Timpul, octombrie 1894 (nr. 216-239)
1894-10-09 / nr. 223
ANUL AL ȘASESPREZECELEA.. No. 223 abonamentele In țară pe un an ...........................................40 lei „ pe 6 luni...........................................20 lei „ pe 8 luni ..........................................10 Imrentru streinătate, un an............................50 lei Redacția și Administrația — 23,STRADA DOAMNEI,23 — Un exemplar 15 Bani __________iSORȚIA. A TREIA Boala Țarului Țarul Alexandru al II-lea evreu bolnav. La început se credea că boala nu este atât de gravă și medicii dispuseseră ca bolnavul să plece la Livadia și îa urmă la Corfu, spre a căuta o climă mai caldă care să aibă o înrîurire binefăcătoare asupra sănătății sale. Dar ultimele știri sosite ori și azi ne anunță că idea călătoriei la Corfu a fost părăsită și că starea augustului bolnav dă loc la serioase și imediate, îngrijiri. Negreșit că, la prima știre despre boala Țarului, toată presa europeană s’a preocupat cu tot dinadinsul de urmările incalculabile pe care le-ar putea avea un desnodământ fatal. înainte de toate s’a manifestat pretutindeni un simțiment de adâncă compătimire; și nici nu putea fi altfel, căci, afară de compătimirea firească și umană pe care o inspiră orice durere, opinia publică în Europa se obișnuise a vedea în puternicul autocrat, care deține în mânile sale destinele Rusiei, un scut al păcei europene. De la urcarea sa pe tron, care, precum se știe, s’a făcut în împregiurări foarte tragice, împăratul Alexandru 111 a dat dovezi netăgăduite despre iubirea sa de pace. In mai multe rânduri voința sa a totputernică a pus friai acelora cari voiau să împingă imperiul spre o politică răsboinică. Cu toate că sub domnia sa puterea armată a Rusiei a luat o desvoltare mare, el nu a întrebuințat greutatea de care dispunea în cumpăna politică decât pentru a stabili un echilibru pacinic între marile constelațiuni europene. Au fost două momente în care era teamă că politica Rusiei va eși din calea de moderațiune ce o adoptase: primul moment a fost când evenimentele din Bulgaria au luat o pornire contrarie ideilor ce domnesc în sferele conducătoare din Petersburg. De atunci au trecut aproape opt ani, s-a stabilit în Bulgaria o situațiune de fapt încă nerecunoscută de Rusia; cu toate acestea, însă, politica rusească nu a părăsit rezerva ei față cu principatul vecin și pare a lăsa evenimentelor grija de a da dreptate vederilor sale. Nu se poate tăgădui că această atitudine se datorește mai ales inițiativei Țarului, care a știut să domolească unele aspirațiuni panslaviste ce puteau pune pe Rusia în conflict cu interesele altor puteri. Un alt moment, pe care lumea l’a privit cu grijă, a fost acela în care apropierea între Rusia și Franța s’a manifestat într’un mod palpabil prin vizita escadrei franceze la Kronstadt și contra-vizita escadrei rusești la Toulon. Și atunci s’a dovedit că intențiunile împăratului Alexandru erau pacinice și opinia publică europeană s’a convins că, pe cât timp va conduce el destinele marelui imperiu de la Nord, nu se va produce nici o tulburare violentă a echilibrului european. Această atitudine, pe care împăratul Alexandru a menținut’o cu o stăruință rară, a făcut dintr’însul un fel de arbitru al păcei europene și i-a atras simpatiile lumei întregi. De aceea este firesc ca îmbolnăvirea Sa și știrile grave care continuă a fosi despre mersul boalei, să provoace un regret unanim și un sentiment de grijă în privința viitorului. Din toate părțile se exprimă dorința că prevederile pesimiste ale științei să nu se îndeplinească și ca natura puternică a împăratului Alexandru să învingă cruda boală de care e atins, prelungind astfel o viață atât de scumpă și de binefăcătoare omenirei întregi. Noi, Românii, în special, cari am avut prilegiul de a aprecia mai de aproape înaltele calități ale simpaticului împărat, nu putem decât să ne unim din toată inima la această dorință și să urăm Rusiei ca pronia cerească să’i păstreze pe iubitul său Suveran. ---------------------*-------------------- TELEGRAME Din Camera maghiară "Budapesta, 19 Octombre. Camera deputaților a adoptat cu o mare majoritate propunerea d-lui Weker’e de a retrimete proiectul asupra liberului exercițiu al religiunii fără modificări dinaintea Cemerii magnaților. Regele Serbiei la Potsdam Potsdam. 