Telegraful Roman, 1890 (Anul 38, nr. 6-110)

1890-10-09 / nr. 106

Nr. 106 ABONAMENTUL: Pentru Sibliu pe an 7 3., 6 luni 3­­. 50 cr., 3 luni 1 fl. 76 cr Pentru monarh­ie pe an 8 11., 6 luni 4 3., 3 luni 2 3. Pentru streinitate pe an 12 11., 6 luni 6 3., 3 luni 3 3. Sibiiu, Marți 9/21 Octobre 1890 TELEGRAFUL Apare Marita, Joia și Sâmbăta Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafulu Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază Anul XXX FIU. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 16 cr. réndul cu litere garmond — ți timbru de 80 or pentru fie­care publicare. Sibiiu. 8 Octobre. Greutățile, cu cari a luptat, biserica nostră or­­todocsă din Ungaria, sub ierarchia sârbescu aprópe doi secuii, nu i-a fost priinciuse desvoltarei ei și cu deosebire spiritul național românesc ajunsese în to­tală decadență sub episcopii sârbesci. Veniră­m Jile mai bune, și credeam că despârțirea ierarh­ică nu ne va aduce amărăciune în viitoriu. Dar altmintrea era scris în cartea vieții Biserica nostră trebue să susțină și acji o luptă crâncenă, o luptă pe viață și pe morte. In comunele micste cu șerbii căușele drepte ale românilor nu pot face pași înainte spre resol­­varea lor, deși înalta cursa prin sentința din 21 Sep­­tembre 1888 Nr. 5702 a enunciat un principiu după care ar ave­a se regula celela­lte conse­pendente. Sârbii țin morțiș la bisericile, cari le­ au în stă­pânire, țin la scule și la averile lor, continuă opera lor de desnaționalizare și se pun pe terenul nega­­țiunei: „Nu sciu, nu am ved­ut.“ Bunăvoința organelor nóstre, energica pășire a membrilor delegațiunei congresuale, alergările lor în drepta și în stângă se lovesc de inderetnicia sâr­bilor, cari de bună voie nu dau pentru credincioșii bisericei nóstre nimica din ce­le compete cu drept. Nu le a fost din deajuns fondurile ce au înființat și grămădit în Carlovitz și din sudarea nostră, nu le au fost de ajuns, că mănăstirile au trecut cu tot avutul în posesiunea lor, nici acum după 26 ani dela despărțirea faptică a metropo­lei române de nou reiiXi^^^nu l^putem scote la care^n­­~cerbii. ;și ca și când nu ar fi de ajung necasurile nó­stre cu sârbii mai vin și coreligionarii greci de ne -aâ^reutați și amărăciune, în Budapesta ș­i Brașov,­acoloc unde de o sută de de ani aveam paroc^român așezat canonicesce vin acești venetici și ne dispută dreptul de a ave pa­­roh­, și părintescul guvern al țârei unguresci se pune pe partea uzurpatorilor, îi spriginesce și ne adauge la cupa suferințelor, ne umple de amărăciune inimile. Și amărăciunea nostră se potențăză și cresce, când vedem, că unul din cei mai neobosiți mem­brii ai paroh­iei din Budapesta, un bărbat de mare preț al nostru, 4il0l0 trecute a trebuit să se petrecă până la gara din Budapesta fără ceremonialul pres­cris, din lipsa de preot român. In fața acestor suferințe, ce ni se pregătesc noue românilor ortodocși toți de tote părțile ni se im­pune de datorință, ca să rumpem cu spiritul păcii și cu al blândețelor. Paciența nostră este prea mult pusă la probă și guvern ca și correligionari de altă limbă ne vor ierta dacă -i vom apostrofa cum trebue și cum merită. Nu e nici umană, nici creștinescá comportarea lor față de biserica nostră, care cu fii ei împreună a dat cele mai nedisputabile dovezi despre alipirea ei cătră tron, patrie și legile esistente. Umilirea unui popor și a unei biserici întregi trebue să aibă odată margini. Asupritorii cred, că încă nu au făcut de ajuns pentru umilirea nostră, cred, că nu ne au inapoiat destul­­a mersul nostru cultural și continuă a ne ved­a in tote formele. Și vecsațiune vom numi noi, va numi totă lu­mea, care are o scânteiă de simț de dreptate com­­portarea ce o comit grecii din Budapesta față de românii de acolo, spriginiți de