Timpul, octombrie 1894 (nr. 216-239)

1894-10-09 / nr. 223

ANUL AL ȘASE­SPRE­ZECELEA..­­ No. 223 abonamentele In­ țară pe un an ...........................................40 lei „ pe 6 luni...........................................20 lei „ pe 8 luni ..........................................10 Im­rentru streinătate, un an............................50 lei Redacția și Administrația — 23,STRADA DOAMNEI,23 — Un exemplar 15 Bani __________iSO­RȚIA. A TREIA Boala Țarului Țarul Alexandru al II-lea e­vreu­ bolnav. La început se credea că boala nu este atât de gravă și medicii dispuseseră ca bolnavul să plece la Livadia și îa urmă la Corfu, spre a căuta o climă mai caldă care să aibă o înrîurire bine­făcătoare asupra sănătății sale. Dar ultimele știri sosite ori și azi ne anunță că idea călătoriei la Corfu a fost părăsită și că starea augustului bolnav dă loc la serioase și ime­diate, îngrijiri. Negreșit că, la prima știre des­pre boala Țarului, toată presa eu­ropeană s’a preocupat cu tot din­adinsul de urmările incalculabile pe care le-ar putea avea un des­­nodământ fatal. înainte de toate s’a manifestat pretutindeni un simți­­ment de adâncă compătimire; și nici nu putea fi alt­fel, căci, afară de compătimirea firească și umană pe care o inspiră ori­ce durere, opinia publică în Europa se obiș­nuise a vedea în puternicul au­tocrat, care deține în mânile sale destinele Rusiei, un scut al păcei europene. De la urcarea sa pe tron, care, precum se știe, s’a făcut în împre­­giurări foarte tragice, împăratul Alexandru 111 a dat dovezi netăgă­duite despre iubirea sa de pace. In mai multe rânduri voința sa a tot­puternică a pus friai acelora cari voiau să împingă imperiul spre o politică răsboinică. Cu toate că sub domnia sa puterea armată a Rusiei a luat o desvoltare mare, el nu a întrebuințat greutatea de care dispunea în cumpăna politică de­cât pentru a stabili un echilibru pacinic între marile constelațiuni europene. Au fost două momente în care era teamă că politica Rusiei va eși din calea de moderațiune ce o adoptase: primul moment a fost când evenimentele din Bulgaria au luat o pornire contrarie ideilor ce domnesc în sferele conducătoare din Petersburg. De atunci au tre­cut aproape opt ani, s-a stabilit în Bulgaria o situațiune de fapt încă nerecunoscută de Rusia; cu toate acestea, însă, politica rusească nu a părăsit rezerva ei față cu princi­patul vecin și pare a lăsa eveni­mentelor grija de a da dreptate vederilor sale. Nu se poate tăgă­dui că această atitudine se dato­­rește mai ales inițiativei Țarului, care a știut să domolească unele aspirațiuni panslaviste ce puteau pune pe Rusia în conflict cu in­teresele altor puteri. Un alt moment, pe care lumea l’a privit cu grijă, a fost acela în care apropierea între Rusia și Franța s’a­ manifestat într’un mod palpabil prin vizita escadrei fran­ceze la Kronstadt și contra-vizi­ta escadrei rusești la Toulon. Și atunci s’a dovedit că intențiunile împăra­tului Alexandru erau pacinice și opinia publică europeană s’a con­vins că, pe cât timp va conduce el destinele marelui imperiu de la Nord, nu se va produce nici o tulburare violentă a echilibrului eu­ropean. Această atitudine, pe care împă­ratul Alexandru a menținut’o cu o stăruință rară, a făcut dintr’însul un fel de arbitru al păcei euro­­pene și i-a atras simpatiile lumei întregi. De aceea este firesc ca îmbol­năvirea Sa și știrile grave care continuă a fosi despre mersul boa­lei, să provoace un regret unanim și un sentiment de grijă în privința viitorului. Din toate părțile se exprimă do­rința că prevederile pesimiste ale științei să nu se îndeplinească și ca natura puternică a împăratului Alexandru să învingă cruda boală de care e atins, prelungind ast­fel o viață atât de scumpă și de bine­făcătoare omenirei întregi. Noi, Românii, în special, cari am avut prilegiul de a aprecia mai de aproape înaltele calități ale sim­paticului împărat, nu putem de­cât să ne unim din toată inima la această dorință și să urăm Rusiei ca pronia cerească să’i păstreze pe iubitul său Suveran. ---------------------*--------------------­ TELEGRAME Din Camera maghiară "Budapesta, 19 Octombre. Camera deputaților a adoptat cu o mare majoritate propunerea d-lui Weker’e de a retrimete proiectul asupra liberului exercițiu al religiunii fără modificări di­naintea C­emerii magnaților. Regele Serbiei la Potsdam Potsdam. 