Timpul, aprilie 1992 (Anul 3, nr. 62-83)

1992-04-01 / nr. 62

COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Furnalul 2 produce din nou . O veste pe care nu o credem nici noi La sfîrșitul lunii septembrie a anului trecut, cînd a fost oprit al doilea și ultimul furnal reșițean, locuitorii municipiului de pe Bir­­zava au fost pur și simplu con­sternați la aflarea acestei vești. Și, deși faptul era împlinit, nimănui nu-i venea să creadă. Fiecare mai spera într-o minune. Dispărea astfel un mit, întreținut cu grijă de generații întregi de siderur­­giști reșițeni. Dl ing. Horațiu Vo­dă, directorul combinatului, fost atunci ținta tuturor atacuri­­­lor. Promisiunile sale, că peste cel mult șase luni, unul din cele două jurnale va reîncepe să pro­ducă, erau privite chiar și de spe­cialiști cu mari rezerve. Toți e­­rau de părere că numai o minu­ne mai poate reînvia un mort o­­dată îngropat. Și iată că minunea s-a produs, exact la 1 aprilie, cînd s-au împlinit șase luni de la o­­prirea furnalelor. Tenace, deose­bit de ambițios, dl Vodă a ținut neapărat să-și respecte cu­vîntul dat reșițenilor. în după-amiaza zilei de ieri ne-a sunat personal la redacție, invitîndu-ne să con­semnăm evenimentul. L-am în­­tîlnit în sala aparatelor, urmărind cu înfrigurare cum primul șuvoi își făcea apariția pe gurile, de turnare. Un spectacol feeric, sa­lutat cu bucurie de sutele de jur­­naliști care au trebăluit aici a­­proape o săptămînă pentru repu­nerea în funcțiune a acestui mastodont. — Domnule director, la moar­tea celui de-al doilea furnal re­șițean, am fost deosebit de caus­tici cu dvs. E cazul să ne cerem scuze... — Nu sunt supărat pe nimeni. Am explicat și atunci și o repet și acum : în momentul acela nu aveam altă soluție. Combinatul traversa o perioadă extrem de di­ficilă. Intre timp, am contactat o serie de investitori străini care au acceptat să ne întindă o mină de ajutor. In cel mult o lună de zile vom repune în funcțiune și celălalt furnal, ceea ce ne va crea posibilitatea de a ajunge la o producție zilnică de oțel de circa 3 000 tone. Intrucît spațiul nu ne permite, ora fiind destul de intîrziată, pro­mitem să revenim cu noi detalii în ediția de mîine. Să mai amin­tim, fie și în treacăt, un alt eve­niment : la cuptorul nr. 6 de pe platoul oțelăriei, prim-topitorul Iohann Bătrând­a a realizat în aceeași noapte, cea mai scurtă șarjă din istoria nouă a combina­tului, timpul mediu obținut si­­tuîndu-se sub nouă ore. Fapte aproape incredibile, pe care le consemnăm cu emoție, ele fiind de naturi ș­i redea Reșiței și reșițenilor demnit­­tea pe care o merită. (Gh­­orghe BOLOT). ANUL II­ NR. 62 (577) REȘIȚA MIERCURI 1 APRILIE 1992 4 pagini - 5 lei ATENȚIE. ACEASTĂ EDIȚIE A FOST TIPĂRITĂ CU CERNEALĂ SPECIALĂ MIROSIND A MICȘUNELE! Dimineața Consiliului Municipal N-a fost o dimineață furtunoa­să, așa cum anticipau unii, gin­­dindu-se poate la violența dispu­telor electorale, în care toate opi­niile păreau ireconciliabile. Deși n-au lipsit momentele de tensiu­ne, în care fiecare vorbea și ni­meni nu asculta. Cînd dl Ion Georgescu, ales președinte de șe­dință, nu știa ce să mai facă și să mai zică, mototolind in pumni frîiele democrației. A doua ședință a Consiliului Municipal a început marți dimi­neața, in sala de ședințe a Pre­­s­­ funii, cu puțină întîrziere față ora anunțată . 10. La deschi­­dere, din 25 de consilieri aleși, erau prezenți 22. Pe parcurs, au mai sosit domnii Radu Rogin și Marius Popescu, acest din urmă întîrziind. .. o oră și 10 minute și dînd vina pe „patronul“ lui, adi­că marele public dornic să-și fa­că poze pentru pașapoarte. S-a cerut chiar ca, altă dată, ședințe­le să nu mai fie programate di­mineața, cînd majoritatea consi­lierilor sînt datori sâ fie la locul lor de muncă. Inițial, se anunța o ordine de zi foarte încărcată. Dar, la pro­punerea dlui ing. Andrei Zahner, s-a renunțat la aprobarea statu­tului (nefiind pregătit) și a comi­siilor consiliului. Deși, dacă era clar statutul și toată lumea cu­noștea metodologia de lucru, se­­diu­l de lucru avea șanse