guvern. Fost-au guverne revoluționare, venit-a Bach și cu sistema lui cea draconică, dar se lipsască pe ro­mânii din Budapesta de biserică, și de paroh­, aceea nu a cutezat nici el se o facă. A venit la rând un guvern constituțional, a ve­nit un timp al egalei îndreptățiri și noi românii în timpul de egală îndreptățire am fost scoși afară din biserica din Budapesta și Brașov, în timpul egalei îndreptățiri tinerimea din Budapesta nu pate aiu­i nici în a doua Duminecă liturgia în limba ei și un fruntaș al țărei, un bărbat valoros, cum a fost dl Michail Mocsonyi, un stâlp al tronului, trebue petrecut din casă pănă la gară fără ceremonialul religios. Se pare ca sub atari împregiurări noi românii se nu venim la credință că se lucră după un plan antiffiiț la nimicirea nostră. Se­ pute­ C fi.. după atari pâțânii se avem noi totă fiducia, totă încrederea, că noue nu ni se face și nu ni se póte face nedreptate tocmai­­ că 06.suntem ro­mâni, și biserica nostră este biserică românes­că.""­Se pare ca să nu se deștepte în noi un feliu de temere, că suntem rea­văz­uți și că se dă mult credemânt șoviniștilor dela gazetele unguresci, care ne identifică legea cu legea muscălescă, numai ca se faurască arme contra nostră, cari se i îndreptă­țască pe toți veneticii și pe toți păcătoșii de a ne lua la gonă, de a ne asupri și suspiționa și cele mai nevinovate lucrări. Și tocmai că avem bănueli, că guvernul sprigi­nesc e atari porniri, am ruga pre guvernanții noș­tri, ca sĕ se lase de atare joc periculos căci aici se tracteza de onorea a lor 2 milione de sudiți cre­dincioși ai bisericei ortodocse din Ungaria și Ardei, ca se nu continue pe calea apucată, căci este spre paguba statului și a țetei pășirea acesta brutală și perfura, cu un aer cam serios însă plin de bună­tate, curiositatea este un defect forte unit! Fetele plecară, și superiora ținând pe Vilma de mână înainta prin grădină, uitându­se în drepta și stânga, ca și cum ar fi căutat pe cineva. „N’ai ved­ut pe dra d’Anisy? întreba ea pe o novice, care trecea pe lângă ele cu ochii plecați. Aici este, mamă, răspunse novicea, arătând în apropiere, printre cele mari, o tânără fată, care se plimba pe sub arbori cu o călugăriță bătrână și bol­navă. Superiora chemă cu un semn pe dra d’Anisy, care veni îndată! Dragă Angelica, !­u­te ea> ’ți 10 credințez pe acesta încântătore copilă, dra Vilma Malborg, fiica prințului Malborg și a nenorocitei Ge­noveva d’Eternay, despre care m’ai au­zit vorbind de atâtea ori. N’a fost nici­odată despărțită de ta­tă seu și e forte mâhnită. Te rog se o consolezi, se­­ găsesci prietine și se o faci să iubescá mănă­stirea. — O mamă, cât ’ți mulțămesc 1­­ h80 dra d’A­nisy, luând pe Vilma de mână și sărutând-o de câ­teva ori. Vino, dragă, vino, vom fi fericite împreună. Vilma urma cu blândețe pe noua ei protectare, pe care o privia cu surprindere, și nu i­4180 “ici I un cuvânt, ghiața însă se topi curând sub puterea neomenescă și ori­căt de slabi ne țin dușmanii no­ștri, tot nu suntem atât de slabi, ca se d­icetn „ti­călos Măria Ta“ la tote asupririle ce ni se pregă­tesc cu cale și fără cale, cu timp și fără timp. Revista politică. In zilele din urmă ale lunei curente s’au des­chis dietele provinciale ale Cislaitaniei. Situațiunea de la începutul acestui period ar trebui să o numim favorabilă actualului guvern, judecând după resultatul alegerilor, ce s’au făcut în vara acesta Și în adevăr, afară de Boemia, în tote celelalte provincii lucrurile se desvoltă pe ca­lea normală. Cuvintele, cu care căpitanul țetei Bucovina, dl Ales. Vasilco, a deschis dieta provincială, promit un resultat mai fructifer al muncei ca pănă acum și promit totdeodată și o îmbunătățire a acestei țări. Numai presa germană a liberărilor nu e mul­­țumită cu resultatul