Timpul, mai 1992 (Anul 3, nr. 84-105)
1992-05-01 / nr. 84
POPOR ROMÂN. NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÎN TINE COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Numai munca După cîteva luni de șomaj tehnic, întreruperi de activitate din diverse motive, blocaje financiare, plictiseală, blazare, indexări și ji compensații, iată-neîn ie o săptămînă în vacanță, sfîrșit Era și timpul ! Totul devenise cam prea obositor. Guvernul tocmai a dat de înțeles că vor urma restructurări în societățile comerciale cu capital de stat, anunțînd cu un desăvîrșit optimism peste un milion de șomeri. In România munca e ieftină, iar limita sărăciei începe de la 14 300 lei în jos. Ce și cît mai contează alte zile de sărbătoare confuză și tărăgănată între mielul de paște și „micii“ de Armindeni ? ! In numai patru luni, la o privire sumară, salariații români s-au bucurat de 22 zile libere și sărbători, în schimb, în media lunară, numărul zilelor lucrătoare nu a depășit 20,75. Fiecare salariat a primit cadou între 6 și 10 zile de sărbătoare peste sîmbetele libere normale. Calculul nu ține seama de perioadele de șomaj tehnic din ianuarie și februarie. Considerînd aceste cifre, costul feliei noastre de libertate în materie de muncă poate fi aflat foarte ușor. Presupunînd că obiectivul „creșterii zero“ — producție industrială națională de o 3720 miliarde lei — rămîne neschimbat pînă la finele anului, fiecare zi lucrătoare este echivalentă cu 33,5 miliarde lei. In patru luni, zilele libere și sărbătorile — numărate la limita minimă — au însemnat o pierdere de producție industrială de circa 737 miliarde lei. La cursul de schimb oficial, încă valabil, aceasta însCeammă peste 3,7 miliarde dolari. In 1992, finanțarea externă (FMI, 124, Banca Mondială etc.) nu va depăși — cel puțin ca intenție — 1,9 miliarde dolari. In acest moment, rezerva valutară a țării însumează 200 milioane dolari, iar nevoia minimă necesară pentru a se salva de un dezastru este, pînă la finele anului, de 800 milioane dolari. Fără producție națională este greu de imaginat că obiectivele de redresare vor fi îndeplinite prea curînd. Va trebui să recunoaștem într-o lună zi că prelungirea stării deărbătoare, în care ne complăcem de peste doi ani, din cauze diferite, impune un preț economic și social al reformei peste costurile estimate. Oricît de raționale ar fi strategiile pentru ieșirea din fiză, de strălucitoare culorile politice reprezentate în guvern, de generos ajutorul economic și financiar din exterior, numai munca acestui popor poate scoate țara din sărăcie și din ma_xasm. Singură munca — chiar dacă prost plătită — poate duce o linie dreaptă spre temperarea aflației, stoparea declinului și eluarea atît de necesarului export. Felia de libertate implică nu numai drepturi. Dincolo de sărbătorile noastre repetate se ascunde un risc important: ca pierderile să fie tot mai mari, iar fața tot mai grea. Este un mesaj simplu și ușor de înțeles, pe care ia doar evoluțiile din țări care au trecut cîndva prin experiențe asemănătoare cu a noastră, dar chiar propria noastră istorie, ni-lmpun în acest moment. Timofei JURJICA BiBJ.'OT' * * ' AKAi wy ■1 i >< i Ț \ WTJ ANUL III NR. 84 (599) REȘIȚA VINERI 1 MAI 1992 4 pagini - 5 lei 1 MAI MUNCITORESC Sărbătorim în fiecare an ziua de 1 Mai-simbol al înfrățirii muncitorești pe baricadele luptei pentru împlinirea idealurilor de libertate și dreptate socială. Această sărbătoare s-a născut spre sfîrșitul secolului trecut în viitoarea unor mari frămîntări ale maselor truditoare de pretutindeni, solidarizate cu muncitorimea din Chicago, a cărei ridicare la luptă (1886) pentru dobîndirea unor drepturi legitime fost reprimată brutal, înecată într-o baie de sînge. La chemarea Congresului de la Paris, din 1889, al Internaționalei a II-a, organizație ce avea menirea de a coordona mișcarea muncitorească internațională, milioane de năpăstuiți ai „plebei proletare“ vor face din ziua de 1 Mai prilej de afirmare a crezului lor într-o viață mai bună, mai demnă. La finele veacului al și în primele decenii ale XIX-lea acestui secol, ziua de 1 Mai a fost marcată și în țara noastră de ample manifestări la