Timpul, octombrie 1896 (nr. 217-241)
1896-10-09 / nr. 224
ANUL AL OPTSPREZECELEA — No. 224 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.........................................30 lei » pe 1S luni.........................................18 lei » pe 3 luni ........... 10 lei Pentru streinătate, un an.........................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român 7 8 . ELIMINARE Criza ministerială s’a sfârșit tot în forma meschină în care se sfârșesc toate întreprinderile d-lui Sturdza. D. G. D. Palladi, ministrul domeniilor, a suferit consecințele nedecorării din partea M. Sale împăratului și Regelui apostolic—și a fost eliminat. Ar fi din parte-ne și o nedreptate și o inconsecință dacă nu am aproba pe primul ministru pentru amputația făcută. Aducerea în minister și încă la un portofoliu așa de important, a unui om lipsit de orice cultură și de orice talent, fusese o greșală nu numai din punctul de vedere al interesului partidului liberal, ci și din punctul de vedere mai înalt al intereselor generale. In viața socială întocmai ca și în armată, înaintările nu trebue să se facă decât la vechime sau la alegere. Altfel, în armată se produce anarhie, în viața socială un lucru și mai periculos: declasare. Fostul ministru al domeniilor nu fusese înaintat la vechime. Pentru a fi avansat la alegere, îi lipsea totul, dar absolut totul, căci o pereche de plămâni zgomotoși este pentru un om de Stat mai mult o pacoste decât o calitate. Din acest înalt punct de vedere al ierarhiei sociale și politice, desigur că eliminarea d-lui Palladi, care șterge pe cât este posibil o greșală comisă, merită aprobarea tuturor. Este însă un alt punct de vedere în această măcelărire ministerială, punct care merită serioasa noastră luare aminte și care nu poate fi lăsat în tăcere. D. G. D. Palladi nu a fost eliminat sau caterisit pentru că șeful partidului și-ar fi dat seama de necuviința constituțională de a zădărnici un departament prin conducerea unui insuficient. Acesta nu a putut fi mobilul d-lui Sturdza, căci dacă ar fi fost, d-sa nu ar fi început prin eliminarea d-lui Palladi, ci prin a altora. Intr’adever, în anul de amețeală guvernamentală care s’a încheiat, d. Palladi a fost ceea ce se poate numi o incapacitate negativă. Adecă neputând face nimic, nici n’a cercat să facă ceva. Alți colegi ai săi însă au fost, și au fost pe d’antregul, incapacități pozitive. Pentru a nu cita decât dour, se află în actualul minister Ciomagul, care a riscat să facă de rîs armata română și nu s’a ridiculizat decât pe el, și cel l’alt refuzat de la decorații, care — deși în calitate de agent subaltern—a fost părtaș la marea și vecinica rușine națională care se chiamă detronarea Mitropolitului prin tragi-comedia sinodală. Pe acești buclucași politici primul ministru îi păstrează, iar pe d. Palladi, care cel puțin a avut marea desinteresare să iscălească legea d-lui P. P. Carp asupra pescăriilor, îl eliminează cu un acompaniament de o amărăciune și de o râutate pur colectivistă, umilirea de a-l fi caterisit moralicește, trei săptămâni înainte de a-l caterisi de fapt. Această deosebire de tratament își are explicația ei. In ochii partidului, cusurul d-lui Palladi nu este atât că D-zeu nu ’i-a pus mai mult în cap, cât că a îndrăsnit într’o vreme să nu se închine Baalului modern, colectivităței sacrosancte. Tíner, plin de acea exuberanță a tinereței care îți face insuportabilă murdăria omenească, Palladi a avut ceasul lui cel frumos în viața noastră politică. Neapărat, la coada opoziției unite, a fost și el organul acelei revolte generale a conștiinței publice în contra unui regim odios de burți și de pofte. Și a avut norocul să dea și el o notă : a dat definiția, care va râmâne, a liberalului național: «numai stomac din creștet până în călcâiu». Acest trecut al fostului ministru de domenii, colectivitatea nu l’a iertat niciodată. In zadar d. Palladi a uitat tot ce spusese, în zadar, ca să ’și dovedească pocăința, a acceptat cea din urmă dintre umilințe, aceea