Telegraful Roman, 1890 (Anul 38, nr. 6-110)
1890-10-09 / nr. 106
Nr. 106 ABONAMENTUL: Pentru Sibliu pe an 7 3., 6 luni 3. 50 cr., 3 luni 1 fl. 76 cr Pentru monarhie pe an 8 11., 6 luni 4 3., 3 luni 2 3. Pentru streinitate pe an 12 11., 6 luni 6 3., 3 luni 3 3. Sibiiu, Marți 9/21 Octobre 1890 TELEGRAFUL Apare Marita, Joia și Sâmbăta Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafulu Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază Anul XXX FIU. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 16 cr. réndul cu litere garmond — ți timbru de 80 or pentru fiecare publicare. Sibiiu. 8 Octobre. Greutățile, cu cari a luptat, biserica nostră ortodocsă din Ungaria, sub ierarchia sârbescu aprópe doi secuii, nu i-a fost priinciuse desvoltarei ei și cu deosebire spiritul național românesc ajunsese în totală decadență sub episcopii sârbesci. Venirăm Jile mai bune, și credeam că despârțirea ierarhică nu ne va aduce amărăciune în viitoriu. Dar altmintrea era scris în cartea vieții Biserica nostră trebue să susțină și acji o luptă crâncenă, o luptă pe viață și pe morte. In comunele micste cu șerbii căușele drepte ale românilor nu pot face pași înainte spre resolvarea lor, deși înalta cursa prin sentința din 21 Septembre 1888 Nr. 5702 a enunciat un principiu după care ar avea se regula celelalte consependente. Sârbii țin morțiș la bisericile, cari le au în stăpânire, țin la scule și la averile lor, continuă opera lor de desnaționalizare și se pun pe terenul negațiunei: „Nu sciu, nu am vedut.“ Bunăvoința organelor nóstre, energica pășire a membrilor delegațiunei congresuale, alergările lor în drepta și în stângă se lovesc de inderetnicia sârbilor, cari de bună voie nu dau pentru credincioșii bisericei nóstre nimica din cele compete cu drept. Nu le a fost din deajuns fondurile ce au înființat și grămădit în Carlovitz și din sudarea nostră, nu le au fost de ajuns, că mănăstirile au trecut cu tot avutul în posesiunea lor, nici acum după 26 ani dela despărțirea faptică a metropolei române de nou reiiXi^^^nu l^putem scote la care^n~cerbii. ;și ca și când nu ar fi de ajung necasurile nóstre cu sârbii mai vin și coreligionarii greci de ne -aâ^reutați și amărăciune, în Budapesta și Brașov,acoloc unde de o sută de de ani aveam paroc^român așezat canonicesce vin acești venetici și ne dispută dreptul de a ave paroh, și părintescul guvern al țârei unguresci se pune pe partea uzurpatorilor, îi spriginesce și ne adauge la cupa suferințelor, ne umple de amărăciune inimile. Și amărăciunea nostră se potențăză și cresce, când vedem, că unul din cei mai neobosiți membrii ai parohiei din Budapesta, un bărbat de mare preț al nostru, 4il0l0 trecute a trebuit să se petrecă până la gara din Budapesta fără ceremonialul prescris, din lipsa de preot român. In fața acestor suferințe, ce ni se pregătesc noue românilor ortodocși toți de tote părțile ni se impune de datorință, ca să rumpem cu spiritul păcii și cu al blândețelor. Paciența nostră este prea mult pusă la probă și guvern ca și correligionari de altă limbă ne vor ierta dacă -i vom apostrofa cum trebue și cum merită. Nu e nici umană, nici creștinescá comportarea lor față de biserica nostră, care cu fii ei împreună a dat cele mai nedisputabile dovezi despre alipirea ei cătră tron, patrie și legile esistente. Umilirea unui popor și a unei biserici întregi trebue să aibă odată margini. Asupritorii cred, că încă nu au făcut de ajuns pentru umilirea nostră, cred, că nu ne au inapoiat destula mersul nostru cultural și continuă a ne veda in tote formele. Și vecsațiune vom numi noi, va numi totă lumea, care are o scânteiă de simț de dreptate comportarea ce o comit grecii din Budapesta față de românii de acolo, spriginiți