Timpul, noiembrie 1892 (nr. 241-266)

1892-11-21 / nr. 259

ANUL AL PATRU­SPRE­ZECELEA.­­ No. 259_______________E­DIȚIA A TREIA_______SÂMBĂTA 21 NOEMBRE (3 DECEMBRE) 1892 CUM SI CE FEL ? Mulți s’au mirat când au văzut la așa zis congresul liberal din Iași pe d. Dim. Sturdza alături cu bol. D. Giani și Pană Buescu, reco­mandând turmei fără păstor unul și același program. Ce iei ? se întreabă lumea, acești dușmani neîmpăcați s’au făcut buni prieteni acum. Oare neprihăniții de­magogi de la Românul și de la Buna Credință au jertfit princi­piile lor pe altarul Voinței Națio­nale? Cum se face că încăpățînatul Mitiță Sturdza a primit în progra­mul sei idei ce le repudiază ? Prin ce minune, moștenitorii politici ai lui C. A. Rosetti au consimțit a se asocia la proclamarea șefi­ei lui D. Sturdza? Eiste negreșit aici o taină. Dar vălul care acoperă această nouă fază a partidului liberal nu este așa de des, în­cât să nu pu­tem afla ce se ascunde sub cu­tele lui. Să ne întoarcem cu câte­va săp­tămâni înapoi. Știm că redactarea­­ Hor Grădiș­­teanu și Giani fusese respinsă cu toate onorurile datorite unor așa distinși jurisconsulți. Românul își arăta col­ții, Pană Buescu mârâia. Nu vom ceda nici o dată, ziceau demagogii. Nici noi, răspundeau cei de la Vo­ința Națională. Nu era vorba atunci de­cât de program, iar nu de șefie. Ori, cestiunea șefiei a schimbat de-odată fața lucrurilor. Este în partidul liberal o serie întreagă de locotenenți cari se cred destoinici pentru a lua moștenirea generalilor dispăruți. Odinioară se priveau ca viitori ur­mași ai lui Ion Brătianu cei trei Benjamini ai șefului: G. Kitzu, Ioan Câmpineanu și Eug. Stătescu. Cel d’intuiti s’a retras înainte de vreme din politică, al douilea a mu­rit. Al treilea... voi­ vorbi de dânsul mai la vale. După moartea lui Ion Brătianu, toți colectiviștii ar fi dorit ca să proclame șef pe d. Stătescu. Dar se făcuse împăcarea cu D. Bră­tianu și nu se putea retrage aces­tuia șefia ce i-o dăduse chiar fra­tele său. S’a constituit atunci pe lângă d. Dim. Brătianu un fel de consiliu compus din d-nii Eug. Stătescu și D. Sturdza. Intimii ar putea să ne spună cu câtă greutate bătrânul li­beral a primit pe d. Stătescu și cu câtă greutate acesta a uitat lupta sa în contra șefului disidenților. Relațiuni politice s’au stabilit, dar nu relațiuni de prietenie. D. Sturdza se folosi de aceste împre­jurări pentru a se pune în evi­dență. La moartea d-lui C. Brătianu nu­mărul pretendenților la șefie crescu. In primul rang erau negreșit d-nii Eug. Stătescu și D. Sturdza. Apoi veniau d-nii P. S. Aure­lian și Stolojan. In al treilea rang d. N. Fleva. In al patrulea rang, din partea rosettiștilor, d-nii Giani și Grădiș­­teanu. D. Aurelian e un om liniștit. Ar fi primit să ’l silească partidul a se face șef, dar nu va suferi d’a nu fi acel șef. Se va mulțumi cu perspectiva unui portofoliu, ori cât de depărtată ar fi perspectiva. Cât pentru d. Stolojan, densul știa bine că nimeni nu ’i va pro­pune și că mulți ’i ar refuza chiar un portofoliu, și visul său este de a fi ministru al afacerilor străine. D-nii Giani și Grădișteanu nu și-au făcut vre-o dată cea mai mică iluzie asupra soartei candidaturei lor. Dar la denșii, ca și la d. Stolo­jan, există această convingere: cu d. Stătescu nu ne vom putea îm­păca. D. Giani nu a iertat nici o dată d-lui Stătescu că a pricinuit căderea cabinetului d-lui Dim. Brătianu