Hannia, odată pe dl Dr. Barcianu, Comșa și în mai multe rânduri pe domnii Cunțan, Babeș și Radu Popea. Comisariul consistorial nu Beim cine a fost, serm însă că ședințele conferențelor s’au ținut par­tea cea mai mare sub presidiul vice-președinte­­lui și una s’a ținut sub presidiul dlui președinte. Cu toate aceste n’a fost mare lipsă de conducere, pentru că învățătorii se pare că încep a fi în posi­­țiune de a folosi timpul fără ca scaunul presidial să le impună respectul cuvenit, ce datoresc unei întruniri colegiale cu scop de a se cultiva unii pe alții, de a-și arăta unii altora calea spre bine și care duce mai iute și mai ușor la scop. Motivul din urmă se pare că a fost principiul conducătoriu în decursul conferențelor, sub durata cărora s-a pu­tut observa între învățători aproape unanima dorință de a trăi în bună concordie și frățietate, și de aceea nu e de a se înregistra nici cea mai mică disonanță în modul de a procede întru ameliorară soartei lor. Se reporter per longum et latum despre cele 7 ședințe și despre viul interes ce au arătat învăță­torii cu deosebire față de prelegerile cele eminent academice ale dlui Ioan Slavici, directorele­­ ziartului „Tribuna“ nu stim în plăcuta posițiune, dar îmi place a crede că unul din domnii învățători își va lua osteneala a face un raport special despre ace­ste interesante prelegeri. Constat că în ședințele a IV, VI, VIII, IX și X dl Slavici a arătat modul de procedere în tractarea limbei române dela primirea elevului in școală, pănă la eșirea lui precum și ma­terialul ce ar fi de a se propune, încât a fost pri­ceput dl Slavici de o parte însemnată iu sciu, dar sciu că dacă învățătorii noștri ar ținea cont de comuni­catele dlui disertante nu le-ar părea nici unuia rău că au luat parte la conferențele ținute din 25—31 August în Sibiiu. E frumoasă și lăudabilă sarcina ce și - a impus dl Slavici prin prelegerile ținute în conferițele din Sibiiu și învățătorii noștri îi datoresc cu recuno­­stința lor. In Ședința IV și V a ținut dl Nicolau Ivan din Seliște o prelegere interesantă despre metodul sin­tetic și cel analitic și a arătat avantagiele ce ni le ofer ambele, dacă învățătorii vor folosi bine intui­­țiunea și nu vor face salturi neiertate. Cu deose­bire a recomandat DSa literile mobile, ca cel mai bun mijloc de a învăța cetitul. Divertantele se ve­Aste ramuri de industrie sunt prea primitive nu me­rită a le aminti. Croitoria are un demn represen­­tant în persoana dlui Sim. Corvin, care prin muncă onestă și cruțare a ajuns la o stare de pro­speritate încât se poate măsura cu ori și care pro­­fesionii străin. Dar cu dânsul începe și se și gată numărul croitorilor de valoare. Sunt multe ramuri de industrie, cari ar putea să prospereze pentru că întreg ținutul Oreștiei este locuit de români și ace­știa i-ar sprijini. Un asemenea ram de profesiune este cojocâria, însă și aceasta este foarte slab re­­presentată la românii de aici. Se văd unele înce­puturi îmbucurătoare, sunt mulți tineri aplicați pe la meserii diverse în Oreștie, însă lipsa de pregă­tire necesară scolastică și de perfecționare în pro­fesiune, lipsa de capital, ne dă puține prospecte de un progres serios și sistematic. Trebue multă muncă, multă stăruință, multe jertfe, dacă voim a­funda o industrie solidă, temeinică și durabilă. Este dato­­rința inteligenții noastre să promoveze industria. După cât seia eu unii dintre inteligenți au și dat tot sucursul necesar, cel puțin în privința c­alifica­­țiunei spirituale prin înființarea unui curs pentru profesioniști. (Va urma)­de a mai aplicat pentru sistemul sintetic, pre când Hămbășan din Reșinari și Petrișor din Avrig pledau pentru sistemul analitic. în ședința VI a arătat dociotă modul de a în­văța scris cetitul după sistemul practicat de dânsul la școala din Săliște adecă cel sintetic, și la suc­ces chiar și fără multă carte a dovedi că e în stare cu o disciplină