Timpul, martie 1899 (nr. 47-71)

1899-03-26 / nr. 67

ANUL AL DOUA­ZECI ȘI UNU - NO. 67 UN NU­MER 10 BANI ABONAMENTELE in țară pe un an.........................................30 le! » pe 6 luni.........................................18 le! » pe 3 luni.........................................10 lei Pentru străinătate, un an...........................50 lei Ii« JP’M.K­S ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubeuge, 00 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI­ ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 AU CAPITULAT AU capitulat. Cu toată urgia mamelucilor din Cameră, cu toate călcările fățișe și repetate ale regulamentului, guver­nul și banda sa n’au putut să is­­butească a pune căluș în gura o­­poziției. Am asistat zilele trecute la des­­lănțuirea celui mai scârbos abuz al parlamentarismului din partea gu­vernului și a partizanilor săi. S’au făcut ședințe de dimineață, altele de după amiazi, care au fost­ pre­lungite până seara; membrii mi­­norităței au fost ținuți în picioare și nemâncați zile întregi; era sä se ție apoi și ședințe de noapte, căci se votase deja o propunere prin care Camera se declara în per­manență. De o dată primul-ministrul s’a ridicat și făcându-se blând ca un mielușel, a cerut ca ședința să se închidă, și discuția să se amâne pe a doua zi. Nu cunoaștem cauza care a pro­vocat acest acces subit de mode­­rațiune, căci la d. Dimitrie Sturdza totul purcede prin accese. Ceea ce știm însă, este că această modera­­țiune prefăcută i-a fost impusă prin atitudinea energică și bărbătească a opozițiunei. Lupta fără preget pe care a dus-o în Cameră mănunchiul de deputați ai minorităței a fost în­­tr’adevăr admirabilă. Nu e vorbă, ei erau susținuți de opinia pu­blică care le dedea un puternic spri­jin moral. Prin procedimentele au­toritare ale guvernului și ale ma­­jorităței țara legală căzuse într’o stare de ilegalitate permanentă, care legitima nu numai obstruction­is­m­­ul minorităței, dar chiar lupta extra-parlamentară. Eram puși în fața unui fel de Adunare conven­țională, ca în timpii revoluțiunei. Situațiunea era deci cu totul anor­mală și anarhică; desordinea­­ de a sus­provoca și legitima o mișcare poporului în contra celor cari abuzați de putere și transformau țara legală într-o unealtă de des­potism. Puterea legiuitoare nu mai putea funcționa, guvernul nu mai putea administra de­cât sub ocrotirea baionetelor ; în fie­care zi Camerele, Palatul, trebui­au să fie înconjurate de forță armată, trupele erau tu­­pilate prin curți, gata a opri tre­cerea străzilor principale. Capitala era sub un fel de stare de asediu, fără ca dânsa sâ fie proclamată. Și toate acestea pentru ca un om care nu mai reprezintă nici un partid, ci numai umilirea și rușinea țarei, să stea la putere. O asemenea stare de lucruri nu mai putea dăinui, fără a provoca o mișcare care ar fi putut lua pro­­porțiuni și mai mari. Se vede că d. Sturdza a înțeles în sine neputința de a se impune și de aceea a renunțat de a obține de la Parlament votarea legilor des­pre care, acum câte­va zile, decla­rase că sunt absolut necesare și dorite de Suveran. Astăzi se dovedește că toate de­­clarațiunile sale de atunci erau nea­­devărate, că d-sa a întrebuințat nu­mele Regelui pentru a exercita o presiune asupra Corpurilor legiui­toare, căci, dacă Suveranul ar fi considerat în realitate ca absolut necesară votarea legei minelor și a legei electorale, de­sigur ar fi acor­dat guvernului încă o prelungire mai lungă a sesiunei parlamentare. M. S. Regele însă, în înțelepciu­nea și corectitudinea Sa cunoscută în materie de