Telegraful Roman, 1944 (Anul 92, nr. 1-127)
1944-01-01 / nr. 1
Anul XC1I AbonaaientBli On Kn 600 Lei. — Șase luni 300 Lei. — Trei lnni 150 Lei. — Pentru străinătate nu an 1000 Lei. ■— Pentru American Dolari Abonament de sprijin 3000 Lei Amilüsh și corespondent« ce »dresează Sudilul Telegraful Român, Sibiu, strada Mitropoliei Nr. 43. — Scrisori nefrancate se refuzi. — Articole »«publicate nu se inaporiză. Prețul insertiuniier r.n șir petit 10 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori »» di rabatul e«v«mi». Adernaeulele și inserțiuniile «e adresează Administrației ziarului Telegraful Susani, Sibiu, strada Mitropoliei Nr. 45 Sibiu, 1 Ianuarie 1944 2 ex. (Of.) Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român Str. Șaguna . Organ național-bisericesc, întemeiat in 1953 de mitropolitul Andreiu Șagons* nmm shptimhnhl Sibiu L jzs3s^MSS&v&r*iintrasjp s Nr. 1 An nou-oameni noui E ceva nou în lumea aceasta? Iată o întrebare pe care și-o pune omul care și-a adunat o oarecare experiență de viață și de oameni și în baza ei e ispitit să creadă cu poetul că numai măștile sunt nouă, numai programele și formele, și că în dosul acestora se perindă pe arena lumii acelaș fel de oameni, aceleași relații de la vis la vis, aceleași interese urmărite cu încordare, întretăiate doar de scurte și neputinciose năzuințe nobile. Dar pe lângă această negație pesimistă a oricărei noutăți, ar mai fi una idealistă. Adepții acesteia afirmă că spiritul omului în intimitatea sa e mai presus de timp, neaflându-se în el opriri și porniri, ci existența lui fiind un continuum atemporal, în care nu se poate marca nici un semn al timpului. Fragmentarierea vieții are loc numai la suprafață; numai gândul, sentimentul, voința, gestul aplecate spre lucrurile din afară pornesc și se opresc sau sar de la una la alta. Timpul e un mod exterior al existenții noastre, nu unul adânc, esențial. Ne-am putea scăpa de timp încă în viața de aici și acesta este cel mai frumos ideal. In orice caz sâmburele netemporal al ființii noastre, nu poate fi afectat de fărâmițarea temporală de la suprafață și deci o noutate pentru ceea ce suntem în intimitatea noastră nu putem aștepta deja trăirea în timp, care e umbră și vis. Ce înoire ar putea aduce spiritului nostru frământarea noastră în timp? Nici una! Și totuși omul crede de când e lumea în putința unei înoiri totale, adânci, nu numai exterioare, a ființii sale. Creștinismul a dat o intensitate și un relief deosebit acestei credințe. Prin atașarea sa Hristos omul vechi, moare în chip tainic dar adevărat, adecă în ultimele sale adâncimi spirituale, înviind in aceeaș clipă, prin acelaș act ca om nou. Nu știm în ce raport stă spiritul cu realitatea timpului, dar fapt este că trăirea în timp, chiar dacă se săvârșește numai cu partea mai de suprafață a ființii noastre, are o influență asupra spiritului, prilejuindu i înoirea sau moartea. Dar iarăși este adevărat că spiritul se poate înoi numai prin adăparea lui din apele vii ale existenții veșnice și mereu izvorâtoare ale divinității. Numai cine bea din izvorul veșnicei tinereți și puteri, întinerește. Nici unul din izvoarele mărginite, cu apă iraporabilă, ale lumii create nu poate da înoire spiritului, care, fiind mai mult decât toate ale lumii, trebue să primescă drept leac tămăduitor o esență mai puternică decât el. Numai omul care găsește pe Dumnezeu și și-a deschis inima harului Său, poate avea parte de înoire. Prin sine, sau prin puterile lumii, nu se poate înoi nici un duh omenesc. De aceea pare atât de problematică putința înoirii dând naștere acelui scepticism care scandează cu amărăciune: iAre măști aceeași piesă. Numai cine a făcut experiența credinții, are siguranța înoirii, cine nu a întrat în starea de credință, este în