Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)
1889-02-14 / nr. 17
Nr. 17. Sibiiu, Marți 14/26 Februariu 1889. Anul XXXVI. TELEGRAFUL ROMAN. * Apare Marița, Joia și Sâmbătă. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 8 fi. 50 cr., 3 luni 1 îi. 75 cr. Pentru monarhile pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru streinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Adminiatrațiunea tipografiei archidiepesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se Înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rondul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Sibiiu, 13 Februarie. Am stat pănă acum mai mult numai ca nisce privitori ai scenelor, ce se petrec în parlamentul Ungariei fără de a ne fi pronunțat față de decadință parlamentară, ce o observăm pe întrega linia. Datoria de publiciști nu ne permite a mai persistă în rolul de spectatori indiferenți, pentru că nu ne pote fi indiferentă nici noue ținuta politică a membrilor tuturor nuanțelor din parlament, și în special nu ne e tot una, dacă deputații săsesci se ivesc ca din senin ca apărători ai constituțiunei maghiare, pănă când bine seim, că ei pănă acum au fost aceia, cari nu au făcut nici un secret din atitudinea lor în ce privesce constituțiunea Ungariei, care le e după plac numai pănă la un punct, pănă la punctul în care legea electorală le asigură pregative în fundul regiu, ca se domineze asupra elementului preponderant, al românilor, de pe acel teritoriu. Noi am constatat și cu alte ocasiuni, că sașii ca esclusiviști, totdeuna au căutat să tragă folose numai pentru ei, pentru interesele lor specifice săsesci, și nici când nu le-au venit în minte să se cugete, că cercurile ce le represeată in parlament, sunt cercuri, în cari elementul român e considerabil. Dacă românii cu pasivitatea lor nu ar fi inlesnit sașilor în fundul regiu posițiunea, ar fi pute ar putea fi și un român în parlamentul Ungariei, care să-i dea de gol, să le cerăscă în cărți. Domnii Filtsch și Zay vorbesc ca și cum în țara Bârsei nu ar fi nici un român, ca și cum patria ar fi în pericol, dacă nu o ar mântui cilor, ca stâlpi puternici ai constituțiunei maghiare, fără se aibă acel tact bun, ce să refere de la un ales de pe un teritoriu, unde sunt, dacă nu mai mulți, desigur tot ațâța români, cari au stat cu mantie în sîn până ce s’a ridicat la trepta de mandatari ai națiunei săsesci, ceea ce la din contră numai cu greu ar putea fi acolo, unde sunt. Tot acesta ținută o observă și deputații ardelenesei maghiari, eșiți din urne, unde românii dau majoritatea covârșitore a alegătorilor. Parlamentarismul deci e în decadință, invectivele ce-și aruncă în față unul și alt deputat contra celuialalt, nu sunt decât nișce urmări triste ale corupțiunei, ce se fac la alegeri. Am cerut în nenumărate rânduri în presă ca să se modifice legea electorală, pentru ca aleșii să fie espresiunea majorității cetățenilor, nu s’a făcut, nu cercetăm de ce și pentru ce, aeji văd toți maghiarii cei cu minte și judecată, că parlamentarismul este în decadință, că aleșii nu represeată pe totalitatea alegătorilor și mai puțin pe totalitatea cetățenilor nepătați și cu orecare avere și de aceea se nu ne prindă mirarea, dacă omnipotența ministerială merge până acolo de se opune cu dorințele deputaților, căci în prea multe coșuri, și în special în Ardăl, deputații nu toți representă voința alegătorilor. La Iași le dă mâna să se bată cu pumnul în pept, că ei sunt stâlpii constituției unguresci pănă va sta legea electorală din 1874, tot asemenea pot să se mândrescă și deputații din comitatele unguresci cu majorități românesci, dar vocea lor nu trage în cumpănă, e lipsită de basa, care se numesce increderea generală, și dacă se atacă constituțiunea, acesta să se atribue curat numai legei electorale celei nedrepte din Ardel, care face ilusofică posibilitatea