Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-09-11 / nr. 96

384 --------- - - - - - - ....................- - - -TELEGRAFUL ROMÂN. Revista politică în 6/18 ale lunei curente s’a deschis sesiunea din urmă a acestui pericol pentru dieta Ungariei, încă înainte de a trece dieta la agendele ordinare, două interpelațiuni adresate ministrului president s’au ocupat cu cestiunea orientală. Doi oameni de diferite păreri cu privire la cele mai esențiale dintre afacerile interne, însă ambii de valoare, și cu trecut politic, au interpelat în cestiunea Bulgariei, dând espresiune îngi’igirei, de care e cuprinsă Ungaria în fața succeselor politicei ruseșci în Orient. Horváth Boldizsár, fostul ministru de justiție în cabinetul Andrásy și Irányi Dániel președintele clubului Kossutiștilor, sunt acești doi bărbați, cari au tălmăcit temerile cetățenilor din patrie. Esența interpelărilor este: a sorut ministrul nostru de externe despre neomenoasa detronare a principelui Alecsandru, și dacă da,și a dat el consensul la acest pas al Rusiei. Există încă alianța noastră cu Germania, și dacă da, ce rolă jucăm noi în politica orientală, ce razim ne poate fi Germania, care promovează planurile ruseșci în contul intereselor austro-ungare. Răspunsul la aceste întrebări nu va urma deocamdată. După cât a respirat pănă acuma în public, guvernului nostru nu-i vine la socoteală se liniștească spiritele prin expunerea clară a situațiunei. Cel puțin „Pester Lloyd“ critică aspru pe interpelantele Horvath pentru lumina ce o cere cu privire la alianța celor doaua puteri mari. După „Pester Lloyd,“ nu e bine a se întreba, unde stă mai bucuros Bismarck, cu Rusia sau cu noi, deoarece inimicul ne va sei aliații, și prin urmare puterea de care dispunem. Oricât va întârzia vise respunsul, un lucru este constatat, și adecă opiniunea publică în Ungaria s’a pronunțat contra politicei noastre esterne, urmărite pănă acuma. Această împregiurare poate a produs o schimbare la ministeriul de esterne în ce privesce mergerea solidară a celor trei împărății. Se scie, că îndată după reîntoarcerea principelui Alecsandru în Sofia guvernul rusesc, secundat de Germania și de monarhia noastră, a înaintat principelui o notă, în care-l opresc de a lua măsuri pentru pedepsirea revoltanților. Această măsură nesocotită, prin care se sancționează orice complot contra capilor încoronați, a pus în uimire pe toți, cari mai țin la principiul monarhhic în Europa. țiarele mai proaspete ne aduc schea, că consulul rusesc din Sofia a provocat pe guvernul actual, ca se nu pună în lucrare disposițiunile legei, privitoare la pedepsirea revoltanților. Această provocare a fost secundată de agentul diplomatic al Germaniei. Nu se face însă nici o amintire de aderința guvernului nostru la aceste măsuri stranii. Desvoltarea lucrurilor o vom vedea Nu putem însă să nu amintim, că sancționarea revoluției din Bulgaria începe a-și arăta rodurile sale. Telegramele mai proaspete ne aduc vestea despre o răscoală militară în Spania, care cu resturnarea actualei ordine publice a proclamat republica. Revoluția deocamdată a fost suprimată. Dăm aci amănunte. O telegramă cu datul 20 Septembre a. a scrie : în Madrid s’a încercat ieri o revoluție militară. în casarma dela Sf. Gil s’au resculat cam la 300 de soldați, și au încercat să se ducă la răscoală și pe soldații din căsărmele învecinate. Aceștia însă nu sau învoit, [ din contră ei au dat focuri asupra celor revoltați. Deodată