bună a aduce pre elevi în curând la cetit și scris. Marți seara s’a ținut în pavilionul grădinei „Hermann“ o întrunire colegială la care au asistat aproape toți învețătorii. Președintele a ridicat un păhar de vin în onoarea dlui Slavici, dl N. Ivan pentru preșdintele Reuniunei, ear dl Slavici pentru toți învețătorii, în ordine exemplară așa cum s’au întrunit în­vețătorii s’au și depărtat pre la oarele 11 fiecăreia ale sale. în­­ ziua următoare pe baza unei înțelegeri unanime s’a redactat o Representațiune, ce au să o adreseze învețătorii întruniți la conferințele din Sibiiu Escelenției Sale înalt prea sânțitului Domn archiepiscop și metropolit. Representațiunea era să fie predată Esc. Sale de o comisiune stătă­toare din domnii Petrișor, Stoica și Hămbășan sub conducerea d-lui Nicolae Ivan. Ce s’a ales de re­­presentațiune, ce de comisiunea aleasă nu sciu — cred că voiu fi clarificat în curând. Ar fi trist ca o rugare inocentă cum e cea presentă să nu fi ajuns, la locul competent, deoarece ea privește ameliorarea starei învățătorilor în cele materiale, disciplinare și în genere la o posițiune onorifică ce le compete în societate. Și mai trist ar fi când s’ar adeveri că o influ­­ință dictatorică le-ar fi dat se înțeleagă, că repre­sentațiunea nu are loc, și are să remână cu 35 subscrieri în posesiunea celui ce o a redactat. Un amic al învețătorilor. Apel cătră publicul român! la 27 și 28 Septembre st. n. a. c. va fi adu­narea societății fondului de teatru român în Arad. In scopul și dorința de a­­ da unei asemenea în­truniri de interes cultural importanța ce i se cu­vine, și a ne afirma și cu această ocasiune, ca po­por consolit de progresele culturei și civilisațiunei, la care suntem chiemați după calitățile și aptitudi­nile noastre,­­ comitetul de primire a luat toate disposițiunile ca adunarea societății fondului de teatru român se aibă înfățișarea unei adevărate săr­bători culturale a Românilor din aceste părți. Ea va fi împreunată cu un concert, ce se va ținea în „Crucea albă” în seara din 27 Septemvre și un bal ce se va ținea în 28 Septemvre tot în „Crucea albă.” Aducând acestea la cunoscința Onoratului pu­blic român, comitetul de primire apelează la toate inimile românesci, și învită pe toți amicii pro­gresului și culturei naționale, a participa la festivitățile adunărei societății fondului de teatru român, care vor ave loc aici in Arad. Pentru orientarea în­ public, Comitetul anund­e, că invitări speciale nu va face. Primească deci invitarea noastră generală tot românul, ca in­vitare specială pentru sine! Arad, 15 Septemvre 1884. Comitetul arangiatoriu: Dec­larațiune. Domnule Redactor­ în Nr. 105 al „Telegrafu­lui Român“ binevoiți a respunde la un articol pu­blicat în „Tribuna“ Nr. 109, despre carele susțineți cu deplină positivitate că ar fi productul meu, și de aci apoi a se ocupa de persoana mea. Mă văd deci silit a eși din reserva ce mi-am impus, și de astădată a declara cu toată positivitatea că nu sunt eu autorul menționatului articol din „Tribuna“ nici am avut cunostință despre dânsul pănă Tam­ cetit în acel­­ ziar, și nici mi-a trecut prin minte ca se răspund celor publicate în „Telegr. Român.“ la adresa mea. Binevoiți deci d­e Redactor în procrimul nu­măr al Ziarului D Voastre a rectifica cele publicate în Nr. 105 al acelui­­ ziar. Sibiiu 9/21 Septemvre 1884. Simeon Popescu, protopresbiter. Ne pare bine că dl protopop Popescu ca șef al tractului declină de la sine ori­ce legătură cu cele publicate în­­ bariul „Tribuna“ Nr. 109 la adresa pianului „Telegraful Român,“ și a oamenilor, cari susțin „Telegraful Român“. Remâne acuma solidară preoțimea din tractul Sibiiului, și și cu dânsa ne vom trage seama. După cum s’a putut vedea întreg articolul din „Tribuna“ este o falsificare și calomnie la adresa noastră. 