Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)

1921-04-12 / nr. 26

2 Am trecut în revistă numai câteva din multele probleme, cari o să formeze obiectul congresului biblic de mâne. Ele sânt destul de elocvente pentru a arăta rostul şi importanţa acestuia. Nu ne în­doim că înţeleptele hotărîri ce se vor cristaliza din focul unor discuţii conduse cu tact, vor da activităţii preoţimii noa­stre un nou avânt în lupta pentru îndru­marea poporului spre idealul evanghelic şi în strădania de a coborî împărăţia ce­rului pe pământul prea mult stropit cu lacrimi şi cu sânge... Neculce Sf. Sinod al bisericii ortodoxe române fiind convocat în sesiune extraordinară pentru Vineri în 8­­. c., în aceeaş zi, la ora 10 dim. s’a oficiat, în biserica Antim din Bucureşti, servi­ciu divin. După aceea înalţii prelaţi au trecut în sala de şedinţe a sinodului. Lucrarea principală pentru care s-a convocat sesiunea extraordinară, este desbaterea proiectului de lege cu privire la unificarea organizării bisericeşti. Ședințele urmează. Deputaţi congresuali Pentru noul period de 3 ani .(1921—1924) pe teritorul diecezei Caransebeş, s’au ales ur­mătorii domni deputaţi la congresul nostru na­­ţional-bisericesc: I. Din cler: In cercul I Caransebeş: Filaret Musta, arhi­mandrit, vicar episcopesc. In c. II Lugoj: Dr. O. Popovici, protopop. In c. I­I Făget: Seb. Olariu, prot. In c. IV Jebel: Dr. C. Cornean, secr. cons. In c. V Ciacova: A. Ghilezan, prot. In c. VI Vârşeţ: Tr. Oprea, prot. In c. VII Petrovasela: Şt. Popa, paroh. In c. VIII lam: Dr. P. Barbu, dir. în Ca­ransebeş. In c. IX Oraviţa: A. Ohidiu, prot. In c. X Mehadia: I. Po­pa, prot. //. Mireni: In c. I Valeaboului: Dr. V. Budinţan, medic. In c. II Lugoj: Dr. G. Dobrin, adv. In c. III. Făget: Dr. G. Garda, adv. In c. IV Buziaş: Dr. V. Mercea, subprefect. In c. V Ciacova: Dr. Al. Iancu, primpretor. In c. VI Vârşeţ: R. Molin, ziarist. In c. Vil­lam: Dr. P. Nemoian, prefect. In c. VIII Sasca-mont. Dr. M. Gropşian. In c. IX Oraviţa-montană: Dr. P. Cornean. In c. X Bogşa-mont. Dr. A. Oprea, șef judec. de ocol. JUUCV. UV wwi. tăile nesăbuite să se transplante din generaţie în generaţie între noi? Ăsta să fie scopul vieţi noastre? ... Şi mi-a venit în minte o scenă. O scenă de teatru şi, totuş, nu de «teatru», ci o scenă neuitată dintr’o piesă teatrală, scrisă de scriitorii francezi alsacieni Erckmann Chatrian Poate că nu cunoşti piesa şi de aceea îţi scriu acuma despre ea. Au jucat-o de sute de ori actori mari francezi, pe toate scenele franceze: Coquelin sen., Got, Worms, iar Mascagni, en­tuziasmat, a compus o operă, folosind- o ca libretto. Doi fraţi, Rantzau (aşa se numeşte şi piesa: «Les Rantzau»), se urăsc cu o ură, care numai de fraţi nu este. Cauza ? Pământul ! Unul susţine că are dreptul de moştenire mai mare decât celalalt şi de aici procese interminabile, de aici cascade de insulte, de aici o persecuţie împru­mutată, la cuţite. Montechi şi Capuletti din «Romeo şi Julieta». Odraslele fraţilor Rantzau, o fată sănătoasă, cuminte, drăgălaşă, şi un tinăr studios, înţelegător, mărinimos, se apropie, se înţeleg, se iubesc, tind să fie o păreche, — dar părinţii lor nici nu vreau să ştie de m­a zav. Ei bine­, copiii acestor doi oameni — se iubesc!.. Cu toate acestea au fost crescuţi co­piii să se urască ! Dar e un Dzeu în cer! se iubesc adânc­, nebuneşte­, vreau să fie unul al altuia­, şi părinţii nu se învoiesc să-i împre­­une