Timpul, noiembrie 1891 (nr. 241-265)
1891-11-21 / nr. 257
ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 257 ABONAMENTELE. In țară pe un an..................................40 lei „ pe 6 luni................................20 lei „ pe 3 luni..................................10 le! Pentru streinătate, un an . . . . 60 lei Redacția și Administrația 43, Calea Victoriei, — 43 Un exemplar ÎS Bani T 3ETT>ITI-A A DOUA IMPUIRIV A £ ’ • A Np '' ' JOI 21 NOEMBRE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV Reclame........................ III II . . 0.40 . . 1.50 . . 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția "avas, 8 Place de la Bourse. edacția și Administrația 43 — Calea Victoriei, — 43 un exemplar 155 Bani Generalul Crampon Văzut’aici vr’o dată un urechiat cerbicos, care nu voește să urnească din loc, ori câte mijloace de persuasiune ar întrebuința cei cari se silesc a’l face să plece? Scena e din cele mai tragi-comice. Unul trage pe încăpățînatul dobitoc de urechi, altul îl împinge de la spate, un al treilea îi cară la bețe pe spinare, dar urechiatul nu se mișcă, se proptește în picioarele de dinainte, se lasă greu cu partea de dinapoi și, dacă simte că cu toate astea e împins înainte, se pune jos și șade. Această scenă hazlie trebuie să se înfățișeze în mintea noastră când privim cum ministerul Florescu-Vernescu se acuță de putere și nu voește să cedeze injoncțiunilor de tot soiul, unele mai expresive decât altele, pe care le primește din toate părțile pentru ca să se ducă. Toți împing acest guvern spre ușă, dar el nu voește să urnească din loc, iar miniștrii care nu sunt încă demisionari (nu știm câți au mai rămas până în momentul de față) se acuță de banca ministerială, își încleștează degetele pe pupitrul acestei bănci și par a zice majorității și minorității din parlament: — Nu ne mișcăm nici morți de aici. Dați-ne cu forța armată afară dacă puteți! Deja astă-vară, în ședința de la 1 iulie, Camera dă un vot de blam guvernului, refuzând ministrului domeniilor un credit de 300.000 lei pentru captarea apelor minerale și silind pe ministrul-președinte să retragă un alt proiect de credit de 1.900.000 lei pentru restaurarea monumentelor istorice. Generalul Florescu nu ține în seamă că prezidează un minister antiparlamentar, închide sesiunea și merge cu guvernul său înainte, neavând de ce să se teamă în timpul vacanțiilor parlamentare. Toți își reamintesc chipul brutal cum generalul-prezident a dat pașaportul Camerelor, pe când de deputat Iancovescu se gătia să scoată din buzunar și să dea citire următoarei moțiuni iscălită de o parte din cei 36 deputați întruniți la Hotel de France: Subsemnații, dorind ca guvernul să aibă o mai unitară direcțiune, propunem ca ministerul să se complecteze sub direcțiunea d-lui Lascar Catargiu, șeful autorizat al partidului liberal-conservator, și trecem la ordinea zilei. Ei bine, a trecut o vară și o toamnă în care timp s’a spus pe toate tonurile că ministerul se va remania și întări în sensul dorințelor exprimate astă-vară de majoritatea Camerei și când colo ce să vezi ? Ministerul se remaniază într’un sens cu totul contrariu indicațiunilor manifestate de majoritate și are așa puțină—nu prevedere —dar chiar cunoștință a situațiunii parlamentare încât iși închipuește că va fi bine primit de aceiași Cameră, care astăvară cerea direcțiunea unică a d-lui Catargiu. Și, ca să nu se creadă că de astăvară până acum generalul Florescu a uitat care erau sentimentele deputaților sau că a dobândit convingerea că aceste sentimente s’au schimbat, deputații majorității se întrunesc din nou, în ajunul deschiderei Camerelor, spre a’șî manifesta aceleași dorințe de astă-vară, cu mai multă claritate și energie decât atunci, și, de unde astă-vară acești deputați erau 36, astăzi ei sunt 90. Ei bine, generalul Florescu nu numai nu dă nici o ascultare îndemnurilor și avizurilor pe care le primește, dar remaniază cabinetul său în așa chip încât să nemulțămească și să irite încă și mai mult pe majoritate. Aceasta nu poate dovedi altceva decât că generalul Florescu trăiește în niște sfere cu totul străine de politică și că ’i lipsește acel discernământ pe care trebuie să’l aibă un