Telegraful Român, 1970 (Anul 118, nr. 1-48)
1970-07-15 / nr. 27-28
Nr. 27—28 TELEGRAFUL ROMÂN Douăzeci şi cinci de ani de la semnarea Cartei O.N.U. In monumentala clădire a operei din San Francisco, capitala Californiei — în care, cu 25 de ani în urmă, s-a semnat Carta Naţiunilor Unite — în ziua de 26 iunie 1970, s-au desfăşurat, într-o atmosferă sărbătorească, festivităţile organizate cu prilejul împlinirii unui sfert de veac, de la acest important eveniment din viaţa internaţională a omenirii. Faţă de numărul statelor — 51 — ai căror reprezentanţi au participat la semnarea Cartei, la sărbătorirea aniversării acestui eveniment au fost prezenţi în sală reprezentanţi ai celor 126 de state, membre în prezent ale O.N.U. In cei 25 de ani care au trecut de la actul memorabil al semnării Cartei, în viaţa omenirii au avut loc prefaceri profunde, care şi-au imprimat hotărîtor sensul asupra întregei evoluţii politice mondiale, care s-a desfăşurat în acest interval de timp. Formarea şi dezvoltarea cu succes a sistemului mondial al ţărilor socialiste, afirmarea riguroasă a tinerelor state independente, efectele revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, conferă noi semnificaţii noţiunii de colaborare internaţională. Dacă, însă, în conţinutul relaţiilor dintre state au apărut mereu elemente care au impus acestor relaţii modificări, cîteodată îngrijorătoare, în acelaşi timp, s-a impus, ca o constantă majoră, viabilitatea şi permanenta actualitate a principiilor şi scopurilor fundamentale înscrise în Carta O.N.U. Acesta poate fi socotit, de altfel, ca unul dintre principalele învăţăminte, pe care le-au evidenţiat majoritatea vorbitorilor, cu prilejul întîlnirii jubiliare de la San Francisco. Ţinînd seama de realităţile cu care se confruntă în prezent omenirea, cu tot caracterul sărbătoresc al şedinţei, majoritatea oratorilor, care au luat cuvîntul cu acest prilej, au ţinut să sublinieze că transpunerea în viaţă a principiilor şi ideilor generale cuprinse în Cartă implică încetăţenirea în practica relaţiilor dintre state a legalităţii şi eticii internaţionale, ceea ce, fără îndoială, reclamă eforturi susţinute din partea tuturor statelor. în acest scop, a fost accentuată ca un obiectiv imediat, sporirea eficacităţii Organzaţiei Naţiunilor Unite, printr-o contribuţie reală la reglementarea diferendelor internaţionale, la stabilirea unui climat de pace, securitate şi colaborare între ţări şi popoare, la realizarea unei autentice universalităţi a Organizaţiei, prin primirea în sînul ei a acelor state pe care noile transformări le-au impus ca realităţi de necontestat în viaţa internaţională şi, îndeosebi, prin restabilirea drepturilor legitime ale R. P. Chineze, ţară a cărei contribuţie a fost efectivă la pregătirea, întocmirea şi adoptarea Cartei Naţiunilor Unite; într-adevăr, misiunea şi scopurile pe care şi le-a impus Organizaţia Naţiunilor Unite nu pot fi realizate, fără o colaborare strînsă şi în deplină armonie a tuturor statelor, mari şi mici. Reflectînd împrejurările istorice în care a fost elaborată şi semnată, Carta proclamă misiunea Organizaţiei de a feri generaţiile viitoare de spectrul unei noi conflagraţii mondiale, de a milita pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, de a acţiona pentru înlăturarea oricărui act de agresiune, pentru reglementarea prin mijloace paşnice a diferendelor sau a situaţiilor internaţionale care primejduiesc pacea; de a dezvolta între naţiuni relaţii amicale, întemeiate pe respectarea egalităţii în drepturi a popoarelor şi a drepturilor lor de a-şi hotărî singure destinele; de a promova colaborarea largă între state, a încuraja afirmrea drepturilor omului fără nici un fel de discriminări, de ■a constitui un for de armonizare a eforturilor naţiunilor pentru înfăptuirea acestor ţeluri. Temelia şi garanţia acestor scopuri nobile sunt cuprinse în principiile de bază pe care Carta le-a înscris ca esenţiale şi indispensabile pentru convieţuirea naţiunilor şi pentru dezvoltarea relaţiilor dintre statele lumii contemporane. Astfel, egalitatea suverană a tuturor statelor membre — respectînduli-se dreptul la pace, la integritatea teritorială şi intangibilitatea frontierelor, îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor internaţionale; dreptul popoarelor de a-şi hotărî singure soarta (dreptul la autodeterminare), ca premisă a suveranităţii naţionale şi de stat; principiul neagresiunii; principiul rezolvării pe cale paşnică a diferendelor internaţionale; principiul cooperării internaţionale şi principiul coexistenţei paşnice, sunt principii care s-au impus ca fundamentale în dreptul internaţional. Contribuţia de mare însemnătate pe care politica externă a Republicii Socialiste România o aduce consecvent şi tot mai puternic la afirmarea în viaţa internaţională a principiilor relaţiilor dintre state, care sunt în acelaşi timp principii fundamentale ale dreptului internaţional contemporan, sintetizează şi exemplifică, în mod grăitor, valoarea deosebită a acestora, concordanţa lor cu exigenţele lumii contemporane, perspectivele realizării lor depline, rezultatele ce pot fi obţinute prin stricta lor aplicare, înfăptuirea şi promovarea neabătută a principiilor ce trebuie să stea la baza relaţiilor dintre state oglindeşte politica întregului popor român care, consacrîndu-şi energia sa marii opere de edificare a noii orînduiri, dă dovadă, totodată, de un înalt spirit de responsabilitate pentru soarta omenirii întregi. Aşa caracteriza, sintetic, D-l Nicolae Ceauşescu, Preşedintele Consiliului de Stat, politica externă a ţării noastre la sesiunea Marii Adunări Naţionale din iulie 1967, spunînd: „întreaga activitate internaţională a ţării noastre, relaţiile pe care le desfăşoară România cu toate statele lumii, se fundamentează pe respectarea dreptului fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta, pe neamestecul în treburile interne ale altor popoare, pe promovarea neabătută a principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale“, într-adevăr experienţa popoarelor, desfăşurarea întregii istorii, ne dovedeşte că încălcarea suveranităţii şi independenţei naţionale înveninează atmosfera internaţională, pune permanent în pericol pacea lumii. Multe din problemele lumii contemporane, ca de exemplu subdezvoltarea, sunt rezultatul inegalităţii, exploatării şi dominaţiei asupra celui mai slab, caracteristice raporturilor internaţionale generate de imperialism şi colonialism, în dispreţul principiilor ce trebuie să stea la baza relaţiilor dintre state. Promovarea neabătută în politica externă a statului nostru a principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale, a egalităţii în drepturi şi neamestecului în treburile interne a dreptului fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta, militarea cu consecvenţă pentru dezvoltarea relaţiilor internaţionale, pentru destindere, pentru statornicirea unui climat de încredere şi cooperare între toate statele lumii, indiferent de orînduirea social-politică, au atras o deosebită preţuire ţării noastre şi o încredere puternică în cuvîntul reprezentanţilor ei. De aceea, cuvîntul ministrului de externe al României, Corneliu Mănescu, rostit cu prilejul comemorării împlinirii unui sfert de veac de la semnarea Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, la 26 iunie 1970, la San Francisco, a fost întîmpinat cu mult interes de asistenţă şi s-a bucurat, după aceea, de elogioase aprecieri. Comentatorii politici au remarcat faptul că reprezentantul ţării noastre nu s-a limitat la expuneri vagi, obişnuite în ocaziile festive, ci a abordat cu fermitate problemele cruciale, care preocupă în cel mai înalt grad comunitatea internaţională, reafirmînd adeziunea ţării noastre la scopurile şi principiile Cartei. în acest sens s-a exprimat, cu toată autoritatea cuvîntului său şi D-l Preşedinte al Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, spunînd: „Ţara noastră participă cu încredere şi interes la activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a organismelor sale specializate, fiind convinsă că acestora le revine un rol remarcabil în sprijinirea eforturilor de progres şi prosperitate ale tuturor popoarelor în nobila operă de adîncire a cooperării între naţiuni, de făurire a unei lumi a păcii şi încrederii între state“. Prof. Iorgu Ivan Pag- 3 încheierea anului şcolar 1969-1970 la Institutul Teologic de grad Universitar Sibiu Cu ajutorul bunului