să dea cu­­, altfel, cu mai mult folos. După două scurte momente so­lemne, în care dl Gheorghe Mar­­chiș a depus jurămîntul în cali­­t *•» de viceprimar, iar dl Petru iea, după ce a fost validat ■ consilier din partea FSN, a depus și dumnealui jurămîntul, după ce dl Sorin Frunzăverde s-a tot stră­duit­­ să pună la ordinea de zi, în plus, problema si’ii „30 Decem­brie“, de care este foarte intere­sată Camera de Comerț și Indus­trie, s-a trecut la dezbaterea în fond a unor proiecte. A fost ana­lizată și aprobată organigrama serviciilor publice din cadrul primăriei, apreciată de dl Ion Iliașă Frigură drept „funcțională“ și chiar puțin prea mare pentru un oraș care trece abia de o sută­ de mii de locuitori. Foarte disputat a fost și pro­iectul de hotărîre privind trans­portul în comun, recunoscut de toată lumea ca fiind prioritar. Demarat bine, programul tram­vaiului este sprijinit de mai mul­te societăți comerciale din muni­cipiu și din județ. Dl director Tarkany a profitat însă de pre­zența dlui prefect Liviu Spătaru, pentru a aminti Prefecturii că așteaptă măcar. . . 35 de milioane pentru autobuze din import. Dnii Nanu și Zahner au zis să se vo­teze hotărîrea și s-a votat. Deși dnii Caragea, Irimia și Spînu susțineau că nu poate fi, propriu­­zis, o hotărîre, că nici un consi­lier, nici primăria nu pot stabili sarcini pentru societăți și regii. Dar trebuie spus că polemica a atins o culme în aprobarea pro­iectului de hotărîre privind con­cesionarea terenului în vederea construirii de garaje. De la pro­bleme teoretice, la felul în care poate fiecare să-și­ construiască. Cert este că se intenționează de­mararea acțiunii garaje. Nicolae SIRBU Concert pentru coală ministerială și mașină de scris Aprilie. Cununia Primăverii în minijup cu Soarele. Gerul ride cu lacrimi. Cu ploaie. Și ploa­ia zdrobește gingaș în dinți mu­guri. Negii dulci ai crengilor se desfac într-o magnolie. Dar dis­cret, parfumat amărui-ațîțător pentru sînge subțire de domnișoa­­ră-fecioară. La rîndul ei dar. Aș numi ziua de întîi a lunii, Ziua Bărbaților, dacă la ameri­cani nu i s-ar spune Ziua Proști­lor. Dar chiar și așa, ce contea­ză ! Azi promit totul și nimic. Ci­tești rîndurile astea, măi draga mea? Află atunci de la mine că am să-mi fac pantofii cu cremă și am să mă bărbieresc în fiecare zi și în veci n-am să mai calc pe bec. Așa îmi place mie, să fac promisiuni mici și surprize mari. Și o să fie și mai bine, n-o să vezi. Am să-l conving pe Bimbo să se lase de băut și să renunțe la ciocolam, Las Vegas și țîțoase. Am să-i umplu buzunarele cu dolari istorici și am să-l înșuru­bez în Piață, nu contează în care, să strige lucruri serioase. Lozinci antipro. Să nu mă crezi că nu mint. Și-am să-mi string dușma­nii în brațe, am să-i arunc pînă în slava cerului și­ am să rid de mutra lor speriată, dar o să-i prind ușurel și-am să-i așez cu picioarele pe pămînt, și-am să-i împing, dintr-un bobîrnac, cu fundul într-o tufă încă neînflori­tă de măceș. Adrian CRINGANU (Continuare în pag a 3-a) A Se dă în folosință calea ferată Oravița - Moldova Nouă Astăzi se va da în folosință îndelungată, în trei varian­te, linia de cale ferată dintre Oravița și Moldova Nouă. După un Te Deum oficiat de soborul de preoți în Autogara muni­cipiului reședință de județ, oficialitățile vor lua loc într-o locomotivă special amenajată la Muzeul de Locomotive. Panglica inaugurală va fi tăiată de domnul senator Antonie Iorgovan. Translator și animator : T. Petrovici. Fiind pe linie, trimisul nostru este de față. Mîine vom publica o amplă relatare asupra acestui eveniment, dacă, bi­neînțeles, reporterul nostru nu va fi călcat de trenul Ora­­vița — Moldova Nouă. APA LA ORAVIȚA O veste îmbucurătoare ne-a fost transmisă aseară tîrziu, la închiderea ediției, de către colegul nostru de la subredac­­ția din Oravița, prof. Ionel Bota. Așa am aflat că aduc­­țiunea de apă de la Șosea Montană, lucrare începută în­că din anii de glorie ai răpo­satului, care a înghițit multe zeci de milioane de lei, oferă acum apă din belșug orăvițe­­­nilor. Știrea