de a trece drept omul unui personagiu de mâna a treia ca Gogu Cantacuzino ; totul a fost în deșert, colectivitatea nu și-a amintit decât vedenia stomacului și bila albă a lui Palladi pentru darea in judecată a lui Ion Brătianu. Naivii și cinstiții se vor întreba atunci pentru ce Palladi a fost luat în minister acum un an de zile ? A fost luat ca și d. Fleva, pentru că colectivitatea ținea să adoarmă pe foștii disidenți până în ceasul în care se va crede înțepenită în șea. Tot de aceea, după eliminarea lui Fleva, Palladi a mai fost păstrat câteva luni ca un fel de sâmînță de disident indispensabilă operei de bușcărie politică pe care au întreprins-o colectiviștii puri în contra liberalilor disidenți. Alte 3—4 luni de iluzie guvernamentală, fostul ministru al domeniilor le-a datorit căldurilor vere—și acum ’i-a sosit ceasul. In realitate, pentru cine știe să vază în fundul lucrurilor, mica remaniere ministerială de la Octombre 1896 este o urmare firească și inevitabilă a lui Martie 1888. Târziu, încetul cu încetul și fățarnic, colectivitatea se râsbună. La 1888, guvernanții de azi au fost îngenunchiați de cea mai formidabilă mișcare națională din câte s’au întâmplat în România de la unire încoaci. De atunci ei au visat o revanșă, o mișcare a opiniei publice în favoarea lor. Când s’au convins că nu este posibilă, s’au restrâns la un rol mai potrivit cu statura lor, s’au hotarît să se ia la trântă cu un Fleva și să poticnească pe un Palladi. -------------------------------------------------- TELEGRAME Aniversarea feldmareșalului Beck Viena, 19 Octombre. Imperatul a conferit feldmareșalului de Beck, șeful statului major-general, cu ocazia aniversarei a 50 - a intrarei sale în armată, marea cruce a ordinului Sf. Ștefan, cu o scrisoare autografă mulțumindu-i pentru serviciile și devotamentul său. Situația în Turcla Constantinopol, 19 Octombre. Satisfacția cerută de ambasada austroungară pentru omorîrea lui Zlatko s’a dat printr’o iradea, care ordonă destituirea comandantului Serres, a generalului Baki-pașa, a maiorului Dekuma și a colonelului Jussuf bey. Cinci Armeni cari au aruncat bombe in timpul ultimelor tulburări au fost condamnați la moarte. D. de Nelidow a fost primit ieri în audiență de către Sultanul. Ambasadorii vor desemna mâine trei atașați militari cari vor fi atașați comisiunea pentru reorganizarea gendarmeriei cretane. BANCHETUL INVALIZILOR Este întotdeauna mișcătoare cordialitatea cu care se îmbrățișează cei biruiți în lupta pentru traiü ; între inimile lor sângerânde se stabilește un curent de simpatie care îî despăgubește de toată hula grămădită asupra capului lor de către fericiții învingători. Așa e cazul la Galați. Dinastia Malaxa și toți răniții în lupta de la Primărie oferiră Duminică un banchet d-lui Caloglu, prefectul reformat pentru infirmități incurabile contractate în timpul campaniei. Voioșia ce a domnit la acest banchet, toasturile pline de miez și de înțelepciune ce s’au rostit de către comeseni precum și ala EDIȚIA A TREIA ziile picante la adresa biruitorilor sunt înregistrate cu o minuțiositate admirabilă de către Liberalul Gălățian, organul corpului de operație din Galați, al cărui număr ultim se poate socoti pentru posteritate ca «Analele războiului de patru luni». Spicuim din aceste «Anale», pentru uzul cititorilor noștri, părțile mai cu relief din magistrala sa dare de seamă asupra banchetului invalizilor. D. G. P. Malaxa, comandantul diviziei Georgi, a luat cel dîntâiu cuvântul, zice Liberalul Gălățian, și ca unul care, operând în imediată apropiere de d. Guloglu cunoștea bine pe generalul șef al armiei înfrânte, a zis în entusiasmul de nedescris al oștirei de estropiați: Să-mi dați voie, Domnule Culoglu, să închin acest pahar în onoarea d-voastre, statornic, sincer și inteligent luptător al partidului național-liberal exprimându-ne admirațiunea noastră pentru abnegația personală ce ați manifestat totdeauna. Plini de regrete ne despărțim de calitățile ce am avut fericita ocaziune de a constata