de guvern. Fost-au guverne revoluționare, venit-a Bach și cu sistema lui cea draconică, dar se lipsască pe românii din Budapesta de biserică, și de paroh, aceea nu a cutezat nici el se o facă. A venit la rând un guvern constituțional, a venit un timp al egalei îndreptățiri și noi românii în timpul de egală îndreptățire am fost scoși afară din biserica din Budapesta și Brașov, în timpul egalei îndreptățiri tinerimea din Budapesta nu pate aiui nici în a doua Duminecă liturgia în limba ei și un fruntaș al țărei, un bărbat valoros, cum a fost dl Michail Mocsonyi, un stâlp al tronului, trebue petrecut din casă pănă la gară fără ceremonialul religios. Se pare ca sub atari împregiurări noi românii se nu venim la credință că se lucră după un plan antiffiiț la nimicirea nostră. Se pute C fi.. după atari pâțânii se avem noi totă fiducia, totă încrederea, că noue nu ni se face și nu ni se póte face nedreptate tocmai că 06.suntem români, și biserica nostră este biserică românescă.""Se pare ca să nu se deștepte în noi un feliu de temere, că suntem reavăzuți și că se dă mult credemânt șoviniștilor dela gazetele unguresci, care ne identifică legea cu legea muscălescă, numai ca se faurască arme contra nostră, cari se i îndreptățască pe toți veneticii și pe toți păcătoșii de a ne lua la gonă, de a ne asupri și suspiționa și cele mai nevinovate lucrări. Și tocmai că avem bănueli, că guvernul spriginesc e atari porniri, am ruga pre guvernanții noștri, ca sĕ se lase de atare joc periculos căci aici se tracteza de onorea a lor 2 milione de sudiți credincioși ai bisericei ortodocse din Ungaria și Ardei, ca se nu continue pe calea apucată, căci este spre paguba statului și a țetei pășirea acesta brutală și perfura, cu un aer cam serios însă plin de bunătate, curiositatea este un defect forte unit! Fetele plecară, și superiora ținând pe Vilma de mână înainta prin grădină, uitânduse în drepta și stânga, ca și cum ar fi căutat pe cineva. „N’ai vedut pe dra d’Anisy? întreba ea pe o novice, care trecea pe lângă ele cu ochii plecați. Aici este, mamă, răspunse novicea, arătând în apropiere, printre cele mari, o tânără fată, care se plimba pe sub arbori cu o călugăriță bătrână și bolnavă. Superiora chemă cu un semn pe dra d’Anisy, care veni îndată! Dragă Angelica, !ute ea> ’ți 10 credințez pe acesta încântătore copilă, dra Vilma Malborg, fiica prințului Malborg și a nenorocitei Genoveva d’Eternay, despre care m’ai auzit vorbind de atâtea ori. N’a fost niciodată despărțită de tată seu și e forte mâhnită. Te rog se o consolezi, se găsesci prietine și se o faci să iubescá mănăstirea. — O mamă, cât ’ți mulțămesc 1 h80 dra d’Anisy, luând pe Vilma de mână și sărutând-o de câteva ori. Vino, dragă, vino, vom fi fericite împreună. Vilma urma cu blândețe pe noua ei protectare, pe care o privia cu surprindere, și nu i4180 “ici I un cuvânt, ghiața însă se topi curând sub puterea neomenescă și oricăt de slabi ne țin dușmanii noștri, tot nu suntem atât de slabi, ca se dicetn „ticălos Măria Ta“ la tote asupririle ce ni se pregătesc cu cale și fără cale, cu timp și fără timp. Revista politică. In zilele din urmă ale lunei curente s’au deschis dietele provinciale ale Cislaitaniei. Situațiunea de la începutul acestui period ar trebui să o numim favorabilă actualului guvern, judecând după resultatul alegerilor, ce s’au făcut în vara acesta Și în adevăr, afară de Boemia, în tote celelalte provincii lucrurile se desvoltă pe calea normală. Cuvintele, cu care căpitanul țetei Bucovina, dl Ales. Vasilco, a deschis dieta provincială, promit un resultat mai fructifer al muncei ca pănă acum și promit totdeodată și o îmbunătățire a acestei țări. Numai presa germană a liberărilor nu e mulțumită cu