Timpul, martie 1899 (nr. 47-71)
1899-03-26 / nr. 67
ANUL AL DOUAZECI ȘI UNU - NO. 67 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE in țară pe un an.........................................30 le! » pe 6 luni.........................................18 le! » pe 3 luni.........................................10 lei Pentru străinătate, un an...........................50 lei Ii« JP’M.KS ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubeuge, 00 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 AU CAPITULAT AU capitulat. Cu toată urgia mamelucilor din Cameră, cu toate călcările fățișe și repetate ale regulamentului, guvernul și banda sa n’au putut să isbutească a pune căluș în gura opoziției. Am asistat zilele trecute la deslănțuirea celui mai scârbos abuz al parlamentarismului din partea guvernului și a partizanilor săi. S’au făcut ședințe de dimineață, altele de după amiazi, care au fost prelungite până seara; membrii minorităței au fost ținuți în picioare și nemâncați zile întregi; era sä se ție apoi și ședințe de noapte, căci se votase deja o propunere prin care Camera se declara în permanență. De o dată primul-ministrul s’a ridicat și făcându-se blând ca un mielușel, a cerut ca ședința să se închidă, și discuția să se amâne pe a doua zi. Nu cunoaștem cauza care a provocat acest acces subit de moderațiune, căci la d. Dimitrie Sturdza totul purcede prin accese. Ceea ce știm însă, este că această moderațiune prefăcută i-a fost impusă prin atitudinea energică și bărbătească a opozițiunei. Lupta fără preget pe care a dus-o în Cameră mănunchiul de deputați ai minorităței a fost într’adevăr admirabilă. Nu e vorbă, ei erau susținuți de opinia publică care le dedea un puternic sprijin moral. Prin procedimentele autoritare ale guvernului și ale majorităței țara legală căzuse într’o stare de ilegalitate permanentă, care legitima nu numai obstructionismul minorităței, dar chiar lupta extra-parlamentară. Eram puși în fața unui fel de Adunare convențională, ca în timpii revoluțiunei. Situațiunea era deci cu totul anormală și anarhică; desordinea de a susprovoca și legitima o mișcare poporului în contra celor cari abuzați de putere și transformau țara legală într-o unealtă de despotism. Puterea legiuitoare nu mai putea funcționa, guvernul nu mai putea administra decât sub ocrotirea baionetelor ; în fiecare zi Camerele, Palatul, trebuiau să fie înconjurate de forță armată, trupele erau tupilate prin curți, gata a opri trecerea străzilor principale. Capitala era sub un fel de stare de asediu, fără ca dânsa sâ fie proclamată. Și toate acestea pentru ca un om care nu mai reprezintă nici un partid, ci numai umilirea și rușinea țarei, să stea la putere. O asemenea stare de lucruri nu mai putea dăinui, fără a provoca o mișcare care ar fi putut lua proporțiuni și mai mari. Se vede că d. Sturdza a înțeles în sine neputința de a se impune și de aceea a renunțat de a obține de la Parlament votarea legilor despre care, acum câteva zile, declarase că sunt absolut necesare și dorite de Suveran. Astăzi se dovedește că toate declarațiunile sale de atunci erau neadevărate, că d-sa a întrebuințat numele Regelui pentru a exercita o presiune asupra Corpurilor legiuitoare, căci, dacă Suveranul ar fi considerat în realitate ca absolut necesară votarea legei minelor și a legei electorale, desigur ar fi acordat guvernului încă o prelungire mai lungă a sesiunei parlamentare. M. S. Regele însă, în înțelepciunea și corectitudinea Sa cunoscută în materie de constituționalism, ’Și-a dat bine seamă de starea de lucruri prin care trece țara în acest moment și n’a voit să prelungească o situațiune care ar fi produs o încordare periculoasă a spiritului public. In momentul când aceste rînduri vor apare, sesiunea va fi închisă, fără ca guvernul să fi putut obține votarea unor legi pe care le considera ca fiind de o imperioasă necesitate. Prin urmare, legislatura sfârșește prin înfrângerea cea mai grozavă pe care poate s'o sufere un regim. Naște acum întrebarea : Oare prin această înfrângere, situația este limpezită ? Reintrat-am oare într’o stare normală? Nu ezităm un singur moment de a declara că nu. In împrejurările de astăzi create prin destăinuirile recente în privința faptelor anti-naționale săvârșite de d. Dimitrie Sturdza, o stare normală nu se mai poate restabili în țara românească, pe cât timp va fi în capul afacerilor publice omul funest, care a pângărit demnitatea națională, lovind cu un cinism revoltător în cele mai scumpe simțiminte ale țarei și ale neamului. -------------------------------------------—— TELEGRAME Ligile franceze Paris. 