Timpul, aprilie 1992 (Anul 3, nr. 62-83)
1992-04-01 / nr. 62
COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Furnalul 2 produce din nou . O veste pe care nu o credem nici noi La sfîrșitul lunii septembrie a anului trecut, cînd a fost oprit al doilea și ultimul furnal reșițean, locuitorii municipiului de pe Birzava au fost pur și simplu consternați la aflarea acestei vești. Și, deși faptul era împlinit, nimănui nu-i venea să creadă. Fiecare mai spera într-o minune. Dispărea astfel un mit, întreținut cu grijă de generații întregi de siderurgiști reșițeni. Dl ing. Horațiu Vodă, directorul combinatului, fost atunci ținta tuturor atacurilor. Promisiunile sale, că peste cel mult șase luni, unul din cele două jurnale va reîncepe să producă, erau privite chiar și de specialiști cu mari rezerve. Toți erau de părere că numai o minune mai poate reînvia un mort odată îngropat. Și iată că minunea s-a produs, exact la 1 aprilie, cînd s-au împlinit șase luni de la oprirea furnalelor. Tenace, deosebit de ambițios, dl Vodă a ținut neapărat să-și respecte cuvîntul dat reșițenilor. în după-amiaza zilei de ieri ne-a sunat personal la redacție, invitîndu-ne să consemnăm evenimentul. L-am întîlnit în sala aparatelor, urmărind cu înfrigurare cum primul șuvoi își făcea apariția pe gurile, de turnare. Un spectacol feeric, salutat cu bucurie de sutele de jurnaliști care au trebăluit aici aproape o săptămînă pentru repunerea în funcțiune a acestui mastodont. — Domnule director, la moartea celui de-al doilea furnal reșițean, am fost deosebit de caustici cu dvs. E cazul să ne cerem scuze... — Nu sunt supărat pe nimeni. Am explicat și atunci și o repet și acum : în momentul acela nu aveam altă soluție. Combinatul traversa o perioadă extrem de dificilă. Intre timp, am contactat o serie de investitori străini care au acceptat să ne întindă o mină de ajutor. In cel mult o lună de zile vom repune în funcțiune și celălalt furnal, ceea ce ne va crea posibilitatea de a ajunge la o producție zilnică de oțel de circa 3 000 tone. Intrucît spațiul nu ne permite, ora fiind destul de intîrziată, promitem să revenim cu noi detalii în ediția de mîine. Să mai amintim, fie și în treacăt, un alt eveniment : la cuptorul nr. 6 de pe platoul oțelăriei, prim-topitorul Iohann Bătrânda a realizat în aceeași noapte, cea mai scurtă șarjă din istoria nouă a combinatului, timpul mediu obținut situîndu-se sub nouă ore. Fapte aproape incredibile, pe care le consemnăm cu emoție, ele fiind de naturi și redea Reșiței și reșițenilor demnittea pe care o merită. (Ghorghe BOLOT). ANUL II NR. 62 (577) REȘIȚA MIERCURI 1 APRILIE 1992 4 pagini - 5 lei ATENȚIE. ACEASTĂ EDIȚIE A FOST TIPĂRITĂ CU CERNEALĂ SPECIALĂ MIROSIND A MICȘUNELE! Dimineața Consiliului Municipal N-a fost o dimineață furtunoasă, așa cum anticipau unii, gindindu-se poate la violența disputelor electorale, în care toate opiniile păreau ireconciliabile. Deși n-au lipsit momentele de tensiune, în care fiecare vorbea și nimeni nu asculta. Cînd dl Ion Georgescu, ales președinte de ședință, nu știa ce să mai facă și să mai zică, mototolind in pumni frîiele democrației. A doua ședință a Consiliului Municipal a început marți dimineața, in sala de ședințe a Pres funii, cu puțină întîrziere față ora anunțată . 10. La deschidere, din 25 de consilieri aleși, erau prezenți 22. Pe parcurs, au mai sosit domnii Radu Rogin și Marius Popescu, acest din urmă întîrziind. .. o oră și 10 minute și dînd vina pe „patronul“ lui, adică marele public dornic să-și facă poze pentru pașapoarte. S-a cerut chiar ca, altă dată, ședințele să nu mai fie programate dimineața, cînd majoritatea consilierilor sînt datori sâ fie la locul lor de muncă. Inițial, se anunța o ordine de zi foarte încărcată. Dar, la propunerea dlui ing. Andrei Zahner, s-a renunțat la aprobarea statutului (nefiind pregătit) și a comisiilor consiliului. Deși, dacă era clar statutul și toată lumea cunoștea metodologia de lucru, sediul de lucru avea șanse să dea