Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)
1887-01-13 / nr. 4
Nr. 4 Sibiiu, Marți 13/25 Ianuarie 1887. Anul XXXV TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 Ü. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori5 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fiecare publicare. FOIȚA. 1 Seara în ajunul nunții. (încheiere.) — Nu-i vorbă, te apucă câteodată toanele tale, scumpă soțioară. Asta-i și cel mai mare păcat pe capul nostru, că tu totdeuna ai toane, când e vorba despre sfatul preoțesc. „Și ți mărturisesc, ți-o spun verde, cât e lumea n’a fi. Numesce-me ori cât femee cu toane. Sciu eu bine, că tu ai toane în adevăr pentru de a deveni un mare poruncitoriu; nu uita însă, că și o mumă încă’și are drepturile. — N’are chiar nimic. Numai tatăl e priceput. „Dar dacă el n’are destulă pricepere.“ — Dacă nu-mi ajunge a mea, doamnă contesă, în adevăr te-aș sfătui pe Dia mai în urmă. M’am hotărît, ca dacă ne-ar pica noroc la casă, se croesc lucrurile după voia și chipzuința mea. „Pentru D-dleu, sciu eu bine, că Dta ești soțul și stăpânul meu, dar n’am mâncat încă ceapa cioarei, ca să ți fiu servitoare“. — Și cu găgănțul de curte, doamnă contesă. Eu te am lăsat în toate de mai purtat de nas și încă m’am lăsat prea mult. Fiind însă, că am greu puși în cap — iartă doamnă, dar se poate întâmpla ca adeseori să me fac întro urechie. Sibiiu, 12 ianuarie. O telegramă din Petropole ne aduce scirea, că cu ocasiunea onomasticei bătrânului împărat Wilhelm, țarul Rusiei va merge la Berlin spre a felicita în persoană pe bătrânul monarh, care cu 20 de ani a trecut preste etatea, despre care prorocul David a dis că este ostenele și durere. Tot din acel izvor se susține faima, că cu această ocasiune va călători la Berlin și Majestatea Sa împăratul și regele nostru Francisc Iosif I. Se vor întruni deci monarhii celor trei împărății mari, și se vor sfătui despre moartea milioanelor de popoară, cari stau sub gloriosul lor sceptru. Desei întâlniri a împăraților totdeuna urmează evenimente importante, de aceea lumea s’a dedat a privi asemenea întâlniri, ca cele mai probabile dovezi pentru isbucnirea de lucruri importante. Cu oarecare îndreptățire se poate interpreta această scrie mai cu seamă acuma, când toate semnele ne pun în vedere isbucnirea unui răsboiu înfricoșat. Stăm încă sub impresiunea ce ne a produs gigantica luptă a principelui de Bismarck în senatul imperial din incidentul reformei militare. Față cu îndărătnica ținută a parlamentului din marele imperiu cancelariul de fer a recurs la mijloacele extreme, a disolvat parlamentul d escriind alegeri noauă. Ca se până în cumpăna alegerilor pre lângă autoritatea sa cea fără margini, și o autoritate, înnaintea căreia să se închine toată suflarea nemțească, principele de Bismarck s’a folosit de autoritatea bătrânului împărat, care numai zilele trecute și-a serbat aniversarea a optzzecea, de când a intrat în armata nemțească; împăratul Wilhelm a privit votul, ca dat lui, pentru că parlamentul n’are încredere în el. Astfel presentat lucrul, toată lumea va recunoasce, că nime nu va mai cuteza să vorbească contra septenatului, care a provocat disolvarea parlamentului. Nu aceasta ne privesce pe noi, împăratul Germaniei și-a exprimat durerea pentru ținuta parlamentului cu considerare la pacea europeană. Numai așa se poate împedeca isbucnirea unui răsboiu, — a țlis bătrânul Wilhelm,— dacă se va primi proiectul presentat de guvern. Numai atunci se va putea împedeca isbucnirea resboiului — a zis prima autoritate militară în întreagă Europa, mareșalul Moltke, — dacă să va primi septenatul altcum de bună seamă vom avea răsboiu. Guvernul a cădut cu proiectul, va se frică de bună seamă vom avea