4 Aprilie D. judecător Fabre a dat o ordonanță trimițând înaintea polițici corecționale pe d. Jules Guérin, președintele Ligei antisemite. Conferința de la Haga Roma. 4 Aprilie Popolo Romano zice că d. Visconti-Venosta ar fi ales ca prima delegat al Italiei, la conferința de la Haga. Relațiunile franco-italiene Roma. 4 Aprilie Italia desminte știrea după care d. Luzzati ar fi însărcinat să îndeplinească la Paris o misiune politică; nu este vorba decât de a îmbunătăți cât se poate mai mult raporturile comerciale iino-franceze.t Criza din Grecia Atena, 4 Aprilie Para că tratativele între diferitele grupuri anti-teoriste, în vederea unui aranjament provizoriu, nu au reușit. Deci este probabil că d. Theokis va fi chemat să formeze noul cabinet. Conflictul din Samoa Washington, 4 Aprilie Circulă știrea că Engliteza ar fi dispusă, ca și Germania și Statele Unite, să primească în principiu formarea unei comisiuni, dar dorește ca puterile comisiunei să se fixeze înainte de numirea sa. Schimbare bruscă Cât de curagioși și de răsboinici au fost colectiviștii săptămâna trecută! Și cât de fricoși și de blânzi au devenit deodată ! Luni seara, la orele 6, mai erau sălbatici în Cameră . — In permanență! Ședința în permanență ! strigau ei cu glasurile răgușite de atâtea vociferări. Și când li s-a obiectat că aceasta însemnează a recurge la arme brutale în contra opoziției, au răspuns, tot țipând: — Nu voim să știm ! Ședința în permanență ! Nu trece însă o oră și prefectul poliției aduce d-lui Din. Sturdza vestea neașteptată că la Dacia se va ține la orele 8 seara o întrunire publică de protestare în contra violențelor guvernului. Primul - ministru îngălbenește, se agită câteva momente furios pe banca ministerială, apoi stă pe gânduri și în fine se ridică și spune : — Propun să ridicăm ședința ! Consternație generală printre răsboinicii guvernamentali. Ei nu știm de nimic și nu înțeleg rostul acestei schimbări de atitudine. Și pleacă de la ședință, șoptindu-și unul altuia. — El ne cere să votăm ședințe în permanență și tot el ne cere, după o oră, să votăm ridicarea ședinței! Au înțeles, sărmanii, mai târziu că d. Dim. Sturdza nu mai are încredere nici în ciomegile poliției, nici în puștile soldaților, căci prea mare e revolta populațiunei. Și de frica întrunirei de la Dacia a preferat să capituleze în fața opoziției parlamentare. Eli s’a repetat acest lucru. La orele 5 și jumătate d. a., d. I. C. Grădișteanu continua să’și desvolte interpelarea asupra concursului medical de la Eforie. De o dată se apropie d. Pherekide ESHTIfÄ A TREIA de tribună și roagă pe orator să termine mai repede, căci ține să-’i răspunză înainte de ora 6, când se va ridica ședința. Majoritatea este iarăși surprinsă; ea se pregătise să ceară din nou prelungirea ședinței până la infinit. — Poporul este adunat la Dacia !—s’a zis deputaților și ei au înțeles de minune închiderea ședinței la ora 6 precis. Era penibil să vezi pe d. Pherekyde răspunzând la interpelare. Cu ochii pe ceasornic, vorbea în grabă, el, oratorul recules care scandează de obicei frazele, și bieții stenografi de abia îl puteau urmări. Și când minutarul a arătat fără un minut, ministrul de interne a înghițit ultimele cuvinte și a terminat. — închiderea discuției! strigă majoritatea grăbită și începe a și pleca. — Cer cuvântul contra închiderei ! spune d. Poenaru-Bordea. — Lăsați! Veți vorbi mâine ! răspunde d. Iepurescu, care prezida. Acum ridic ședința ! Și plecau mamelucii în grabă, ocolind stradele din jurul sălei Dacia. Episoadele acestea autentice merită o deosebită atențiune, din cauză că dovedesc încă o dată cum de la sublim până la ridicol nu e decât un pas, — pasul peste pragul sălei Dacia. ------------------------eawsts------------------------RIN BULGARIA — Prin fir telegrafic — Sofia, 4 Aprilie D. Grecoff a ținut alaltă eri un discursprogram la Tirnovo, înaintea unei adunări de alegători. După