Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)
1891-02-14 / nr. 18
Nr. 18 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 îl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 75 cr Pentru monarcia pe an 8 fl., 6 luni 4 îl., 8 luni 2 fi Pentru streinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 8 luni 8 a. Sibiiu, Joi 14/26 Februariu 1891. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Adminiatrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegraful Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refasă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 80 or pentru fiecare publicare. Anul XXXIX. . TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia 91 Sâmbătă. Sil iiu, 13 Februariu. „Sic transit gloria muncii 11 ’și va fi clucând principele Bismarck, vechiul că aprope intregă presa germană a năvălit asupra densului, că guvernul a început poleme de tot iritată cu ziarele, despre cari se crede, că stau în legături sprituale cu Bismarck, atribuind acestuia tendințe antidinastice, că chiar despre împăratul se afirmă, cum că s’a esprimat publice în mod puțin măgulitoriu față cu intemeietoriul spiritual al unității Germaniei, și că se vorbesce cât in taină cât pe față, că fostului cancelaria de fer i se va da pașaport, ca celui din urmă făcătoriu de rele „Sic transit gloria mundi“ ’și va fi 4‘când bărbatul, care a introdus in judicature internațională dreptul pumnului, și mai mult decât prin unitatea Germaniei, mai mult decât prin ridicarea Prusiei la cel mai puternic stat în Europa s’a făcut el nemuritoriu în fesiul seu prin aplicarea macsimei: „Macht geht vor Recht— forța oprind dreptul. Cea mai mare durere în lume este desamăgirea, și de bună semn de durere va fi cuprinsă și inima cancelariului de odinioră de fer, verjindu-se scos din cercul ocupațiunilor sale de pănă acuma, în care cercul a fost geniul cel mai mare al seclului nostru. Și durerea lui se va potența venindu-se delăturat de nepotul bătrânului Wilhelm, care între altele s’a făcut nemuritoriu și prin cuvântul „niciodată“, scris pre cererea de dimisionare a cancelarului Bismarck, delăturat de acel Hohenzollern, pentru a cărui dinastie a lucrat cancelariul de fer cu atâta îndărătnicie. „Vanitas vanitatum“— deșertăciunea deșertăciunilor— vom zice noi în fața lucrurilor din Germania, și in fața desamăgirei și a umilirei, la care e e spus principele Bismarck. Și dacă vedem atacurile vehemente îndreptate asupra lui pentru cuvântul, ca el nu tace, ci dară inspiră pe cutare sau cutare organ de publicitate în materie de politică internă sau externă dură în direcțiunea opusă actualului curent inaugurat de jugele împărat; dacă în fața atacurilor cetim espectorațiunile bătrânului Bismarck, că el de la omeni nu mai aștaptă recunoscință, din contră în orice moment e preparat la aceea, ca se fie tras înaintea judecătoriei pentru crima cea mai penibilă in situațiunea dânsului: vătămarea intereselor statului; ne vine în minte vrând nevrând înțelepciunea poporului, nici un suiș fără coborâș. Filosofia acesta a poporului nicăiri nu s’a răsbunat mai amar ca și în cazul principelui Bismarck. Treizeci de ani a stat el in fruntea afacerilor Prusiei, și în acest interval a sdrobit marele imperiu al Austriei, a sdrobit cel mai puternic imperiu din Itr *pa de pe aceea vieme Francia, și-a întemeiat unitatea Germaniei în frunte cu regele Prusiei ca împărat. După sdrobirea acestor 2 state a căutat puncte de întâlnire cu ele pe alte terene, cari se pot face posibilă o împăcare, și o apropiere însă tot cu tendența vădită de a se pute susține Germania la nimbul de putere