care muncitorimea a dat glas principalelor sale revendicări : ziua de muncă de 8 ore, respectarea de către patroni a repausului duminical, reducerea zilei de lucru și creșterea salariilor, acordarea asistenței medicale, interzicerea muncii copiilor în uzine și mine, egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul, dreptul la vot, libertatea de organizare etc. In această perioadă, ca și în anii care au urmat, pe teritoriul județului Caraș-Severin, serii în centrele miniere și îndeometalurgice, ziua de 1 Mai a sărbătorită, ca peste tot, au fost un viguros elan revoluționar. Stau mărturie în acest sens mitingurile, demonstrațiile de stradă, serbările cîmpenești etc., care au avut loc de-a lungul vremii la Anina, Reșița, Dognecea, Bocșa, Oravița ș.a. Un puternic ecou în conștiința întregii muncitorimi din țara noastră l-au avut demonstrațiile de la Reșița, din anii 1907 și 1917, aceasta din urmă desfășurîndu-se sub lozinci antirăzboinice, precum și cea de la Anina din 1929. La Reșița manifestanții se adunau, de fiecare dată, la 1 Mai, în prof. Ion POPA (Continuare în pag 3 1 Mai 1907 la Reșița (Parcul orașului) înalta tensiune a prețurilor Primarul Pe măsură ce ne apropiem de 5 mai, tot mai mult ne terorizează cifra 25. Unde dai, unde te.ntorci, numai de 25 la sută auzi. Câtă vreme era încă departe, reducerea subvenției la unele produse vitale, pe care încă le mai procuram rezonabil, nu producea încă insomnii. Dar acum? Acum, omul vrea să știe mai întîi ce și cum. Cît se fac laptele și pîinea? Cît ajung zahărul, untul, uleiul? Dar salamul de vară ? Coșmarul nostru de fiecare zi, înnegurîndu-ne orizontul zilei de mîine. Firesc, deci, să căutăm să aflăm o clipă mai devreme care-i situația și să vă informăm ca atare. Ceea ce, la început, părea foarte clar, s-a dovedit ulterior foarte dificil. Nici la Prefectură, unde am fost primiți cu solicitudine, nici la agenții economici, lucrurile nu erau clare. O anume doză de mister stăruia inexplicabil asupra prețurilor. „Se lucrează“, ni s-a răspuns, din mai multe părți. Prețul de desfacere cu amănuntul nu era fixat. Se așteaptă iarăși dispoziții, indicații ? Se pare că da. Ce se difuzează la radio este confuz și incomplet, lăsîndu-ne să înțelegem că e vorba de un fel de nouă subvenționare. Sau cam așa ceva. Oricum, dna Elena Sîrbu, directoarea Societății de Industrializare a Laptelui, nu putea să se hazardeze a comunica un preț exact. Laptele este subvenționat cu 22,90 lei la litru. 25 la sută ar cam fi 5,75 lei la litru. Sumă care ar trebui să se adauge la cei 10 lei plătiți pînă acum de sație. Dar nu putem spune popuazi, la această oră, dacă va nici fi așa sau nu. Departamentul nostru n.a primit aprobarea de preț de la Ministerul Economiei și Finanțelor. Pîinea postăvarul“, de 790 gr, pe care plătim 14 lei, este subvenționată cu 26.765 lei/kg. Asta ar însemna o creștere tot de vreo 5 lei pe pîine. Dar nimeni, dl director Tarilov, nu ne-a nici dat un preț nou. Pe care-l vom afla — oare cu cu surpriză? — zilele următoare. Pînă atunci, trăim la înalta tensiune nervoasă a așteptării prețurilor. Ne ducem cu stoicism coșmarul. Mîine, totuși, amănuntele așteptate. Nicolae SÎRBU Avantaj CROSI S A pă: In cei 44 de ani de existenconstructorii de la Societatea Comercială CROSI SA (fostă IACMMR Reșița) au lăsat în urma lor o multitudine de obiective industriale care vorbesc despre o veritabilă vocație constructivă. De la barajul de la Văliug pînă la complicatele dantelării metalice ale actualelor unități industriale, răspîndite în toate orașele județului. Trecerea la economia de piață, cu întregul său cortegiu de consecințe, între care și lipsa acută de fonduri investiționale, părea să pună în pericol însăși existența acestui valoros colectiv. Dar iată că, pînă la urmă, tot acești neîntrecuți performeri au găsit în ei resursele care să le permită depășirea situației create. Participînd, în 13 aprilie a.c., alături de Energoconstrucția București, la o licitație organizată de întreprinderea Electrocentrale Timișoara, vizînd mărirea capacității de depozitare a combustibilului la Centrala Electrică de Termoficare Reșița, de la 3 100 mc la 9 700 