Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-09-11 / nr. 99

Nr. 99 ABONAMEN­TUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarchic pe an 8 fi, 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XLI INSERȚIUNILE. Pentru odată 7 cr., — de delte ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond­e și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Sibiiu, Sâmbătă, 11/23 Septembre 1893. TELEGRAFUL Apare Marița, Joia și Sâmbătă, Sibiiu, 10 Septembre 1893. Cele ce s’au petrecut prin țară de la Boroș-sebiș íncece, au fost și fiint tare neplăcute șovinismului esal­­tat și îl genera în măsură mare. Pă­inginișul șovinistic a întunecat la cei mai mulți din compatrioții noștri ma­­giari vederea în așa măsură, încât ei cugetau, că tot ce fac, fac bine, chiar și când iau béta și bolovanii în mână, ca să zdrobăscă casele pacinicilor ce­tățeni, căci prin acesta dau satisfac­­țiune țetei, vorba lui ,M. Hirl.“ Ast­fel acum se miră, cum de­vine M. La și alți bărbați politici și desaproba, ba află chiar de condamnat atât pur­tarea celor cu bolovanii, cât și a pre­sei șoviniste, carea, putem (fie), că este cel mai mare agitator, atât de bine scie ea alarma și agita spiritele, cu sciri false și tendențiose, față de tot, ce nu e unguresc Astfel de desaprobare a purtării lor au primit șoviniștii la Boroș-sebiș de la M. La împăratul și regele, acesta li s’a dat a se înțelege și la Giins, în respunsul, ce M. Sa l’a dat deputațiu­­nii comitatelor, conduse de com­itele Rado. Maj. Sa a <mis intre altele deputa­­tațiunii: „Autoritățile administrative, afară de îndeplinirea administrației, sunt datore a conlucra intr’acolo, ca s­ă scutes­că poporul de influința cuvintelor de josincă amăgi­­tore și promisiuni sterpe și să cultive sămânța înțelegerii pacinice și a muncei folositóre.“ Cine alții decât șoviniștii magiari cercă­­­i de­­­i a seduce opiniunea pu­blică, fie prin 4>are Și prin broșuri, fie prin adunări și întruniri cu cuvinte amă­­gitore, false și cu promisiuni, cari nu se pot realisa nici­odată, atât în ces­­tiunea naționalităților, cât și în ces­­tiuni de ale armatei comune și altele. Foile magiare, în special cele oposiți­­onale și cu musca pe căciulă, sunt supărate pentru aceste enunciațiuni și critică aspru pe guvern, că prin ast­fel de respunsuri pregătite pentru M. Só „slăbesce și conturbă în unirea sa națiunea magiară“. In măsură mai mare tăbăresc ele însă asupra lui Tisza István, pentru ati­tudinea iji propunerile lui făcute și primite în congregația comitatensă din săptămâna acesta din Bihor și în con­­ferența partidului liberal de acolo, re­­feritore la cestiunea română. In conferența partidului liberal la inițiativa lui Tisza s’a enunțat ca con­clus, că partidul desaprobă și condamnă atitudinea fóiei „Szabadság“ din Orade, manifestată în cestiunea română, intre altele din motivele, că­reia acesta „vatămă și suspicionezá fără de motiv poporațiunea română din comitat și să insuiesce a irita opiniunea publică magiară contra acestei poporațiuni“. In urma acestei lecții meritate, redacțiu­nea jidano-magiară a numitei foi de­clară, că nu să simte vinovată de cele atribuite ei și depune péna. Acesta este cel mai cuminte lucru, ce­­ l-au făcut în viața lor­­ ziaristică cei de la „Szabadság“ și multe, forte multe alte foi și fițuice magiare ar trebui să ur­meze acestui exemplu, din care numai bine ar resulta, căci pentru patrie mai bine e să pui pena jos, decât să va­­temi și suspicionezi fără basă pe cei, cari nu sunt de o limbă cu tine și se produci ură între cetățeni. In congregațiunea comit Tisza István în cestiunea pretinsei tulburări de la Beiuș, care n’a existat, a făcut o propunere, pe care congregațiunea a primit-o și in care se­­ zice, că urmă­rile tulburărilor regretabile, cari s’au comis față de români la Orade, încep a se arăta și pe terito­riul comitatului. Pe când pe aceste congregații le desaprobă, ca unele, cari conturbă pe români în liniștea lor și în eserciarea drepturilor lor le­gale, declară că voiesce a trăi în pace cu românii, a le asigura drepturile, ce le dă legea, dar pretinde, ca românii să fie buni patrioți și se nu asculte de agitatori etc. Cu un cuvânt con­damnă vandalismele de stradă și în­tinde mâna românilor spre pace. Pentru acesta foile magiare opo­­siționale sunt înfuriate pe Tisza și susțin, că acesta este o lingușire a ro­mânilor din Bihor, ca să fie cu parti­dul liberal. Șovinismul a căpătat și aici o palmă, dar că feciorul „sdrobi­­toriului de naționalități“ numai de dragul dreptății și a românilor Biho­­reni, fără de scopuri laterale, să fi în­tins mâna spre pace, cu greu putem crede. Asta se vede și de acolo, că despre aceea, că cei cari conturbă pe români „în liniștea lor și în exerciarea drepturilor“ Tisza nu pretinde se fie pedepsiți, pe când, pe lângă desapro­­barea purtării lor, acesta ar fi ce­rința imperativă. In modul acesta s’ar manifesta dreptatea, ci nu numai prin vorbe late, de cari multe am­anujit noi de la politicii magiari, pe când în prad­ă să urmeze altfel. Infamie. „Magy. Hirl.“ esceleza de astă dată în scornirea unei infamii la adresa românilor. Acesta faie a primit dela un amic­al seu din părțile Boroș-sebișului o scri­­sore, în care se spune, că contra împăratului și regelui nostru, când a mers la Boroș-sebiș, s’a plănuit un atentat, anume cineva a scos niște șurube dela șinele călei ferate, între Bocsig și Bel, pe unde a trecut trenul îm­părătesc. Cine a cutezat să comită acest lucru? Cine? Calul de bătaie al foilor și opiniunii publice magiare : românii, și anume românii din Bocsig. Preotul gr. cat. de acolo, Pop Iuon, — așa scrie „M. H.“ — a îndemnat în biserică pe poporenii săi la aten­tatul contra trenului, care aducea pe M. Sa și pe „ungurii cei mari". „M. Hirl," zelosă de fire, îndată ce a primit aceste sciii, a espectat la fața locului pe un colaborator al său, să constate adevărul. Și acesta îl și con­stată, dar cum? Cu ori­ce preț să iase la ivela încercarea de atentat în sensul cum au scris întâi. Corespondentul trimis scrie multe verț­i­ uscate, cari fac impresiunea, că tot lucrul nu e altceva decât flocuri băbesci născocite, cu scop anumit, ca să compro­mită pe români. Vorbirea agitatorică a preo­tului Ioan Pop, a tradat-o un copil, care a aud­it despre ea de la mamă-sa. El a spus-o la un măsar de ungur și acesta la fisolgăbirăul. Fisolgăbireul a însărcinat pe gendarmi cu cercetarea. Gendarmii au arestat și bă­tut strașnic jumătate satul (Contra acesteia, fiind cei maltratați români, „Magy. Hirl.“ nu are nimic de protestat!) și au scos cu mare greu de la ómeni, ce a vorbit preotul etc. Spirea acesta infamă să reduce la ni­mic prin urmatórele comunicări: Semioficiala „Bud. Cor.“ scrie urmato­rele : „Istoria cuiului vestit dela Bocsig, care a lipsit la un loc dela șinele de fet, e pre­dată de o fóie din Budapesta în forma e­i și cum contra regelui s’ar fi proiectat un aten­tat. Un păzitor de la calea ferată, care de­sigur s’a așteptat la vre­ o recom­­pensă mare, s’a grăbit a înșciința unui ofi­cial de la calea ferată lipsa unui cui de la sine. Cuiul, precum s’a constatat, a lipsit de mai multe săptămâni, iară ca cineva să fi băgat de samă. Oficialii călei ferate n’au considerat lucrul așa de tragic, ci au înlo­cuit cuiul, ce lipsia, cu altul, dar păzitoriul a mers la fisol găbirăul, căruia era i-a spus în mare secret istoria. Că din istoria acesta nevinovată să va făuri cândva și atentat, acesta întră­­devăr nime nu și-a închipui­t-o“. Astfel scrie „Bud. Cor." O desmințire tot în sensul acesta a trimis la „M. Hirl.