dominantă, de conducătoriu, și încă la 1879 ia succes a lega cu Austro Ungaria asemenea legături, cari în urmă s’au dovedit, că formază o alianță puternică nu a guverelor între sine sau doră a dinastiei Hohenzollern cu dinastia Habsburg, ci o alianță a poporelor între sine, o alianță a armatei, care se bazază pe indentitatea de interese a poporelor din ambele etate. Și pe când se țeseau ițele acestei alianțe, cu mare măestrie a sostit menagia pe puternicul colos de la nord, încât alianța cu Austro Ungaria nu a ne finisest pe cei din Petropole. De altă parte paralel cu țeserea alianței între Germania și Austria ideia de predilecțiune a lui Bismarck era posibilă menagrarea republicei franceze, și crearea de situațiune de o asemenea natură, care cu timpul se potă aduce în apropiere pe Germania cu Francia, aruncându-se vălul uitărei preste crâncenul resboiu de la 1870. Acastă apropiere a Franciei de Germania tocmai acuma este actuală, întrucât adecă mama actualului împărat al Germaniei tocmai acuma petrece în Paris spre a delătura pedecile, cari mai apar în calea artiștilor francezi de a participa la esposițiunea artistică, care se proiecteza pentru Germania în capitală imperiului in Berlin. "<* Nestatornicia lucrurilor lumesci mai pregnant o caracterisază umilirea, la care e osândit marele geniu Bismarck. In multele asupriri, cari ni le fac aeji compatrioții noștri unguri pentru cuvântul, că acii ei sunt la putere, ne mângăem cu constatarea nestatorniciei lucrurilor din lume, căci nici un suiș nu este fără coborâș. Revista politica dată pe anul 1890, darea directă și dacă vor fi rămas cu ceva restanță pe 1890 vor plăti acest rest pănă la 15 Aprile 1891. Alegătorii se fac atenția nu trece cu vederea datorința de a se induce în registrele electorale, conformându-se legei, ca nu cumva să fie lipsiți de dreptul de alegere, care nu e numai un drept ci și o datorință cetățenescă. Se mai fac atenți cetățenii, ca la conscriere, care se face din oficiu, să fie băgători de somn și se cerce dacă s’au indus între alegători. La cașul dacă nu s’au indus, sau dacă au indus în registru omeni, cărora nu le compete dreptul de alegere, numaidecât să facă recurs în scris la comisiunea centrală, orin contră hotărîrea acestei, la cursa regâscă. Zgomotile, cari circulă despre crisa latentată ministerial din România par a se confirma tot mai mult. „România“ aduce următorele amănunte: Tăcerea Ziarelor guvernamentale departe de a dovedi că crisa a încetat, ne îndreptățește se credem că crisa este mai acută ca oricând. Dl general Manu împreună cu junimiștii se găsesc într-o mare încurcătură. O nouă reformă ministerială, în sensul dorit de unul sau de altul dintre grupulețele aliate — fie chiar cu cedarea uneia dintre părți — nu este de loc menită se limpezescă situațiunea, și cu atât mai puțin să întăr £m,efi guvernul. / Și dl general Manu și dl Carp văd bine acesta și’și dau samă că puterea le fuge de sub piciore. Clădirea pe nisip făcută de junimisto-concentrați este în ajun d’a se prăvăli. Tóte combinațiunile făcute zilele acestea au cădut. Remaniările propuse de o parte și de alta n’au fost admise. Guvernul deci — așa cum se găsesc, nu stă de loc pe roze. Și situațiunea lui este cu atât mai rea, du cât veleități de independință au început a se manifesta din partea majorităței unuia din corpurile legiuitore. Dl generez! Manu s’ar fi gândit acum de a recurge disolvarea secatului. Se pót fi ca președintele consiliului de miniștri se crudă, că asemenea manoperă ar putea se isbutescă și că s’ar mai crampona câtva timp la putere, întrebarea este însă dacă manopera va avea efectul