și că l’a silit să părăsească, după trei luni, portofoliul justiției. D. Stolojan, pe care d. Stătescu nici n’ar vrea să-l primească în co­mitetele clubului, și d. Pană Bu­escu, pe care d. Stătescu l’a black­­bulat când s’a prezintat pentru a face parte din comitetul executiv, erau cu totul dispuși a se asocia în contra lui. Din aceste rancune s’a născut ideia d’a se conferi șefia d-lui D. Sturdza, care nu aștepta alt­ceva, deși protestează că nu vrește să fie de­cât un harnic lucrător al partidului: îndată ce a văzut putința d’ași realiza visul, cel pe care d. G. Pal­­ladi îl numea acum trei-patru ani «ignobilul Sturdza», s’a grăbit a’și modifica programul. Mai întâiu s’a pus lucrarea sub ocrotirea patronului d-lui Giani, Tudor Vladimirescu, apoi s’au In­trodus unele din cererile demago­gilor. D. Stătescu, care ne este duș­man, dar este un om de Stat cin­stit, ar fi refuzat o capitulare ru­șinoasă asupra principiilor. D-nul Sturdza, pentru a dobândi șefia, a primit. Are drept d’a fi mulțumit, căci a fost felicitat de d. Dimancea. Acum noul șef întâmpină oare­care dificultăți. Liberalii ’1 împing spre Palat, iar demagogii ’1 so­mează d’a rupe ori­ ce relațiuni cu Regele. La cei d’Intuia d. Sturdza se dă ca persona gratissima; la cei­l­ alți se jură că va începe în curând o campanie anti-dinastică. D. Stătescu­­ ascultă, zîmbește și așteaptă. Dânsul nu poate crede nici în viitorul unui program care este o operă de necinste politică, nici în trăinicia unei șefii care este o o­­peră de rancună personală. Cât pentru opinia publică, ea privește cu nepăsare aceste încer­cări ale unui partid care ’și caută echilibrul fără a’l găsi, și a uitat deja că s’a ținut un congres la Iași și că s’a citit un program. Ea nu ține minte de­cât un sin­gur lucru, și anume, că d-nul D. Sturdza, prevăzând că iarna va fi lungă și aspră, a luat cojocul și Căciula lui Tudor Vladimirescu. Lucian TELEGRAME Afacerea Panama.—Desgroparea cada­vrului baronului Reinach. Paris, 1 Decembre. D. Ricard a anunțat comisiunea de an­chetă că a dat ordin să se confisce cele 26 cecuri ale casei Thierrée. D. de Rotschild a declarat că a primit de la banca Franciei 2 cecuri de câte un mi­lion fie­care, ce i s’au dat ca plată pentru cassa Rotschild din Frankfurt, Paris. 1 Decerni­re. «La Libre Parole» publică fac­similul u­­nei scrisori a d-lui de Reinach către d-nul Antoniu Prouest, deputat, cu data d­e 31 iulie 1886, prin care îi dădea o mie d­e o­­bligațiuni Panama. Mai mulți membri ai comisiunei de an­chetă au cerut ca să le facă cunoscut banca Franciei numele semnăturilor celor 26 ce­curi. Trei membri s-au ?i duse la bancă și au recunoscut trei cecuri liberate de cassa Thierrée, având o valoare de 2.040.000 fr. dar care nu privesc afacerea Panama; ei n’a găsit numele andosatorilor celor­.’alte cecuri. Paris, 1 Decembre. D. profesor Brouardel va desgropa în cu­rând cadavrul d-lui de Reinach și îi va face autopsia în prezența a 2 doctori delegați de tribunal. Francezii în Dahomey. Paris, 1 Decembre. Generalul Dodds a telegrafiat că a părăsit Abomey la 27 Noembre și că a sosit la 30 la Portonovo. Locotenentul-colonel Grégoire comandă trupele rămase la Abomey. Locui­torii din Widah primesc suveranitatea Franciei. După ocupțiunea Wydahului, coloana se va duce la Allada și va merge direct la A­­bomey, pentru a asigura complecta ocupare a țărei. POLITICA Cestiunea la