bărbat politic care pretinde a sta în capul unui guvern. Ceea ce mai dovedește această lipsă totală de bun simț politic, este împrejurarea atât de extraordinară și de neexplicabilă că după votul de Luni al Camerei, prin care se lovește direct și fățiș în guvern, după demisiunea d-lui Lascar Catargiu și a celor doui colegi ai săi de la rezbel și de la lucrările publice, după scena nemai pomenită petrecută ori la orele 1 și jumătate la Cameră, generalul Florescu a lăsat să treacă, nu 5 minute, dar 24 de ore fără ași da încă demisia și și-a putut închipui, în aceste 24 de ore, că va putea completa cabinetul său și merge înainte cu aceste Camere. Zicem că a putut să-și facă aceste iluzii timp de 24 ore, fiindcă, în momentul când scriem, d. general Florescu e încă președinte al consiliului și nu știm dacă are de gând să se retragă sau nu. Așa că e cu putință ca iluziile simpaticului general să dureze chiar mai mult de 24 ore. A pune atâta timp pentru a înțelege un lucru pe care un copil l’ar pricepe într’o clipă—dacă nu ar fi presimțit d’inainte —trădează o foarte greoaie concepțiune a noțiunilor celor mai simple și această singură împrejurare ar fi o suficientă dovadă că generalul Florescu, ale cărui resorturi se mișcă așa de anevoios și care cunoaște așa de puțin țara și oamenii și judecă așa de greu situațiunile politice, nu mai poate pretinde a guverna Statul român în starea de progres în care se află astăzi. Dar poate că generalul Florescu a înțeles situația și cu toate astea se ține cu dinții de putere, nevoind să renunțe la rolul său de echilibrist între cei „două leader.“ Ei bine, rolul acesta a trebuit să înceteze de o dată cu demisiunea d-lui Catargiu, căci generalul— care a declarat că, deși simplu soldat al partidului, a primit numai în acest scop să prezideze pe cel două loaded— nu mai are astăzi între cine să joace rolul său de echilibrist. Dacă cu toate astea generalul nu se duce, cauza e poate că e lipit de banca ministerială cu un cleiu sau o gumă pentru care nu s’a descoperit incă până acum nici un dizolvant, dup ä cum spunea odată Paul de Cassagnac despre un minister francez. Ar trebui publicat un premiu pentru cel care ar descoperi compozițiunea chimică, care să poată dizolva guma ce lipește pe generalul Florescu de banca ministerială. Altfel frumosul, chipeșul și simpaticul general va ajunge să fie poreclit : Generalul Crampon! TELEGRAME Tiena. 1 Decembrie. Un supliment al Corespondenței politice zice că cabinetul francez s-a ocupat foarte mult de situațiunea atât de ameninințată a Europenilor și a creștinilor din China și a invitat pe reprezintanții săi din străinătate să caute a convine pe guvernele pe lângă cari sunt acreditați de nevoia urgentă a unui demers unanim a puterilor în China. După opiniunea cercurilor guvernamentale franceze înțelegerea ar consta mai nainte de toate în trimitere de instrucțiuni identice reprezentanților tuturor puterilor la Peking. Atena. 1 Decembre. Camera a hotărît să pue la ordinea zilei acuzarea d-lui Trcupis îndată după discuțiunea budgetului. Budgetul pentru 1892 prezintă 98,400,000 de drachme la venituri și 98 și jum. milioane la cheltueli cu un deficit de 156,720 drachme numai. Toate departamentele au redus cheltuelile afară de ministerul de rezbel care dă o sporire de 220,000 drachme asupra anului 1891. Paris. 1 Decembre. Consiliul de miniștri s-a ocupat de viitoarea întrunire la Veneția a conferinței internaționale pentru studiul reorganizării comisiunei sanitare din Alexandria și pentru examinarea condițiunilor sub care ar putea fi autorizată trecerea prin canalul de Suez a bastimentelor susceptibile de a fi puse în carantină. D. Barrère și doctorii Bouardel și Proust vor reprezenta Francia la această conferință. Consiliul s’a ocupat apoi de atitudinea episcopilor. Roma. 1 Decembre Camera a ascultat expunerea motivelor budgetului.—Budgetul exercițiului curent va prezenta un deficit de un milion dar care va fi cu prisosință acoperit printr’un beneficiu în veniturile și nouile măsuri financiuxa.