Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)
1886-10-09 / nr. 108
432 TELEGRAFUL ROMAN. §. 28. 1tările, cari fac evidentă culpa, cât și la cele, cari dovedesc nevinovăția inculpatului. §. 16. Eliberarea inculpatului de sub suspinderea de la oficiu și beneficiu, sau și numai în parte, o dispune consistoriul conform examinării causei și din partea sa. 1 §17-încât are loc restituirea dotațiunii și a altor competințe ale inculpatului pentru timpul cât a fost suspins, se va decide totdeauna din cai în cas în sentință. §. 18. Comisiunea investigătoare face cercetările necesare cu privință la arătare, ascultă pe arătători, pe daunați, pe martori și pe inculpatul și adună toate dovezile posibile. Arătătoriul va fi ascultat după împregiurări sau ca martor, sau numai ca persoană, care dă deslușiri. Inculpatul își poate face escepțiunile sale contra tuturor celor ascultați, oricând în decursul investigațiunei. §• 19. Indivizii de altă confesiune pot fi invitați să-’și facă mărturisirile lor, când însă n’ar satisface provocăre i se va recerca județul civil a-’i asculta. Tot asemenea vor fi ascultați și credincioșii bisericei gr. or. române, când sunt îndepărtați cu locuința, și dacă acolo n’ar exista organe de ale noastre bisericesci. §• 20. Martorii se ascultă pe rând unul, câte unul, înnainte de ascultare se provoacă, să spună adevărul și să nu refacă nimic din cele, ce le sciu, căci despre pasiunile lor vor avea, să depună jurământ. După aceea se vor pune următoarele întrebări: . a) care e numele de botez și corumele? b) de care religiune e? c) de câți ani e? d) ce e starea sau ocupațiunea martorului? e) e în rudenia ori cu scrie cu inculpatul ori cu acuzatorul și în al câtelea grad? f) stă în iimiciție ori proces cu unul dintre aceștia? g) nu ’i s’a promis ori dat ceva pentru ca să mărturisească într’un chip sau altul, și dacă da prin cine? h) nu ’l-a învățat ori îndemnat cineva, cum se mărturisască, și eventual cine e acela? După ascultare se supun jurământului toți acei martori cari au pasionat împregiurări esențiale. _§• 21. Nu pot fi admiși la jurământ: a) cei, cari înșiși sunt suspiționați, că au luat parte la fapta inculpatului, pentru care au fost ascultați; b) cei, cari pe timpul, când s’a comis fapta, nu împliniseră anul 14 al etății, sau cei, cari în urma unui defect trupesc ori sufletesc n’au putut a se convinge cu securitate despre starea adevărată a lucrului ori nu o sciu, spune, ca să fie înțeleși pe deplin , c) cei, cari au fost pedepsiți pentru jurământ fals sau pentru arestări false. §. 22. Sunt îndreptățiți a refuza, să mărturisească: cei ce sunt rudiți cu inculpatul în linia ascendinte și descendinte, soția sa, frații și surorile și soții acestora, unchiul și mătușa, nepotul și nepoata, vărul și verișoara, părinții sau pruncii lui adoptivi, tutorii sau curatorii lui, respective cei ce stau sub tutela sau curatela lui. Persoanele acestea vor fi informate prealabil minte despre dreptul de a refuza mărturisirea. §. 23. Pasiunea indusă în protocol se cetesce respectivului, la cererea lui i se dă, să o cetească însuși, și în urmă se adnotează la protocol, că s’a cetit, sau că a cetit-o respectivul și a aprobat-o. Cel ascultat are, să subscrie protocolul, causa că nu ar iei sau nu ar putea sau nu ar vrea, să subscrie, se însamnă la protocol. §• 24. Fasiunile inculpatului și ale martorilor sunt a se introduce cât se poate din cuvânt în cuvânt. Inculpatul își poate scrie sau dicta însuși pasiunea și dacă pretinde, din oamenii sei de încredere sunt a se admite doi să fie de față la ascultarea sa și a martorilor. §• 25. Când despre împregiurări esențiale, pasiunile martorilor între sine sau cu pasiunea inculpatului nu consună, atunci martorii se pot confrunta unul cu altul sau cu inculpatul. Confruntarea se face și la cererea inculpatului, de regulă numai între două persoane deodată, în caz de lipsă se recearcă județul civil pentru a face confruntarea. §. 26. închieiând investigarea, învestigătoriul subscrie protocolul și substerne organului comitent actele de investigațiune dimpreună cu observările sale. §. 