ce a declarat că alegerile vor fi libere, d. Grecoff a criticat politica cheltuitoare a fostului cabinet. In privința politicei externe, ministrul zice că orice cabinet bulgar care ar fi în contra relațiunilor cordiale, pline de recunoștință către Rusia, ar fi trădător de patrie și de Coroană, mai cu deosebire după declarația Rusiei care zice că nu vrea să se amestece în afacerile interne bulgare. Cabinetul actual vrea să întrebe cele mai bune relațiuni cu Statele vecine. Apoi vorbește de Radoslavof, condamnând ilegalitățile și risipele fostului cabinet și expunând programul politicei interne al cabinetului actual. Acest discurs a produs cel mai bun efect. Sofia. 4 Aprilie In cercurile bine informate se asigură că d. Sirmagieff, agent diplomatic bulgar la Viena, va înlocui pe d. Markoff in aceeași calitate la Constantinopol. Sofia. 4 Aprilie Eri s’au semnat învoelile definitive cu drumurile de fier orientale, precum și contractul cu băncile pentru împrumut și conversiune. ------------------------nem&t----------------------- BANFFY și STURDZA La broșura lui Banffy—scrie Tribuna din Sibiu— este cazul de a spune vechiul adagiu, habent sua fata libetti. S’a scris pentru cercurile intime ungurești, și a ajuns în gura lumei întregi. A denunțat secrete de Stat, care ne privesc așa de mult pe noi Românii, și a ajuns pe mâna noastră, a ajuns în Parlamentul României, și a aruncat valuri cum rar s’a mai văzut. Destinată a mântui existența faimoasei secții de naționalități, — a compro- JOI 25 MARTIE (6 APRILIE) 1899 NN NUMIl^ 10 BANI MANCIURI SI ISSERTII Linia 30 litere petit pag. IV........................0.40 Reclame......................... III........................2.50 . ....................» II........................ In Paris anunciurile se primesc la agenția Havas, 8 Place de la Bourse. A .M --------/&■ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA F1 București, Calea Victoriei — 70 Secretul votului Așa au botezat colectiviștii proiectul lor de lege electorală: lege pentru asigurarea secretului votului. Nu știm dacă acest proiect va mai căpăta ființă. După logică și după calculul matematic al vremei nu se mai poate vota. Sub guverne colectiviste se întâmplă insă adeseori minuni așa de mari, că nu facem nici o prinsoare , s’ar putea prea bine întâmpla ca proiectul să devie lege. Suntem deci ținuți să informăm pe cititorii noștri asupra modificărilor introduse de comitetul delegaților Camerei în proiectul votat de Senat. Sunt numeroase și importante aceste modificări. Semnalăm in primul rând suprimarea totală a dispozițiilor din articolele 58, 59, 60, 61, și 62 care stabileau că contestațiunile electorale asupra alegerilor pentru comună și județ se judecau de o comisiune judecătorească, compusă din consilieri ai Curților de casație și apel și judecători de la tribunalul județului respectiv. Raportorul, d. I. N. Iancovescu, declară în expunerea sa de motive că sistemul acesta «ar da naștere la atâtea controverse relative la marele principiu al separarea puterilor în Stat,» — lucru ce am susținut și noi când am combătut proiectul d-lui Pherekyde. Un alt punct important e modul de votare. Delegații Camerei n’au admis Întocmai sistemul adoptat de Senat. Se știe că Senatul a admis sistemul cărților poștale închise, buletin-listă comună, pe care se înscria numele tuturor candidaților și în dreptul numelui cărora era un semn geometric sau o figură, asupra căreia alegătorul trebuia să aplice un sigiliu. Delegații Camerei au modificat sistemul. Ei propun următorul mod de votare : Se menține buletinul de vot individual, dar în forma unei cărți poștale închisă, opacă, uniformă, și care se va furniza de direcția monopolurilor Statului. Pe aceste cărți candidații vor imprima numele lor cu litere garmond — mici, foarte uniforme și comune în toate tipografiile, — și cu orice culoare de cerneală. Pe interiorul acestor cărți poștale candidații vor imprima și un semn oarecare, identic pe toate buletinele lor, după anumite reguli stabilite în lege. Președintele va ștampila pe dos toate buletinele, și alegatorul, în sala secretă, va alege pe cele care le va vota, lipindu-le și separându-le de cele pe care nu le votează și pe care de asemenea le va lipi și le va înapoia separat