cu aceasta au mai sosit și alte trupe spre a restabili ordinea Revoltanții fură împrăștiați, și pronunciamento a sfeclito. La această mișcare n’a luat parte nici un general ci numai subalterni. Poporațiunea din Madrid a rămas în linișce, și în capitală domnesce linișce, din provincie încă sosesc solri liniscitoare. O altă telegramă sosită de la Londra este de cuprinsul: în 191 c. la carele 6 '/* seara s’a revoltat, infanteria din casarma St. Gil, ’și-a demolat zidurile ce o despărțeau de casarma cavaleriei. După vulnerarea a trei ofițeri, cari au mustrat pe revoltanți, cam la 300 de soldați au fugit pe strade strigând : Trăiască republica! Alte trupe au tras focuri asupra revoltanților. Revoltanții au ocupat trenul de sud, însă în curând i-au alungat trupele. Generalul Vellarde, care n’au vrut se meargă cu revoltanții, fu vulnerat de cătră rebeli, colonelul de artilerie, contele Mirasol, fu omorît. Patruzeci de insurgenți au silit pe șeful garei se le pună la disposițiune un tren separat, cu care le-a succes a fugi. Un alt tren separat a luat pe insurgenți la goană. Domnesc e mare frică. Corespondente particulare ale „Telegrafului Român.“ Dela cursul lui Sânte-jude, 1/13 Septembre 1886. Domnule Redactor în anul 84 al „Tel. Rom.“ din anul curent ve comuncai resultatele aurăritului și coloritului dela cursul instituit aici pe durata lunei lui August a anului curent; dați-mi voie a completa cu această ocasiune împărtășirile despre întregul curs amintit, conform promisiunei date. Industria de casă a fost cuprinsă în diferite specii de împletituri și din mai multe soiuri de material. Cele dintâi lucrări s’au făcut din papură (spetează), au urmat apoi împletiturile din paie și în fine din nuiele de răchită atât întregi cât și gheluite. Formele obiectelor lucrate precum și soiurile împletiturilor învățate au fost pe cât de varii pe atât și de frumoase și interesante; metodul folosit la propunerea cunoștințelor de lipsă în aceste soiuri de împletituri atât teoretic cât și practic, apoi zelul și stăruința fără seamăn a dlui învățătoriu Petru Grama au fost tot atâtea mijloace puternice, cari au înlesnit ajungerea scopului acestui curs. Jertfele, aduse de dl Grama în interesul lățirii industriei de casă între poporul nostru, nu se pot clasifica și încă aceasta cu atât mai vârtos, căci dsa are de a se lupta cu foarte multe neajunsuri, contrare frumoaselor sale intențiuni. Deși în decursul serviciului său neîntrerupt de 25 de ani nu s’a putut bucura de mijloace corespunzătoare pentru asigurarea subsistenței sale la neputințele bătrânețelor, ba nici astăzi nu are un salariu mai mare de 120 fi. și cu toate acestea a instruit fără leac de remunerațiune pe participanții cursului din cestiune, lăsându-le și obiectele lucrate în decursul instrucțiunei, ca să și le ducă cu sine ca modele; pe lângă acestea se mai poate adauge și împregiurarea, că pe participanții cu mijloace mai puține i-a prevăzut pe lângă un preț de tot bagajel cu cele de lipsă pentru întreținere, numai și numai se poată înlesni fiecăruia însușirea cunoșcinței industriei d sale. Aici nu putem lăsa nerelevat meritul nedispuzabil al doamnei Grama, carea cu dibăcia și cu stă— Cum se nu fiu năcăjit, că uite așa și pe dincoloa și îi spuse toată povestea cu smeoaica și că acum n’are de unde lua iapa. — Mai așteaptă numai puțin, ca se întreb a țît toți oamenii din împărăția mea, că ei doar vor iei ceva. Și unde nu’ți începu a croncăni, Doamne