că posedați. La aceste cuvinte, cari deschideau trufiei d-lui Culoglu orizonturi nouă și neașteptate, prefectul osândit la pribegie a răspuns, adânc mișcat—zice Liberalul Gălățian . . . Vă mulțumesc, Domnilor, de fericita ocaziune ce mi-ați oferit ca să pot în astă seară să’mi iau un adio de la cetățenii gălățeni. Pot să zic că în tot timpul cât am fost prefect nu’mi aduc aminte să fi dat afară măcar vre un funcționar. Pot să zic că în timpul cât am fost prefect nu am maltratat pe nimeni. Acestea sunt niște titluri pe cari le-am cerut de la d-voastre pentru că acum vă părăsesc retragendu-me nu numai din postul de prefect, dar chiar din cariera politică pe care am urmat-o, pot să zic fără întrerupere, timp de 19 ani. Să nu credeți că vă spun aceasta pentru că ași vrea să mi desfac de ceea ce a făcut d. Malaxa, pentru că am convingerea intimă că dacă s’a făcut vre-o greșală apoi ea nu a pornit de aci ci de mai sus, pentru că am convingerea intimă că intr’o zi are să se revie la aceste lucrări folositoare, pentru a se scăpa comuna Galați de procese. Sunt așa de mișcat, însă,prezend dragostea d-voastre, numărul cel mare în care a’ți venit și calitatea d-voastre, încât mai în vine să vezic la revedere. ; ■ ț . ; ÎȘ ,y. .. ; ’ ’ ("■ încurajat de aceste cuvinte, d.> Aslan s’a sculat și a zis, după spusa Liberalului Gălățean: • < Domiilor, adunarea d-voastre nci este o desaprobare a politicei acelora cari sunt în contra noastră. Să prindem cu dragoste ultimele cuvinte ale d-lui Culoglu și să-I spunem cu bucurie «la revedere». Auzind că e vorba de revedere, d. Petrovici, directorul liceului, a luat cuvântul și, în numele întregului corp profesoral «care se afla în sală», a spus: D. Caloglu, domnilor, a știut să-și câștige sentimentele corpului didactic. Ca reprezentant al tuturor profesorilor cari se află aci, exprim regretele noastre că am pierdut din capul județului pe acel bărbat care a luptat așa de mult pentru instrucție. Tot încurajat de cuvântul ala revedere», d. dr. Gălin, zice Liberalul Gălățean, s’a sculat și, pentru a complecta pe d. Petrovici, a zis cu glas tare : Domnilor, vorbesc ca medic și vă rog să’mi dați voie să felicit pe d. Emanoil Caloglu pentru concursul pe care l-a dat spitalului" « Elisabeta Doamna», concurs care, însă, din cauza dezbinărilor și a intrigilor, n’a reușit. O dată chestia pusă pe terenul revedere*, fiecare invalid s’a găsit dator să’și spună cuvintelul ca un fel de arvună pentru viitor. D. G. Malaxa, fratele comandirului și redactor la Liberalul Gălățean, după care reproducem aceste toasturi, a zis : Domnilor, timp de 8 ani de zile, cât am fost în opoziție, a. Culoglu fu cel mai statornic și mai des interesat redactor al Voinței Naționale. Cine nu-și amintește frumoasele articole ce infloriau coloanele jurnalului liberal; cine poate uita stilul înalt cu care destinsul ziarist își colora ideile sale pline de înțelepciune și de patriotism ! Domnii mei, demisiunea d-lui prefect nefiind încă primită, să-l rugăm cu toții să revie asupră-i, și daca va avea nevoie de biciu pentru a mâna carul politic, îl vom pune la dispoziție un harabnic. Când a auzit că e vorba ca tot d. Culoglu, și prin urmare tot d. Malaxa rămâne, cu harabnicul, carul politic, d. G. Teodorescu, ajutor de primar, s’a și înjugat, zice Liberalul Gălățean, la următorul cronologic toast: Domnilor, azi este Ianj fără 16 zile de când ’i s’a încredințat puterea d-lui C. Malaxa. Cine va face ca noi, ca noi "să pățească, și iată pentru ce , pentru că de la 16 Octombrie până acum, în timp de 4 luni de zile, s’au făcut 2 alegeri și totuși preocupațiunea noastră a fost scăderea impozitului. Am scăzut taxa ghioceritului, etc, am pavat 18 străzi, am dat 17 în antrepriză, etc. Toate aceste lucrări au provocat rîvna adversarilor noștri și porniți de aceasta nu au făcut decât să dea lupta în contra d-lui Malaxa. Domnilor, cu aci în oraș, ca cetățean, am văzut mulți prefecți, ca d. Culoglu n’am văzut nici unul. Trăiască d. prefect Culoglu ! Trăiască d. Malaxa ! Pe drumul spre gară, care, cum zice Liberalul Gălățean în imparțialitatea I MERCURI 9/21 OCTOMBRE 1896 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.........................0,40 Reclame ...... » III.................. . 