constituționalism, ’Și-a dat bine seamă de starea de lucruri prin care trece țara în acest mo­ment și n’a voit să prelungească o situațiune care ar fi produs o încordare periculoasă a spiritului public. In momentul când aceste rînduri vor apare, sesiunea va fi închisă, fără ca guvernul să fi putut obține votarea unor legi pe care le con­sidera ca fiind de o imperioasă ne­cesitate. Prin urmare, legislatura sfâr­șește prin înfrângerea cea mai gro­zavă pe care poate s'o sufere un regim. Naște acum întrebarea : Oare prin această înfrângere, situația este limpezită ? Reintrat-am oare într’o stare normală? Nu ezităm un singur moment de a declara că nu. In împrejurările de astă­zi create prin destăinuirile recente în pri­vința faptelor anti-naționale săvâr­șite de d. Dimitrie Sturdz­a, o stare normală nu se mai poate restabili în țara românească, pe cât timp va fi în capul afacerilor publice o­­mul funest, care a pângărit dem­nitatea națională, lovind cu un ci­nism revoltător în cele mai scumpe simțiminte ale țarei și ale nea­mului. -------------------------------------------—— T­ELEGRAME Ligile franceze Paris. 4 Aprilie D. judecător Fabre a dat o ordonanță trimi­țând înaintea polițici corecționale pe d. Jules Guérin, președintele Ligei anti­semite. Conferința de la Haga Roma. 4 Aprilie Popolo Romano zice că d. Visconti-Venosta ar fi ales ca prima delegat al Italiei, la confe­rința de la Haga. Relațiunile franco-italiene Roma. 4 Aprilie Italia desminte știrea după care d. Luzzati ar fi însărcinat să îndeplinească la Paris o mi­siune politică; nu este vorba de­cât de a îmbu­nătăți cât se poate mai mult raporturile co­merciale iin­o-franceze.t Criza din Grecia Atena, 4 Aprilie Para că tratativele între diferitele grupuri anti-teoriste, în vederea unui aranjament pro­vizoriu, nu au reușit. Deci este probabil că d. Theokis va fi chemat să formeze noul cabinet. Conflictul din Samoa Washington, 4 Aprilie Circulă știrea că Engliteza ar fi dispusă, ca și Germania și Statele­ Unite, să primească în principiu formarea unei comisiuni, dar dorește ca puterile comisiunei să se fixeze înainte de numirea sa. Schimbare bruscă Cât de curagioși și de răsboinici au fost colectiviștii săptămâna trecută! Și cât de fricoși și de blânzi au devenit de­odată ! Luni seara, la orele 6, mai erau sălbatici în Cameră . — In permanență! Ședința în perma­nență ! strigau ei cu glasurile răgușite de atâtea vociferări. Și când li­ s-a obiectat că aceasta însem­nează a recurge la arme brutale în contra opoziției, au răspuns, tot țipând: — Nu voim să știm ! Ședința în perma­nență ! Nu trece însă o oră și prefectul poliției aduce d-lui Din. Sturdza vestea neașteptată că la Dacia se va ține la orele 8 seara o întrunire publică de protestare în contra violențelor guvernului. Primul - ministru îngălbenește, se agită câte­va momente furios pe banca ministe­rială, apoi stă pe gânduri și în fine se ri­dică și spune : — Propun să ridicăm ședința ! Consternație generală printre răsboinicii guvernamentali. Ei nu știm­ de nimic și nu înțeleg rostul acestei schimbări de atitudine. Și pleacă de la ședință, șoptindu-­și unul altuia. — El ne cere să votăm ședințe în per­manență și tot el ne cere, după o oră, să votăm ridicarea ședinței! Au înțeles, sărmanii, mai târziu­ că d. Dim. Sturdza nu mai are încredere nici în ciomegile poliției, nici în puștile soldaților, căci prea mare e revolta populațiunei. Și de frica întrunirei de la Dacia a preferat să capituleze în fața opoziției parlamen­tare. Eli s’a repetat acest lucru. La orele 5 și jumătate d. a., d. I. C. Grădișteanu continua să’și desvolte inter­pelarea asupra concursului medical de la E­­forie. De o dată se apropie d. Pherekide ESHTIfÄ A TREIA de tribună și roagă pe orator să termine mai repede, căci ține să-’i răspunză înainte de ora 6, când se va ridica ședința. Majoritatea este iarăși surprinsă; ea se pregătise să ceară din nou­ prelungirea șe­dinței până la infinit. — Poporul este adunat la Dacia !