și unde nu mi se adunau paseri de tot soiul împregiurul corbului bătrân, cât nu mai vedeai nici sântul soare de ele, dar pare că a întrat în pământ, căci nici una n’a șhij că a văslut’o, când le-a întrebat împăratul; însă chiar când erau să se împrășcie, eacă că sosi și un ciocârlan șchiop, și când ’i întreba împăratul el răspunse: — Sciu înălțatul nostru împărat ’ș’am văit cu ochii mei, că iapa s’a făcut o pupăză, și stă ș’acum șgulită într’o scorbură de stejariu dincolo de mare. Punete cu dracul, cui i ar fi plesnit una ca asta prin cap, că din iapă să se facă pupăză. Ar fi putut tot umbla Făt-logofăt, d’ar fi codârlăit toate unghiurile, tot n’ar fi aflat’o. împăratul trimise iute doi șoimi și ciocârlanul de călăuz ca se o aducă. Ca și cum ai fi scăpărat în pipă, aduseră pupăza sgulită Acum unde nu începuseră paserile la porunca împăratului a ’mi-o ciupi ș’ai da la os, a o înhăța de gât ș’aî umfla coastele de ciocănituri, pănă ce nu mai putu suferi pupăza, și se făcu iarăși iapă. I ruvițele fără preget ale dsale a sciut întocmi toate lucrurile atât în privința viptului cât și a cuartirului astfel, încât ne am depărtat cu toții mulțămiți. Nu putem deci a nu ne exprima și pe această cale mulțămita noastră cordială dlui Grama pentru instrucțiune și dnei Grama pentru menagerie. Pe lângă toată mulțămirea, cu carea ne am depărtat dela cursul din Sântejude, totuș n’am fost feriți de unele neajunsuri, prin cari ni s’au causat mari năcazuri. O parte mare dintre participanți am fost șicanați fără nici o cruțare din partea oficiului poștal din Țaga (Czege). Banii ori epistolele cu bani, sosite acolo, numai după 1—2 săptămâni le puteam primi, după ce satisfăceam tuturor caprinelor unei magistre poștale Rettegi Mária. Am audit plângeri asupra acestei curioase dame de la toți, câți au avut afaceri poștale cu dânsa; la început insă nu credeam, pănă ce ne-am convins din pățanie proprie. Un cas special amintesc aici spre ilustrare: Recipisul Nr. 59 alăturat la mandatul poștal din Cohalm de sub Nr. 173, sosit în 16 Aug. n. și recipisul epistolei cu bani înregistrat sub Nrul sosirii 26 au fost subscrise pe rând afară de adresat de patru persoane oficioase din St.jude: întâi au fost contrasemnate de primariu și de vice-notariu cu ștampila comunală; aceste subscrieri nu le-a primit, căci ficea, că nu le cunoasce. A cerut să fie subscrise de dl Grama ori de dl protopop din Sf.jude, le-a contrasemnat cel dintâi, căci atunci numai dânsul era acasă; nici așa nu a fost bine, ci a cerut subscrierea și garanția dlui protopop. Cu toate acestea nu s’au împlinit caprinele cnei postărițe, căci numai în 27 Aug, după 6 alergături la poștă a estradat banii, punând totdeauna câte o causă împedecătoare. în interesul bunei ordini atragem atențiunea onoratei direcțiuni poștale din Sibiiu și o rugăm a dispune cele de lipsă în această afacere pentru ocolirea inconvenientelor în viitoriu. O. vreme numai nu o mai ven. Acumai acum. Caută ’n sus, strigă ’n jos, ia pălăria ’n mână și tochea in toate părțile, dar ia iapa de unde nu i începu Făt logofăt de năcaz ca tot omul a trânti la vorbe noduroase, dar doar cu vorba scoți ceva dacă nu dai din mâni. Dar bine știre că, câte odată n’aduce anul ce aduce ceasul. Ficiorul împăratului se măniu foc și pârjol și în mănia sa începu a alerga după iapă, când eată într’un gard de mărăcini, dă peste un corb negru, care se încurcase, poate luându-se după vr’un șorecel în mărăcini