mod fatal un sceptic. Dar deși înoirea nu se poate realiza decât prin Dumnezeu și prin nimic din ceea ce-i trecător, Dumnezeu îi agrăește pe om adeseori în cursul îndeletnicirilor sale orientate spre exterior, sau prin mijlocirea lucrurilor și oamenilor cu cari se află în relație. Viața în timp îi este (=) La începutul noului an 1944, credincioși obiceiului din anii precedenți, vom trece, Intr’o scurtă și nepretențioasă revistă, câteva din faptele și Întâmplările momentuoase ale vieții noastre bisericești, culturale și filantropice, petrecute în anul 1943, 70 de ani... Cucernic prinos de recunoscătoare amintire a adus clerul și poporul, din mitropolia noastră, memoriei neîntrecutului Ierarh Andrei Șaguna în ziua din Iunie când se împlineau 70 de ani de la trecerea sa In veșnicie. S’a evocat figura lui Șaguna ca organizator al bisericii și al școalei, ca indreptători cumpănitor în mersul politic național, pornit de românii ardeleni și bănățeni. Vigurosul vlădică de la Sibiu a croit un nou și sănătos curent in mișcările spirituale ale păstoriților săi, — un curent care s'a afirmat și a dat orientări folositoare și târziu după moartea marelui Arhipăstor. — Tinerimea școalelor n’a lipsit dela serbare. Astfel studenții teologi din Sibiu au Închinat patronului Societății lor, tradiționala festivitate la care au asistat, pe lângă publicul românesc, și căpeteniile bisericii luterane din Sibiu și alți distinși oaspeți. La sfârșitul programului a grăit I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae spunând tinerilor teologi să fie conduși In misiunea lor totdeauna de credința in Dumnezeu și iubirea de popor, cum a fost și Mitropolitul Andrei Șaguna. A amintit apoi că in anul trecut a asemănat serbarea studenților cu Vecernia zilei luminate ce va veni, serbarea din anul acesta o asemenează cu Utrenia, după care va urma curând marea slujbă a Liturghiei de bucurie națională-Așa să fie! La grad universitar Mareșalul României și Conducătorul statului, dl Ion Antonescu, apreciând menirea bisericii ortodoxe in viața poporului român, a semnat In București, la 10 sepoate prilejul principal prin care i se descopere Dumnezeu și îi face parte de înoire, dacă are urechi de auzit și ochi de văzut. Astfel fiecare zi în care ne trezim trebue să o primim cu nădejdea că ne va oferi prilejuri de a ne înoi sufletul și de a ne întări prin fapte în această stare de înoire. Cu mult mai mult însă trebue să primim începutul unui nou ciclu anual, cu o asemenea nădejde și dispoziție. Anul nou să ne fie cu adevărat un an nou, un an de înoire a ființii noastre și a tuturor oamenilor, un prilej pentru înoirea adâncă și mult așteptată a lumii. D. S. hrqar 1943. Decretul Lege prin care Academia teologică ortodoxă română «Andreiană* din Sibiu este recunoscută drept „școală superioară de grad universitar, rămânând sub jurisdicția Arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba-Iulia și Sibiu“. Academia va elibera diplome de licență în teologie, cu aceleași drepturi ca și diplomele de licență ale facultăților teologice din țară, iar profesorii definitivi ai Academiei se asimilează cu colegii lor de la universitate. Aceste înfăptuiri, care înalță prestigiul sfintei noastre biserici ortodoxe, se datorăm in primul rând, cum am accentuat și de altă dată, dlui profesor Ion Petrovici, ministrul culturii naționale și al cultelor, care a înțeles deplin și a ținut să respecteze bunele tradiții bisericești ardelene, — spre deosebire de alți înaintași ai săi dela departamentul cultelor. Nu uităm, firește, nici de prețioasele servicii aduse in cauza aceasta din partea dlui prof. Aurel Popa, secretarul general al cultelor și artelor. Așezământul »Andreian» de la Sibiu, profund îndatorat, a înscris cu recunoștință și cu