Telegraful Roman, 1892 (Anul 40, nr. 1-138)
1892-05-23 / nr. 54
Mr. 54. ABONAMI UNTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fl, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Sâmbătă, 23 Maiu. (4 Iuniu) 1892. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Mariia, Mași Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei arohidie cesane Sibiiu, strada Măcelarilor 37 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Poplicei Nr. 37. Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Anii XL din causa sf. sărbători „Pogorîrea Sântului Much“ Jirul proclim va apără Sâmbătă In 30 Maiu v. Nr. 3677 Preș. Cerculariu cătră tote oficiile protopresbiterale din archidiecesa Transilvaniei gr. or. română. S’au făcut și succesiv se mai fac multe și mari pregătiri, pentru ca în anul acesta <^iua de 8 Iuniu nou (27 Maiu vechiu) să se serbeze ca aniversara a 25-ea a încoronării Maiestății Sale prea grațiosului nostru monarh Francisc Iosif I, mai ales în capitala țerii, dar și pretutindeni în tote ținuturile patriei nóstre, cu o solenitate rară și cu o insuflețire viuă, carea să exprime învederat însemnătatea jilei, și în special devotamentul tuturor cetățenilor buni ai patriei cătră augustul rege al lor constituțional. Cu tote că poporul nostru român din țările de sub corona Ungariei încă nu a ajuns să aibă partea cuvenită din tote beneficiile unei vieți adevărat constituționale , 4>n ia indicată mai sus este totuși și pentru el va fi bine alesá, pentru ca să-și puta manifestă din nou, alăturea cu celelalte popore din patrie, simțimentele sale loiale cătră prea grațiosul nostru monarh, căruia după Dumnezeu avem a-i mulțămi tot ce nu a mai rămas bun și mângăitoriu, precum și cătră patria comună, căreia voim să-i fim pentru totdeuna fii credincioși, egal îndreptățiți în viața publică. Voi fi deci fără îndoilă în acord cu simțul bun al onorabilului cler și al dreptcredinciosului popor concredat archipăstoriei mele, când în virtutea oficiului meu archiepiscopesc metropolitan vin prin cerculariul present a învita pre toți aceia, cari stau cu mine în legături spirituale, să facă fiecare în cercul seu de activitate, ca cjiua de 8 Iuniu nou (27 Maiu vechiu) a. c. să fie pentru comunele nóstre bisericesci și pentru toți membrii acelora ar fi rară de jubileu închinat Maiestății Sale prograțiosului nostru monarh și patriei nóstre preaiubite, anume: a) Inima numită mai sus, adecă Mercuri după serbătorile Rusaliilor, să se celebreze în tóte bisericile din archidiecesa Transilvaniei sânta liturgie a jilei, împreunată cu ecteniile, apostolul, evangelia, rugăciunea de îngenunchiere, dociologia mare și imnul poporal, întocma cum se pun aceste la fiua nașterii și a numelui Maiestății Sale domnitoriului împărat și rege, cr unde pentru vre-o lipsă justificabilă nu s’ar pute celebra liturgia cailor, acolo ritualele pentru domnitoriul împărat și rege să se facă separat, eventual sub conducerea cântăreților locali, dăcă n’ar fi preot, cu observarea mărginirilor prescrise pentru astfel de cașuri. b) Poporul a visat mai nainte prin oficiul parochial despre însemnătatea jilei și despre timpul ritualelor bisericesci, să participe în vestminte serbătoresci la aceste rituale; deosebi însă tineretul nostru școlar de la tote institutele de învățământ, la orașe și în comune mai mari încă și învățăceii și sodalii diferitelor măiestrii, asemenea îmbrăcați în vestminte sărbătoresci, să asiste la acelea rituale, și după putință să conlucre la esecutarea cântărilor ocasionale, observându-se din partea tuturor ordinea cea mai bună și pietatea, ce o pretinde însemnătatea zilei. c) Pentru întrega