27. Președintele forului disciplinar, transpune actele de investigațiune fiscalului forului spre opinare. Când în decursul investigațiunei au întrat aretări sau s’au născut suspiciuni despre alte delicte comise prin inculpatul, având, toate acestea a se resolvi prin o sentință, se așteaptă încheierea investigării a tuturor inculpărilor, și actele întrunite se transpun deodată fiscalului spre opinare cumulativă. Fiscalul consistorial în termin de 8 Zile face propunere detaiată și motivată pentru sistarea sau continuarea procedurei, reasumând dovezile culpei, și propunând pedeapsa, care ar fi, să se aplice. §. 29. Pe baza resultatului învestigațiunii și a propunerii fiscalului, forul disciplinar decide sistarea sau continuarea procedurei. Decisiunea, prin care se sistează procedura, pentru că nu esistă delict sau că faptul arătat nu s’a putut constata, sau pentru că s’a prescris delictul, se întemează inculpatului și arătătoriului. §. 30. Dacă forul disciplinar află, că esistă extras pentru procedere ulterioară, atunci aduce decisiune, prin care inculpatul se pune sub acasă, îndrumându-se totdeodată fiscalul forului, să formuleze acasa. Această decisiune dimpreună cu acusa fiscalului forul disciplinar, respective organul seu, o comunică inculpatului provocându-l în cas de procedură scripturistică, ca în terminficsat să-’și facă răspunsul în scris și să-l aștearnă forului disciplinar, respective organului aceluia, ear în cas de procedură verbală să se presinte înnaintea forului disciplinar spre a-’și da respunsul verbal. Modalitatea, care este a se folosi, a decide forul disciplinar a măsurat gravității causei. §• 31. în procedura scripturistică inculpatul e îndreptățit a se folosi de un apărătoriu. De atari apărători se admit numai aceia, cari au autoritare de la respectivul consistoriu. §. 32. Când inculpatul să pune sub acasă, dacă acusa este gravă, tot prin aceeași decisiune poate fi suspins și de la oficiu și beneficiu sau numai în parte, decumva n’a fost suspins deja cu ocasiunea cercetării prealabile. §. 33. Dacă inculpatul și-a presintat răspunsul în scris, acesta se comunică fiscalului forului spre a-’și da replica în termin de 15 file; replica acestuia se comunică apoi inculpatului, carele în termin de alte 15 file are a-’și da duplica, în coșuri, când causa nici prin câte două alegațiuni nu este destul de eshauriată, la cererea părților se concede și ultima alegațiune, numită pentru acusator script final, ear pentru înculpat contrascript final. Terminii de câte 15 zile la cerere, se pot prelungi pentru fiecare parte pentru alte 15 șile însă numai odată. Espirând primele 15 Iile, fără a se cere alt termin de 15 file, sau terminându-se cele din urmă 15 Zile, fără a fi urmat vreun script din partea, care este la rând, aceea se consideră, ca și când nu ar mai avea nimic de a adauge la cele cercetate și pertractate pănă aci, forul disciplinar în acest caz precede mai departe. §. 34. Când inculpatul a cerut, sau forul a dispus pertractare verbală, președintele forului define diua de pertractare și citează părțile, adecă pe inculpatul, eventualminte pe actorele privat, și dacă e de lipsă, pe martorii. §. 35. La lina de pertractare, în presința fiscalului, se iea la protocol răspunsul inculpatului asupra acusei, replica fiscalului și duplica inculpatului, eventual scriptul și contrascriptul final. §. 36. Dacă s’a constatat, fie în calea procedurei scripturistice sau a celei verbale (protocolare), că este necesitate a se mai asculta martori sau a se procura alte dovezi, atunci se pune astă șlr de pertractractare, sau la fața locului sau înnaintea forului disciplinar respective a organului seu esmis. §• 37. După ce s’au ascultat și martorii produși de nou, și după ce s’au alăturat la act și dovezile cere noauă, investigarea se consideră de închieiată și actele se aștern forului disciplinar spre facerea sentinței. — B. Sentința și comunicarea ei. §. 