mc. Gheorghe DOLOT (Continuare în pag. 3) Sunt tot mai evidente semnele că Reșița redevine, spre bucuria noastră, a tuturor, un oraș curat, îngrijit și mai ales primitor, încă din zorii zilei, marile sale artere de circulație sunt stropite cu grijă, oferind locuitorilor un aer proaspăt, un confort urban civilizat. Și nu putem să nu legăm această realitate de numele inginerului Mircea Popa, primarul municipiului, un om de mare suflet, realmente îndrăgostit de acest oraș, căruia dorește să-i redea cît mai mult din demnitatea pe care o merită. Pentru a cunoaște o parte din realizările înregistrate în cele două luni de cînd a fost ales în fruntea urbei, i-am acceptat invitația, efectuînd împreună o vizită prin cîteva zone ale orașului. Plimbarea propriu-zisă ne-o începem de la extremitatea cartierului „Marginea“, prilej de a constata pe viu că lucrările de curățire a Bîrzavei sînt în toi, în drum, ne abatem puțin prin parcul de la Grădina Zoologică, redevenit, prin eforturile primăriei, ale celor de la Regia Autonomă de Drumuri și Spații Verzi, un loc și orașul de mare atracție. Toate băncile, jocurile de copii au fost reparate și vopsite. Din parcului au fost scoase perimetrul remorci întregi de gunoaie. Aleile erau literalmente înțesate, deopotrivă de tineri și vîrstnici. S-a refăcut iluminatul, ceea ce stimulează plimbările în doi ori în grupuri pînă tîrziu în noapte. In timp ce străbăteam orașul, remarcăm o mulțime de de gunoaie amplasate peste coșuri tot cu grijă de gospodar. Pe malul Bîrzavei, în porțiunea cuprinsă între sediul primăriei, continuînd spre Lunca Pomostului, au fost montate zeci de jardiniere în care se plantau flori cățărătoare. în Zona Căminelor din Lunca Bîrzavei s-au cheltuit peste 6 milioane de lei pentru refacerea iluminatului public. Un loc îndrăgit, luat cu asalt de tot mai mulți reșițeni doritori de frumos a devenit acum și parcul din apropierea Muzeului Județean de Istorie. Gheorghe DOLOT (Continuare în pag. a 2-a) Un puști și două doamne Nici perioada sărbătorilor prilejuite de Sf. Paști n-a fost scutită de evenimente rutiere. Dimpotrivă. Dintre toate am reținut pentru dumneavoastră un număr de trei, pe care cu sprijinul dlui cpt. Costică Bulgaru, din cadrul biroului Circulație al Poliției municipiului Reșița, vi le prezentăm în cele ce urmează. De ce am ales doar trei ? Pentru că ni s-au părut mai deosebite, chiar inedite. Pentru început vă reținem atenția cu aventura unui puști de 15 ani, Samuel Barbu, din Reșița, care, bineînțeles, fără a poseda permis de conducere, în data de 27 aprilie a.c. s-a urcat la volanul autoturismului AUDI, 3 CS 7229, proprietatea tatălui său și a... întîns.o la plimbare prin cartierul lunca Bîrzavei. Din fericire, pe strada Făgărașului a fost reperat de organele de poliție și stopat înainte de a fi săvîrșit și o altă abatere. Cum a ajuns la volan? Simplu. A sustras cheile mașinii din hainele fratelui său care dormea și apoi restul a fost o ... bagatelă pentru el. Chiar a declarat, la scurt timp după ce a fost oprit, că, dacă s-ar mai urca la volan, în Germania nu s-ar mai pînă opri. (! ?). Și tot în data de 27 aprilie a.c., a doua zi a Sf. Paști, s-au petrecut și următoarele două cazuri de încălcare a disciplinei rutiere, situații în care protagoniste au fost doamnele Draga Pleșca și Maria Dumitrescu, ambele din Reșița. Prima, deși nu avea permis de conducere, aflîndu-se pe strada Teilor, la volanul microbuzului 3 CS 7818, în timp ce efectua o manevră în marșarier, a tot dat înapoi pînă cînd, furată probabil de peisaj, s-a trezit cu microbuzul în ... Bîrzava. Și nu oricum, ci cu roțile în sus. In fine, cazul d-nei Maria Dumitrescu poate fi socotit a fi cel mai fericit dintre cele trei. Aflată și dînsa la volanul autoturismului , CS 9270 a fost oprită la timp de agenții de circulație, întrucît și dînsa reprezenta în seara aceleiași zile un adevărat pericol public. Nu pentru că n-ar fi posedat permis de conducere, ci pentru că se afla ... sub influența alcoolului! Astfel, dacă d-nei Maria Dumitrescu i s-a suspendat doar permisul de conducere, Samuel Barbu și d-na Draga Pleșca s-au ales fiecare cu cîte un dosar penal. Marius MORARU