Timpul, mai 1876 (nr. 23-39)
1876-05-23 / nr. 35
L y ^ SÂMBĂTĂ 23 MA IU ABONAMENTELE In România pe an ............................. 1. n. 40 Pe 6 luni.................................................. » » 20 Pe 3 luni................................................. . » 10 In străinătate plus portul pe an.......... » » 20 Un exemplar............................................... bani 10 Abonamentele încep de la 1 și 15 ale fiecarei luni Anuncurile se priimesc și la tipografia Dorothea Mănescu, strada Lipscani, No. 3. Din causa serbătorei de Luni „Sf. Treime“ (Rusaliile). ziarul nu va apare Marui. II . II No. 34 ANUL 1—1876. BIURGUL REDACȚIEI ȘI ADMINISTRAȚIEI în strada Germanii No. 23, «tagiul al ducilor INSERȚIUNI: Linia de 80 litere petit pag. IV......... 20 bani Linia de 30 litere petit pag. III........ 50 » BUCURESCI, 22 MAIU 1876 In faptul de la Casa de consemnații și depuneri, aflăm că sunt compromiși până în gât mai mulți din căpeteniile partidului radical, partidului guvernamental de ații. Compromiterea este atât de gravă și vădită încât, cu tote frământările pentru a cocoloși faptul, n’au avut în cotros’o cârmescă și a trebuit să se esecute singuri. Aflăm că d. Anton Arion, fost director al acelei Case atâta timp, este arestat și că se fac cele mai energice încordări pentru a împedica, darim, până după alegeri, fatala necesitate de a se aresta și alții cu mai multă ve$ă în partid. Noi deocamdată ne mulțumim a înregistra faptul, lăsând ca justiția să -și facă mersul, îndată însă ce vom vedea că magistrații roșii, cu totă evidența faptelor, vor unelti a sacrifica interesul public pentru acela al coteriei lor, vom veni a face cuvenitele, denundări. Casa de consemnații și depuneri prin menirea el intereseză pe toți românii, fără osebire de partid. Acolo sunt depuse capitalurile cari nu au celore politică. A încurajia lovirea în siguranța și prestigiul unei asemenea instituții, este a lipsi țara de instrumentul cel mai puternic fără de care și justiția, și comercial, și agricultura ar suferi o adâncă stânjenire. Să nu ne dică d-nii de la Românul că Statul este respunzgâtor, că Statul plăteșce, pentru că stânjenirea ce se pate causa acelor cari sunt legați prin interesele lor de puntualitatea și siguranța acestei instituții, pate să causeze daune incalculabile. Cea mai strălucită avere a unui cetățen pare să fie cu desăvârșire compromisă, numai prin simplul fapt că un funcționar ar sustrage o sumă depusă pentru a o specula. In atâtea rânduri am avut ocazia de a trage atenția opiniei publice asupra cupidităței adversarilor noștri cari sub masca patriotismului, caută a se introduce în instituțiile cele mai delicate, ca să specule interesele societăței pentru profitul lor personal sau al coteriei lor. Regretăm că faptele vin cu atâta repeziciune pentru a afirma cuvintele nostre, regretăm pentru că, deși se arată cât de întemeiată este antipatia ce ne inspiră adversarii noștri, dar acest dureros adevăr se constată pe spinarea nefericitei țări. Este aci locul să atragem încă o dată atenția guvernului actual asupra personelor cărora le dă pe mână averea, onirea și libertatea cetățenilor. Să bine-voiască a nu închide ochii asupra neînsușirei condițiilor de moralitate și capacitate. Să bine-voiască a mai crede iar că nu vorbim numai în interesul partidei nostre, dar și în al țârii întregi. Stim că într’o zi tot bieții conservatori vor fi chiamați a plăti și repara râul jee fac a fi adversarii noștri, — dar e pucat de țară care va indura și ea urmările orgiei de azi. Am văzut prefecturile districtelor date pe lâna unor tineri fără greutate socială, fără experiență de omenii și lucrurile localităților; am vâzut magistratura împănată de mediocrități și conseiințe forte puțin scrupulase. Vâzurăm chiar Zilele acestea capitala aruncată în ghiarele unor individe caii scăpate din pușcărie, cam inferate de sentințele Curților și Tribunalelor. Am vâzut,—până unde merge imperiul bunului plac—numindu-se capi de masă nisce persone cari nici nu sc id să scrie. Și acest fapt ne amintește pe 1848, atunci când se decisese a se da și locurile de judecători și presidenți prin votul glotelor. La Pitesc i eși din urna voturilor president