mândrie, fn Cartea sa de aur, numele Conducătorului, al Ministrului de culte și al Secretarului său general. Fie binecuvântați ! Conferințe religioase Opera, de mare Însemnătate educativă pentru tineret, s’a reluat. In 8 Martie, prin inaugurarea conferințelor religioase din »Ciclul Pascal* la Universitatea Cluj- Sibiu. Intr’o scurtă cuvântare, I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului mulțămeștenilor profesori, in numele bisericii, pentru organizarea noului șir de conferințe, care începe prin interesantul subiect tratat cu confetință de dl prof. Victor Papilian. Credința in Dumnezeu și biologia. întreg șirul conferințelor universitare urmărește ținta de a chema In numele științei, sufletul tinerimii spre credința mântuitoare. In ultima din cele șase conferințe religioase ale elelului, director al universității, Dr. Iuliu Hațeganu, adresându se studenților , a îndrumat, ca pe viitorii conducători ai neamului, să îmbine armonic în sufletele lor știința cu credința, aduce apoi respectuoasă mulțămire I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae atât pentru comuniunea spirituală creiată dintre Biserică și Universitate, cât și pentru explicările de înaltă știință teologică date în legătură cu subiectele conferințelor. Asociație religioasă In scop de a întregi educația religioasă, morală, națională, culturală și socială a tinerelor fete de la sat, s’a înființat, cu începutul anului, Asociația »Anastasia Șaguna« ca instituție religioasă auxiliară, aparținătoare Arhidiecezei de Alba-Iulia și Sibiu; — pentru educația băetilor s'a înființat mai de mult "Cercul tinerimii adulte Sf. Gheorghe". Membrele Asociației fac legământul de a urma și apăra învățătura bisericii noastre ortodoxe și poruncile neamului, după pilda patroanei societății "Anastasia Șaguna". La această mișcare duhovnicească, de a păstra cu sfințenie credința, îirobi, portul, cântecul și datinele noastre străbune, sânt chemați toți frații preoți și toate învățătoarele și învățătorii conștienți de datoria și de răspunderea lor. Ca mijloc de promovare și Însuflețire a luptei sale duhovnicești, Asociația părintește îndrumată de I. P. S. Mitropolit Nicolae, a inaugurat o bibliotecă prin retipărirea lucrării scrise de prof. I. Lupaș despre Anastasia Șaguna. Adunarea eparhială de la 2—3 Mai, din Arhiepiscopie, a luat și de astă dată cu mulțumire la cunoștință activitatea mereu trează a organelor bisericești în cursul anului precedent. In aceste timpuri de vifor, Împreunate cu radicale prefaceri sociale, cuvântarea de deschidere a adunării, rostită de I. P. S. Sa Arhiepiscopul și Mitropolitul Nicolae, a atins, In scurte și precize cuvinte, situația prin care trecem astăzi ca români și creștini. înaltul ierarh constată ca bisericile sânt tot mai cercetate și inimile se deschid cu creștinească înduioșare spre cei ce sânt In suferință, timpurile viitoare vor aduce reforme sociale desființând inegalitățile exagerate materiale. In altă ordine de idei, vorbitorul tălmăcește ceva să zică dreptul la libertate al unui popor, indiferent dacă e mare sau e mic ca număr. »Neamul nostru este un neam tinăr care nu și-a arătat încă măsura darurilor cu care a fost Înzestrat de Dumnezeu; el... nu poate fi înlăturat de la viața istorică de nici o poftă sau combinație omenească*. .el va lupta... pentru dreptul său la o viață liberă, intr’un stat suveran al său care să cuprindă pe toți fiii săi; iar Biserica părinților săi ii va sta tot timpul alăturea, ca cel mai prețios ajutor, in aceasă luptă. Ierarhul In mijlocul credincioșilor I. P. S. Mitropolit Nicolae, in decursul anului, a coborât la deosebite prilejuri in mijlocul credincioșilor deia sate și orașe, sămănând pretutindeni cuvântul de mântuitoare învățătură. Anul 1943 — Repriviri —