—Viitorul exercițiu va fi cel d’întâiu care se va prezenta cu un excedent de 9 milioane după ce va fi acoperit toate cheltuelile împreună cu acelea ale pensiilor, acelea ale construcției de drumuri de fer și amortizarea datoriilor. — Expunerea a fost foarte aplaudată; d. Luzzatti a fost viu felicitat. D. Luzzatti a anunțat de asemenea crearea de bonuri de tesaur cu scadență de un an și cu dobânda de 7 luni. la sută,— vor fi plătite din budget cu începere de la 1897—1898.—Ministrul a arătat că circulația a scăzut și că rezervele metalice s’au urcat; acestea se vor urca de la a 23 parte la 40 la sută și mai mult chiar pentru ca schimbul să nu se agraveze. Paris. 1 Decembre Camera discutând budgetul coloniilor, d. Etienne, sub-secretar de stat, a vorbit de necesitatea de a constitui mari societăți de colonizare. Viena. 1 Decembre Camra,~~Ministrul de comerț a zis pentru a motiva subvențiunea societăței de navigație a Dunărei că trebuia să împedice ca pavilionul austro-ungar, care reprezintă Statul, să fi dispărut din Orient. Aceasta ar echivala cu părăsirea unor interese vitale. Administrația războiului însăși are mare interes la menținerea societății. In ceia ce privește transformarea Lloydului în societate austriacă cu influență mai mare a statului în administrația sa, nu trebue să fie combătută prin trase de convențiune. Toate statele, mari și mici, subvenționează societățile naționale de navigațiune pentru onoarea drapelului și interesul comerțului. Delegația ungurească a adoptat în ședința plenară budgetul armatei, respingând propunerea d-lui Beathy de a trimite budgetul comisiunei spre a reduce sau a suprima oarecari credite ordinare și extraordinare. Delegația ungurească a Camerei deputațior a votat o moțiune de condoleanță împăratului cu ocazia morții arhiducelui Henric și a soției sale. Presse zice că nu a fost drept ca să se adopte uniformitatea tarifelor în tractatele dintre statele triplei alianțe astfel că nici unul din aceste state să nu aibă față de celelalte decât un singur tarif de import. Germania și Austro-Ungaria vor avea un tarif unic pentru amândouă cu Belgia și Elveția. * Cele trei demisiuni Mai multe versiuni au circulat în privința demisiunea d-lui Lascar Catargiu. Căutând a ne informa în această privință, credem a fi în măsură de a lămuri această cestiune. Amânarea de Sâmbătă a alegerii președintelui Camelii și refuzul de a amâna alegerea președintelui Senatului au trebuit să pară cel puțin straniu d-lui Catargiu. Modificarea listei membrilor biuroului, după ce se declarase că se va alege vechiul biurou, nu era tocmai o dovadă de bună credință. In orice caz cei mai mulți dinamicii d-lui Catargiu au privit aceste incidente ca acte de rea credință și această opinie a lor a trebuit negreșit să influențeze pe d. Catargiu. Consecința incidentelor de la Senat a provocat votul Camerii privitor la vicepreședinți. Acest vot era destul de important pentru a legitima convocarea consiliului de miniștri inainte de ședința Gamerei de a doua zi. D. Catargiu a și spus câtorva colegi ai săi că ar trebui convocat seara consiliul, căci voește a face cunoscut celorlalți miniștri părerea sa despre cele petrecute. D-sa a căutat chiar pe generalul Florescu pentru a’i spune aceasta, însă n'a găsit pe președinție consiliului. Pe la 6 ore după amiazi, s’a dus delegația deputaților la d. Catargiu și ’î a înmânat o invitație de a se retrage din cabinet, dacă, în urma votului Camerii, tot guvernul nu consimte să demisioneze. D. Catargiu a răspuns că va da răspunsul său a doua zi, voind o vedea pe colegii săi și crezând că seara va consiliul de miniștri. Nici o convocare nu a fost făcută pentru a se întruni consiliul, nici generalul Florescu, care știa că d. Catargiu îl căutase, nu s’a dus la d-sa spre a se consfâtui asupra votului Camerii. Ministrul de interne fu însă foarte surprins aflând, prin prefectul poliției, că toți miniștrii, afară de d-sa și d. d. Olănescu și general Lahovari, s'au întrunit în acea seară la d. Vernescu. Aflând despre acest consiliu din care nu fuseseră excluși decât d. Catargiu și amicii săi, ministrul de interne trimite ori la 9 ore și jumătate dimineață, în scris, demisia sa președintelui consiliului. După câte știm demisia d-lui Catargiu era însoțită de o scrisoare adresată gen. Florescu în care se motivează demisia și se relatează aceste incidente. Deja