în căsnicie. Nu lasă să li se împace sângele în dragoste, nemulţămiţi că se urmăresc în în­treagă­­viaţa lor, vreau ca ura să-i supravieţu­iască, să treacă şi să trăiască în urmaşii lor. E drept asta, domnii mei, este lucru omenesc ăsta? E creştineşte?.. Nu! nu-i aşa?.. Iacă de ce moare biata fata asta! « — Şi acum vine scena de care îţi aminteam. Tatăl fetei stă, zdro­bit de durere, în faţa casei, unde fata e bol­navă pe moarte, îşi pleacă adânc capul şi — după un sbucium mare, greu — se ridică şi cu paşi înceţi, dar hotărâţi, se apropie de casa protrivnicului său, gândindu-se la viitorul fiicei sale, şi se roagă de fratele său, cu care se în­vrăjbise: Lasă-mă să întrub e’n joc viaţa copilei mele! tu n’ai copil? vino, să aşezăm viaţa noa­stră pe alte temelii, de aici înainte! Să uităm trecutul dureros ! E spre binele amândurora,, spre binele celor ce vor urma după noi ! — Fra­tele îl primeşte. Faţa lui mai are încă ceva TELEGRAFUL ROMAN In c. XI Caransebeş: A. Moacă, asesor cons. In c. XII Chababistra: S. Simu, preş. In c. XIII Teregova: Dragomir, primnotar. In c. XIV Domaşnea: C. Popa, cons. silvic. In c. XV Mehadia: Dr. V. Branişte. In c. XVI Prigor: Ion Marila, revizor şcolar. In c. XVII Bozovici: P. Goanţă, inginer. In c. XVIII Biserica­ albă: E. Novacovici, învățător. In c. XIX Anbunar: Dr. I. Jian, advocat. In c. XX Satul­ nou: P. Stoica, director de bancă. Monument pentru Avram lancu Primim spre publicare următoarele: Sântera încredinţaţi, că aveţi cunoştinţă de înfiinţarea la Cluj a unui comitet de acţiune pentru ridicarea unui monument, în oraşul no­stru, marelui şi neuitatului erou naţional Avram lancu. In curând — în anul 1924 — se vor îm­plini o sută de ani de la naşterea aceluia care a fost «Regele Munţilor», cea mai populară fi­gură din luptele de desrobire ale românilor de dincoace de Carpaţi, care a ştiut ca nimeni altul să ridice un întreg popor de iobagi, la cea mai hotărâtoare luptă de desrobire. Nimeni n'a fost plâns cu lacrimi mai adevărate decât cel ce se odihneşte — în sfârşit — la umbra gorunului lui Horea. Românii ardeleni au mai iniţiat odată o colectă pentru a ridica un monument lui Avram Iancu. Istoria acestei colecte, cu zecile de pro­cese de presă, cu anii de închisoare pe care i-a adus peste capetelor celor ce au pornit şi au susţinut acţiunea, — va rămânea o veşnică pată a desfiinţatei stăpâniri ungureşti. Avram Iancu n’a putut avea un monument, câtă vreme ne-au stăpânit aceia, ale căror oşti le-au sdrobit în munţii lui liberi şi cu cari Re­gele Munţilor, vorbea, pentru întâia oară în is­toria românilor ardeleni, de la egal la egal, de la popor la popor; dar monumentul lui trebue să se ridice la împlinirea unui veac de la naşterea lui, azi când nimeni nu ne mai poate opri, ca să ne arătăm întreaga recunoştinţă cătră acest erou şi martir al luptelor noastre pentru inde­pendenţă. Monumentul ce i se va ridica la Cluj» trebue să ia fiinţă din recunoştinţa unui neam întreg, pentru că al neamului întreg a fost Avram Iancu. Patronii acţiunii noastre sânt MM. L­., dar prezidenţi de onoare d-nii: general Avere­­scu, prim ministru, Octavian Goga, ministrul ar­telor şi cultelor, I. P. S S. Mitropolitul primat Miroil E. Cristea, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga şi I. Brăteanu. Cunoscând puternicul sprijin, pe care presa română l-a dat totdeauna acţiunilor de ordin cul­tural şi naţional, rugăm onor. redacţiune