19 Octombre. Regele Serbiei a venit azi dimineață la parcul cerbilor Împreună cu marele maestru al vanatoarei baronul Heintze, împăratul și împărăteasa au prânzit în timpul serii la Frederic Leopold în castelul Gliencke. Muntenegrenii și Albanezii Ce­tinie, 19 Octombre. Guvernul muntenegrean a construit mai multe locuri întănite de-a lungul frontierii pentru a garanta pe locuitori de agresiunile Albanezilor. Budgetul francez Paris, 19 Octombre. Comisiunea budgetară, după ce a ascultat pe ministrul de resbel, a restabilit creditele ce suprimase. ------------------------------------------------­ LA ACADEMIE Discursul domnului Sturdza Să nu credeți că este o glumă. Scena s’a petrecut zilele trecute în­­tr’unul din saloanele Academiei române. Acolo, față cu un coleg, care nu este un conservator, șeful partidului liberal a avut prilegiul să constate singur ce dis­preț, ce desgust a inspirat discursul său rostit în întrunirea de la Orfeu. D. Hasdeu nu văzuse de mult timp pe d. Dimitrie Sturdza și’l întâlni acum de curând la Academie, îndată ce-l vezu, d. Hajdeu îi zise în bătae de joc : — Complimentele mele, d-le Sturdza, pentru discursul d-tale și mai ales pen­tru partea relativă la vederile d-tale po­litice în privința Rusiei. Apoi d. Hajdeu începu să critice cu asprime pe actualul șef al liberalilor pen­tru schimbarea sa la față și intra în lungi considerante istorice spre a’l dovedi cât a fost de nesocotit în discursul său. D. Sturdza, foarte prouat, începu să se scuzeze: — Eu fac politică..... Eu sunt un om politic..... Sunt șeful unui partid.... Ne­voile politice îmi impun.... — Halul de partid și de politica d-tale, urma d. Hasdeu, dacă pentru a veni la putere ești în stare să renegi tot ce ai spus și să te arăți inconsecvent. Apoi lua din nou la răfuială pe d. Di­mitrie Sturdza pentru partea cea mai murdară a discursului său de la Orfeu... cea cu spionagiul. — Ast­fel înțelegi d-ta cestiunea na­țională, zise d. Hajdeu, să dai pe față pe cei ce primesc ajutoare de la Stat, să’i expui la persecuțiunile Ungurilor?... E o crimă ceea­ ce ai făcut. D. Sturdza, galben la față, ne mai știind cum să se apere, zise d-lui Hajdeu : — Domnule, d-ta nu știi ce este poli­tica.... D-ta ești un învățat, ocupă-te cu literatura și cu științele, în politică nu te amesteca. — Așa ? replica d. Hajdeu. Atunci, fiind­că d-ta ești un om politic, nu ai ce să cauți la Academie între oameni ca noi. Și, zicând aceste cuvinte, d. Hajdeu e și trântind ușa în nasul șefului parti­dului liberal. Reporter. ------- ----------------♦—--------------■—■— De la Curtea imperială rusească (Pr­in fir tele’grafi ) St. Petersburg, 19 Octombrie. Doctorul Merd­ejewsky, specialist în boalele de nervi, a fost chemat în Liva­dia, unde a și plecat. Colonia, 19 Octombrie. Gazeta de Colonia zice că profesorul Merd­ejewsky a fost chemat la Livadia pen­tru împărăteasa, iar nici­de­cum pentru împăratul. Dureroasele lovituri morale din ultimele timpuri au sdruncinat sănătatea împărătesei. Paris, 19 Octombrie. D. de Mohrenheim a respins persoa­nelor, care s-au dus la ambasadă să se informeze despre Țar, că starea M. S. este foarte gravă, fără a fi însă disperată. Paris, 19 Octombrie. Agenția Havas află din St. Petersburg că­­ țarul e pe moarte. Londra, 19 Octombrie. Agenția Reuter anunță ca starea Ța­rului este disperată. Atena, 19 Octombrie. Ordinele