răsboiu. Și pe când pressa europeană se ocupă cu îngrijire de cele petrecute în Berlin, fiarele din Germania ne aduc scirea, că Francia cumpără în masse material pentru fabricarea de bombe explosibile, cumpără în cantități enorme scânduri, pentru barace dealungul graniței spre Germania. Toate acestea pe noi nu ne-ar atinge atât de simțitoriu, dacă noi la noi acasă am fi legați cu aceea legătură de interese, care isvoresce din generala instiință, de a se susținea situațiunea actuală. O asemenea legătură de interese la noi nu există, din contră se urmaresce o politică de interese, care mai cu seamă în fața încurcatei situațiuni europene, trebue se provoace conflict intre cetățenii din patrie. Sunt adecă contraste interesele popoarelor din Ungaria, și în diferite direcțiuni va trebui să se manifesteze și instiință pentru susținerea, respective realizarea acestora. Noi nici odată n’am umblat după popularitate, mai puțin am voit, ca pentru obositoarea noastră muncă pe acest spinos teren se fim aplaudați. Drept aceea am ținut și ținem că este de lipsă se spunem adevărul în toată goletatea lui, voind să vindecăm răul. Și este mare rău la noi mișcarea produsă cu era dualismului începând, și ajunsă la înnălțimea cea mai mare posibilă de la organisarea reuniunilor de maghiarisare încoace, întreaga politică internă dela noi este îndreptată spre maghiarisare. Mai concret , a formulat aceasta elita deputaților ardeleni din dieta Ungarie în o credință ținută mai alaltă ori în capitala Ungariei. Când va succede se maghiarisăm Ardealul cu trup și suflet cu tot, numai atunci este asigurată existența statului unguresc. Aceasta este programa. Aceasta este instiință, acesta interesul, urmărit pe toate căile. De sine se înțelege, că noi trebue să declarăm, că interesul nostru este să remânem ceea ce suntem, cu toate însușirile firei noastre și se ne desvoltăm în această direcțiune. Conflictul este gata. Cetățean va trebui se lupte contra cetățeanului, biserică contra bisericilor. Lupta este înverșunată, căci dintre toate luptele cea mai înverșunată este lupta de rasă. Constatăm numai urmările naturale ale politicei urmărite la noi, și ne punem întrebarea: este oare lucru politic, este oare lucru chipsuit, rațional, ca în fața încurcatei situațiuni europene, când în fiecare moment putem fi puși în necesitatea imperativă, ca fiecare ungur se pună umăr lângă 1 român, lângă sas, lângă sârb, slovac spre a impe„Să nimeresce de minune cu învățătura, din care mi mai ar fi o lecție aspră și practică. Cine a fost mai mult purtat de nas ? Cu anii am răbdat fărădelegile orale și ți le-am iertat mărinimos mai mult ca pe nesce greșeli, ce provin din neșolință și din crescere, decât din voință, însă în cele din urmă se contenesce cereasca îndurare.“ — Pentru asta ți dau tot dreptul. Indulgența mea a fost pusă de mult la amarnice esprezințe din pricina toanelor Dtale. Și poți mulțumi numai lui Dileu, că n’am sferimat jugul acesta încă cu ani de zile mai înnainte, căci în adevăr nu mi vine mai greu decât a fi slugă plecată al prostiilor Dtale. Trebue să-ți spun asta pe românesce. „Dacă eu ți vorbiam astfel cu, trebuia să iei de mult, că Dta esti un fălos, cel mai mare egoist, căruia îi place să vorbească de sentimente, căci ești dintre aceia, cărora le place să se fălească cu ceea ce nu au.