cu, altfel, cu mai mult folos. După două scurte momente solemne, în care dl Gheorghe Marchiș a depus jurămîntul în calit *•» de viceprimar, iar dl Petru iea, după ce a fost validat ■ consilier din partea FSN, a depus și dumnealui jurămîntul, după ce dl Sorin Frunzăverde s-a tot străduit să pună la ordinea de zi, în plus, problema si’ii „30 Decembrie“, de care este foarte interesată Camera de Comerț și Industrie, s-a trecut la dezbaterea în fond a unor proiecte. A fost analizată și aprobată organigrama serviciilor publice din cadrul primăriei, apreciată de dl Ion Iliașă Frigură drept „funcțională“ și chiar puțin prea mare pentru un oraș care trece abia de o sută de mii de locuitori. Foarte disputat a fost și proiectul de hotărîre privind transportul în comun, recunoscut de toată lumea ca fiind prioritar. Demarat bine, programul tramvaiului este sprijinit de mai multe societăți comerciale din municipiu și din județ. Dl director Tarkany a profitat însă de prezența dlui prefect Liviu Spătaru, pentru a aminti Prefecturii că așteaptă măcar. . . 35 de milioane pentru autobuze din import. Dnii Nanu și Zahner au zis să se voteze hotărîrea și s-a votat. Deși dnii Caragea, Irimia și Spînu susțineau că nu poate fi, propriuzis, o hotărîre, că nici un consilier, nici primăria nu pot stabili sarcini pentru societăți și regii. Dar trebuie spus că polemica a atins o culme în aprobarea proiectului de hotărîre privind concesionarea terenului în vederea construirii de garaje. De la probleme teoretice, la felul în care poate fiecare să-și construiască. Cert este că se intenționează demararea acțiunii garaje. Nicolae SIRBU Concert pentru coală ministerială și mașină de scris Aprilie. Cununia Primăverii în minijup cu Soarele. Gerul ride cu lacrimi. Cu ploaie. Și ploaia zdrobește gingaș în dinți muguri. Negii dulci ai crengilor se desfac într-o magnolie. Dar discret, parfumat amărui-ațîțător pentru sînge subțire de domnișoară-fecioară. La rîndul ei dar. Aș numi ziua de întîi a lunii, Ziua Bărbaților, dacă la americani nu i s-ar spune Ziua Proștilor. Dar chiar și așa, ce contează ! Azi promit totul și nimic. Citești rîndurile astea, măi draga mea? Află atunci de la mine că am să-mi fac pantofii cu cremă și am să mă bărbieresc în fiecare zi și în veci n-am să mai calc pe bec. Așa îmi place mie, să fac promisiuni mici și surprize mari. Și o să fie și mai bine, n-o să vezi. Am să-l conving pe Bimbo să se lase de băut și să renunțe la ciocolam, Las Vegas și țîțoase. Am să-i umplu buzunarele cu dolari istorici și am să-l înșurubez în Piață, nu contează în care, să strige lucruri serioase. Lozinci antipro. Să nu mă crezi că nu mint. Și-am să-mi string dușmanii în brațe, am să-i arunc pînă în slava cerului și am să rid de mutra lor speriată, dar o să-i prind ușurel și-am să-i așez cu picioarele pe pămînt, și-am să-i împing, dintr-un bobîrnac, cu fundul într-o tufă încă neînflorită de măceș. Adrian CRINGANU (Continuare în pag a 3-a) A Se dă în folosință calea ferată Oravița - Moldova Nouă Astăzi se va da în folosință îndelungată, în trei variante, linia de cale ferată dintre Oravița și Moldova Nouă. După un Te Deum oficiat de soborul de preoți în Autogara municipiului reședință de județ, oficialitățile vor lua loc într-o locomotivă special amenajată la Muzeul de Locomotive. Panglica inaugurală va fi tăiată de domnul senator Antonie Iorgovan. Translator și animator : T. Petrovici. Fiind pe linie, trimisul nostru este de față. Mîine vom publica o amplă relatare asupra acestui eveniment, dacă, bineînțeles, reporterul nostru nu va fi călcat de trenul Oravița — Moldova Nouă. APA LA ORAVIȚA O veste îmbucurătoare ne-a fost transmisă aseară tîrziu, la închiderea ediției, de către colegul nostru de la subredacția din Oravița, prof. Ionel Bota. Așa am aflat că aducțiunea de apă de la Șosea Montană, lucrare începută încă din anii de glorie ai răposatului, care a înghițit multe zeci de milioane de lei, oferă acum apă din belșug orăvițenilor. Știrea