să bi­­nevoească a ne da tot sprijinul popularizând ca asta. De aici o serie întreagă de suferinţe. Intre părinţii înduşmăniţi şi tinerii îndrăgostiţi se sbuciumă un învăţător bătrân, care cunoaşte calităţile şi ale unuia şi ale celuilalt şi care se topeşte pe picioare de durere, că nu-i întâlneşte lucrând laolaltă. Tatăl fetei vrea să şi-o mărite după un forestier bogat, cu de-a sila, căci astfel va avea un sprijin la procesele sale. Fata se împotriveşte — fără de a fi ascultată — mai pe urmă tânjeşte, se bolnăveşte rău, de supărare şi bolnavă ajunge chiar să înlăture mâncarea, voind să moară. Tatăl nu lasă capul în pământ — el vrea să-şi ducă în îndeplinire planurile de răspunare. Dar, când ies odată medicii de la bolnavă, isbucneşte învăţătorul bătrân — citez aici cuvânt de cuvânt cele spuse de el —: «Iată adevărul, domnilor doctorii o să vi-l spun întreg, fie ce va fi ! Să-mi pierd chiar şi slujba, din care trăiesc eu cu ai mei! — avem aici, la noi, doi oameni, doi fraţi, cari se urăsc şi se urmăresc, cari tulbură liniştea ţinutului nostru întreg de 30 de ani încheiaţii Pentru ce? Pentru că tatăl lor a dat la moarte mai mult celui mai bătrân, în paguba celui mai tânăr. Vedeţi ce poate nedreptatea unui tată! E gro­ ideea în public şi deschizând o colectă în co­loanele ziarului d-voastră şi apelând la cititorii preţuitului dv. ziar pentru contribuirea la fon­dul statuei Avram lancu. Sumele colectate de dvs. vă rugăm să bi­nevoiţi a le trimite pe 1 Mai a. c. casierului fondului pentru statuia Avram lancu, Cluj, pri­măria, camera No. 8. Preşedintele, N. Petala, general de divizie. Vice-prezident Lupaş, profesor universitar. Secretar general, Andea. Consilier orășenesc, D. Pop. Moartea unui episcop Din Buzău se anunţă încetarea din viaţă a P. S. Sale Episcopului Dionizie Climescu al Buzăului, răposat Luni, în 4 i. c., la ora 6 seara, în urma unei congestii pulmonare. Regretatul episcop Dionizie, care era cel mai bătrân dintre arhiereii existenţi, împlinise­ 74 de ani, era originar din judeţul Bacău. A fost hirotonit preot în 1858. Funcţionase ca preot şi învăţător în numitul judeţ, până la 1887, când este hirotonit arhiereu cu titlul de Craio­­veanul, iar­e mai târziu este numit director al Seminarului central din Bucureşti. In 1894 a fost apoi ales episcop al epar­hiei Buzăului şi a păstorit-o până în ultimele momente ale vieţii sale. Convocare Membrii Societăţii ocrotirii orfanilor din răsboi, secţia regională Sibiu, sânt convocaţi conform art. 18 din statute, la a doua adunare generală care se ţine la Sibiu în 24 April 1921 în sala de şedinţe a Asociaţiunii. Ordinea zilei: 1. Deschiderea adunării. 2. Darea de seamă a comitetului regional pentru activitatea desfășurată în anul de gestiune 1920—1921. 3. Raportul cassierului despre gestiunea anului și prezentarea pentru aprobare­a buge­tului ordinar și extraordinar. 4. Raportul comisiunii de censori asupra socotelilor prezentate de comitet. 5. Prezentarea şi discuţia eventualelor pro­puneri din partea membrilor. 6. Incheerea adunării. Pr­ezidenta Secţiei regionale Sibiu a Societăţii ocrotirii orfanilor din răsboi : Catinca A. Bârseanu. Tot mai departe. Lovitura de stat, întoc­mită din partea magnaţilor maghiari, n’a reuşit, şi exregele Carol Habsburg a trebuit să pără­sească Ungaria. Ştirile ultime din Elveţia vestesc, că exîmpăratul este hotărât să-şi schimbe exi­lul şi să plece în Spania.

Next