de a se esprima prin ea voința poporului, ci se esprimă numai voința unor omeni, ce nu sunt și nu pot fi opiniunea publică. Judece lumea cum va judecă, una stă, că nedreptatea nedreptate nasce, și că forța nu pate fi pusă peste legile eterne ale dreptului. Românii nefi forțați de impregiurări nu sunt acolo, unde ar trebui să fie, și nedreptatea se răsbună amar. Cu drept tricem deci, că constituțiunea maghiară nu e a fi apărată cu succes, pentru că parlamentul nu este espresiunea sinceră a cetățenilor și în ora a 11-a mai venim să le o mai spunem incă odată, să facă dreptate tuturor, dacă vor să nu se cere urgie pentru disposițiunile, de cari au făcut ei părtași pe români dela introducerea erei constituționale încoce. Revista politică. Tot mai mult începe a se face lumină în politica, ce o urmăresc partidele din casa deputaților din Budapesta. § 14 în special a dat prilegiu a se deslănțui multe vederi, căci în desbaterile asupra acestuia s’a putut vede atitudinea, ce se observă din partea partidelor. Pentru noi, cei din Ardel, lucrul mai important e atitudinea deputaților sași, cari s’au văzzut necesitați a apera constituționalismul, contra violării lui, despre care însă premieriul s’a esprimat, că nici cât nu e periclitat, și acesta a confirmat-o și organul săsesc local. Acesta ținută a deputaților sași a făcut o bună impresiune în partidele opoziționale și în special între membrii, cari spereză că vor forma noul cabinet ministerial. Vorbirile deputaților sași au fost primite cu vii și sgomotose „elien“-uri din partea oposițiunei, ci contele Apponyi, ca să pună vârf și să verse râvnă în deputații săsesci a aflat de cuviință, că la un banchet să golescá pănă în fund păharul de vin în sănătatea sasului Filtsch, ales deputat in cercul electoral al Cristianului. Declarațiunea, ce o a făcut domnul ministru Tisza în casa deputaților, că ori și ce împregiurări s’ar mește hotărît a rămâne la postul seu, cât timp să mai pete sprigini pe majoritatea dietei n’a produs tocmai bună impresiune în clubul Apponyi-Polonyi, cari caută cu orice preț a mătura și apoi a afuma cu rășină pe urma ministeriului Tisza. Tocmai de aceea insă e puțină speranță, că tumulturile și scandalele din parlament și de pe stradă vor încetă. La banchetul, care a întrunit pe intrega oposițiune a vorbit bătrânul Horváth, fost ministru de justiție în cabinetul lui Andrássy, ca și un ficior tinăr, insuflând coragiu tuturor celor ce voesc salvarea patriei și carea nu se face decât prin nimicirea cabinetului tisaist; ér contele Károlyi a strigat, că lozinca în Ungaria o compun numai trei vorbe: „onorea patriei“ , „jos cu Tisza“, „tráescu regele.“ Despre desvoltarea lucrurilor în Ungaria, foile berlineze se esprimă în un mod forte nefavorabil. Ele văd în acesta politică o daună pentru alianța triplă. Mare sensațiune a făcut mai ales proiectul lui Pázmándy de a se forma o ligă ca cea franceză â la Déroulede, în care berlinezii nu văd numai o manevră oposițională, ci o dovadă a simpatiilor pentru francezi. „i.i.L. zyng.“ , de părere, că tumulturile din Roma au o mare asemănare familiară cu cele din Pesta. Acolo vor să resturne pe Crispi, ca pe cel mai adict spriginitoriu al alianței triple, éi aici pe Tisza, care le a desvoltat multă activitate la încheerea acestei alianțe. Și în Roma ca și în Pesta și-a dat mâna spre acest scop radicalii democrați, șoviniștii, feudalii și clericalii. Totă acțiunea lor tradeză instiințele tulburătorilor păcei europene, voind să inaugureze în anul secular al revoluțiunei franceze evenimentele de acum o sută de ani. Ceea ce nu ia succes presidentului carierei francese, Méline, a face cu săptămânile, i-a succes senatorului Tirard. Acesta peste napte și ca din senin a format o combinațiune ministerială, care a și primit aprobarea președintelui Carnot și astfel cu Francia a mai trecut prin o crrsă