la 10 ore mai multe persoane cunoșteau această demisie chiar de la d. Catargiu, care nu făcea un mister din aceasta. Totuși se știe că la ora 2 la Cameră, ceilalți miniștri ziceau că nu știau nimic despre această demisie. Lucrul e negreșit posibil, dar ce nu e admisibil e ca președintele consiliului să pretindă că nu o știa. De altminteri dovada cea mai bună că vroia să ascundă acea demisie pentru a provoca vreun incident la Cameră, era că generalul Florescu nici nu s-a dus la Cameră, cu toate că după votul important din ajun era firesc ca președintele consiliului să fie la locul său fie chiar pentru a răspunde întrebărilor ce desigur erau să se adreseze, că nu consideră ca un blam votul din ajun. De altminteri, cine putea avea interes a ascunde acea demisie ? Negreșit nu d. Catargiu, care o dedese încă de dimineață și care o spunea tuturor celor ce Vau văzut după 10 ore dimineața și cari sau cestionat în această privință. Căt pentru demisiile d-lor general Lahovari și Olănescu, iată în ce împrejurări aflăm că ele s’au produs: D-lor eraü negreșit deja dispuși a nu mai prelungi șederea lor în guvern după votul Camerii din ajunși după demisia d-lui Catargiu, însă ei nu luaseră încă nici o rezoluție și nu-și dedeseră demisiunile la începutul ședinței de eri a Camerii. In urma cuvintelor d-lui Blaramberg care, atacând pe conservatori, a zis acestora că procedeurile lor sunt „nu procedeuri conservatoare, ci procedeuri convenționale“ dd. Olănescu și general Lahovari își trimeseră, la moment, demisiunile în scris președintelui consiliului, iar d. Olănescu declară: „Fiind conservator și sincer constituțional, iar nu convențional, am onoare de a declara că împreună cu colegul meu de la Rezbel, am trimis demisiunile noastre președintelui Consiliului“. Află tot ---------------na mi mi m «mi mmm -------------- Presa și Criza Iată diferitele aprecieri pe care ziarele din capitală apărute aseară le fac asupra crizei: — L’Indépendance roumaine stătue a susține că trebue, că nu se poate altfel, decât o direcțiune unică. Și la întrebarea cui trebue dată, observă L’Indép., că încă de alaltăieri camera a respins in mod clar. Ea a desemnat pe d. L. Catargiu ca pe viitorul președinte de consiliu . De altmintrelea nici o îndoială nu putea să fie în această privință. însuși d. Vernescu, credem noi, nu se gândește să discute înalta preponderență personală a d-lui Catargiu, înaintea autorității căruia toată lumea trebue să se plece. Acest din urmă mai are, afară de asta, față cu colegul său de la finanțe nu numai marele său trecut și viile simpatii de care se bucură în țară, cu deosebire dincolo de Milcov, dar și o altă superioritate, aceea că dispune de o majoritate la senat și la cameră, de amici hotărâți, mult mai numeroși și mai capabili decât acei ai d-lui Vernescu. Totul desemnează dar pe d. Catargiu la preșidenția consiliului, repetă confrații de la L'Indépundance. — Bucarest își exprimă mulțumirea de a vedea situația lămurindu-se fie chiar cu prețul de a vedea pe liberalii venind la putere. Dar — se grăbește a adăuga confratele nostru—această ipoteză trebue cu totul înlăturată, căci Majestatea Sa nu poate în împrejurările actuale să nu cheme la putere pe d. Lascar Catargiu. Se poate clar afirma aproape cu siguranță că șeful nostru va fi insarcinat — poate chiar mâne—cu formarea cabinetului. Fie ca acest cabinet să fie realizarea aspirațiunilor tuturor amicilor noștri și să afirme triumful causei ’pe care am susținut’o în aceste coloane , unitatea partidului conservator. — Lupta scrie: Cabinetul este obligat să demisioneze, și este obligat să facă aceasta nu doar pentru că în locul d-lor Ualnîi și Corjescu s’au ales d-nii Fleva și Catargiu, dar pentru că întâmplarea de ori a dovedit că guvernul nu mai dispune de majoritate. Căderea celor doi candidați ai d-lui Vernescu nu se datorește nici întâmplării, nici lipsei de raporturi simpatice personale între candidați și Cameră, ci ea a fost o manifestațiune ostilă cu înțeles politic, fiind opera unei înțelegeri formale dintre o parte bine definită a majorităței și opozițiunea. — Adeverul relevează că prima încâdrare parlamentară a fost la Senat, unde grupul vernesian a isbutit a