2,50 ....... » II......................5 — In Paris anunciurile. se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA V București, Pasagiul Român 7-8 necunoscută, a fost «numai urale și ovațiuni», d. Culoglu a dat citire, în mijlocul entusiasmului frenetic al mulțimei, următoarei telegrame : Au revoitat merci fie orgi ---------------------------------------------------Limbagiu demn Eram foarte curioși să știm cam ce fel cui limbagiul «demn de fostul înalt dregător bisericesc» pe care d. G. Mârzescu se laudă că l’a Întrebuințat In memoriul pe care l’a scris poftit de guvern, dar nepoftit de I. P. S. S. mitropolitul-primat— pentru a apăra pe Imalul Prelat. Se cunosc astăzî dăte-va pasagii interesante din memoriul samsarului; iată unele din ele: 1 ■ >1 (Pag. 7) Doctrina și modul de procedare al Sfântului, Sinod care a indus în eroare și pe guvernul Majestăței Voastre, este surparea Suveranitatea Statului.. Din această greșită doctrină, pare a fi fost inspirat înalt Prea Sfinția Sa Mitropolitul Moldovei, când trecând peste dreptul și atribuțiunile guvernului, s’a crezut în drept... (Pag. 23) Nici nu pot să zic altceva înaintea Majestăței Voastre decât că Sfântul Sinod, inducând în eroare pe guvern care a picat victima unei intrigi cu meșteșug țesute și unei mistificațiuni... (Pag. 6) Monahul Ghenadie Petrescu crede că Mitropolitul țârei nu poate fi îndepărtat din scaunul mitropolitan.... (Pag. 8) Sinodul să-și însușească dreptul ca trecând, peste capul guvernului să facă o comunicare oficială față de un om care până mai eri era Mitropolitul Primat al țarei... (Pag. 12) Indurați-va a asculta strigătul de durere al unui creștin osândit a fi mort între cei vii... (Pag. 26) Să dați Suveranul vostru ordin cafântul Sinod pe care martor îmi este Dumnezeu fără de voe l’am putut scârbi și întrista să fie anume convocat și a dobândi astfel desvinovățirea și ertarea mea.... Și cu un așa limbagiu «demn» se mai miră samsarul guvernului că înaltul Prelat i-a retras încrederea cu care-l onorase înainte de caterisire ? NI șade, într’adever, bine avocatului din Iași să joace pe naivul păcălit ! Dacă cu o astfel de «apărare» d. Mârzescu crede că a slujit interesele «clientului» sau noi n’avem ce adăuga: fiecare meseriaș lucrează cum îl fac capul ! ”. STAMBULUL ÎN FLĂCĂRI AM reprodus zilele trecute o conversație a unui redactor al ziarului Daily News cu doui membrii ai comitetului revoluționar armenesc refugiați la Geneva în urma atacului asupra Băncii Otomane din Constantinopole. In convorbirea aceasta, unul din revoluționari se lăuda că comitetul armenesc poate cu mai multă ușurință incendia întreg Constantinopolul decât să mai atace Banca Otomană. Declarația aceasta a produs o emoțiune oarecare în capitala Turciei unde spiritele sunt ușor iritabile în urma ultimelor măceluri. Dar o declarațiune categorică a contelui. Szechenyi-pașa, general de divizie și comandantul brigadei de pompieri din Constantinopole a risipit curând temerile locuitorilor Iată ce a zis contele Szechenyipașa. — Comitetul armenesc se înșală grozav dacă crede că poate nimicionstantinopolul prin foc. De treizeci de ani sunt specialist în chestiuni de acestea, de mai mult de douăzeci de ani sunt comandantul brigadei militare de pompieri de aci, care—o pot spune fără a fii nemodest — stă pe aceeași treaptă cu cele mai bune corpuri de pompieri din Europa. Echipamentul nostru e strălucit, căci și cele mai nouă invențiuni ale tehnicei sunt introduse și adoptate la noi. Din cincizeci în cinci-zeci de pași avem in orașul nostru hydrauțî și în caz de nevoe s putem, vorbind figurat, să secăm Bosforul și să înecăm orașul în apă. «Afară de pompierii regulați mai avem și tulumbagii, acești nenumerați pompieri neregulați, cari sunt obicinuiți din copilărie să lupte