riua de jubileu să se sisteze instrucțiunea școlară la tote institutele nóstre; de asemene și poporul să se rețină cu totul dela lucru, și întrega <ji Bă o petrecă între marginile bunei cuviințe ca o <fi de veselie, participând la petreceri sociale, care ar fi să se aranjeze tot numai ca manifestațiuni de credință și alipire cătră monarhul și patrie, în special tineretul școlar să fie dispensat de la scóla și pentru ziua urmatore, decâ direcțiunea scólelor o ar afla acesta de bine, mai ales în comunele mai mari, unde și alte confesiuni ar urma asemene, sau unde chiar și autoritățile politice ar dori să se aranjeze și pentru a doua si unele escursiuni de petrecere în memoria (filei de jubileu. d) Las la buna dhipzuela a oficiilor nóstre parochiale, ca în acele comune, unde sunt biserici și de alte confesiuni, să se înțelegă cu preoțimea, respective cu fruntașii acelora, pentru a se țină ritualele bisericesci pe rând în diferitele biserici, așa, ca fiecare confesiune să pută participă și la ritualele altei confesiuni în semn de frățietate și de comuniune a simțului loial cetățenesc, în care cas primăria comunală și alte autorități locale au să fie anume invitate la ritualele nostre pe lângă designarea precisă a timpului, când acele se vor începe. Oficiile protopresbiterale sunt poftite a grăbi cât se pote mai tare cu espectarea acestui cerculariu la fiecare oficiu parochial din fracturile lor, ca și acestora să le remână timp de ajuns pentru publicarea lui în comune, și pentru arangamentele ce au să urmeze. Sibiiu, 20 Maiu, 1892. Miron Romanul m. p., archiepiscop. La pogorîrea Duhului Sânt. Sibiiu, 22 Maiu, 1892. După învățătura bisericei, a <recea și după înălțarea Domnului, apostolii lui erau toți adunați la un loc. Și fără de veste s’a făcut un sunet mare ca o suflare de vânt, ce vine repede, și au umplut totă casa unde ei erau adunați, și duhul sânt in limbi de foc s’a pogorît pe unul fiesce carele din ei, și i-a luminat, și le-a dat darul, de fiecarele învăța pre diferitele popore adunate acolo in limba acestora. Și simplii pescari galileeni devin apostoli și unii în limbi elinesci, alții în limbi romienesci încep a vesti învățăturile Domnului. De 19 vecuri în fiecare an resună printre creștini acesta frumosă învățătură a bisericei, și aplicarea acestei învățături deră nicăiri nu se face în așa puțină, în așa de neînsemnată măsură, ca și tocmai printre creștini, între bisericile creștine, și între statele creștine, învățătura lui Christos, faptele lui Christos tóte au arătat smerenia personificată, indulgența, toleranța personificată, și totuși în practică bisericile lui Christos au purtat răsboiu cumplit unele contra altora în timpurile trecute, au aprins ruguri, pre cari de vii au au ars în numele Domnului precreștinii, cari numai în puține forme nu erau de aceeași credință. Răsboiul ca reminiscență a intoleranței din trecut se continuă și acuma sub diferite forme, tot în numele Domnului, ale cărui învățături au culminat în iubirea deaprapelui, chiar și când acesta ne e vrășmașul nostru, care în blândeța sa ca o oră spre junghiare s’a adus, și ca unui miel nevinovat glasul lui de tânguire nu s’a auzjit. Fiecare veac și-a avut idea conducătore, sub firma căreia s’a purtat răsboiul contra învățăturilor bisericesci. Seclul nostru ’și are ideia națională și sub firma acesteia se greșesce în special tocmai a fi in statul nostru. Din galileenii cu o limbă odinioră duhul Domnului, care se numesce duhul înțelepciunei, duhul înțelegerei, acest duh sânt a făcut omeni cu mai multe limbi, spre împlinirea misiunei sacre a apostoliei, și prin ea să se preamărăscă Dumnezeu. Și