“ _ De minune, de aceea te fălesci, că ai minte ageră și că ești gingașă? Amăgesce pre altul, să mulțumesc ceriului sau să te plâng lui, eu demult demult ’s desamăgit. Virtutea ți s’a prefăcut în cele din urmă în schimonositură muerească. Cu iimenirile Dtale mi esti cu atât mai urîcioasă cu cât mai mult ți cunosc inima. Dacă nu mi-ai fi pricinuit și supărări, fi sigură, că de mult te trimeteam, de unde te am luat, ca să am odihnă, deca o năvălire asupra noastră? Este consult a face să prindă rădăcină în fii acestui stat credința că acesta pentru noi este mama mașteră. Literatura poporului român n’are inimă pentru mama mașteră. Este consult să se facă o asemenea politică ? Revista politică. Se apropie primăvara și ea poate va aduce mirosul de praf de pușcă. Cel puțin așa se pare, după cum se desvoalta a fi lucrurile în toate statele Europei, în Austro-Ungaria se dă mare pond proiectului pentru gloate. După cum vin scirile din Viena, bărbații se ocupă în ruptul capului cu mijloacele și cu modul, cum are adecă, să se poarte evidență pentru glotași. Se vor face două proclamațiuni. Prima proclamațiune a gloatei e destinată ca să se întregească locurile, cari ar rămânea goale la cas de a se începe vr’un răsboiu și dacă trupele vor fi depărtate. Proclamațiunea întâia va coprinde pe glotașii, cari se vor privi ca și nesce reserviști, pe cari ministrul de răsboiu îi va putea folosi spre a se întregi armata. Proclamațiunea a doua are de scop a chiema la arme pe glotașii, cari se vor posta la diferite formațiuni teritoriale și vor da ajutoriu. Plasarea rolelor glotașilor și purtarea lor în evidență concade pe seama municipiilor. Acestea au de datorință a pune în fața publică listele glotașilor, cari se vor consura întocmai ca și ale alegătorilor pentru dietă, prin municipii. O altă datorie n’au de împlinit în timp de pace glotașii.Ofițerii glotașilor ’și pot păstra rangul și pot și avansa. Și dintre glootași pot ajunge la rangul de ofițer, cei ce urmează la vr’un curs militar și posed cunoscințe milităresci. Evidența lor o va purta însuși ministeriul pentru apărarea țării. Un răsboiu precum stau finanțele noastre aici n’ar fi cam priincios. în capitala țării unguresci miniștrii sunt tot mai tare scărmănați. Pănă acum au vorbit tot cam oameni, cari cum ’și căscătura dau în ministru de finanțe și fiindcă dl ministru president s’a angajat a’l apăra, e necontenit lovit și dânsul din partea vorbitorilor, așa că adese ori se suspende și ședința pentru d’a se mai răcori. Mai în zilele trecute vorbi Gabriel Ungron, care ataca în mod pasionat întreaga polică a guvernului. El zice, că acest guvern nimica n’a lucrat în decurs de 12 ani în ceea ce privesce prosperarea socială și materială. Guvernul printr’o slabă politică a perdut piețele productelor țerii și altele „Cam tot așa e și voia mea. Un egoist mult, un lingușitor, ca Dta, nu-i destinat să înveselească inima unei femei înțelepte. Și după o astfel cu de mărturisire ca astare, și convins, că nu simt plăcere mai mare, decât a me despărți de Dta.“tul. — Cu atât mai bine! Așa se desleagă totu iau astă de bani buni și nu doresc albine mai mare. Sănătate bună! Visuri plăcute. Dimineață voiu face toată isprava. „Și încă cu cât va fi mai devreme, cu atât va fi mai bine, Dtale conte.“ Cu acestea se despărțiră, în zua următoare a venit notariul, martorii, s’a compus actul de despărțire și a fost iscălit de amândoi, cu toate că pretins, pretenile, rudele și cele mai vănute persoane se împotriviră, îi fugară și încercară să îi împace. După asta urma divorțul. Astfel pe neașteptate se risipi o parochie, care trăise mult timp și era la părere fericită. Disputa glumeață despre soartea viitoare a celor trei copii, cari încă nu văzură lumina, taia firul, care îi legase pentru totdeuna. Și trebue să o spun, contele și contesa erau cei mai plăcuți oameni. Despre ei nu se poate zice nemica rău, decât că erau părtași de aceleași slăbiciuni, de cari pătimim cu toții. * • * * „Dta numesci comică povestea?“ Ilise Louisa mătușei sale, cu fața întunecată. „M’a sdrobit cu totul. Eu nu-mi pot închipui, ca căsătoria oamenilor de