19 Octombre. Regele Serbiei a venit azi dimineață la parcul cerbilor Împreună cu marele maestru al vanatoarei baronul Heintze, împăratul și împărăteasa au prânzit în timpul serii la Frederic Leopold în castelul Gliencke. Muntenegrenii și Albanezii Cetinie, 19 Octombre. Guvernul muntenegrean a construit mai multe locuri întănite de-a lungul frontierii pentru a garanta pe locuitori de agresiunile Albanezilor. Budgetul francez Paris, 19 Octombre. Comisiunea budgetară, după ce a ascultat pe ministrul de resbel, a restabilit creditele ce suprimase. ------------------------------------------------ LA ACADEMIE Discursul domnului Sturdza Să nu credeți că este o glumă. Scena s’a petrecut zilele trecute într’unul din saloanele Academiei române. Acolo, față cu un coleg, care nu este un conservator, șeful partidului liberal a avut prilegiul să constate singur ce dispreț, ce desgust a inspirat discursul său rostit în întrunirea de la Orfeu. D. Hasdeu nu văzuse de mult timp pe d. Dimitrie Sturdza și’l întâlni acum de curând la Academie, îndată ce-l vezu, d. Hajdeu îi zise în bătae de joc : — Complimentele mele, d-le Sturdza, pentru discursul d-tale și mai ales pentru partea relativă la vederile d-tale politice în privința Rusiei. Apoi d. Hajdeu începu să critice cu asprime pe actualul șef al liberalilor pentru schimbarea sa la față și intra în lungi considerante istorice spre a’l dovedi cât a fost de nesocotit în discursul său. D. Sturdza, foarte prouat, începu să se scuzeze: — Eu fac politică..... Eu sunt un om politic..... Sunt șeful unui partid.... Nevoile politice îmi impun.... — Halul de partid și de politica d-tale, urma d. Hasdeu, dacă pentru a veni la putere ești în stare să renegi tot ce ai spus și să te arăți inconsecvent. Apoi lua din nou la răfuială pe d. Dimitrie Sturdza pentru partea cea mai murdară a discursului său de la Orfeu... cea cu spionagiul. — Astfel înțelegi d-ta cestiunea națională, zise d. Hajdeu, să dai pe față pe cei ce primesc ajutoare de la Stat, să’i expui la persecuțiunile Ungurilor?... E o crimă ceea ce ai făcut. D. Sturdza, galben la față, ne mai știind cum să se apere, zise d-lui Hajdeu : — Domnule, d-ta nu știi ce este politica.... D-ta ești un învățat, ocupă-te cu literatura și cu științele, în politică nu te amesteca. — Așa ? replica d. Hajdeu. Atunci, fiindcă d-ta ești un om politic, nu ai ce să cauți la Academie între oameni ca noi. Și, zicând aceste cuvinte, d. Hajdeu e și trântind ușa în nasul șefului partidului liberal. Reporter. ------- ----------------♦—--------------■—■— De la Curtea imperială rusească (Prin fir tele’grafi ) St. Petersburg, 19 Octombrie. Doctorul Merdejewsky, specialist în boalele de nervi, a fost chemat în Livadia, unde a și plecat. Colonia, 19 Octombrie. Gazeta de Colonia zice că profesorul Merdejewsky a fost chemat la Livadia pentru împărăteasa, iar nicidecum pentru împăratul. Dureroasele lovituri morale din ultimele timpuri au sdruncinat sănătatea împărătesei. Paris, 19 Octombrie. D. de Mohrenheim a respins persoanelor, care s-au dus la ambasadă să se informeze despre Țar, că starea M. S. este foarte gravă, fără a fi însă disperată. Paris, 19 Octombrie. Agenția Havas află din St. Petersburg că țarul e pe moarte. Londra, 19 Octombrie. Agenția Reuter anunță ca starea Țarului este disperată. Atena, 19 Octombrie. Ordinele