președintelui care, după ce le verifică, le pune în o urnă specială spre a fi anulate. Pentru mai buna înțelegere a sistemului, reproducem și întreg art. 42 din proiect: «In comunele urbane alegerea consilierilor se face prin liste tipărite care vor conține numele tuturor candidaților ce sunt a se alege. Listele de vot vor purta, pe fața care poartă numele candidaților tipărite, câte un semn ce sa va alege de candidat, figură geometrică, forma unui obiect, etc., imprimat identic pe toate buletinele acelorași candidați. Candidații, cu zece zile înainte de ziua fixată pentru votare și până în momentul depunerei modelului de buletin la tribunal, vor putea depune modelul semnului ce adoptă. Președintele va da tuturor chitanțe de rîndul depunerei, iar când se vor prezenta semne deja alese de alți candidați sau semne necuviincioase, președintele va pune îndatorire candidaților veniți în urmă să-și aleagă alt semn, iar de nu se vor conforma, buletinele lor nu se vor ține în seamă. Este permis ca mai mulți candidați, în unire, cu declarație scrisă dată președintelui tribunalului, să adopte același semn. Buletinele vor fi în formă de cărți poștale închise, pe hârtie opacă, de mărime și de culoare uniformă. Numele candidaților vor fi tipărite cu litere garmond cari pot fi de culori diferite. Cărțile poștale se vor procura, cu plată, de către regia monopolurilor Statului și vor fi depuse spre vânzare la pachete de câte 50 bucăți la debitele ei din oraș, cari vor fi în permanență deschise pe tot timpul alegerilor și cu 10 zile înainte. Candidații vor depune modelul buletinului la tribunal până la orele 6 seara in ajunul alegerilor; tot atunci vor putea depune și buletinele într-un număr egal cu numărul alegătorilor înscriși. Președintele tribunalului va preda președintelui biuroului electoral, sub luare de adeverință, înainte de orele 9 dimineața a zilei fixată pentru alegeri, modelul buletinului și buletinele cari ar fi depuse; până la această oră candidații vor putea depune buletinele lor la președintele biaroului electoral. Depunerile, în orașele nereședințe, atât a listei delegaților, a modelelor de buletin, a buletinelor de vot și a modelelor de semn, se vor face la judecătorul de pace local, și, unde nu vor fi judecători de pace, la primarul respectiv, cari vor fi datori să le transmită președintelui biuroului electoral conform disposițiunilor de mai sus. Votarea sa face astfel: Alegătorul presintă și dă carta președintelui, primește apoi buletinele în forma mai sus arătată, care pe verso vor fi ștampilate de președinte, și, trecând singur într’o cameră secretă, lipește buletinurile întocmai precum se lipește carta poștală și le remite președintelui, deosebit buletinele pe care le declară că sunt votul lui, și celelalte buletine lipite tot la fel. Președintele verifică identitatea și numărul buletinelor pe care le-a dat alegătorului, constatându-le exacte și complecte, aruncă într’o urnă destinată pentru buletinele nevotate și pe urmă pune în urna de vot buletinele date ca vot. Urna va fi închisă cu două chei, din care una este păstrată de președinte și cealaltă de către cel mai în vârstă dintre asesori; președintele, în urmă, înapoiază alegătorului carta sa tăiată la colț. Buletinele se vor ștampila de biuron în momentul când Se înmânează alegătorului care votează, iar candidații și delegații vor putea adăuga și ștampila lor. Formalitățile cuprinse tu articolul de față sunt prescrise sub pedeapsă de fialitate.* Mai sunt și alte modificări, destul de numeroase, în proectul comitetului delegaților Camerei, dar de mai puțină însemnătate și nu ne oprim la ele. ------------------------«MOM»---------------------— mi-so, ireparabil. Și tainele «cabinei«luî negru», pe care l-a demascat, pîff:-" ocupă azi cabinetele atâtor puteri. Pe când aparția de abia ’i-a fost anunțată de vre-un ziar maghiar, acum aproape toate se ocupă de ea la primul loc. Nu numai cele din Pesta, ci și cele din Viena și străinătate. Sunt interesante articolele acestor ziare, mai ales a celor maghiare. Iată câteva rezumate: Magyaore xng Ziarul acesta publică în numărul său de Sâmbătă, 1 Aprilie, un articol iscălit de Pázmándy Dénes, unul dintre foștii agenți al lui Banffy. Articolul începe astfel: «Baronul Desider Banffy