pentru primirea Țarului la Corfu au fost contramandate. Șambela­nul rus Benkendorf a plecat la Livadia. Biarritz, 19 Octombrie. Marele duce George Mih­ailovici a ple­cat în timpul serii. Ducele și ducesa de Leuchtenberg vor pleca Luni. Paris, 19 Octombrie. In biserica rusească, în biserica Notre Dame, în sinagoge și în bisericile protes­tante s-au celebrat azi servicii divine pen­tru sănătatea Țarului. ------------------------------------------------­ Socialiștii „Adevărului“ Confrații de la Adevărul au, pe semne, obiceiul de a aprecia articolele noastre fără să le citească, pentru că numai ast­fel ne putem explica notița apărută în prima lor pagină, în care ne impută că, vorbind de rezultatul alegerilor belgiane, am fi contes­tat izbânda socialiștilor și am fi făcut o comparațiune între împrejurările politice de la noi și acelea din Belgia. In ce privește izbânda socialiștilor bel­giani am scris următoarele : «Despre partidul socialiștilor uvrieni nici nu era îndoială că va trage un folos însem­nat din noul sistem electoral ; pentru dânsul era vorba de a se apropia, pe cât se putea mai mult, de dezideratul său politic : sufragiul universal. «Socialiștii s’au mulțumit pentru un moment cu straniul sistem al votului plural, pri­­mindu’i ca un fel de arvună, până când vor pătrunde în Cameră și vor putea așeza miș­carea lor pe baze legale, transportând reven­dicările lor din stradă și din întruniri pu­blice la tribuna parlamentară. «Rezultatul alegerilor le-a fost destul de favorabil, căci, după toate prevederile, ei vor cuceri aproape 30 de mandate legislative și vor reprezenta ast­fel o forță respectabilă în Cameră». Aceste rânduri dau o apreciere absolut exactă și obiectivă a succesului relativ ob­ținut de partidul socialist. Voiați oare domnii de la Adeverul să spunem că socialiștii au dobândit majoritatea când ei nu pot avea de­cât cel mult 30 de voturi în Cameră și nici unul în Senat? In privința comparațiunei pe care am fi făcut’o cu colectiviștii sau cu conservatorii noștri, confrații sau n’au citit cele scrise de noi, ori s’au prefăcut că nu le înțeleg. Vorbind de colectivismul în Belgia, ori cine știe că nu se pot înțelege de­cât nu­anțele liberale, doctrinarii și progresiștii, despre cari am zis că «au eșit sdrobiți din lupta electorală.» De altmintrelea, dacă am fi voit să ase­mănăm partidele noastre cu cele din Bel­gia, fie b ne convinși confrații de la Ade­vărul că comparațiunea între marele par­tid socialist belgian și microscopica bise­ricuță socialistă din România ar fi fost ridicată. Credem că ne-am explicat în destul. ------------------------------------------------­ Din Reichsrath-ul austriac (Prin fir telegrafic) Viena, 19 Octomrie. Camera deputaților. D. Pemnerstorfer și-a desvoltat moțiunea de urgență în favoarea reformei electorale. Cu această ocaziune, d-sa a atacat în mod viu atitudinea po­liției în timpul­ exceselor de eli pe stradele din Viena. Citează câte­va cazuri de rănire. Ministrul președinte a declarat că gu­vernul își dă foarte bine seamă de zece­ DUMINECA 9/21 OCTOMBRE 1894 ANUNCIURI și INSERȚII Linia 80 litere petit pag. IV...................0,40 Reclame ...... „ III...................2,50 ........................... II...............6/­Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse și Administrația STRADA DOAMNEI, 23-exemplar 15 Bani șitatea unei reforme electorale, în vederea întinderii dreptului electoral. Se urmează tratative în partidul de coalițiune pentru a putea prezintă un proiect în această pri­vință chiar în sesiunea aceasta. D-sa a protestat în mod energic în contra acu­zărilor d-lui Pem­erstorfer că agenții au primit ordine secrete în privința manifes­tației de oli. Agenții s’au opus cu putere pentru a protegta pe cetățenii calmi și pașnici. Legei n’are nevoie să argumen­teze pe stradă (vii aplause). Ministrul, marchiz de Bacquehem, a