ordinea zilei este dotațiunea Principelui moștenitor. Nu știm încă ce atitudine va a­­dopta opozițiunea liberală față cu proiectul de dotațiune ce va veni din inițiativa Puterei legiuitoare. In ori­ce caz, liberalii nu pot să -și motiveze opunerea pe faptul că odinioară o parte din conser­vatori au criticat înființarea dome­niului Coroanei, înainte de toate să nu uităm că campania contra domeniului Co­roanei nu se îndrepta în contra fondului cestiunei, ci în contra formei. Conservatorii ziceau că o sporire indirectă a listei civile fă­cută de o Cameră, din care opozi­țiunea conservatoare era aproape exclusă, punea pe Suveran într-o situațiune de dependență față cu un prim-ministru a­tot-putinte, care luase asupră­ șî de a revizui Con­­stituțiunea. Conservatorii voiau ca țara în­treagă, iar nu numai regimul co­lectivist, să ia parte la un act atât de însemnat ca sporirea venitu­­turilor Coroanei. Iată cauza principală a atitudi­nei opozițiunea din 1884 față cu înființarea domeniului Coroanei. Astă­zi însă cestiunea este cu totul alta. E vorba de o alianță strălucită a aceluia care va purta Coroana Țerei. Acest eveniment se res­trânge și asupra situațiunei noastre exterioare. Făcând parte din fa­milia Statelor europene și Casa noastră regală încuscrindu-se cu o altă Casă puternică ce ocupă unul din cele mai mari Tronuri ale lu­­mei, suntem datori a contribui la strălucirea Curiei Principelui moș­tenitor și a soției sale. Dotațiunea Principelui Ferdi­nand nu trebuie privită din punc­tul de vedere material. Ce sunt câte­va sute de mii de franci pen­tru budgetul țerei. Ea trebuie con­siderată ca o cestiune de demni­tate pentru țară. Chiar dacă Principele moșteni­tor și soția sa ar dispune de un miliard, România ar trebui să le dea o dotațiune. TOI MASA GUVERNULUI A mai găsit în sfârșit opoziția mâna guvernului amestecată într’o cestiune pe care a început să o ex­ploateze de două zile. Colonelul Bengescu este autorul unei operete Olteanca, pe care d. Ștefănescu,impresariul teatrului Mai­­can, a pus’o în repertoriul său li­ric și avea de gând să o joace fără autorizarea autorului. Lucrul e așa de simplu, în­cât ori­cine ar putea să răspunzá : Colonelul Bengescu este stăpân pe lucrarea sa, are un drept recunoscut, garantat prin legea teatrală care zice : «Nici o piesă nu se poate juca fără în­voirea autorului». Colonelul Ben­gescu s-a adresat deci printr’o pe­­tițiune către Direcțiunea Teatrelor, declarând că n’a dat autorizația să se joace Olteanca pe altă scenă de­cât aceea a Teatrului Național și cerând Direcțiunea să facă a i se respecta drepturile de autor. Și co­lonelul Bengescu și Direcția Teatre­lor au­­­dreptate. Acest lucru atât de simplu, care nu merita mai mult de­cât onoru­rile unei informați­uni, e exploatat de presa din opoziție într’un chip demn de imaginațiunea unui scriitor de romanuri. Aci e mâna guvernu­lui, zic opozanții, e ordinul gene­ralului Lahovari dat inferiorului său colonel Bengescu, în urma rugăciu­­nelor d-lui Grigor Cantacuzino, pen­tru a lovi în interesele d-lui Ște­­fănescu, directorul trupei lirice, care face concurență societăței drama­tice ! ! ! Ar fi fost destul, pentru cei ce au născocit această fabulă, să cu­gete cinci minute pentru a se con­vinge cât de mult bat câmpii. Apoi, oare d. Ștefănescu n’are în reper­toriul său de cât Olteanca ? — Are vre-ro 14 operete care nu sunt e­­șite toate din