se mândrește mult cu buna politică de naționalități ce a urmat.. El avea obiceiul modest de a-și da prin infimit sér epitetul de «cel mai naționalist ministru-președinte». Și pentru ca guvernarea sa de patru ani să nu dispară fără nici o urmă, cu ocaziunea dimisionărei sale a pus la cale publicarea a vre-o jumătate duzină de scrieri volante, în care Excelența Sa e lăudat până în al șeaptelea cer. Azi semi-oficioasa vieneza Fremdenblatt zice despre una din aceste broșuri că e scrisă la strîmtoare extremă, și e un lucru de clacă, bazat parte pe neadevăruri, parte pe fapte întortochiate. Astfel caracterizează organul ministerului de externe, cu o lună după demisionarea lui Banfiy din scaunul de ministru-președinte, broșura intitulată «Politica de naționalități a lui Desider Banffy», nu numai concepută de dânsul, dar scrisă chiar direct din ordinal dânsului». Murtastemter Tagblatt Organul nemțesc al contelui Apponyi, publică în numărul de la 31 Martie următorul entrefilet: «Broșura anonimă ce a apărut de curând pentru glorificarea politicei baronului Banffy și a cărei origine se atribue, cu drept sau fără drept, fostului ministru-președinte — a făcut în România sânge rou. De fapt o chestiune așa de delicată ca chestiunea naționalităților, n’a putut fi tratată mai fără tact și în interesul bunelor noastre relațiuni cu țara vecină, ar fi fost mai bine să nu se fi scris broșura. Bine că șeful noului guvern, Koloman Szell, s’a trudit să repareze reaua impresiune ce broșura, fără îndouială, a produs-o, declarându-se el asupra broșurei într’un ton de dispreț binișor accentuat,— dar în atari afaceri rămâne totdeauna încă un rest de amărăciune și astfel va trece mult timp Dână când valurile mișcărei, cărei noi în tot cazul nu-’« dam mare la senunătăio, ne « vor netezi iarăși». Maxând Sub titlul «Faimoasa secție», ziarul Hazaak pledează pentru desființarea secției de naționalități. După o mică introducere, în care se constată efectele «broșurei» cunoscute și se face declarația că cei de la Haznak nu au obiceiul să asiste la «înmormântări lipsite de pompă» și de aceea nici nu se ocupă cu broșura, ci cu chestiile din jurul broșurei, care reclamă asanare, continuă astfel: «Am stigmatizat, cu tot dreptul, secția aceasta fa naționalităților câtă vreme a funcționat, e datoria noastră să ne ocupăm cu ea și acum. în zilele împăcărei și a împăciuirilor. Așa credem că pacificarea nu e perfectă, câtă vreme există această secție in minister. In jurul alegerilor secția aceasta și-a îngrămădit atâtea păcate, încât chiar și numai acestea o fac vrednică de a fi ștearsă din șirul instituțiunilor existente. In chestiunea naționalităților, secția aceasta nu a luat nici o dispoziție meritorie. Din contră, a căutat ca unele valuri ale chestiei naționale să fie întrebuințate după cum cereau interesele trecătoare ale politicei guvernamentale. Totdeauna, când opoziția iniția câte o acțiune mai energică în contra sistemului, acum nimicit cu desăvîrșire, secția aceasta alarma în gura mare presa ce ’i stătea la dispoziție cu știri alarmante și denunța în fața țarei opoziția, că lupta acesteia pentru drept, lege și dreptate servește spre întărirea aspirațiunilor neleale ale naționalităților. Că așa a fost, n’avem să ne provocăm decât la discuția asupra libertăței de presă și la luptele pentru pactul cu Austria, și în pendantul fiecărei voci mai energice oposiționale vom afla știrile alarmante inspirate de faimoasa secte. Domnul Jeszenszky negreșit j își va mai aduce aminte, la citirea acestor rînduri, de conspirația de la Karlsbad și de știrile revoluționare lansate cu ocaziunea discuției,—pentru guvern atât de amară, — asupra premiului de zahăr, deși cu aceste știri s’a uscat secția. Și pentru că aceasta e situația pentru secția aceasta, și pentru toate acțiunile sistemului apus neexcepționând nici chestia naționalităților: secția trebue desființată pur și simplu. Nu e nici o trebuință ca unsinul preșidenției ministeriale să se mențină o instituțiune care-ți aduce aminte de «ministrul poliției», cu totul imposibil într’un Stat de drept. In cele din urmă legea prescrie cercul de drept și de activitate a miniștrilor singulari, și centralizarea, care au adunat în presidenția ministerială presa, poliția, toate