rec­tificat aserțiunile d-lui Pem­erstorfer asu­pra manifestațiilor de eli. Poliția n’a in­tervenit de­cât când s’au produs stri­găte și acte nelegale oprite de lege. A făcut uz de arme numai după ce a fost insultată. Sunt două indivizi răniți, însă au fost răniți și câți­va agenți de poliție. Urgența cerută de d. Pem­erstorfer pen­tru legea electorală a fost respinsă cu 130 voturi contra 43. Bu­getul pentru 1895 a fost trimis co­­misiunii și ședința a fost apoi ridicată. ------------------------------------------------­ Criza ministerială din Serbia Oficiosul «Male Novine» semnalează criza.—Lipsa din țară a regelui Ale­xandru. — D. Nicolaevici la regele.— Propuneri —Pricinuitorii crizei.— Tot un cabinet neutru.—Politica externă și rezolvarea crizei. — D. Nicola Cris­ici. Foarte pe neașteptate se anunță din Belgrad isbucnirea unei crize în sinul ca­binetului d­lui Nicolaevici. Chiar ziarul Male Novine, organul ministrului preșe­dinte, semnalează această­ știre, care a pri­cinuit nu puțină senzație din cauza absen­ței din țară a regelui Alexandru. Reconstruirea cabinetului va urma în­dată după întoarcerea regelui la Belgrad, înainte de plecarea regelui, d. Nicolae­vici a fost primit în audiență, cu care o­­caziune a accentuat necesitatea unei mai mari concordii între membrii guvernului, cerând tot­odată pentru sine mână liberă în conducerea politicei interne. Se zice că ministrul-președinte ar fi recomandat re­gelui ca posturile șefilor de secțiune în ministerul de finanțe, comercii și lucrări publice să fie ocupate cu specialiști aduși din străinătate. Dacă regele va accepta aceste propu­neri, d. Nicolaevici va rămâne tot șef al cabinetului, din care se vor retrage numai miniștrii liberali Andonovici, de la justiție, și Jovanovici, de la comercia, cari sunt într’adevăr pricinuitorii crizei. Dacă e ceva neîndouios în actuala criză —zice Neue Freie Presse—sunt următoa­rele două lucruri : Intuiü, hotărirea atârnă numai și numai de la regele Alexandru și, al douilea, dacă d. Nicolaevici va rămâne înșelat în spe­ranțele sale și va fi sil­t să se retragă nici un partid nu va veni la cârma, ci din nou un cabinet fără culoare. Tînărul rege Alexandru s’a convins că în Serbia nu poate guverna cu nici un partid In tot cazul, rezolve-se criza in ori­ce mod, ea nu avea asupra politicei externe nici cea mai mică influență. Rămâne Învingător d. Nicolaevici în răsboiul ce s’a declarat între d-sa și cei două miniștri liberali, nu se va schimba nimic în direcția politicei externe Tot aceasta se va întâmpla dacă regele Alexandru va însărcina pe un alt bărbat politic cu formarea cabinetului — și mai ales atunci când ar lua puterea bătrânul cu mâna de fer, d. Nicola Cristici, pre­ședintele consiliului de Stat. Când Nicola Cristici era ministru pre­ședinte—sfârșește Neue Freie Presse—nu era in Serbia de­cât o voință, voința regelui. ----------------------------------------------— Eastern Resboiul chinezo-japonez Ziarul Times publică, relativ la svonu­­rile de pace, de­și desmințite din Tien- Tsin și Jokohama, că următoarele sunt condițiunile de pace acceptate din partea lui Mikado: li Indemnitate de resbel; 2) Anexiunea Formosei; 3) Independența Coreei; reforme con­siderabile în administrațiunea acestei țări; excluderea influenței chineze; 4) Deschiderea câtor­va centre impor­tante ale Chinei comercialul străin. Se știe că Li-Hung-Chang și prințul Kong nu propusese în numele împăratu­lui Chinei de­cât o indemnitate de resbel și garanția că va recunoaște independența absolută a regatului corean. Zilele trecute Gazeta de Colonia repro­ducea o știre după care guvernul german, imitând pe acela al Statelor Unite și pro­babil și alte guverne, ar fi declinat pro­punerile Englitezei tinzând la o intervenți­­une colectivă a puterilor în Extremul­­­ Orient. Agenția Havas comunică acum o depeșă din Berlin, în care