pana unui militar. Prin urmare, ce folos poate trage societatea dramatică din faptul că s’a scos din repertoriul teatrului Maican o singură operetă ? — Nici un folos. Doarmă dar liniștit d. Ștefănescu pe pupitrul său de șef de orches­tră la noul teatru liric, mâna gu­vernului nu-1 va deștepta din somn. Doremi. --------------------«a--------------------­Programul liberalilor și ^A-TrldVC A-T^A. 1) III Să examinăm acum al douilea punct al programului militar al partidului liberal, care cere schimbarea actu­alei legi asupra pozițiunei ofițerilor, pretinsă de dânșii prea centraliza­toare. Am arătat în numărul de Mercurî cât de nedreaptă este această alegațiune și suntem datori a pune în vedere ce înțeleg liberalii prin această ce­rință *și care este partea legei care­­ i-a supărat atât de tare , vom pune imediat degetul pe rana care îi fra­me­n­ta neîncetat, amintind că dis­­pozițiunile acestei legi relative la limitele de vârsta și la determinarea numărului de ani de serviciu ce pot provoca retragerea din oficiu a unui ofițer, au adus trecerea în această po­zițiune a generalilor Cernat și Ra­­coviță ! Numai și numai această ches­tiune de persoane, considerată ex­clusiv din punctul de vedere politic și de partid, îi face de se bocesc de un an de zile în fie­care dimineață în toate ziarele ce inspiră, blestemând legea și efectele sale care au atins aceste două înalte personalități ale partidului! In zadar s’a demonstrat în lungile discuțiuni ce au avut loc anul tre­cut în ambele Adunări, că nevoia re­­întoarcerea în aceasta privința la prin­cipiile sănătoase al­ ^gei franceze, pe care o abrogaseră , pentru care in­teres, era simțit"' afar de dânșii înain­tea căderei lor la putere! Tu zadar li s’a pus sub veni legea prezentată de un ministru de răsboiu al lor și vo­tată de Senatul lor care cuprindea condițiuni mult mai severe de­cât legea franceză, în vigoare și astăzi sub Republică, și la care ministrul conservator voia să revie! Ori­ce ar­gument bazat pe interesul superior al armatei, pe sentimentul de grijă ce trebuie să inspire formarea spi­ritului militar al corpului nostru de ofițeri, pe preocupațiunea legitimă de a-i menține sus prestigiul de care are nevoie și care se perde când nu poate elimina din sinul sau e­­lementele rele ce ar cuprinde, au fost de prisos; legea era condam­nată din momentul ce putea să a­tingă 800 persoane pentru care de­sigur și dânșii au mai multă consi­­derațiune ca partizani politici de­cât ca buni militari. In discuția legei s’a vr­ut foarte lămurit că partea atin­­gătoare de punerea la retragere la limita de vârstă sau după împlinirea unui numar de ani de serviciu, era aceea pe care o atacau cu mai mare înverșunare. Așa­dar, nu pretinse principii îi conduc în această campanie, ci ia­răși și iarăși numai interesul a vre­o două membri ai partidului ce hasar­­dul împrejurărilor ii îmbrăcase în uni­formă militară. Dar, dacă liberalii cred că vor mul­țumi sentimentul de avânt spre pro­gres al armatei, prin dorința de a menține in capul ei capacități de na­tura acelora, pe care se plâng cu a­­tâta amar, și insulte la adresa celor ce își fac datoria depărtâniu­le, să înșală în mod vădit și neîndoios ! C­umi? Pleiada întreagă de ofițeri în­vățați, muncitori, corecți, cu inimă și cu dor de meseria armelor, tre­buie să fie osândiți să râmâe vecinie pe loc sub­ comanda unor persoane moștenite dintr’o