—s’a zis deputaților și ei au­ înțeles de minune închiderea ședinței la ora 6 precis. Era penibil să vezi pe d. Pherekyde răs­punzând la interpelare. Cu ochii pe cea­sornic, vorbea în grabă, el, oratorul recules care scandează de obicei­ frazele, și bieții stenografi de abia îl puteau urmări. Și când minutarul a arătat­­ fără un minut, minis­trul de interne a înghițit ultimele cuvinte și a terminat. — închiderea discuției! strigă majorita­tea grăbită și începe a și pleca. — Cer cuvântul contra închiderei ! spune d. Poenaru-Bordea. — Lăsați! Veți vorbi mâine ! răspunde d. Iepurescu, care prezida. Acum ridic șe­dința ! Și plecau mamelucii în grabă, ocolind stradele din jurul sălei Dacia. Episoadele acestea autentice merită o deosebită atențiune, din cauză că dovedesc încă o dată cum de la sublim până la ri­dicol nu e de­cât un pas, — pasul peste pragul sălei Dacia. ------------------------eawsts------------------------­RIN BULGARIA — Prin fir telegrafic — Sofia, 4 Aprilie D. Grecoff a ținut alaltă­ eri un discurs­­program la Tirnovo, înaintea unei adunări de alegători. După ce a declarat că alegerile vor fi libere, d. Grecoff a criticat politica cheltui­toare a fostului cabinet. In privința politicei externe, ministrul zice că ori­ce cabinet bulgar care ar fi în contra relațiunilor cordiale, pline de recu­noștință către Rusia, ar fi trădător de pa­trie și de Coroană, mai cu deosebire după declarația Rusiei care zice că nu vrea să se amestece în afacerile interne bulgare. Cabinetul actual vrea să întreb­e cele mai bune relațiuni cu Statele vecine. Apoi vorbește de Radoslavof­, condam­nând ilegalitățile și risipele fostului cabinet și expunând programul politicei interne al cabinetului actual. Acest discurs a produs cel mai bun efect. Sofia. 4 Aprilie In cercurile bine informate se asigură că d. Sirmagieff, agent diplomatic bulgar la Viena, va înlocui pe d. Markoff in aceeași calitate la Constantinopol. Sofia. 4 Aprilie Eri s’au semnat învoelile definitive cu drumurile de fier orientale, precum și con­tractul cu băncile pentru împrumut și con­versiune. ------------------------nem&t-----------------------­ BANFFY și STURDZA La broșura lui Banffy—scrie Tribuna din Sibiu— este cazul de a spune ve­chiul adagiu, habent sua fata libetti. S’a scris pentru cercurile intime un­gurești, și a ajuns în gura lumei în­tregi. A denunțat secrete de Stat, care ne privesc așa de mult pe noi Românii, și a ajuns pe mâna noastră, a ajuns în Parlamentul României, și a aruncat va­luri cum rar s’a mai văzut. Destinată a mântui existența faimoa­sei secții de naționalități, — a compro- JOI 25 MARTIE (6 APRILIE) 1899 NN NUMIl^ 10 BANI MANCIURI SI ISSERTII Linia 30 litere petit pag. IV........................0.40 Reclame......................... III........................2.50 . ....................» II........................ In Paris anunciurile se primesc la agenția Havas, 8 Place de la Bourse. A .M --------/&■ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA F­1 București, Calea Victoriei — 70 Secretul votului Așa au botezat colectiviștii proiectul lor de lege electorală: lege pentru asi­gurarea secretului votului. Nu știm dacă acest proiect va mai căpăta ființă. După logică și după cal­culul matematic al vremei nu se mai poate vota. Sub guverne colectiviste se întâmplă insă adese­ori minuni așa de mari, că nu facem nici o prinsoare , s’ar putea prea bine întâmpla ca proiectul să devie lege. Suntem deci ținuți să in­formăm pe cititorii noștri asupra mo­dificărilor introduse de comitetul dele­gaților Camerei în proiectul votat de Senat. Sunt numeroase și importante aceste modificări. Semnalăm in primul rând suprimarea totală a dispozițiilor din articolele 58, 59, 60, 61, și 62 care stabileau că con­­testațiunile electorale asupra alegerilor pentru comună și județ se judecau de o comisiune judecătorească, compusă din consilieri ai Curților de casație și apel și judecători de la tribunalul ju­dețului respectiv. Raportorul, d. I. N. Iancovescu, declară în expunerea sa de motive că sistemul acesta «ar da naștere la atâtea controverse relative la marele principiu al separarea pute­rilor în Stat,» — lucru ce am susținut și noi când am combătut proiectul d-lui Pherekyde. Un alt punct important e modul de votare. Delegații Camerei n’au admis Întocmai sistemul adoptat de Senat. Se știe că Senatul a admis sistemul cărților poștale închise, buletin-listă co­mună, pe care se înscria numele tutu­ror candidaților și în dreptul numelui cărora era un semn geometric sau o figură, asupra căreia alegătorul trebuia să aplice un sigiliu. Delegații Camerei au modificat siste­mul. Ei propun următorul mod de vo­tare : Se menține buletinul de vot indivi­dual, dar în forma unei cărți poștale închisă, opacă, uniformă, și care se va furniza de direcția monopolurilor Sta­tului. Pe aceste cărți candidații vor im­prima numele lor cu litere garmond — mici, foarte uniforme și comune în toate tipografiile, — și cu ori­ce culoare de cerneală. Pe interiorul acestor cărți poștale candidații vor imprima și un semn oare­care, identic pe toate bule­­tinele lor, după anumite reguli stabilite în lege. Președintele va ștampila pe dos toate buletinele, și alegatorul, în sala secretă, va alege pe cele care le va vota, lipindu-le și separându-le de cele pe care nu le votează și pe care de ase­menea le va lipi și le va înapoia sepa­rat președintelui care, după ce le veri­fică, le pune în o urnă specială spre a fi anulate. Pentru mai buna înțelegere a siste­mului, reproducem și întreg art. 42 din proiect: «In comunele urbane alegerea consilieri­lor se face prin liste tipărite care vor con­ține numele tuturor candidaților ce sunt a se alege. Listele de vot vor purta, pe fața care poartă numele candidaților tipărite, câte un semn ce sa va alege de candidat, figură geometrică, forma unui obiect, etc., impri­mat identic pe toate buletinele acelorași candidați. Candidații, cu zece zile înainte de ziua fi­xată pentru votare și până în momentul depunerei modelului de buletin la tribunal, vor putea depune modelul semnului ce a­­doptă. Președintele va da tuturor chitanțe de rîndul depunerei, iar când se vor pre­zenta semne deja alese de alți candidați sau semne necuviincioase, președintele va pune îndatorire candidaților veniți în urmă să-și aleagă alt semn, iar de nu se vor confor­ma, buletinele lor nu se vor ține în seamă. Este permis ca mai mulți candidați, în unire, cu declarație scrisă dată președinte­lui tribunalului, să adopte același semn. Buletinele vor fi în formă de cărți poștale închise, pe hârtie opacă, de mărime și de culoare uniformă. Numele candidaților vor fi tipărite cu litere garmond cari pot fi de culori diferite. Cărțile poștale se vor procura, cu plată, de către regia monopolurilor Statului și vor fi depuse spre vânzare la pachete