al Tribunalului un biet bărbier care nu soia nici să scrie nici să citescă ! Oare acești omeni cred că tot la 184S suntem azi ! D’atunci până acum n’au învățat nimic, n’au uitat nimic ? Săracă țară, pe ce mâni ai căzut!ral conservator din Dâmbovița. Comitetul s’a format la 17 Mai, într’o imposantă adunare, de cetățeni alegători, în spațiosa casă a d-lui Brătescu. S’au ținut mai multe discursuri, din cari comunicându-se unul, ’l-am publicat în numărul de ori. Acel discurs însă fiind o voce individuală, iar nu manifestul comitetului, ne grăbim a publica mai la vale Apelul ce acest comitet face către alegătorii conservatori din Dâmbovița. Suntem siguri că adevărul, maturitatea și patriotismul ce respirăm în acest apel, va face o adâncă și salutare întipărire cetățenilor din Dâmbovița. Solrile ce avem din acel district, ade feresc că nici acolo promisiile pompos din programa guvernului actual nu corespund cu faptele. Una Z*0 Ș* alta fac. Au acolo un comitet, sucursală a celui de la Mazar-Pașa. Pentru a judeca cu cine este partea seriosă a țăriiși, nu avem decât a compara aceste comitete în privința posiției sociale a personelor din cari sunt compuse. In __comitetul conservator vedem tot proprietari mari, bărbați cu moralitate și capacitate recunoscută,—pe când dinncolo . . . Dar tăcem ! Locuitorii din Dâmbovița îl cunosc tot așa de bine ca noi. E că apelul comitetului conservator a Domnilor alegetor: «Mai mulți cetățeni alegători ai partidului conservator din acest district, întrunindu-se în ziua de la 17 corent, au format un Comitet central, cu intențiunea de a lupta, prin puterea convecțiunei, în viitorele alegeri pentru Cameră și locurile rămase vacante în Senat, și de a nu lăsa să se înăbușescă opiniunea nici unui cetățean alegător, fie prin compțiune, fie prin amenințare sau verice altă ingerință, numască-sema administrativă sau fie numai a unui partid. «înainte de a ne da sema de ceea ce avem de fucut fiecare, este bine ca să ne reamintim cuvintele actualului d-lui Ministru de interne din circulara d-sele de la 14 Maiu 1876, adresată către toți d-nii prefecți din țară: «Bată, Ia adevăr, ce vice d. ministru de interne în acesta circulară, față cu alegerile viitore : «... Voiü, d-le prefect, ca alegerile să fie cu desăvârșire libere; cer ca «în lupta electorală, tote partidele, toți « alegătorii să fie egal garantați; cer cu «stăruință ca violențele, ori din ce parte »ar veni, să fie înfrânate ; cer în fine ca „să aveți o îngrijire neadormită spre a descoperi, a face să se constate și a trimite, fără cruțare, înaintea justiției pe toți acei cari, cu ocasiunea alegerii sau „în timpul alegerilor, ar cerca să comită „fraude, ilegalități sau corupțiune.“ «Cum vedeți, d-lor alegători, datoria nostră este ca să urmărim punct cu punct, literă cu literă fjisele d-lui ministru de Interne și, cu credința fermă și constantă în tăria principiilor acestui partid, să avem cu totul fixată privire nostră asupra a tot ceea ce se va petre în districtul nostru la alegerile viitor: „Astfel, fiecare din d-vóstru, vez ghiând la cea mai mică călcare sau abatere de la lege în alegerile viitore, ve veți întruni cu toții, în cercurile d-vóstrá, formând comitete electorale sucursale, cari să aibă de scop a denunța Comitetului central verice ingerință, verice abatere de la lege. „De la d-vóstra de pandă, d-lor alegători, ca să asigurați libera voință a cetățenilor acestui district în alegerile viitore, numai prin activitatea și interesul ce veți purta d-vóstru, partidul conservator va putea să triumfe, ca și până aci, în alegeri. «Dreptatea fiind ca partidul nostru, care a solut întotdeauna să conserve și să respecte libertățile înscrise în Constituțiunea țărei, trebue ca nici unul din noi să nu pregete un minut și fiecare inarmându-se cu curagiu și devotament, să fie un adevărat luptător și un demn representante al partidului conservator. «Adversarii noștri sunt prea slabi prin chiar credința și principiile lor politice, astfel că ei nu vor putea niciodată ca să resiste curentului puternic al opiniunei publice a țărei întregi. «La lucru deja cu toții, și vom fi și Comitetul electoral conservator din districtul Dâmbovița. A Am arâtat în