38. Forul disciplinar predă actele unui referent din sinul său, care le examinează cu de amănuntul atât momentele agravatoare cât și cele ușurătoare și-și face propunerea sa în merit, dacă starea causei este lămurită. Meritul causei se decide prin sentință, toate celelalte resolviri se fac prin decisiuni. Dacă se poate decide în merit, forul disciplinar, luând în considerare cu conscivifiositate toate împrejurările, enunța sentința, după convingerea sa cea mai curată, absolvând sau condamnând pe inculpatul, și motivând sentința aceasta pe baza actelor. Spesele procesuale de regulă are ale purta partea vinovată. Aceasta are a se enunța în sentință, punându-se terminoici pentru plătire. § 39. Despre consultarea colegiului și modul cum se aduce sentința, se poartă potrocol separat și se subscrie de președinte și de notariu. Voturile membrilor colegiului se întroduc în protocol. § 40. Sentința cu motivele ei subscrisă de președintele și de notariul forului, cum și toate decisiunile, se comunică inculpatului și fiscalului, dacă sunt de față, cu graiu viu, aceluia însă, care nu e de față, i se inmanuează în scris; în cozul cel dintâi încă sunt înse îndreptățiți și unul și altul a pretinde estradarea sentinței în scris, în care cas terminul de apelațiune se numără deja inmanuare. Sentințele forurilor superioare se comunică totdeuna în scris. Certificatele de inmanuare se adud la acte. §• 41. Sentința vine esecutabilă, când în termin legal nu s’a apelat, sau nu se mai poate apela. Esecutarea sentinței o face de regulă președintele forului prim. §. 42. Pedepsele în bani întră în fondurile, cari le va designa forul disciplinar. §. 43. In cas, când inculpatul se află suspins și sentința nu-l condamnă la perderea oficiului, restituirea se întâmplă numai după ce condamnatul și-a luat pedeapsa. § 44. Când esecutarea sentinței recere măsuri, cari cad afară de sfera autorității bisericesci, se vor recerca autoritățile civile. C. Apelațiune și recurs. §• 45. In contra sentințelor se admite apelațiune, în contra decisiunilor recurs, unde acela e conces. în apelațiune se poate combate atât formalitatea procedurei la investigațiune și la aducerea sentinței, cât și meritul causei. în recurs se pot escepționa formalitățile și meritul decisiunei; atât apelațiunea cât și recursul e a se subșterne în termin de 15 lile de la prima publicare, respective inmanuarea sentinței ori a decisului. §• 46. 1. Contra decisiunii, prin care se sistează procedura ulterioară, poate recurge: a) arătătoriul; b) fiscalul forului. 2. Contra sentinței meritore a forului judecătoresc poate apela: a) inculpatul, și după moartea lui erezii; b) fiscalul forului; c) arătătoriul, dacă cercetarea ulterioară s’a ordinat în urma recursului seu (p. 1.), căruia în atare cas trebue, să’i se inmanueze sentința. §• 47. Apelațiunea întră la forul de prima instanță și se subșterne din partea acestuia forului superior, în cel mai scurt timp, dimpreună cu toate actele, cu o consemnare a acestora și cu reflecțiunile forului. Apelațiunea, care a întrat după espirarea terminului legal, se respinge din oficiu prin forul prim. .. 48. Forul superior anulează sentința: a) când forul inferior n’a fost competinte în causă; b) când forul inferior n’a fost complet la număr, sau când la aducerea sentinței au concurs vr’un membru eschis dela funcțiunea ca judecătoriu în causa cestionată, sau când nu s’au observat disposițiunile esențiale ale procedurei, în urma cărui defect nu se poate decide causa cu temeiu. D. Restituirea în starea de mai 'nainte. §• 49. Restituirea în starea de mai ’nainte relativ la un termin perdut, are loc numai în cozuri, când partea dovedesce, că’i era preste putință a țină terminul. Restituirea se poate face în temin de 15 zile, începând de la liua ultimă, în care avea partea respectivă drept a-și presenta scriptul sau apelațiunea. E. Reînnoirea procesului. §. 50. In termin de un an de la inmanuarea decisiunii, sau a sentinței finale, procesul se poate începe de nou, când se află dovedi noauă, cari dacă ar fi fost cunoscute județului la aducerea sentinței, ar fi produs altă sentință. § 51. Cererile de novisare le resoalvă forul prim, după ce a făcut cercetările necesare. §• 55. Contra decisiunii, care respinge novisarea, se iea recurs la forul superior în termin de 15 șlile. § 53. Drepturile, cari a treia persoană fără vina proprie în proces le-a câștigat pe baza sentinței prime, rămân neatinse de resultatele înnoirei procesului. Cap IV. Computarea terminilor. §• 54. Terminii stipulați în acest regulament se compută fără escepțiune cu începere din ziua, care urmează după