“ vi­ce-comitele din Arad, care să termină cu­­ următorea constatare: „El ce se ține de agitațiile din Bocsig, amintite în comunicarea respectivă, cerce­tările de până acum n’au scos nici un fel de dat la ivelu referitor l­a e­l­e". Scriea despre agitațiile atribuite preo­tului Pop o desmințesce și dânsul în o de­peșă adresată lui „Magg. Hirl.“ în care afirmă că in Dumineca respectivă nici n’a servit în Bogsig­ ér’ precum se scrie în urmă, dl Pop a intentat proces de calomnie numitei foi. Celelalte foi magiare, afară de zelasa „M. Hirl.“ au o atitudine forte reservată față de cestiune. Acesta atitudine este suspectă, cunoscând natura și obiceiul foilor magiare, să vede, că nu prea sunt înduplecate a da credământ spirii sensaționale. Noi credem, că lucrul sau este o alarmă orbă, după datina foilor magiare, s’au póte o mistificare reutociósa, făcută anume. In FOITA 1 Documente pentru limbă și istorie. Un manuscript în limba Macedo-română. Dup’aceea lăa supramarîul, și după că lu bine­­cuventu, și lu basîă, zice: Só se îmbrace Popii tei Dumne­ ku dereptate, și se se alegrăază derepții tei cu alegrie, Pretutin­­denăa, acum și totudeuna, și în vietele vietelor. Amin. Apoi mergu la Prepuneliu, spăalâ manile, și ziku : Spelavoiu intre nevinovaci mânîle mele, și in­­kon ziura voiu Arzeliu tău, Domne­ ka se aud bocea laudei teei, și să enumer tote minunile tele. Domne­­amai ornamintul kasei teei, și loklu lokuimăntului marirei teei. Nu perde impreuna ku nebuvioșii su­­fletlu mău, și ku barbacii sângelui viaca mea, nu a­lâror mâni suntu nelegile: dereapta lor este im­­pluta ku domuri, care eu umblai in nevinovoc­­a măa. Skapa­ me, Domne! și me misele, peciorlu mău statu intru derepte; in baserici te voiti binekuvăntu, Domne! Earó Diakonlu parăazâ Sântele. Sântul Raci­­nel în partea stinga; care Skala in partea dereapta, și cele­lalte ku densele. Apoi faka inaintea Prepu­­nelluî trei inklinâciuni, și ziku fiestekarele acistu. Zeule­ miselimște spre mine pe katoslu. Și acista. Reskumparașî pre noi din blastemuu legei cu precios sângele zeu, karele te­u restigniși spre cruce, și ku lancă a punsu aduse și omenilor nemortalitatea, Mântuitoru­­ nostru, murire d­e. Și Popa face binecuvântare. Binecuvăntat Zeul nostru, pretutindenăa, acum și totudeuna, și in vietele vietelor. Amin. Dup’acea­sta Popa in mâna stingă Preskura, care in mâna dereapta sânta Lance, și ku ăa săamna cruce asupra segillui, karele este in Preskura, și zice de treprî: Intru reinimarăa Domnului, și Zeului, și Mân­­tuitorlui nostru Isus Hristos. Și indata infige sânta Lance in partea dereapta a segilulului, și la tab­arăa ei zice: Ka una aié fu adus la jungiare. Asimele și in partea stinga Înfige sânta Lance, și zice : Și ka un miel blându inaintea tundătorlui se muncește, ași nu desklipe dura săa. Earó in partéa de sus a segillui éaró infige sânta Lance, și zice: r Intru umilinca săa se redica judecata lui. Eare in partea de zios a segillui care infige sânta Lance, și zice: Eare semincina lui, kare va enumera? Kare Diakonlu la fieste tal care zice: Domnului se ne rugămu. Cene și Orariul seu­­ in derăapta. Dup’aceea zice Diakonlu. Redika Stepâne. Și Popa, dupa ce impunse sânta Lance lauriș de derăapta parte a Preskurei, redika sânta Pâne, și zice ași. Ea se redica de pre pamăntu viaca lui, pretu­tindeaăa, acum și totudeuna, și in vietele vietelor. Amin. Şi când pune pre­sa in sântul Racinel,­­zice Diakonlu katrâ Popa. Binekuvănta Stepâne. Popa binekuvănta pre­ia in forma crucei, și zice: Se arzeste mierlu Zeului, karele redica pecatele, lumea, pentru viața și mântuirea lumei. (Va urma.)

Next