cu focul, cari nu se tem de nici un pericol și cari în cazul unei mari nevoi ne vor sprijini admirabil. «Dar poliția cea mai bună în timpuri neliniștite e însuși populația, așa că revoluționarii cu greu ar putea pune foc în mai multe pârțiofi atâ; . fără a fi observați. La Constant ttațiile întreg orașul află deja după câtevor minute isbucnirea unui incendiu nocturn, strigătele pătrunzătoare ale bedjiilor (gardiști de noapte): «langhin war* (e foc) se repercutează ca un automat viu din stradă în stradă, toată lumea se deșteaptă, pretutindeni se deschid porțile, ferestrele, așa că tot orașul are ochii deschiși. Cum s’ar putea deci pune alte focuri după ce se vor fi anunțat cele d’intert ? «Să ne gândim însă la cazul cel mai reț, să presupunem că incendiatorii ar reuși să pun deodată foc în mai multe părți. Credeți că un asemenea incendiu nu s’ar stinge imediat ? Cât se poate de sigur. Cu mult mai repede, cu mult mai energic decât în timpuri normale. După câteva minute s’ar afla în tot orașul că incendiile au fost puse de mâini criminale, și așa cum poporul s’a aruncat, după atacul Băncii Otomane, asupra conjuraților și acoliților lor, toată populația s’ar grăspădi la edificiile incendiate și ar localiza focurile. «Un pericol mare, general—am constatat aceasta adeseori în viața mea— are cu totul alt efect asupra mulțime! decât un pericol individual. Unul atrage pe cel l’alt și unde sting de obicei zece, ar stinge sute de mii. Cred că în cazul unui mare incendiu pompierii nici n’ar ajunge să opereze, atât de repede ar stinge focul populația». —..—----------—-------------------------- DIN BULGARIA — Prin fir telegrafic — Sofia, 19 Octombrie. Agenția Balcanică, discutând știrea ziarelor locale reprodusă de ziarele streine, că procurorul militar ar fi intentat un proces maiorului Stoyanov, pentru participare la atentatul de la 9 August în contra prințului Alexandru, constată că versiunea acestor ziare este cu desăvârșire eronată când vedin ea intențiunea guvernului de a voi să creeze un precedent în legătură cu cestiunea ofițerilor emigrați. Agenția Balcanică zice: «Maiorul Stoyanov a adresat autorităților militare o cerere pentru a primi o pensiune calculată după numărul anilor de serviciu. Cum legea asupra pensiunilor exclude pe aceia care au fost condamnați de un tribunal și că maiorul Stoyanov a participat ca șef al regimentului Strunski, la detronarea prințului Alexandru, a fost invitat să producă documente dovedind că nu cade sub lovitura sus zisei, restricțiuni. Maiorul Stoyanow a cerut un certificat în această privință consiliului superior de resbel, dar acesta a emis părerea că numai o curte marțială specială ar putea să stabilească dacă maiorul Stoyanow a fost cuprins sau nu în amnistia de la 1894. Se asigură că membrii curței speciale sunt deja desemnați și că din compoziția sa rezultă că afacerea n’are nici un caracter politic. -mm*DE LA CURTE Sosirea prințului și prințesei de Bavaria Joi, 3 Octombre, la orele 3 s/* dupe amiază, MM. II. Regele și Regina și principele și principesa României, însoțiți de înalții oaspeți A. S. I. marele duce Boris Vladimirovici, A. S. R. principele moștenitor de Saxa-Coburg și Gotha, urmați de suite, au pornit cu trenul regal din Sinaia la Predeal, întru întâmpinarea A. S. R. principelui Leopold de Bavaria și A. S. I. principesei Ghisela, arhiducesa Austriei, Augusta Sa soție, cari veneau la Sinaia pentru a face vizită și a petrece câteva zile în mijlocul Familiei Majestăților Lor. In trenul regal au luat loc d. președinte al consiliului de miniștri, d. ministru al lucrărilor publice, precum și d. comite de Leyden, ministrul Germaniei. La Predeal La orele 41/2 trenul intră în gara Predeal, care era frumos împodobită cu verdeață și drapele germane, bavareze și române , iar peronul gării era înțesat de lume. La orele 4:35 minute, A. S. R. principele Leopold de Bavaria, împreună cu Augusta Sa soție, sosită în gară , A. S. R. principesa Ghisela apărând în ușa vagonului, M. S. Regele a înaintat spre