ministerială. Actualul ministeriu crede a satisface așteptărilor tuturor partidelor republicane. Camera României a votat cu 101 contra 41 voturi darea în judecată a ministeriului Ioan Brătianu FOIȚA. Documente pentru limbă și istorie. Răspunsul metropolitului Șuluțiu cătră Emanuil Gozsdu la scrisoarea publicată mai sus in causa românilor din Ardeal. (încheere.) Fii încredințat Illustrissime Doamne! și poți încredința cu siguritate ambe casele parlamentare a Ungariei și pe cei mai bravi și liberali bărbați ai Ungariei, cum că națiunea noastră română din Transilvania, nu sunt nepretinți unirei Transilvaniei cu Ungaria; ei cugetă la o adevărată înfrățire și împăciuire cu națiunea maghiară; și pe fundamentul acestei, doresc a confăptui și conlucra întocma cu națiunea maghiară la o patrie comună independentă, tare și inflorită, și cred că spre dobândirea unui scop așa sânt și mare, Ungaria, nu cea mai puțină putere, nici cel mai mic moment ar dobândi, dacă și-ar alipi și și-ar asocia sieși și pe națiunea română Transilvană, prin care națiunei maghiare pentru tot viitoriul, numai tărie și folos, și nici un scăământ nu i s’ar cășuna. Ci nobila națiune maghiară trebue înainte să scie, că aceasta adevărată înfrățire a acestor naționalități, și acest mare folos, care din aceeași nu singur numai pentru națiunea română, ba mai mult pentru națiunea maghiară ar resulta, numai așa se pot dobândi, dacă dreptele postulate a națiunei noastre se vor respecta și prin legi positive în diete incende înainte se vor asigura. De aceea te rog pe ilustritatea Ta să manifestezi dietei Ungariei, că pănă atunci, pănă când acestea postulate drepte a națiunei române din Transilvania, și prin dieta țărei Ungariei, și prin cea dintâiu ținândă în Transilvania dietă nu se vor asigura, să nu argăluească și să nu precipiteze, sau cu sila — înainte de escontentarea postulatelor române — fără voia și consensul acestora să esecuteze unirea Transilvaniei cu Ungaria, ca înțelepțes ce ne putem cu toții teme, ca aceea silnică unire, nu va aduce nici pentru națiunea maghiară, nici pentru cea română, ba nici pentru ambele acestea patru Ungaria și Transilvania, mai bune și mai dulci frupte, decât făcuta silnică unire a Transilvaniei și a partiumului cu Ungaria la anul 1848. Nu socotească parlamentul Ungariei, cum că legile dietei Ungariei și a Transilvaniei din 1848 ar fi făcut destul, și ar fi împlinit dreptele postulate a națiunei române. Nu Illustrissime Doamne! n’au făcut destul, n’au odihnit pe români, și căușele pentru cari acelea legi din 1848 neodihnesc și nemulțămesc tare pe națiunea română, și pentru cari acelea nu se pot primi de fundament al libertății și esistenții sale naționale prin o necondiționată primire a unirei Transilvaniei cu Ungaria; cu toate condițiunile, cu cari ar putea națiunea română primi dorita unire a Transilvaniei cu Ungaria, eu pe larg le-am desfășiurat în cuvântarea mea ținută în conferințele regnicolare din Alba-Iulia la 11 Februariu a. c., care Illustritatea Ta per extensum se vei afla în aceeași a mea cuvântare, mai vârtos dela pagina 18 pănă în capăt, dela care națiunea noastră nici cu un preț nu se va abate. Să nu înșele dar pe parlamentul Ungariei representațiunile unor comitate din Transilvania (carii încă nici bine organisându-se, în contra protestațiunilor mai numeroșilor români au început astăzi și a argălui chemarea lor la dieta Ungariei, și efeptuirea unirei Transilvaniei cu Ungaria) Să nu creadă, că acestea s’ar face cu învoirea națiunei române, nu domnul meu, acestea ’s fapte silnice a egoismului maghiarilor noștri din Transilvania, cu cari pe cât de tare înșală și pe parlamentul Ungariei, pe atâta mai tare e sacerbeasă și pe națiunea noastră, și îi dă fundament și caută nouă de a nutri în inima sa neîncredere în toate cuvintele și apromisiunile celea frumoase ale maghiarilor noștri.