de câte 50 bucăți la debitele ei din oraș, cari vor fi în permanență deschise pe tot timpul a­­legerilor și cu 10 zile înainte. Candidații vor depune modelul buletinu­lui la tribunal până la orele 6 seara in a­­junul alegerilor; tot atunci vor putea depune și buletinele într-un număr egal cu numă­rul alegătorilor înscriși. Președintele tribunalului va preda preșe­dintelui biuroului electoral, sub luare de a­­deverință, înainte de orele 9 dimineața a zilei fixată pentru alegeri, modelul buleti­nului și buletinele cari ar fi depuse; până la această oră candidații vor putea depune buletinele lor la președintele biaroului elec­toral. Depunerile, în orașele nereședințe, atât a listei delegaților, a modelelor de buletin, a buletinelor de vot și a modelelor de semn, se vor face la judecătorul de pace local, și, unde nu vor fi judecători de pace, la primarul respectiv, cari vor fi datori să le transmită președintelui biuroului electoral conform disposițiunilor de mai sus. Votarea sa face ast­fel: Alegătorul presintă și dă carta președin­telui, primește apoi buletinele în forma mai sus arătată, care pe verso vor fi ștampilate de președinte, și, trecând singur într’o ca­meră secretă, lipește buletinurile întocmai precum se lipește carta poștală și le remite președintelui, deosebit buletinele pe care le declară că sunt votul lui, și cele­l­alte bu­letine lipite tot la fel. Președintele verifică identitatea și numă­rul buletinelor pe care le-a dat alegătorului, constatându-le exacte și complecte, aruncă într’o urnă destinată pentru buletinele ne­votate și pe urmă pune în urna de vot bu­letinele date ca vot. Urna va fi închisă cu două chei, din care una este păstrată de președinte și cea­l­altă de către cel mai în vârstă dintre asesori; președintele, în urmă, înapoiază alegătorului carta sa tăiată la colț. Buletinele se vor ștampila de biuron în momentul când Se înmânează alegătorului care votează, iar candidații și delegații vor putea adăuga și ștampila lor. Formalitățile cuprinse tu articolul de față sunt prescrise sub pedeapsă de fialitate.* Mai sunt și alte modificări, destul de numeroase, în proectul comitetului dele­gaților Camerei, dar de mai puțină în­semnătate și nu ne oprim la ele. ------------------------«MOM»---------------------— mi-so, ireparabil. Și tainele «cabinei«­­luî negru», pe care­­ l-a demascat, pîff:-" ocupă azi cabinetele atâtor puteri. Pe când aparția de abia ’i-a fost a­­nunțată de vre-un ziar maghiar, acum aproape toate se ocupă de ea la pri­mul loc. Nu numai cele din Pesta, ci și cele din Viena și străinătate. Sunt interesante articolele acestor ziare, mai ales a celor maghiare. Iată câte­va rezumate: Magy­a­ore xn­g Ziarul acesta publică în numărul său de Sâmbătă, 1 Aprilie, un articol iscă­lit de Pázmándy Dénes, unul dintre foștii agenți al lui Banffy. Articolul începe ast­fel: «Baronul Desider Banffy se mândrește mult cu buna politică de naționalități ce a urmat.. El avea obiceiul modest de a-și da prin infimit sér epitetul de «cel mai naționalist ministru-președinte». Și pen­­tru­ ca guvernarea sa de patru ani să nu dispară fără nici o urmă, cu ocaziunea di­­misionărei sale a pus la cale publicarea a vre-o jumătate duzină de scrieri volante, în care Excelența Sa e lăudat până în al șeaptelea cer. Azi semi-oficioasa vieneza Fremdenblatt zice despre una din aceste broșuri că e scrisă la strîmtoare extremă, și e un lucru de clacă, bazat parte pe neadevăruri, parte pe fapte întortochiate. Ast­fel caracterizează organul ministerului de externe, cu o lună după demisionarea lui Banfiy din scaunul de