resultatul alegerilor, deorece partidul său a suferit un mare desastru. De aceea ea nici nu se mulțămesce numai cu suspicionări, ci ațâță pe ruteni contra românilor cu tote că românii le-a făcut și lor loc pentru trei deputați în dietă. în Turcia se petrec lucruri, cari bagă în grijă cercurile diplomatice. Se scie, că țareviciul avea să cerceteze Constantinopolul și ambasadorul turcesc de la Petersburg voind să scie timpul sosirei, a primit din partea țarului un răspuns, care a umplut de nedumerire pe cei din Constantinopol și prin care li s’a dat se înțelegă, că curtea din Petropolea nu e aplicată a lăsa pe țareviciul ca să fie ospete sultanului. Cestiunea acesta se aduce în legătură cu situațiunea bisericei din imperiul turcesc. De când sultanul a denumit pe cei trei episcopi bulgari, Încordările între patriarhul grecesc?! și tron au devenit tot"Inăi încordate. Sultanul nefiind aplicat a-și retrage ratificare și a face patriachulin concesiune, patriarhul a ordonat, că'«HAH»»' bisericile din imperiu să se închidă. Prin acesta s’a creat o stare cu totul anormală, carea pute da ansă la conflicte interne și pute ave și urmări regretabile, dacă să va lua ln considerare, că mâna Rusiei direge aici lucrurile. O telegramă ne-a adus vestea, că negocierele începute între Englitera și Italia pentru limitarea sferelor de acțiune în Africa, au fost întreruptă, înțelegerile în aceasta privință, par a fi pentriu Englitera, mai grele cu țerile latine, decât au fost cu Germania. Mai multe țiare afirmă că întreruperea afecțiunei d-rei de Anisy și sora Wilma o iubi atât de mult cât putea inima ei cea simțitore. Angelica d’Anisy avea atunci 17 ani; era la sfârșitul vieței ei școlare și trebuia să asă din institut la finea anului, se mârgă să trăască lângă mama ei, care de la mortea marchizului d’Anisy, soțul ei, locuiau la țară aprope de Poitiers. Angelica d’Anisy era o personă forte frumosă, brudetă, elegantă și subțire. Cu o privire bună și blândă, părul negru, o grație aristocratică, ce crescea cu anii și care subjuga vidată. La o inteligință alesă Angelica adăuga un suflet drept și credincios, că care arăta ea va fi o femee superioră, care ’și va îndeplini tóte datoriile. Pate, că ea nu avea acea strălucire ce orbesce dintr’odată sufletele slabe, dar poseda acel farmec pătrunzetor, care acopere încetul cu încetul, pănă când 'i stăpâneșce glorios, pe omeni asupra cărora se indreptară. Unei inimi lacome de o fericire liniștită și trainică, ar fi inspirat încredere, căci era de ajuns să o vadă cineva, pentru a găsi in ea un suflet, ce nu se dă decât odată, și oricare ar fi calea urmată de sortea ei, remâne vecinie credinciosă celui dintâiu sentiment. Așadar Vilma n’a putut fi încredințată în mâni mai bune, și numaidecât simți buna. Îngrijire și influența binefăcătore a Angelicei. FOITA. 1 Vilma Malborg. Studiu din viața reală de Octave Feuillet. (Urmare.) Numai temerea, că va fi despărțită mult timp de vărul ei d’Argennes o făcuse așa tăcută, acum însă, când scra, că va putea de o vadă, era veselă, liniștită, fericită. Când tatăl ei se depărta, după ce i făgădui că va reveni a doua zi și că va aduce și pe Bernard cu el, ea ’1 săruta promițându-i, că va fi atât de cuminte încât să se mire lumea totă. Apoi râmase singură cu superiora. Acesta luându-o de mână trecu în odaia ei de lucru intr’o grădină fără margini imbalsamatâ de mirosul florilor și plină de umbră, și unde erau preste 200 copile de diferite etăți strigând, jucându se umplură aerul de vocea lor fericită. Aci supraveghiau două surori. Când intrară, tóte copilele veniră înainte să o vadă mai bine, formând un fel de gard împregiurul ei. Intorceți-ve la jocul dvostră domnișorelor, ce se sus (Va urma.) /