Telegraful Român, 1958 (Anul 106, nr. 1-48)
1958-01-01 / nr. 1-2
ANUL 106 . SIBIU SIBIU 4-ianuarie 1Nr. 1-2 FOAIE RELIGIOASĂ EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DE ALBA IULIA ŞI SIBIU Abonamentul Pe un an: 24 lei Pe 6 luni: 12 lei Pe 3 luni 1 6 lei Articolele şi corespondenţa se adresează REDACŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai 35. — Articolele nepublicate nu se înapoiază. — Scrisorile nefrancate se refuză. ln Preţul inserţiunilor an cm.2 60 Bani pentru odată; dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător. Inserţiunile se adresează ADMINISTRAŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, strada 1 Mai Nr. 35. Zece ani de mari realizări 10 ani de viaţă bisericească La 30 decembrie s-a sărbătorit împlinirea a zece ani de la înlăturarea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române, stat al oamenilor muncii de la sate şi oraşe. In cei 10 ani s-au realizat mari progrese pe calea construirii socialismului, a ridicării nivelului de trai şi cultural al poporului muncitor. Astfel, industria socialistă a luat un mare avînt. Astăzi producem la noi în ţară cea mai mare parte a maşinilor necesare economiei naţionale şi exportăm în alte ţari numeroase maşini, fabricate în uzinele noastre. Producţia industriei a depăşit cu mult cea mai înaltă producţie din timpul capitalismului. Faţă de anul 1938 producţia socotită pe cap de locuitor a crescut în 1956 la fontă de la 8,5 la peste 33 kg; la oţel de la cca 18 la 44 kg; la energie electrică de la 72,4 la 280,4 kwh; la gaz metan de la 19 la 248 m.c.; la ciment de la 32,7 la 124,3 kg. Industria chimică faţă de 1938 a crescut de 7,3 ori în 1956. însemnate creşteri s-au realizat şi la produsele industriale de larg consum, produse textile, încălţăminte, produse alimentare. In agricultură s-au obţinut de asemenea realizări însemnate atît în ce priveşte producţia agricolă, cît şi în ce priveşte transformarea socialistă a agriculturii. Sectorul socialist cuprinde aproape 45% din totalul suprafeţelor agricole ale ţării. Avem 18 raioane complet cooperativizate. Succesele în socializarea agriculturii arată că ţăranii muncitori îşi dau seama tot mai mult că singura cale a unei vieţi mai bune este calea socialistă. Mărirea producţiei agricole şi înlocuirea sistemului de cote prin vînzări libere, achiziţii şi contractări a dus la desvoltarea schimbului dintre oraş şi sat, la întărirea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. In anul 1956 vînzarea de mărfuri alimentare populaţiei, prin comerţul de stat şi cooperatist, a crescut faţă de 1950 de 2,2 ori, iar la textile şi încălţăminte de 2,3 ori. Aplicarea sistemului îmbunătăţit de salarizare şi normare a muncii îşi arată roadele în sporirea cîştigului muncitorilor şi în creşterea rentabilităţii întreprinderilor. Realizările economice sînt însoţite de tot atît de însemnate realizări culturale. In toate părţile a pătruns lumina învăţăturii, prin cursurile de alfabetizare, prin mărirea numărului şcolilor, prin cămine culturale, cinematografe, teatre, opere de stat, tipărituri de ziare, reviste şi cărţi, etc. Numărul elevilor din învăţămîntul de cul- tură generală de la 119.110 în 1938 a crescut la 418.249 în 1956. Arta, cultura, ştiinţa s-au dezvoltat foarte mult şi realizările artei şi ştiinţei române sunt preţuite peste hotare. Arta populară a luat un deosebit avînt, prin echipele de amatori, prin coruri, prin cooperative de costume naţionale şi de alte produse artistice, etc. Toate aceste realizări economice şi culturale, care au ca urmare ridicarea nivelului de trai şi cultural al oamenilor muncii, arată că poporul nostru îşi închină toate forţele sale construcţiei paşnice. Republica Populară Romînă — bazîndu-se pe prietenia şi alianţa frăţească cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte ţări socialiste — aduce o contribuţie activă în lupta forţelor păcii şi democraţiei pentru destindere în relaţiile internaţionale, pentru legături de pace şi prietenie între popoare. Ţara noastră are relaţii comerciale şi culturale cu o mulţime de ţări, socotind că prin aceste relaţii popoarele se pot cunoaşte mai bine şi se întăreşte prietenia şi colaborarea dintre state, indiferent de regimul lor politic sau social. De asemenea ţara noastră sprijineşte propunerile Uniunii Sovietice pentru încetarea experienţelor cu arme atomice, pentru interzicerea folosirii armelor atomice, pentru dezarmare şi rezolvarea tuturor problemelor prin tratative paşnice. Conştiente că pacea sau războiul atîrnă de lupta lor şi că un război atomic ar aduce uriaşe suferinţe, popoarele nu se mai lasă amăgite, ci luptă cu hotărîre pentru pace. N-a existat niciodată în istorie o mişcare aşa de puternică pentru pace, ca aceea care cuprinde azi nu numai popoarele socialiste, ci şi popoarele din colonii, ce luptă pentru independenţă şi cele ce şi-au dobîndit independenţa (în Asia şi Africa), ca şi masse uriaşe din ţările capitaliste. Această mişcare pentru pace este o forţă internaţională care pune stavilă aţîţătorilor la război şi îndrumează rezolvarea tuturor problemelor pe cale paşnică. (Continuare în pag. 4) La 30 decembrie 1957, se împlinesc luni, de cînd poporul nostru şi-a. deschis o eră nouă de libertate şi lumină în istoria sa, alungind din fruntea Statului ultima rămăşiţă a înrobitorilor care ani de-a rîndul i-au supt vlaga, — proclamîndu-se o nouă orînduire de Stat, în care cuceririle democratice ale poporului erau consfinţite şi garantate, iar drumul său spre bunăstare şi progres era deplin asigurat. Cu însufleţire şi cu dragoste pornise atunci poporul nostru la muncă, pentru a-şi făuri un viitor fericit, pentru înflorirea patriei şi pentru înlăturarea urmelor grele lăsate de trecutul negru de asuprire şi de nedreptate. In faţa Bisericii noastre Ortodoxe Române■• puneau atunci o serie de probleme,care-şi aşteptau o grabnică şi înţeleaptă rezolvare. Biserica însăşi suferise influenţe şi constrîngeri dureroase în trecut. Ea avea datoria sfîntă de a scutura aceste poveri, de a folosi larga libertate, care se instaurase în ţara noastră. Mulţi dintre preoţii şi credincioşii ortodocşi —■ dornici să participe la noua muncă liberă şi creatoare a poporului nostru, de care se simţeau puternic legaţi — aşteptau un cuvînt de părintească povăţuire din partea conducerii bisericeşti. Unele rînduieli, stări de lucruri şi aşezăminte — impuse de trecutele regimuri şi dovedite cu totul streine de duhul învăţăturii şi tradiţiilor ortodoxe — stînjeneau in cea mai mare măsură lucrarea Bisericii Ortodoxe Române. Toate acestea trebuiau grabnic înlăturate, pentru ca să poată străluci în lumină Comoara nepieritoare a înţelepciunii dumnezeeşti, — izvorul cel nesecat al strădaniilor şi înfăptuirilor Bisericii lui Hristos. „ Ce aştepta Biserica, ce aşteptau preoţii şi credincioşii, de la conducerea Bisericii Ortodoxe Române? A fost arătat limpede în cuvîntările ce s-au rostit la 24 mai 1948, în ziua alegerii înalt Prea Sfinţiei Sale ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. ..Poporul nostru şi-a dat acum, după veacuri de suferinţă, o aşezare proprie. Ţara noastră este astăzi o Republică populară, patrie bună a celor ce muncesc. Patriarhul cel nou trebuie să fie al Bisericii. Prin Biserică trebuie să ajute poporul lui, să ajute la desvoltarea democraţiei populare şi a libertăţilor populare, să ţie sprijin Patriei noastre scumpe, pentru asigurarea independenţei şi suveranităţii Republicii Populare Române, să fie un hotărît luptător pentru pace şi pentru consolidarea democraţiei în lume“. (Continuare în pag 2