ministru-președinte, broșura intitulată «Po­litica de naționalități a lui Desider Banffy», nu numai concepută de dânsul, dar scrisă chiar direct din ordinal dânsului». Murtastemter Tagblatt Organul nemțesc al contelui Apponyi, publică în numărul de la 31 Martie ur­mătorul entrefilet: «Broșura anonimă ce a apărut de curând pentru glorificarea politicei baronului Banffy și a cărei origine se atribue, cu drept sau fără drept, fostului ministru-președinte — a făcut în România sânge rou. De fapt o ches­tiune așa de delicată ca chestiunea națio­nalităților, n’a putut fi tratată mai fără tact și în interesul bunelor noastre relațiuni cu țara vecină, ar fi fost mai bine să nu se fi scris broșura. Bine că șeful noului guvern, Koloman Szell, s’a trudit să repareze reaua impre­­siune ce broșura, fără îndouială, a produs-o, declarându-se el asupra broșurei într’un ton de dispreț binișor accentuat,— dar în atari afaceri rămâne tot­dea­una încă un rest de amărăciune și ast­fel va trece mult timp Dân­ă când valurile mișcărei, cărei noi în tot cazul nu-’« dam mare la senunătăio, ne « vor netezi iarăși». M­axând Sub titlul «Faimoasa secție», ziarul Hazaak pledează pentru desființarea sec­ției de naționalități. După o mică introducere, în care se constată efectele «broșurei» cunoscute și se face declarația că cei de la Ha­znak nu au obiceiul să asiste la «în­mormântări lipsite de pompă» și de aceea nici nu se ocupă cu broșura, ci cu chestiile din jurul broșurei, care re­clamă asanare, continuă ast­fel: «Am stigmatizat, cu tot dreptul, secția aceasta fa naționalităților­ câtă vreme a funcționat, e datoria noastră să ne ocupăm cu ea și acum. în zilele împăcărei și a îm­păciuirilor. Așa credem că pacificarea nu e perfectă, câtă vreme există această secție in minis­ter. In jurul alegerilor secția aceasta­­ și-a îngrămădit atâtea păcate, în­cât chiar și numai acestea o fac vrednică de a fi ștearsă din șirul instituțiunilor existente. In chestiunea naționalităților, secția a­­ceasta nu a luat nici o dispoziție meritorie. Din contră, a căutat ca unele valuri ale chestiei naționale să fie întrebuințate după cum cereau interesele trecătoare ale politi­cei guvernamentale. Tot­dea­una, când opo­ziția iniția câte o acțiune mai energică în contra sistemului, acum nimicit cu desăvîr­­șire, secția aceasta alarma în gura mare presa ce ’i stătea la dispoziție cu știri a­­larmante și denunța în fața țarei opoziția, că lupta acesteia pentru drept, lege și drep­tate servește spre întărirea aspirațiunilor neleale ale naționalităților. Că așa a fost, n’avem să ne provocăm de­cât la discuția asupra libertăței de pre­să și la luptele pentru pactul cu Austria, și în pendantul fie­cărei voci mai energice oposiționale vom afla știrile alarmante in­spirate de faimoasa secte. Domnul Jeszen­szky negreșit j­ își va mai aduce aminte, la citirea acestor rînduri, de conspirația de la Karlsbad și de știrile revoluționare lansate cu ocaziunea discuției,—pentru guvern atât de amară, — asupra premiului de zahăr, deși cu aceste știri s’a uscat secția. Și pentru că aceasta e situația pentru secția aceasta, și pentru toate acțiunile sis­temului apus neexcepționând nici chestia naționalităților: secția trebue desființată pur și simplu. Nu e nici o trebuință ca un­sinul preșidenției ministeriale să se men­țină o instituțiune care-­ți aduce aminte de «ministrul­­ poliției», cu totul imposibil în­­tr’un Stat de drept. In cele din urmă legea prescrie cercul de drept și de activitate a miniștrilor sin­gulari, și centralizarea, care a­u adunat în presidenția ministerială presa, poliția, toate

Next