pentru primirea Țarului la Corfu au fost contramandate. Șambelanul rus Benkendorf a plecat la Livadia. Biarritz, 19 Octombrie. Marele duce George Mihailovici a plecat în timpul serii. Ducele și ducesa de Leuchtenberg vor pleca Luni. Paris, 19 Octombrie. In biserica rusească, în biserica Notre Dame, în sinagoge și în bisericile protestante s-au celebrat azi servicii divine pentru sănătatea Țarului. ------------------------------------------------ Socialiștii „Adevărului“ Confrații de la Adevărul au, pe semne, obiceiul de a aprecia articolele noastre fără să le citească, pentru că numai astfel ne putem explica notița apărută în prima lor pagină, în care ne impută că, vorbind de rezultatul alegerilor belgiane, am fi contestat izbânda socialiștilor și am fi făcut o comparațiune între împrejurările politice de la noi și acelea din Belgia. In ce privește izbânda socialiștilor belgiani am scris următoarele : «Despre partidul socialiștilor uvrieni nici nu era îndoială că va trage un folos însemnat din noul sistem electoral ; pentru dânsul era vorba de a se apropia, pe cât se putea mai mult, de dezideratul său politic : sufragiul universal. «Socialiștii s’au mulțumit pentru un moment cu straniul sistem al votului plural, primindu’i ca un fel de arvună, până când vor pătrunde în Cameră și vor putea așeza mișcarea lor pe baze legale, transportând revendicările lor din stradă și din întruniri publice la tribuna parlamentară. «Rezultatul alegerilor le-a fost destul de favorabil, căci, după toate prevederile, ei vor cuceri aproape 30 de mandate legislative și vor reprezenta astfel o forță respectabilă în Cameră». Aceste rânduri dau o apreciere absolut exactă și obiectivă a succesului relativ obținut de partidul socialist. Voiați oare domnii de la Adeverul să spunem că socialiștii au dobândit majoritatea când ei nu pot avea decât cel mult 30 de voturi în Cameră și nici unul în Senat? In privința comparațiunei pe care am fi făcut’o cu colectiviștii sau cu conservatorii noștri, confrații sau n’au citit cele scrise de noi, ori s’au prefăcut că nu le înțeleg. Vorbind de colectivismul în Belgia, ori cine știe că nu se pot înțelege decât nuanțele liberale, doctrinarii și progresiștii, despre cari am zis că «au eșit sdrobiți din lupta electorală.» De altmintrelea, dacă am fi voit să asemănăm partidele noastre cu cele din Belgia, fie b ne convinși confrații de la Adevărul că comparațiunea între marele partid socialist belgian și microscopica bisericuță socialistă din România ar fi fost ridicată. Credem că ne-am explicat în destul. ------------------------------------------------ Din Reichsrath-ul austriac (Prin fir telegrafic) Viena, 19 Octomrie. Camera deputaților. D. Pemnerstorfer și-a desvoltat moțiunea de urgență în favoarea reformei electorale. Cu această ocaziune, d-sa a atacat în mod viu atitudinea poliției în timpul exceselor de eli pe stradele din Viena. Citează câteva cazuri de rănire. Ministrul președinte a declarat că guvernul își dă foarte bine seamă de zece DUMINECA 9/21 OCTOMBRE 1894 ANUNCIURI și INSERȚII Linia 80 litere petit pag. IV...................0,40 Reclame ...... „ III...................2,50 ........................... II...............6/Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse și Administrația STRADA DOAMNEI, 23-exemplar 15 Bani șitatea unei reforme electorale, în vederea întinderii dreptului electoral. Se urmează tratative în partidul de coalițiune pentru a putea prezintă un proiect în această privință chiar în sesiunea aceasta. D-sa a protestat în mod energic în contra acuzărilor d-lui Pemerstorfer că agenții au primit ordine secrete în privința manifestației de oli. Agenții s’au opus cu putere pentru a protegta pe cetățenii calmi și pașnici. Legei n’are nevoie să argumenteze pe stradă (vii aplause). Ministrul, marchiz