se zice că guvernul german s-ar fi mărginit a ex­prima îndoiala că o intervențiune în scop de a aduce la înțelegere pe beligeranți ar fi putut avea sorți de succes în cir­cumstanțele prezente. Cu toate astea, Times crede a ști că puterile au respins pur și simplu propu­nerile engleze; ast­fel critică aspru ini­țiativa luată de Foreign­ Office : Guvernul englez a alergat într’un mod gratuit înaintea unui mare eșec, care nu poate de­cât a micșora prestigiul Marei Britanii și a slăbi mijloacele sale de in­tervenție eficace în cazul când o ocaziune propice s-ar prezenta. Depeșa următoare din Tien-Tsiu este o probă că Împăratul Kouangsu a cău­tat să evite eventualitatea unei inter­­vențiuni. Un decret imperial publicat la Peking declară că guvernul chinez ia responsabi­litatea întreagă a protecțiunei supușilor străini. Acesta este asemenea fără îndoială răs­punsul la informația sensațională cum că guvernul chinez ar fi adresat puterilor o circulară pentru a le informa de incapa­citatea sa de a garanta siguranța Euro­penilor în China. * * * Iată acum depeșile pe care ni le comu­nică Agenția română, Londra, 19 Octombrie. Se telegrafiază din Hieroschima Agen­ției Reuter că Mikado a deschis Camera printr’un discurs, în care a zis că eveni­mentele dureroase au provenit din cauza Chinei, care ’și-a uitat datoria, adică de a menține, în înțelegere cu Japonia, pacea în Orient. China este aceea care a pro­vocat starea de lucruri actuale. Japonia nu se va da în lături până nu-și va atinge scopul. Sfârșind, Mikado exprimă speranța că toți japonezii vor ajuta­­ guvernul să re­stabilească pacea prin strălucitele succese ale armatei japoneze. Guvernul a depus la Cameră un proect de împrumut, care poate să se urce până la 100 milioane de yeni, și un proect de credite militare de 150 milioane. Președintele Camerei a depus proiectul de adresă ca răspuns la discursul tronu­lui. Adresa conchide zicând că Mikado are dreptate să considere China ca un in­amic al civilizației. «Voim, zice adresa, să ne unim la dorința Suveranului nos­tru și să sfărîmăm încăpăținarea barbară a Chinei». .......­■ - • ----- ♦ ' ■ ■'» ' MISTRAL ȘI ACADEMIA­ Lumea literară din Paris își are de câtă­va vreme privirile ațintite asupra ce­lor ce se zic de către academiciani asu­pra eventualei candidaturi a poetului Mistral. Un redactor al ziarului parisian Echo de Paris a avut ideea să intervieveze pe cel mai în vază nemurit­ori asupra senti­mentelor lor în privința aceasta și cu toate că regulamentul doctului corp impune ne­muritorilor cea mai mare discrețiune asu­pra candidaturei, iată răspunsurile primite de confratele nostru de la ziarul parisian, D. E. M. de Vogue. — Un răspuns la chestiunea ce-ml puneți ar fi o discuțiune publică a titlurilor candidatului eventual, ceea ce este contrar* a tradițiilor Acade­miei , un ast­fel de răspuns ar prejudeca răspunsul la întrebarea: Vota-veți sau nu veți vota pentru acel candidat? Ori regulamentele companiei ne­­ inter­zici ori­ce declarație de această natură. Jules Claretie.—Acum zece ani," în­tr’un articol de ziar, am cerut ca poetul provensal să facă parte din Academia franceză. In fața mea, Caro îi zicea atun­ci: «D ce nu vă prezentați ?» Academicianul n’a uitat nici una din admirațiile sale de cititor și din campa­niile sale de ziarist. H. Meilhac. — Fiind­că insistați sunt silit să răspund; dar dacă răspunsul meu va fi­ neplăcut lui Mistral, taina e a d-voastră. Mistral nu se poate prezintă la Aca­demie fiind­că scrie — minunat de bine, o recunosc — într’o limbă străină, — mult mai puțin străină de­cât cea rusească și nemțească, dar abia mai puțin străină de­cât italieneasca și spanioleasca. Alphonse Daudet. — Dacă am întârziat să vă răspund, pricina e că autorul operei Immortel nu mai are dreptul să vorbească de Academie; și dacă în cele din urmă a cedat insistențelor d-voastră, este

Next