Dumnezeu, Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu a încheiat cu roade frumoase încă un an de muncă, al 159- lea an de existenţă neîntreruptă. Festivitatea încheierii anului şcolar 1969—1970 a avut loc Duminică, 28 iunie a. c. Dimineaţa a fost săvîrşită Sf. Liturghie de către un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu P. C. Vicar arhiep. Traian Belaşcu. Răspunsurile au fost date de Corul Catedralei mitropolitane, condus de P. C. Prof. Gheorghe Şoima. La priceaznă, a predicat P. C. Rector Dr. Isidor Todoran pe baza pericopei evanghelice a zilei (Mt. 4, 18—23). La sfîrşittul Sf. Liturghii, s-a făcut rugăciune de mulţumită pentru darurile revărsate cu îmbelşugare asupra ostenitorilor şi studenţilor Institutului. La orele 12, în aula Institutului, a început desfăşurarea programului festiv al încheierii anului şcolar, întîmpinat de Corul studenţilor cu Imnul arhieresc, î. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului a luat loc la masa prezidială, încadrat de P. C. Vicar arhiep. Tr. Belaşcu şi P. C. Rector Dr. Isidor Todoran. A fost de faţă reprezentantul Departamentului Cultelor. în sală se aflau: Dl. Prof. Dr. Ludwig Binder, din partea Institutului Protestant din Cluj (Secţia ev.-lat. din Sibiu), î. P. Cuv. Arhim. Ioan Dinu, stareţul Sf. Mînăstiri „Brîncoveanu“ de la Sîmbăta de Sus, membrii Consiliului arhiepiscopesc, profesorii şi studenţii Institutului, precum şi numeroşi credincioşi din oraş. După ce Corul studenţilor a executat — sub conducerea P. C. Prof. Gh. Şoima — cîntarea bisericească „Taina creştinătăţii", a luat cuvîntul P. C. Rector Dr. Isidor Todoran. P. C. Sa a prezentat spiritul şi liniile generale în care s-a desfăşurat munca în cadrele celei mai vechi şcoli teologice din ţară, străbătute de două principii: Slujirea Bisericii şi a poporului şi teologia trebuie să fie o teologie a vieţii. De asemenea, prezintă o seamă de date în legătură cu viaţa Institutului, exprimînd recunoştinţă şi mulţumiri autorităţii de Stat şi autorităţii Bisericii pentru sprijinul acordat Institutului. In încheiere, dă sfaturi noilor absolvenţi. După aceea, corul a executat troparul „îndreptător credinţei" de T. Popovici, în numele absolvenţilor, vorbeşte Pr. Vasile Mihoc, arătînd că vor preoţi după deviza: „Totul pentru Hristos, totul pentru om!“, vor propovădui dreptatea, armonia şi pacea. Luînd cuvîntul apoi P. C. Vicar arhiep. Tr. Belaşcu subliniază că tăria poporului nostru în trecut a fost unitatea. Sub călăuzirea înţelepţilor săi conducători, poporul nostru păşeşte pe linia spiritului de unitate, dovedind tărie prin unitate şi în faţa grelelor încercări pricinuite de calamităţile inundaţiilor. în continuare, corul a executat troparul Sf. Trei Ierarhi şi bucata corală „Freamătă pădurea toată“ (de Gh. Şoima). Urmează cuvîntul ocazional al î. P. S. nostru Mitropolit Dr. Nicolae Mladin al Ardealului. în Institutul nostru trebuie să vină tineri care simt chemarea spre munca pentru care se pregătesc. Numai o muncă izvorîtă din vocaţie dă roade şi contribuie la progresul societăţii. î. P. S. S. apreciază că în cadrul Institutului s-a desfăşurat o activitate intensă şi rodnică, mulţumită faptului că profesorii şi studenţii se străduiesc să fie la înălţimea chemării lui Iisus Hristos, a poporului nostru şi a epocii noastre. Tinerii noştri teologi au fost educaţi în spiritul de angajare în viaţa cea nouă şi de frăţie ecumenistă. Numai printr-o viaţă religios-morală şi studiu temeinic poate ajunge studentul teolog la o viaţă ce aduce roade pentru Biserică şi pentru Patrie. Noilor absolvenţi le adresează chemarea să vină cît mai curînd în ogorul pastoraţiei. Celorlalţi studenţi le dă îndemnul ca în timpul vacanţei să se încadreze în etosul muncii de sprijinire a reconstrucţiei şi progresului vieţii poporului nostru, în încheiere, mulţumeşte P. F. Părinte Patriarh Justinian şi tuturor Ierarhilor din Ardeal şi Banat pentru sprijinul acordat Institutului. De asemenea, mulţumeşte Onor. Departament al Cultelor pentru ajutorul dat şi asigură înţeleaptă Conducere a Patriei noastre de întregul nostru devotament. La sfîrşit, î. P. S. nostru Mitropolit Nicolae ?" Ardealului a distribuit premii studenţilor dis*" la învăţătură sau evidenţiaţi în cadrul altevităţi.