de Bacquehem, a rectificat aserțiunile d-lui Pemerstorfer asupra manifestațiilor de eli. Poliția n’a intervenit decât când s’au produs strigăte și acte nelegale oprite de lege. A făcut uz de arme numai după ce a fost insultată. Sunt două indivizi răniți, însă au fost răniți și câțiva agenți de poliție. Urgența cerută de d. Pemerstorfer pentru legea electorală a fost respinsă cu 130 voturi contra 43. Bugetul pentru 1895 a fost trimis comisiunii și ședința a fost apoi ridicată. ------------------------------------------------ Criza ministerială din Serbia Oficiosul «Male Novine» semnalează criza.—Lipsa din țară a regelui Alexandru. — D. Nicolaevici la regele.— Propuneri —Pricinuitorii crizei.— Tot un cabinet neutru.—Politica externă și rezolvarea crizei. — D. Nicola Crisici. Foarte pe neașteptate se anunță din Belgrad isbucnirea unei crize în sinul cabinetului dlui Nicolaevici. Chiar ziarul Male Novine, organul ministrului președinte, semnalează această știre, care a pricinuit nu puțină senzație din cauza absenței din țară a regelui Alexandru. Reconstruirea cabinetului va urma îndată după întoarcerea regelui la Belgrad, înainte de plecarea regelui, d. Nicolaevici a fost primit în audiență, cu care ocaziune a accentuat necesitatea unei mai mari concordii între membrii guvernului, cerând totodată pentru sine mână liberă în conducerea politicei interne. Se zice că ministrul-președinte ar fi recomandat regelui ca posturile șefilor de secțiune în ministerul de finanțe, comercii și lucrări publice să fie ocupate cu specialiști aduși din străinătate. Dacă regele va accepta aceste propuneri, d. Nicolaevici va rămâne tot șef al cabinetului, din care se vor retrage numai miniștrii liberali Andonovici, de la justiție, și Jovanovici, de la comercia, cari sunt într’adevăr pricinuitorii crizei. Dacă e ceva neîndouios în actuala criză —zice Neue Freie Presse—sunt următoarele două lucruri : Intuiü, hotărirea atârnă numai și numai de la regele Alexandru și, al douilea, dacă d. Nicolaevici va rămâne înșelat în speranțele sale și va fi silt să se retragă nici un partid nu va veni la cârma, ci din nou un cabinet fără culoare. Tînărul rege Alexandru s’a convins că în Serbia nu poate guverna cu nici un partid In tot cazul, rezolve-se criza in orice mod, ea nu avea asupra politicei externe nici cea mai mică influență. Rămâne Învingător d. Nicolaevici în răsboiul ce s’a declarat între d-sa și cei două miniștri liberali, nu se va schimba nimic în direcția politicei externe Tot aceasta se va întâmpla dacă regele Alexandru va însărcina pe un alt bărbat politic cu formarea cabinetului — și mai ales atunci când ar lua puterea bătrânul cu mâna de fer, d. Nicola Cristici, președintele consiliului de Stat. Când Nicola Cristici era ministru președinte—sfârșește Neue Freie Presse—nu era in Serbia decât o voință, voința regelui. ----------------------------------------------— Eastern Resboiul chinezo-japonez Ziarul Times publică, relativ la svonurile de pace, deși desmințite din Tien- Tsin și Jokohama, că următoarele sunt condițiunile de pace acceptate din partea lui Mikado: li Indemnitate de resbel; 2) Anexiunea Formosei; 3) Independența Coreei; reforme considerabile în administrațiunea acestei țări; excluderea influenței chineze; 4) Deschiderea câtorva centre importante ale Chinei comercialul străin. Se știe că Li-Hung-Chang și prințul Kong nu propusese în numele împăratului Chinei decât o indemnitate de resbel și garanția că va recunoaște independența absolută a regatului corean. Zilele trecute Gazeta de Colonia reproducea o știre după care guvernul german, imitând pe acela al Statelor Unite și probabil și alte guverne, ar fi declinat propunerile Englitezei tinzând la o intervențiune colectivă a puterilor în Extremul Orient. Agenția Havas comunică acum o depeșă din Berlin, în