425 Preoțimea din tractul Sibiiului cât timp va fi solidară cu cele publicate sub firma ei în­­ baroul „Tribuna“ Nr. 109 va remânea pe față cu perfidia de calomnie și falsificătoarea adevărului. Cunoascem întreagă preoțimea din tractul Si­­biiului. Aceasta ne a făcut să avem despre ea buna opinie exprimată în <­iariul nostru Nr. 105. Seim și aceea că ea nici cunoscință n’are despre cele pu­blicate în „Tribuna“ sub firma ei. Cu toate acestea acum, după declarațiunea domnului protopop Popescu așteptăm de la simțul bun al preoțimei din acest tract, ca în interesul adevărului și al reputațiunei sale proprie să vină a lămuri lucrul, declarând fiecare cu iscălitura sa: dacă este sau nu este părtaș la articolul și decla­rațiunea din Nr. 109 al „Tribunei“? Aceasta o așteptăm cu atât mai vârtos, pentru că nici un preot consoiu­^de caracterul și demnita­tea sa nu poate fi indiferent față cu presupunerea, că ar fi complice în blasfemiile din acel articol. încă și mai mult așteptăm această lămurire, când stim că preoțimea din tractul Sibiiului nu este așa de ignorantă, ca se nu cunoască natura intențiunilor pornite contra „Telegrafului Român,“ și se nu vadă prăpastia, spre care merg oamenii cu astfeliu de intențiuni. Domnul protopresbiter tractual premerge preo­țimei sale cu exemplu bun prin dec­larațiunea, ce o premiserăm la acest loc. Acum vine la rând Onorata preoțime parochială. Deci — se au­ bm! Redacțiunea. Anunciu. Ps. tit. colectanți sunt rugați se binevoiască a trimite obiectele menite pentru loteria arangiată de cătră „Reuniunea femeilor române din Sibiiu,“ pănă la terminul defapt pe 27 Septemvre, ca­re ne putem orienta în privința pașilor ulteriori. Sibiiu la 22. Septemvre 1884. Comitetul. Varietăți. * (Alegere de deputat la congres). In cercul V. Abrud, prot. loan Gall. In cercul IV. Deva, prot. loan P­a­p­i­u, în cercul III. Orăștia prof. Romul de Crainic, în cercul IX, Reghin prof. Simeon Popescu. In cercul Sebeș actul alegerei a rămas neîncheiat. * (Postal). Comunicațiunea poștală de patru ori pe săptămână între Bodzafordala și Nagy Boros­­nyó cu 1 Octomvre începând se preface în comu­­nicațiune de toată­­ ziua. Mersul remâne tot cel vechiu. * (De ale timpului). Ni se scrie din Câm­peni. Timpul nefavorabil s’au îndreptat spre bucu­ria țăranilor noștri, în timpul ploios și friguros de mai înainte dânșii ’și făceau feliurite combina­­țiuni; cu deosebire avea loc graiul profetic cu res­pect la viitoriu. O rad­ă de speranță tot mai aveau, ba erau unii cari prevesteau cu siguritate că vom avea o toamnă durabilă. La credința aceasta veniseră ei, văzând că au înflorit pomii acuma toamna, nu ca de obiceiu pri­măvara, în adevăr pe Arie și ni s’a dat a vede în mai multe locuri flori cu deosebire pe meri, așa încât privindu-le te transpui cu cugetul calea primăvara când reînviă natura. * (Glumă și nu prea). Scipio Nasica voind a cerceta pe poetul Ennius, servitoarea acestuia i­­ lise: „Nu e acasă“ cu toate că Nasica observase, că e acasă. După aceea Ennius voi să cerceteze pe Nasica, acesta însă strigă: „Nu sunt acasă!“ „Doară îți cunosc vocea!“ i replică Ennius. „Ești om fără rușine.“ I­­lise Nasica, „căci eu am dat cred­ământ cuvintelor servitoarei tale, dar tu nici la ale mele.“ * (P­r­e­s­i­m­ț). Jucândusă odată cei 3 copii ai Contesei de Boulognea, Ida, toți 3 din jucărie s’au ascuns sub veșmântul mamei lor; bărbatul ei, Eu­­stakius, intrând în odaie a întrebat-o, ce a ascuns sub veșmânt? 3 principi respinse ea sub­­ lând: unul e duce, al doilea e rege și al treilea conte! Cuvin­tele femeiei le-au și justificat viitorul, căci unul din­tre fii, Gottfried, a ajuns duce de Lotharingia, al doilea, Balduin a ajuns rege al Ierusalimului, și al 3-lea Estatius a ajuns conte de Boulognea. Poșta Redacțiunei­ Domnului Ioan Boeriu în Valendorf. Lucrul D Voastre s’a transpus la locurile competente, neformând el materie pentru ziaristică. Loterie. Sâmbătă în 20 Septemvre­n. 1884. Viena: 67 82 80 71 33 Timișoara: 58 27 72 70 57

Next