epocă când nu e­­xista în țară nici o școală militară, fie de gradul cel mai inferior ! Ei s’au făcut ofițeri pe atunci când nu se cerea nici măcar un examen de scris și de citire! Au înaintat așa de re­pede din cauza înzecirii armatei în­cât au ajuns a sta câte două­zeci de ani in gradul cel ma înalt, la care poate ajunge cineva, și tot nu le este de ajuns ! Uitând ori­ ce demnitate militară, se îmbracă cu o haină politică pen­tru a se înțepeni la locurile de unde îi impinge impulsia puternică a nouei generațiuni mai învățate și, din no­rocire, mai corectă în toate privin­­țile. Suntem încredințați că nici această parte a programului liberal nu va găsi favoare în armată. Progresul a­­cestei frumoase instituțiuni este prea vechi ca legile ce îi asigură demni­tatea și avântul să nu fie bine înțe­lese și aprobate de toate elementele bune care se înmulțesc zilnic in armată. Nimeni nu regretă pe acei cari au fost ocrotiți atâta timp în rândurile ei și cari, drept mulțumire, aruncă acum insulte celor ce îî au ajutat a păstra forma unui comandament, ce se mărginea în­tot­dea­una intr’o sim­plă iscălitură de dat 1 --------------------------------------------7. 1) A se vedea numerile precedente. CRIZA DIN FRANȚA Demersurile d-lui Brisson.—Câte­va a­mănunte și prevederi.—Eșitarea d-lui Carnot.—Voci din presa fran­ceză asupra căderei cabine­tului Loubet D. Brison continuă demersurile sale pentru formarea noului cabinet,­­ aceasta a fost ultima telegramă pe care am primit-o aseară­ din Paris a­­supra crizei ministeriale. Pe de altă parte, informațiile tele­grafice din Paris ale ziarelor vieneze pe care le-am primit, tot aseară, ne mai aduc unele amănunte intere­sante asupra acestor tratative. Nimeni nu se mai îndoiește că d. Brisson va reuși să formeze noul ca­binet. De aceea mai ales nu vor fi fără interes declarațiile făcute de d. Brisson imediat după ședința în care ministerul Loubet a fost răsturnat. D. Brisson a zis : «N’aveam intenția de a răsturna cabinetul, ca să ajung la guvern. Dacă însă vom­ fi chemat să iau asupră-mi greutatea situați­­unei, sunt gata». D. Brisson ține mult să păstreze în noul cabinet pe câți­va membri ai cabi­netului trecut. O depeșă a Agenției H‘imas ne vorbea de d-nii Freycinet și Ribot. Depeșa ziarului­­ este Frice Presse însă nu pomenește de d. Ribot. Ea zice: D. Brisson vrea să aibă în ministerul său mai ales pe d-nii Frey­cinet și Burdeau, ministrul de ma­rină. Radicalul Bourgeois e vorba să schimbe portofoliul instrucțiune! cu cel al internelor, iar d-nii Charles Dupray să ia portofoliul instrucți­une!, Gerville Réache p’al comerțu­lui. D. Brisson ar voi să-și rezerve justiția, încă un amănunt de interes. Se afirmă că, de­și d. Loubet a reco­mandat d lui Carnot imediat pe d. Brisson pentru succesiune, preziden­tul a eșu­at aproape 24 de ore până să se decidă a chema pe d. Brisson. Despre intenția pe care acesta din urmă ar avea o, de a opri preșidenția consiliului d-lui Bourgeois, îndată ce cabinetul ar fi constituit, ziarele vi­­enez­e n’au încă nici o informație. In ce privește ziarele franceze, până acum n’avem de­cât impresiile lor din ziua căderei ministerului Loubet. Nici unul din ele nu pune la îndoială o­­norabilitatea și tăria de caracter a d-lui Loubet; cele mai multe, și chiar fără deosebire de partid, năpădesc a­­supra capului tuturor răutăților, fos­tul ministru de justiție Ricard.

Next