care se zice că guvernul german s-ar fi mărginit a exprima îndoiala că o intervențiune în scop de a aduce la înțelegere pe beligeranți ar fi putut avea sorți de succes în circumstanțele prezente. Cu toate astea, Times crede a ști că puterile au respins pur și simplu propunerile engleze; astfel critică aspru inițiativa luată de Foreign Office : Guvernul englez a alergat într’un mod gratuit înaintea unui mare eșec, care nu poate decât a micșora prestigiul Marei Britanii și a slăbi mijloacele sale de intervenție eficace în cazul când o ocaziune propice s-ar prezenta. Depeșa următoare din Tien-Tsiu este o probă că Împăratul Kouangsu a căutat să evite eventualitatea unei intervențiuni. Un decret imperial publicat la Peking declară că guvernul chinez ia responsabilitatea întreagă a protecțiunei supușilor străini. Acesta este asemenea fără îndoială răspunsul la informația sensațională cum că guvernul chinez ar fi adresat puterilor o circulară pentru a le informa de incapacitatea sa de a garanta siguranța Europenilor în China. * * * Iată acum depeșile pe care ni le comunică Agenția română, Londra, 19 Octombrie. Se telegrafiază din Hieroschima Agenției Reuter că Mikado a deschis Camera printr’un discurs, în care a zis că evenimentele dureroase au provenit din cauza Chinei, care ’și-a uitat datoria, adică de a menține, în înțelegere cu Japonia, pacea în Orient. China este aceea care a provocat starea de lucruri actuale. Japonia nu se va da în lături până nu-și va atinge scopul. Sfârșind, Mikado exprimă speranța că toți japonezii vor ajuta guvernul să restabilească pacea prin strălucitele succese ale armatei japoneze. Guvernul a depus la Cameră un proect de împrumut, care poate să se urce până la 100 milioane de yeni, și un proect de credite militare de 150 milioane. Președintele Camerei a depus proiectul de adresă ca răspuns la discursul tronului. Adresa conchide zicând că Mikado are dreptate să considere China ca un inamic al civilizației. «Voim, zice adresa, să ne unim la dorința Suveranului nostru și să sfărîmăm încăpăținarea barbară a Chinei». .......■ - • ----- ♦ ' ■ ■'» ' MISTRAL ȘI ACADEMIA Lumea literară din Paris își are de câtăva vreme privirile ațintite asupra celor ce se zic de către academiciani asupra eventualei candidaturi a poetului Mistral. Un redactor al ziarului parisian Echo de Paris a avut ideea să intervieveze pe cel mai în vază nemuritori asupra sentimentelor lor în privința aceasta și cu toate că regulamentul doctului corp impune nemuritorilor cea mai mare discrețiune asupra candidaturei, iată răspunsurile primite de confratele nostru de la ziarul parisian, D. E. M. de Vogue. — Un răspuns la chestiunea ce-ml puneți ar fi o discuțiune publică a titlurilor candidatului eventual, ceea ce este contrar* a tradițiilor Academiei , un astfel de răspuns ar prejudeca răspunsul la întrebarea: Vota-veți sau nu veți vota pentru acel candidat? Ori regulamentele companiei ne interzici orice declarație de această natură. Jules Claretie.—Acum zece ani," într’un articol de ziar, am cerut ca poetul provensal să facă parte din Academia franceză. In fața mea, Caro îi zicea atunci: «D ce nu vă prezentați ?» Academicianul n’a uitat nici una din admirațiile sale de cititor și din campaniile sale de ziarist. H. Meilhac. — Fiindcă insistați sunt silit să răspund; dar dacă răspunsul meu va fi neplăcut lui Mistral, taina e a d-voastră. Mistral nu se poate prezintă la Academie fiindcă scrie — minunat de bine, o recunosc — într’o limbă străină, — mult mai puțin străină decât cea rusească și nemțească, dar abia mai puțin străină decât italieneasca și spanioleasca. Alphonse Daudet. — Dacă am întârziat să vă răspund, pricina e că autorul operei Immortel nu mai are dreptul să vorbească de Academie; și dacă în cele din urmă a cedat insistențelor d-voastră, este