ne-a fost confirmată în timpul nopții și de către dl ing. Constantin Stoiacovici, fost subprefect al județului, care ne-a mărturisit că așteaptă cu emoție întîlnirea de astăzi cu notabilitățile urbei care vor, și în acest mod, să-și exprime public mulțumirea pentru sprijinul acordat. NEGOCIERE Bîrzava navigabilă Purtătorul de cuvînt al primăriei reșițene, doamna Silvia Petrașcu, fost candidat la funcția de primar, ne-a confirmat ieri, în cadrul obișnuitei conferințe de presă că, pînă cel mai tîrziu în luna august a.c., Bîrzava va deveni navigabilă. Un vis care, iată, devine realitate. Utilaje și specialiști de la majoritatea societăților comerciale cu capital de stat și particular de pe raza municipiului vor începe lucrările de regularizare și curățare a rîului. Pentru obținerea unui nivel constant de apă, care să permită bărcilor să plutească în voie pe luciul apei, în aval de Reșița se vor amenaja mai multe baraje succesive. Mizeriile care se scurg și acum în Bîrzava vor fi captate de o conductă ce va fi montată și betonată la cîțiva metri adîncime pe fundul rîului. In felul acesta, apa va fi deosebit de limpede, urmînd ca, într-un timp scurt, peștii să zburde în voie pe aici. Din loc în loc, pe malul rîului, vor fi prevăzute pontoane de acostare și închiriere a bărcilor. Odată cu finalizarea lucrărilor, pe Bîrzava se vor putea organiza atractive concursuri de canotaj și caiac-canoe. In ediția de mîine vom reveni cu noi amănunte. încurcate sînt căile domnilor... E mai bine de o oră de cînd întorc pe toate părțile o statistică și recapitulez pasaje din discuțiile purtate cu persoane importante, „nu spui cine“, foști funcționari pe la Primăria Reșiței. Prefectură, încă parlamentari. Trebuie să recunosc că nu mi-aș fi putut imagina pînă unde poate să meargă demagogia. Uite așa, mînă în mînă cu economia de piață. Statistica despre care vă vorbeam nu constituie nici un secret. Poate oricine și oricînd s-o consulte la biroul senatorial. In fond, nu este altceva decît o oglindă a modului în care au fost atribuite spațiile destinate privatizării. La o întrunire publică, cetățenii Reșiței au cerut să li se spună limpede cine sunt cei care au beneficiat de aceste spații și pe ce căi le-au obținut? Cine sunt? Se poate ști, acum. Pe ce căi?... Cert este că aceste spații trebuiau licitate. Sau măcar ofertate. Trebuiau... Știți cine au fost licitate? Șase. Și cele mai neînsemnate. Toți avem o imagine a lor, pentru că trăim în Reșița și știm ce înseamnă șase din total. Un caraghioslîc. Toate licitațiile au fost pentru șase luni. Celelalte spații au fost date, sau închiriate, cum doriți, pe 3 și 5 ani. Cum spune un proverb românesc : „cine poate, oase roade"... Cine nu, mai așteaptă o licitație. Sau renunță. Cele mai multe spații le-a dat administrația Barbu — Georgescu. Dacă stăm bine și ne gîndim, Georgescu — Barbu. Sigur, s-ar fi putut prevala de o lacună a legislației, care la început nu obliga la licitație, decît dacă erau înregistrate mai multe cereri. Și au avut ei grijă să nu fie. Deocamdată nu intrăm în prea multe amănunte. Vom avea tot timpul. Cîteva însă sunt de neocolit. Doi întreprinzători particulari dețin recordul în acapararea spațiilor. Recordmenul absolut este dl Liviu Timofte, patronul societății „RODEXIM", cu un shop în Centru’. Coman î un depozit tot aici, la îndemînă ; un bar pe Bd, Revoluția din Decembrie, nr. 29 ; un depozit (transformat dintr-o mercerie, pe Str. Enescu nr 3). Nici unul din aceste spații nu a fost licitat. In acest caz, și în cele ce urmează, orice este posibil, chiar și schimbarea destinației spațiilor comerciale. Cel de-al doilea recordmen se numește Marius Stoiacovici se ține pe aproape, dacă nu cumel va îl întrece pe primul. (Pentru a evita orice confuzie și a nu fi obligați să vă dăm o dezmințire ca in alte cazuri, precizăm, acum, că nu este vorba de fiul fostului subprefect, ci de fratele domniei sale) Dl Marius Stoiacovici a pri Dorina SGAVERDIA (continuare in pag a 2-a) ,