Timpul, mai 1992 (Anul 3, nr. 84-105)

1992-05-01 / nr. 84

POPOR ROMÂN. NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÎN TINE COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Numai munca După cîteva luni de șomaj teh­nic, întreruperi de activitate din diverse motive, blocaje financia­re, plictiseală, blazare, indexări și ji compensații, iată-ne­în ie o săptămînă în vacanță, sfîrșit Era și timpul ! Totul devenise cam prea obositor. Guvernul tocmai a dat de înțeles că vor urma re­structurări în societățile comer­ciale cu capital de stat, anunțînd cu un desăvîrșit optimism peste un milion de șomeri. In România munca e ieftină, iar limita sără­ciei începe de la 14 300 lei în jos. Ce și cît mai contează alte zile de sărbătoare confuză și tărăgă­nată între mielul de paște și „mi­cii“ de Armindeni ? ! In numai patru luni, la o privi­re sumară, salariații români s-au bucurat de 22 zile libere și săr­bători, în schimb, în media lu­nară, numărul zilelor lucrătoare nu a depășit 20,75. Fiecare sala­riat a primit cadou între 6 și 10 zile de sărbătoare peste sîmbete­­le libere normale. Calculul nu ți­ne seama de perioadele de șomaj tehnic din ianuarie și februarie. Considerînd aceste cifre, costul feliei noastre de libertate în ma­terie de muncă poate fi aflat foarte ușor. Presupunînd că o­­biectivul „creșterii zero“ — producție industrială națională de o 3720 miliarde lei — rămîne ne­schimbat pînă la finele anului, fiecare zi lucrătoare este echiva­lentă cu 33,5 miliarde lei. In pa­tru luni, zilele libere și sărbăto­rile — numărate la limita mini­mă — au însemnat o pierdere de producție industrială de circa 737 miliarde lei. La cursul de schimb oficial, încă valabil, aceasta în­­sCeammă peste 3,7 miliarde dolari. In 1992, finanțarea externă (FMI, 1­24, Banca Mondială etc.) nu va depăși — cel puțin ca intenție — 1,9 miliarde dolari. In acest mo­ment, rezerva valutară a țării în­sumează 200 milioane dolari, iar nevoia minimă necesară pentru a se salva de un dezastru este, pî­­nă la finele anului, de 800 milioa­­ne dolari. Fără producție națio­­nală este greu de imaginat că o­­biectivele de redresare vor fi în­­deplinite prea curînd. Va trebui să recunoaștem într-o lună zi că prelungirea stării de­ărbătoare, în care ne complăcem de peste doi ani, din cauze dife­­rite, impune un preț economic și social al reformei peste costurile estimate. Oricît de raționale ar fi strategiile pentru ieșirea din­­ fiză, de strălucitoare culorile politice reprezentate în guvern, de generos ajutorul economic și financiar din exterior, numai munca acestui popor poate scoa­te țara din sărăcie și din ma_­xasm. Singură munca — chiar dacă prost plătită — poate duce o linie dreaptă spre temperarea aflației, stoparea declinului și­­ eluarea atît de necesarului ex­port. Felia de libertate implică nu numai drepturi. Dincolo de sărbătorile noastre repetate se ascunde un risc important: ca pierderile să fie tot mai mari, iar­­ fața tot mai grea. Este un mesaj simplu și ușor de înțeles, pe care ia doar evoluțiile din țări care au trecut cîndva prin experiențe a­­semănătoare cu a noastră, dar­­ chiar propria noastră istorie, ni-l­mpun în acest moment. Timofei JURJICA BiBJ.'OT' * * ' AKAi wy ■1 i­ >< i Ț \ WTJ­­ ANUL III NR. 84 (599) REȘIȚA VINERI 1 MAI 1992 4 pagini - 5 lei 1 MAI MUNCITORESC Sărbătorim în fiecare an ziua de 1 Mai-simbol al înfrățirii mun­citorești pe baricadele luptei pen­tru împlinirea idealurilor de li­bertate și dreptate socială. Această sărbătoare s-a născut spre sfîrșitul secolului trecut în viitoarea unor mari frămîntări ale maselor truditoare de pretu­tindeni, solidarizate cu muncito­rimea din Chicago, a cărei ridi­care la luptă (1886) pentru dobîn­­direa unor drepturi legitime fost reprimată brutal, înecată în­­­tr-o baie de sînge. La chemarea Congresului de la Paris, din 1889, al Internaționalei a II-a, organi­zație ce avea menirea de a coor­dona mișcarea muncitorească in­ternațională, milioane de năpăs­tuiți ai „plebei proletare“ vor fa­ce din ziua de 1 Mai prilej de a­­firmare a crezului lor într-o via­ță mai bună, mai demnă. La finele veacului al și în primele decenii ale XIX-lea aces­tui secol, ziua de 1 Mai a fost marcată și în țara noastră de ample