misiunea acesta dumnezieascu a contribuit în mod miraculos la lățirea evangeliei lui Christos, și după cum ne spune biserica: „Tn tot pământul a eșit vestirea lor și la marginile lumei graiurile lor“. Din bunele popore, precumi provedința dumnezeăscft l- a pus aici cu limbă proprie, cu insușiri proprii, cu istorie proprie a trecutului lor, cu pro FOITA. Ioan și Constandin. — Poveste. — (Indhcere.) Baba cum îl vede, unde nu începe a-1 încărca cu tot feliul de întrebări, că cum o mai duce și cum îi merge cu fata împăratului, și alte multe sei cum fac babele, când voesc se scie și ele ceva de nou. El se nădăi, că baba nu-1 cunosce și că socotesce că-i frate-seu, de aceea nici nu făci mulți pureci pe la bătrâna. Ajungând la curtea împăratului întră fără ca străjile să i stea în cale, că me rog nu sciu spuse iu-ve, că ei așa semenau la olaltă, de nu puteai afla deosebire între ei nici cât e negru sub unghiă, ceea ce se putea vedea de acolo că chiar fata împăratului adecătesc nevasta lui Ioan, vedândul îl luă în brațe și 1 săruta, crediând, că e soțul seu. La cină împăratul l’a întrebat nu cumva a fost în pădurea babei, de a zăbovit atâta. El ca om cuminte cum era îndată cunoscu la câte césurie, el adecă cred tu, că prin aceea pădure pate se fie frate-seu și spuse împăratului, că nici în are tul acela n’au fost Diminața cu noptea’n cap Constandin plecă la vânat — Ori încă trău poți merge, numai de pădurea babei te păzesce, cum te-a păzit măta,de foc R8e împăratul, când Constandin eși pe ușă afară, întrebând mai pe unii, mai pe alții el ajunse în pădurea babei unde a început cu o cale a umbla și după vânat. Abia după ame ji află vânat, cu care din întâmplare merse și el în acel loc, unde fusese frate-seu și unde află cânii fratelui seu legați, pe cari îi desleg. Tot în locul acela își ațîță el foc și se pregăti cu cele trebuinciuse preste nopte. Când Const. își frigia vânatul, aude din o margine a poenii „Hububu că frigu-’mi, cinci opinci într’un picior și piciorul tot e gol“. — Haide de te încâlzesce, mânce-te fiarăle! — Aș veni dar mi frică de cânii tăi; de faci bine dară și du trei merișori trei perișori și aruncă preste cânii tăi. Adecătele baba ca și la frate-seu îi dete trei ațe de lână fermecate cu cari se legau cânii așa de tare de un grămușdan nimica. Sosind cu ațele la câni el în loc să le arunce asupra cânilor le-au aruncat în foc și luând bâta chete într’un câneficend tare se audă bătrâna: „nu-ți porli cada la foc“. Puterea de lână dela foc ajunse la plicul babei, carea temându-se de ceea ce nici n’au trecut-o întrebă pe Const, că ce au aruncat în foc. El îi spuse, că un câne și au pârlit cada la foc și ea a crescut, și crezând, că cânii sunt legați se apropie și ea cătră foc cu o frigare, în carea era o broscă. Baba ca se facă potcă ar începu: „Cine frige broscă mânâncă epure și cine frige epure mâncă broscă“. Când fuse vorba gata Constandin o și plesni preste ochi cu frigarea. Baba sări la el și-l apuca de guler, el strigă „nu me lăsați dragi cânii mei“. Cânii toți o apucară pe babă și unde nu o întindeau ca pe o cordă de ceteră, au picat pe mâni de om baba. După ce o judecară puțin o întrebă de frate-seu. Neavând încătrău, de silă ca de voe bună spuse, unde se află loan. Constandin scoțând afară pe loan ce era mort, de sub lespedea focului,jise babei să-l învie. Baba spuse lui Constandin, că inima lui se află la ea acasă, se mârgă după ea și se o ceru de la fata ei și când o va cere să cerá și trei inele de înger și trei de sânger. Sosind Const, cu inima și inelele baba puse inima la loc și cu inelele începu a-i pisa încetineli de la cap pănă la piciore.