ne-a fost confir­mată în timpul nopții și de către dl ing. Constantin Stoia­­covici, fost subprefect al jude­țului, care ne-a mărturisit că așteaptă cu emoție întîlnirea de astăzi cu notabilitățile ur­bei care vor, și în acest mod, să-și exprime public mulțumi­rea pentru sprijinul acordat. NEGOCIERE Bîrzava navigabilă Purtătorul de cuvînt al pri­măriei reșițene, doamna Silvia Petrașcu, fost candidat la funcția de primar, ne-a con­firmat ieri, în cadrul obișnui­tei conferințe de presă că, pî­nă cel mai tîrziu în luna au­gust a.c., Bîrzava va deveni navigabilă. Un vis care, iată, devine realitate. Utilaje și spe­­­cialiști de la majoritatea so­cietăților comerciale cu capi­tal de stat și particular de pe raza municipiului vor începe lucrările de regularizare și cu­rățare a rîului. Pentru obține­rea unui nivel constant de apă, care să permită bărcilor să plutească în voie pe luciul apei, în aval de Reșița se vor amenaja mai multe baraje succesive. Mizeriile care se scurg și acum în Bîrzava vor fi captate de o conductă ce va fi montată și betonată la cîțiva metri adîncime pe fundul rîu­lui. In felul acesta, apa va fi deosebit de limpede, urmînd ca, într-un timp scurt, peștii să zburde în voie pe aici. Din loc în loc, pe malul rîului, vor fi prevăzute pontoane de acosta­re și închiriere a bărcilor. O­­dată cu finalizarea lucrărilor, pe Bîrzava se vor putea orga­niza atractive concursuri de canotaj și caiac-canoe. In edi­ția de mîine vom reveni cu noi amănunte. încurcate sînt căile domnilor... E mai bine de o oră de cînd întorc pe toate părțile o statistică și recapitulez pasaje din discu­țiile purtate cu persoane impor­tante, „nu spui cine“, foști func­ționari pe la Primăria Reșiței. Prefectură, încă parlamentari. Trebuie să recunosc că nu mi-aș fi putut imagina pînă unde poate să meargă demagogia. Uite așa, mînă în mînă cu economia de piață. Statistica despre care vă vor­beam nu constituie nici un secret. Poate oricine și oricînd s-o con­sulte la biroul senatorial. In fond, nu este altceva decît o oglindă a modului în care au fost atribuite spațiile destinate privatizării. La o întrunire publică, cetățenii Re­șiței au cerut să li se spună lim­pede cine sunt cei care au bene­ficiat de aceste spații și pe ce căi le-au obținut? Cine sunt? Se poate ști, acum. Pe ce căi?... Cert este că aceste spații trebu­iau licitate. Sau măcar ofertate. Trebuiau... Știți cine au fost li­citate? Șase. Și cele mai neînsem­nate. Toți avem o imagine a lor, pentru că trăim în Reșița și știm ce înseamnă șase din total. Un caraghioslîc. Toate licitațiile au fost pentru șase luni. Celelalte spații au fost date, sau închiria­te, cum doriți, pe 3 și 5 ani. Cum spune un proverb românesc : „ci­ne poate, oase roade"... Cine nu, mai așteaptă o licitație. Sau re­nunță. Cele mai multe spații le-a dat administrația Barbu — Georges­cu. Dacă stăm bine și ne gîndim, Georgescu — Barbu. Sigur, s-ar fi putut prevala de o lacună a legislației, care la început nu o­­bliga la licitație, decît dacă erau înregistrate mai multe cereri. Și au avut ei grijă să nu fie. Deo­camdată nu intrăm în prea mul­te amănunte. Vom avea tot tim­pul. Cîteva însă sunt de neoco­lit. Doi întreprinzători particulari dețin recordul în acapararea spa­țiilor. Record­menul absolut este dl Liviu Timofte, patronul socie­tății „RODEXIM", cu­ un shop în Centru’. Coman î un depozit tot aici, la îndemînă ; un bar pe Bd, Revoluția din Decembrie, nr. 29 ; un depozit (transformat dintr-o mercerie, pe Str. Enescu nr 3). Nici unul din aceste spații nu a fost licitat. In acest caz, și în cele ce urmează, orice este posibil, chiar și schim­barea destinației spațiilor comer­ciale. Cel de-al doilea recordmen se numește Marius Stoiacovici se ține pe aproape, dacă nu cum­el va îl întrece pe primul. (Pentru a evita orice confuzie și a nu fi obligați să vă dăm o dezmințire ca in alte cazuri, precizăm, acum, că nu este vorba de fiul fostului subprefect, ci de fratele domniei sale) Dl Marius Stoiacovici a pri­ Dorina SGAVERDIA (continuare in pag a 2-a) ,

Next