numeral de ori personele cari compun Comitetul electo r FOIȚA „TIMPULUI“ FIUL CĂLĂULUIV (Urmare). Nefericitul Gerard plecă capul cu resignațiune, se uită la berea care curgea de pe hainele sale, fără a duce un singur cuvânt adversarului său. Acesta înse nu înceta de a -i adresa apostrofările cele mai insultatore, și în cele din urmă strigă către cârciumărâsă : — Femee, mâine societatea noistră se va muta d’aci și se va duce la Sant-Sebastian; nu vom mai cheltui banii noștri aci... Mâine pare că ne vei da să bem din paharul călăului. — Iacă , iacă paharul ! striga cârciumărasa turburată cu aprindere fărâmând bucățele de pământ oala de vin, greșeala mea e daca piciorul acestui fiu de gâde a călcat într’o casă onestă? Și întorcându-se către Gerard : — Eși afară, om de nimic ! Muncitor de omeni! N’ai plecat încă, puiü de gâde ? •« Pâne aci tânerul ascultase totul cu resignațiune ; dară tóte aceste invective amare deșteptaseră încetu cu încetu în inima lui o mândriă de bărbat, și, în loc d’a se retrage la strigătele cârciumăresei, ridică cu un aer nobil capul lui plecat și respinse cu liniște aceleia care ’l injuria : — Femee, me duc. Deși fiui de caläü, voi avea mai multă milă ca tine de apropele meu. lata mea tortureza pe vinovați pentru că legea și omenii îl silesc s’o facă, dar voi toți mii torturați fără ca nimic să ve silescă la acesta și fără ca să ve fi făcut niciodată zeai. Gândiți-ve că pecătuiți către Dumnezeu, tratându-me ca pe un câine ! Vocea tânerului era așa de blândă și așa de atingă tare, încât puse în mișcare și pe cârciumă iasă ; ea nu înțelegea ca un om sä pota sta așa de liniștit după ce a fost tratat cu atâta asprime. O lacrimă luci în ochii ei, și luând banul de pe comptoar, îl aruncă lui Gérard,blând : — Ține, nu’mi trebue banii tei, ia-ți’i și dute sănătos ! Acel care aruncase berea în fața lui Gerard lua banul de jos,îl privi și îl aruncă cu groza pe o masă.—Priviți, priviți, e sânge pe banii ăsta ! strigă el. Sânge de om ! Toți se gremădiră în pregiurul mesei și se deteră apoi înapoi cu spaimă ca cum ar fi vedut cadavrul al cărui sânge credeau că a ioșit banul acela. Un strigăt de reprobare și de groază contra lui Gerard resună în casă. Tânărul scia cât de neîntemeiată era dojana ce -l adresa, căci priimise în aceeași sală banul în chestiune de la un închirietor de scaune. Nedreptatea inemicilor sei îl întăriră atât de mult încât își perdu tot sângele rece și deveni galben ca ceva de mânie. îndesă pălăria sa și mai mult pe ochi, se răpeai iute spre masa unde se afla banul; imprecațiuni isbucniră din peptul său contra adversarilor lui ca un leu furios : — Mișei ce sunteți ! Ce vorbiți de sânge ? Nu vedeți voi că banul acesta e fals și că are o față roșie ca toți ceilalți ? Dar nu, pasiunea râului ve vorbesc e. țîi ceți că sum fiul unui calän.— da, așa a voit Dumneșltt, — dar voi sunteți mai de dispreț decât mine și sunt mândru că nu semen nici la nume, nici la purtarea mea, cu ómeni așa de stricați ca voi! Abia pronunță aceste cuvite și din tote părțile săriră asupra lui lovindu’l cu pumnii și cu piciorele . Gérard se apără cu vitejie și sili pe mai mulți din cei cari atacați sau ceră iertare, dară numerul lor fiind mai mare fuse învins... Blăstemie și injurii resunați cu confusiune în sală, oale și pahare de vin cadou pe jos în mijlocul meselor resturnate și al scaunelor sărămate, cârciumăreasa striga ajutor. . . . Dupe ce luptă câtva timp, Gérard se găsi în mijlocul stradei, zăpăcit și rănit de loviturile ce primise, își îndreptă mantaua, își drese pălăria turtită, și -și continuă drumul, după cum începuse, fără a se mai gândi la acesta certă. Imaginațiunea lui prevedea înaintea ochilor săi prin întunerec lucruri și mai teribile. Pe când Gérard era încăerat la lupta ce descriserăm, într’o parte se afla o fetiță a cărei inimă bătea forte tare și care aștepta cu neliniște venirea fiului călăului ca cum o presimțire misteriosa ar fi înșciințat-o că avea să i se întâmple o nenorocire. Ea singură era un înger de mângâere pentru nenorocitul tenor, și ea ’l iubea cu atât mai mult cu cât îl soia urît și desprețuit de tota lumea. Amorul său resistă dejenele mame-s ei, la reproșurile vecinilor, lala