manifestări la care munci­torimea a dat glas principalelor sale revendicări : ziua de muncă de 8 ore, respectarea de către pa­troni a repausului duminical, re­ducerea zilei de lucru și crește­rea salariilor, acordarea asisten­ței medicale, interzicerea mun­cii copiilor în uzine și mine, ega­litatea în drepturi a femeii cu bărbatul, dreptul la vot, liberta­tea de organizare etc. In această perioadă, ca și în anii care au urmat, pe teritoriul județului Caraș-Severin, serii în centrele miniere și îndeo­me­talurgice, ziua de 1 Mai a sărbătorită, ca peste tot, au fost un viguros elan revoluționar. Stau mărturie în acest sens mitingu­rile, demonstrațiile de stradă, serbările cîmpenești etc., care au avut loc de-a lungul vremii la Anina, Reșița, Dognecea,­ Bocșa, Oravița ș.a. Un puternic ecou în conștiința întregii muncitorimi din țara noastră l-au avut de­monstrațiile de la Reșița, din a­­n­ii 1907 și 1917, aceasta din urmă desfășurîndu-se sub lozinci anti­războinice, precum și cea de la Anina din 1929. La Reșița manifestanții se adu­nau, de fiecare dată, la 1 Mai, în prof. Ion POPA (Continuare în pag 3­­ 1 Mai 1907 la Reșița (Parcul orașului) înalta tensiune a prețurilor Primarul Pe măsură ce ne­ apropiem de 5 mai, tot mai mult ne terorizea­ză cifra 25. Unde dai, unde te.n­­torci, numai de 25 la sută auzi. Câtă vreme era încă departe, re­ducerea subvenției la unele pro­duse vitale, pe care încă le mai procuram rezonabil, nu producea încă insomnii. Dar acum? Acum, omul vrea să știe mai întîi ce și cum. Cît se fac laptele și pîinea? Cît ajung zahărul, untul, uleiul? Dar salamul de vară ? Coșmarul nostru de fiecare zi, înnegurîn­­du-ne orizontul zilei de mîine. Firesc, deci, să căutăm să a­­flăm o clipă mai devreme care-i situația și să vă informăm ca ata­re. Ceea ce, la început, părea foarte clar, s-a dovedit ulterior foarte dificil. Nici la Prefectură, unde am fost primiți cu solicitu­dine, nici la agenții economici, lucrurile nu erau clare. O anu­me doză de mister stăruia inex­plicabil asupra prețurilor. „Se lu­crează“, ni s-a răspuns, din mai multe părți. Prețul de desfacere cu amănuntul nu era fixat. Se așteaptă iarăși dispoziții, indica­ții ? Se pare că da. Ce se difu­zează la radio este confuz și in­complet, lăsîndu-ne să înțelegem că e vorba de un fel de nouă subvenționare. Sau cam așa ceva. Oricum, dna Elena Sîrbu, direc­toarea Societății de Industrializa­re a Laptelui, nu putea să se ha­zardeze a comunica un preț exact.­­ Laptele este subvenționat cu 22,90 lei la litru. 25 la sută ar cam fi 5,75 lei la litru. Sumă care ar trebui să se adauge la cei 10 lei plătiți pînă acum de sație. Dar nu putem spune popu­azi, la această oră, dacă va nici fi așa sau nu. Departamentul nostru n.a primit aprobarea de preț de la Ministerul Economiei și Finan­țelor. Pîinea postăvarul“, de 790 gr, pe care plătim 14 lei, este sub­venționată cu 26.765 lei/kg. Asta ar însemna o creștere tot de vreo 5 lei pe pîine. Dar nimeni, dl director Tarilov, nu ne-a nici dat un preț nou. Pe care-l vom afla — oare cu cu surpriză? — zilele următoare. Pînă atunci, trăim la înalta tensiune nervoasă a aștep­tării prețurilor. Ne ducem cu stoicism coșmarul. Mîine, totuși, amănuntele așteptate. Nicolae SÎRBU Avantaj CROSI S­ A­ pă: In cei 44 de ani de existen­constructorii de la Socie­tatea Comercială CROSI SA (fostă IACMMR Reșița) au lă­sat în urma lor o multitudine de obiective industriale care vorbesc despre o veritabilă vocație constructivă. De la barajul de la Văliug pînă la complicatele dantelării meta­lice ale actualelor unități in­dustriale, răspîndite în­­ toate orașele județului. Trecerea la economia de piață, cu întregul său cortegiu de consecințe, între care și lipsa acută de fonduri investiționale, părea să pună în pericol însăși exis­tența acestui valoros colectiv. Dar iată că, pînă la urmă, tot acești neîntrecuți performeri au găsit în ei resursele care să le permită depășirea situa­ției create. Participînd, în 13 aprilie a.c., alături de Ener­­goconstrucția București, la o licitație organizată de între­prinderea Electrocentrale Ti­mișoara, vizînd mărirea capa­cității de depozitare a com­bustibilului la Centrala Elec­trică de Termoficare Reșița, de la 3 100 mc la 9 700 