dorit, și dacă i se pute acorda disolvarea unui corp legiuitor, când se scie că dlgenerul Manu a l obținut puterea numai pe asigurarea (ce a dat regelui) că vasei se guverneze cu actualele camere la Germania de câtva timp e ferbere mare. Fostul, cancelar al imperiului, prințul de Bismarck, a început se iasă din tăcerea, ce a păstrat până acum, și se ia o atitudine forte ostilă politicei împăratului Wilhelm II. Din articolele ce publică prin organul său „Hamburger Nachrichten“ sese un spirit de el-58. Negustoresce (uzurăresce) cu timpul, cu cugetele și cu puterile tale. 59. Indestuleșce-te cu că ai, și o folosea cea cu sapiență; nouă trebuințe cer nouă îngrijiri și ajutore. 60. Cine mi-a pus îndurare în inima mea, acela FOITA. Cuvinte sufletesci, după I. C. Lavater de lan al nostru. (Inchcere). 39. Faptele din inimă și iubire dovedesc demnitatea omului. 40. Lacrămile tale cele mai ascunse, câștigă bucuriile cele mai plăcute. 41. La marginea speranței, nu despera! Dumnezeu e aprope. 43. Ce poți, și ce nu poți, ce se faci, și ce să nu faci, cunosce, dacă cunosci acesta, atunci te binecuvântă ințelepciunea cerască. 43. Până nu ai învins, nu spune nimic despre lupta ta ascunsă. 44. Purtăți povara cu paciență firmă și cu speranță. 45. Acela a învățat mult, care a învățat a păzi poruncile lui Dumnezeu. In anul viitoriu se vor face alegerile dietale în Ungaria pentru un period de 5 ani. încă de pe acum se fac pregătiri pentru agitațiunile electorale. Cel dintâiu, care a pășit, e președintele partidei independente care a adresat un apel cătră alegatori prin care îi face atenți asupra viitorelor alegeri de deputați dietali. Alegerile generale de deputați dietali se vor face din nou pe un period de 5 ani în anul 1892. La alegerile acestea numai acei cetățeni vor ava dreptul de alegere, cari vor fi incluși in anul acesta 1891 în registrele electorale. In registrele aceste vise, in înțelesul articulului de lege XXXIII din 1874 și artic. VI din 1875, vor fi admiși numai aceia, cari pe lângă referințele numitei legi, vor fi solvit pe tot anul premergătoriu, așa 46. Cine gustă cu mulțămire, ce e bun, învață a suferi și ce e rău! 47. Ce nu poți ave nici odată, și ce nu trebue sear’, nu’ți face de trebuință! 48. Fiecare fi este un învățător, care te invață aceea, ce altă zi nu te pote învăța. 49. In totă Zi ua învață dela cei ce trăesc, a trăi, dela cei ce mor, a muri. 50. Fii mai tare în totă dimineța, mai modest in totă sura. 51. Ți răpesc mortea amicii, cugetă, Dumneezeu ții dă erăși. 52. De zece ori te întrabă, unde țintesce nnsuința ta. 53. Cine alergă spre țintă, tace, merge departe și nu cobește de ren. 54. Cine vrea ce e mai bun, trebuie adeseori să guste ce e mai rea. 55. Mii de cărări sunt lui Dumnezeu deschise spre a te binecuvânta. 56. Mulțămesce pentru fiecare dar, atunci fiecare ’ți va fi spre binecuvântare! 57. Nu atârna numai de un fir, dacă se rumpe, unde pici? se va îndura și spre mine! J 62. Lacrămile tale cele mai ascunse sunt cunoscute lui Dumneziu, și îi sunt plăcute. 63. Ce ai să faci, fă fără amânare, serioașî cu bucurie, nici odată cu văerări, cu frică nu, ci cu speranță. s...* 64. curie a da, învață cu mulțămită a primi, și cu bun . 65. Ce e mai frumos ca frumos, generositatea în haina smereniei. 66. Spereză dela buni lucruri bune, și dela Cel mai bun lucrurile cele mai bune. 67. Norii ce e drept acoper sarele, dar niciodată nu-1 pot nimici. 68. Unde afli pământ, acolo împrăștie ceva bun pe el. 69. Vai cum trece timpul ! cine me învață înțelepciunea dumnedească, a da fiecărui moment, ce cere? dar acela, care me învață a prețui valorea I /