ș’acum nu mai era modru d’a eși afară. Așa-i, dacă n’are omul ce face, își varsă veninul pe cine are putere. Nici una nici două Făt-logofăt numai pe el să’l învețe altădată buchile și să’l facă se își mai bată joc de om, când nu-i sunt toți boii acasă. Asta era însă împăratul paserilor, și cum vedin pe Făt-logofăt că se repede asupra lui, i s’o fi făcut inima poate ca un purece, dar tot mai gâfăia încet ș’apoi se ruga: — Lasă-mă, lasă-mă nu’mi saci gâtul ca la un puiu de vrabie, ci mai bine scapă-mă din încurcata asta, că mult bine ț’oi face vr’odată. Fet-logofăt nu se gândi mult, căci ve<jindul că’și pleacă capul ori trăgând și de samă, că cine scie din ce tufă poate sări iepurile, ’1 scoase din mărăcini și corbul cum B’a văzzut scăpat îl întreba, că de ce-i el așa de năcăjit? (Va urma.) Varietăți. * Escelenția Sa Domnul archiepiscop și metropolit Miron Romanul cu trenul de Sâmbătă seara a ajuns la Brașov, unde a fost întimpinat de domnul protopresbiter Ioan Petrie, care a bineventat pe Escelenția Sa în numele credincioșilor noștri din protopopiatele Brașov, Bran și Treiscaune, asigurându-i despre alipirea și iubirea fiilor săi sufletesci. Peronul gărei era plin de mulțime aleasă, între cari representanții gimnasiului, ai eforiei și ai comitetelor parohiale din Brașov. De aici însoțit de un lung șir de trăsuri Escelenția Sa a plecat spre oraș, la locuința dlui protopop Petrie, unde a fost întimpinat de mulțime de popor între aclamațiuni de Se trăiască. După cum suntem informați Escelenția Sa Duminecă a slujit Sânta liturghie în biserica cea mare de la S. Nicolau, celebrând părăstas pentru sufletele titorilor și ale binefăcătorilor dela această biserică și pentru ale întemeietorilor și susținătorilor școalelor noastre din Brașov. Luni a sfințit biserica din Râșnov. De acolo a plecat spre Bran visitând scoalele și bisericele. Eli a slugit sânta liturghie în biserica cea nouă din Cernatul Săcelelor, și a visitat scoalele de acolo. * (Atentat.) în capitala României s’au întâmplat lucruri mari. Dl prim ministru era gata să cadă jertfa unei mâni ucigătoare. Lucrul s-a întâmplat astfel: Dl I. C. Brătianu adâncit în conversați-Făt-logofăt o lua de căpăstru, și după ce mulțămi corbului, se întoarse la smeoaica cu iapa. Asta cum îl vedea și băga pe mânecă, dar ca se nu se arete, duse pe Făt-logofăt în casă, apoi să duse la grajdiu ca să dea la iapă d’amearji cu frigarea cea roșie și începu a-i măsura coastele. Dar omoare ș’a măcar, dacă n’a putut isbuti, n’ai ce-i face. După ce-i va fi cărat încă vr’o câteva învârtite cu frigarea, să duse la Făt-logofăt și îi spuse, că deoarece i-a slujit așa de bine, îi dă un cal care va vrea el să-și aleagă, după cum se tocmise adecă, în grajdiu erau nescocai, de să te fi spălat mai întâi, apoi se pui mâna pe ei, dar Eăt-logofăt, când se afla între ei, își alese, după cum îl învățase adecă baba, o mârțoagă și o pocitanie de cal, de să nu te fi uitat la ei, care era legat după ușă cu un căpăstru noduros și vechiu. Smeoăica cum vă ju ce cal își alese, începu a spune și a toca câte veriji și uscate, că ’i-e rușine să’l lase să se ducă de la curtea ei cu o mârțoagă de cal ca ăla. Dar t’ai găsi sfîntul. Făt logofăt scia el ce face și gândea, poți tăia tu dracului bureți și se latri ca o cățea la lună, că acum e la largul meu S’o fi mai cicălit ea dar doar lui Făt-logofăt îi păsa ceva, numai se tot uita, că dacă s’ar acăța de el, cum să-i cânte aleluia mai ușor.