mc. Gheorghe DOLOT (Continuare în pag. 3) Sunt tot mai evidente semnele că Reșița redevine, spre bucuria noastră, a tuturor, un oraș cu­rat, îngrijit și mai ales primitor, încă din zorii zilei, marile sale artere de circulație sunt stropite cu grijă, oferind locuitorilor un aer proaspăt, un confort urban civilizat. Și nu putem să nu le­găm această realitate de numele inginerului Mircea Popa, prima­rul municipiului, un om de mare suflet, realmente îndrăgostit de acest oraș, căruia dorește să-i re­dea cît mai mult din demnitatea pe care o merită. Pentru a cunoaște o parte din realizările înregistrate în cele două luni de cînd a fost ales în fruntea urbei, i-am acceptat in­vitația, efectuînd împreună o vi­zită prin cîteva zone ale orașului. Plimbarea propriu-zisă ne-o în­cepem de la extremitatea cartie­rului „Marginea“, prilej de a con­stata pe viu că lucrările de cură­țire a Bîrzavei sînt în toi, în drum, ne abatem puțin prin par­cul de la Grădina Zoologică, re­devenit, prin eforturile primăriei, ale celor de la Regia Autonomă de Drumuri și Spații Verzi, un loc și orașul de mare atracție. Toate băncile, jocurile de copii au fost repara­te și vopsite. Din parcului au fost scoase perimetrul remorci întregi de gunoaie. Aleile erau literalmente înțe­sate, deopotrivă de tineri și vîrst­­nici. S-a refăcut iluminatul, ceea ce stimulează plimbările în doi ori în grupuri pînă tîrziu în noap­te. In timp ce străbăteam orașul, remarcăm o mulțime de de gunoaie amplasate peste coșuri tot cu grijă de gospodar. Pe malul Bîrzavei, în porțiunea cuprinsă între sediul primăriei, continuînd spre Lunca Pomostului, au fost montate zeci de jardiniere în ca­re se plantau flori cățărătoare. în Zona Căminelor din Lunca Bîr­zavei s-au cheltuit peste 6 milioa­ne de lei pentru refacerea ilumi­natului public. Un loc îndrăgit, luat cu asalt de tot mai mulți reșițeni doritori de frumos a devenit acum și par­cul din apropierea Muzeului Ju­dețean de Istorie. Gheorghe DOLOT (Continuare în pag. a 2-a) Un puști și două doamne Nici perioada sărbătorilor prilejuite de Sf. Paști n-a fost scutită de evenimente rutiere. Dimpotrivă. Dintre toate am reținut pentru dumneavoastră un număr de trei, pe care cu sprijinul dlui cpt. Costică Bul­­garu, din cadrul biroului Cir­culație al Poliției municipiu­lui Reșița, vi le prezentăm în cele ce urmează. De ce am ales doar trei ? Pentru că ni s-au părut mai deosebite, chiar i­­nedite. Pentru început vă reținem a­­tenția cu aventura unui puști de 15 ani, Samuel Barbu, din Reșița, care, bineînțeles, fără a poseda permis de conducere, în data de 27 aprilie a.c. s-a ur­cat la volanul autoturismului AUDI, 3 CS 7229, proprietatea tatălui său și a... întîns.o la plimbare prin cartierul lunca Bîrzavei. Din fericire, pe stra­da Făgărașului a fost reperat de organele de poliție și sto­pat înainte de a fi săvîrșit și o altă abatere. Cum a ajuns la volan? Simplu. A sustras chei­le mașinii din hainele fratelui său care dormea și apoi restul a fost o ... bagatelă pentru el. Chiar a declarat, la scurt timp după ce a fost oprit, că, dacă s-ar mai urca la volan, în Germania nu s-ar mai pînă o­­pri. (! ?). Și tot în data de 27 aprilie a.c., a doua zi a Sf. Paști, s-au petrecut și următoarele două cazuri de încălcare a discipli­nei rutiere, situații în care protagoniste au fost doamnele Draga Pleșca și Maria Dumi­­trescu, ambele din Reșița. Pri­ma, deși nu avea permis de conducere, aflîndu-se pe stra­da Teilor, la volanul microbu­zului 3 CS 7818, în timp ce e­­fectua o manevră în marșarier, a tot dat înapoi pînă cînd, fu­rată probabil de peisaj, s-a trezit cu microbuzul în ... Bîr­­zava. Și nu oricum, ci cu ro­țile în sus. In fine, cazul d-nei Maria Dumitrescu poate fi socotit a fi cel mai fericit dintre cele trei. Aflată și dînsa la volanul autoturismului , CS 9270 a fost oprită la timp de agenții de circulație, întrucît și dînsa reprezenta în seara aceleiași zi­le un adevărat pericol public. Nu pentru că n-ar fi posedat permis de conducere, ci pen­tru că se afla ... sub influența alcoolului! Astfel, dacă d-nei Maria Du­mitrescu i s-a suspendat doar permisul de conducere, Sa­muel Barbu și d-na Draga Pleșca s-au ales fiecare cu cî­­te un dosar penal. Marius MORARU

Next