alegerilor, deore­ce partidul său a suferit un mare desastru. De aceea ea nici nu se mulțămesce numai cu suspicionări, ci ațâță pe ruteni contra românilor cu tote că românii le-a făcut și lor loc pentru trei deputați în dietă. în Turcia se petrec­ lucruri, cari bagă în grijă cercurile diplomatice. Se scie, că țareviciul avea să cerceteze Cons­­tantinopolul și ambasadorul turcesc de la Petersburg voind să scie timpul sosirei, a primit din partea țarului un răspuns, care a umplut de nedumerire pe cei din Constantinopol și prin care li s’a dat se înțelegă, că curtea din Petropolea nu e aplicată a lăsa pe țareviciul ca să fie ospete sultanului. Cestiunea acesta se aduce în legătură cu­ situ­ațiunea bisericei din imperiul turcesc.­­ De când sultanul a denumit pe cei trei episcopi bulgari, Încordările între patriarh­ul grecesc?! și tron au devenit tot"Inăi încordate. Sultanul nefi­ind apli­cat a-și retrage ratificare și a face patriachulin concesiune, patriarh­ul a ordonat, că'«HAH»»' biseri­cile din imperiu să se închidă. Prin acesta s’a creat o stare cu totul anormală, carea pute da ansă la conflicte interne și pute ave și urmări regretabile, dacă să va lua ln conside­rare, că mâna Rusiei direge aici lucrurile. O telegramă ne-a adus vestea, că negocierele începute între Englitera și Italia pentru limitarea sferelor de acțiune în Africa, au fost întreruptă, înțelegerile în aceasta privință, par a fi pentr­iu Englitera, mai grele cu țerile latine, decât au fost cu Germania. Mai multe ț­iare afirmă că întrerupere­­a afecțiunei d-rei de Anisy și sora Wilma o iubi atâ­t de mult cât putea inima ei cea simțitore.­­ Angelica d’Anisy avea atunci 17 ani; era l­a sfârșitul vieței ei școlare și trebuia să asă din in­­­stitut la finea anului, se mârgă să trăască lângă mama ei, care de la mortea marchizului d’Anisy, so­țul ei, locuiau la țară aprope de Poitiers. Angelica d’Anisy era o personă forte frumosă, brudetă, ele­­­gantă și subțire. Cu o privire bună și blândă, părul negru, o grație aristocratică, ce crescea cu anii și care sub­juga vidată. La o inteligință alesă Angelica adăuga un suflet drept și credincios, că care arăta ea va fi o femee superioră, care ’și va îndeplini tóte datoriile. Pate, că ea nu avea acea strălucire ce orbesce din­­tr’odată sufletele slabe, dar poseda acel farmec pă­­trunzetor, care acopere încetul cu încetul, pănă când 'i stăpâneșce glorios, pe omeni asupra cărora se in­­dreptară. Unei inimi lacome de o fericire liniștită și trainică, ar fi inspirat încredere, căci era de ajuns să o vadă cineva, pentru a găsi in ea un suflet, ce nu se dă decât odată, și ori­care ar fi calea urmată de sortea ei, remâne vecinie credinciosă celui din­­tâiu sentiment. Așa­dar Vilma n’a putut fi încre­dințată în mâni mai bune, și numai­decât simți buna. Îngrijire și influența binefăcătore a Angelicei. FOITA. 1 Vilma Malborg. Studiu din viața reală de Octave Feuillet. (Urmare.) Numai temerea, că va fi despărțită mult timp de vărul ei d’Argennes o făcuse așa tăcută, acum însă, când scra, că va putea de o vadă, era veselă, li­niștită, fericită. Când tatăl ei se depărta, după ce i făgădui că va reveni a doua zi și că va aduce și pe Ber­­­­nard cu el, ea ’1 săruta promițându-i, că va fi atât de cuminte încât să se mire lumea totă. Apoi râ­mase singură cu superiora. Acesta luându-o de mână trecu în odaia ei de lucru intr’o grădină fără mar­gini imbalsamatâ de mirosul florilor și plină de um­bră, și unde erau preste 200 copile de diferite etăți strigând, jucându se umplură aerul de vocea lor fericită. Aci supraveghiau două surori. Când in­trară, tóte copilele veniră înainte să o vadă mai bine, formând un fel de gard împregiurul ei. In­torceți-ve la jocul dvostră domnișorelor, ce se sus (Va urma.) /

Next