Timpul, noiembrie 1992 (Anul 3, nr. 216-235)

1992-11-03 / nr. 216

COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Riscuri Erau așteptate precizări tran­­șante , ba chiar un nume. Vi­neri spre amiază însă, lumea po­litică a rămas din nou suspen­dată. Pasajul cu pricina din dis­cursul președintelui României, domnul Ion Iliescu, este deocam­dată pe cit de promițător, pe a­­tît de vag. Se știe, prin urmare, că pentru șefia guvernului va fi desemnată o personalitate „or­ganic atașată valorilor democra­ției și economiei de piață, de cea mai înaltă calificare și re­putație". Oricare ar fi persona­litatea cu pricina, atributele ce­rute de natura funcției nu sunt altele. In schimb, presa de tiraj va mai avea subiecte. Sîmbătă, prințul Dimitrie Sturdza, a doua „variantă Panici“ pentru Româ­nia, a revenit în primul plan al curiozității publice cu semne de întrebare. Ultima conferință de presă a unui partid parlamentar a adus în discuție încă un nu­. 9 : cel al academicianului N. Constantin­escu, artizan al teoriilor economice cu privire la tranziție și bun cunoscător al problemelor economiei românești. Există și alte noi ipoteze ; toa­te aceste presupuneri contează însă mai puțin. Adevărul e că — deși „în gra­ficul constituțional“ — timpul presează și o decizie nu poate fi amînată, într-o perspectivă mai largă, de soluția cu privire la noul cabinet depinde nu numai gestionarea în ansamblu a țării, dar și primenirea necesară a u­­nei părți importante a structurii administrației publice din jude­țe : prefecți, subprefecți, șefi de agenții guvernamentale ș.a.m.d. Dar, mai cu seamă, depind re­zolvările care trebuie date ur­gent unui imens șir de probleme aglomerate pe masa unui cabi­net care-și numără zilele. Tot atîtea ipoteci în alb nu atît pen­tru viitorii miniștri, cît pentru ’‘ața cetățenilor. Iarna bate la vr­ă amenințător. Amînările po­litice se pot transforma în bru­tale dificultăți sociale. Există cîteva riscuri care ar putea prelungi peste, măsură for­marea guvernului , un comporta­ment de învingător care nu ad­mite replici, din partea FDSN ; obstrucții, ideologic și politic motivate, din partea opoziției parlamentare (în primul rînd, PNȚCD, FSN, dar și UDMR, PSDR, PAG și altele); imposibi­litatea de a se ajunge totuși pactul politic dorit de președin­ta­ție și de FDSN, într-adevăr ne­cesar. Acest pact implică din toate punctele de vedere riscul cel mai agravant, pentru că pre­supune susținerea unui program de guvernare FDSN din partea celor mai­­ înverșunați adversari politici ai acestuia. Va fi nevo­ie nu numai de negocieri, ci și de arta de a împăca — aproape imposibil în termeni logici — capra și varza. Cum se vor a­­corda viziuni și programe atît de diferite și divergente într.o soluție de compromis benefică pentru gestionarea țării, ar rămî­­ne de văzut. Lumea politică e conștientă că de persoana care va fi propusă ca premier, va depinde dezamor­sarea, unul după altul, a riscuri­lor menționate. Este prin urma­re de înțeles de ce vineri spre amiază cei care au ascultat dis­cursul președintelui — mă re­fer la politicieni — nu au putut răsufla deloc ușurați. Vom ve­dea ce va fi mîine. Pentru două zile, încă, moara ipotezelor ma­cină nervii. Timotei JURJICA O poveste amară: zahărul subvenționat Pentru consumatori, cea mai amară poveste a anului rămîne, indiscutabil, cea cu zahărul sub­venționat O cacealma de pro­porții, care a debutat în luna aprilie a.c. și nu s-a isprăvit nici azi. In special, populația de la sate a rămas timp de trei ano­timpuri — primăvară, vară și toamnă — fără putința de a u­­tiliza acest produs la îndulcirea ceaiului sau la prepararea com­poturilor și gemurilor, necesare în cămară. Mai puțin se știe că, duși cu zăhărelul în această ru­șinoasă poveste au fost nu numai consumatorii, ci și unitățile co­merciale care asigură aprovizio­narea populației cu mărfuri sub­venționate. Federalcoop înregis­trează pînă în prezent pierderi în valoare de 70 milioane lei la produsele subvenționate, desfă­cute în lumea satelor din județ. Bani duși pe apa sîmbetei, care afectează negativ bugetul orga­nizației, ce funcționează și ea ca agent economic în a economiei de piață. lumea dură că ceva este în neregulă nu numai această întîrziere gravă în apro­în vizionarea cu zahăr, ci și în mo­­dalitatea falimentară de distri­buire a acestuia pe sate, se ob­servă de la o poștă. Se pare că numai cei care au produs aceste năucitoare încurcături au încă orbul găinilor și nu iau măsuri­le de îndreptare care se impun de urgență. Pentru că este foar­te clar că nici un agent econo­mic nu-și mai poate permite să aducă zahăr subvenționat din portul Constanța și să-l distri­buie la prețul bătut în cuie, la începutul anului, de 32 lei/kg. Cine va suporta prețul incredi­bil de mare al transportului al cheltuielilor majorate în dis­­t­tribuirea acestui produs pe sa­te ? Cooperația de consum dacă o va face din nou, distribuind doar zahărul subvenționat afe­rent lunii aprilie, în cantitate de 360 tone, va înregistra încă pierdere de 4,5 milioane lei, ceea­­ ce financiar înseamnă pentru ea o adevărată catastrofă. Așa cum se prezintă actual­mente datele controversate ale I. IOSIF (Continuare în pag. a 3-a) Unde sînt producătorii agricoli? Zi de piață la Oravița, în Zona Gării. Lărmurată de cumpără­tori blazați (fără bani la „pur­tător“, adică!) și de vînzători ne­înduplecați cu punga noastră, în dreptul pasajului scărilor, trei autoturisme din Republica Mol­dova și-au deșertat marfa și a­­proape că nu mai distingi ma­șinile de produsele etalate. Și ce nu vezi aici: mini-amplificatoare și becuri, mașini de to­cat carne și antene tv, rîșnițe pentru cafea și cabluri prelungi­toare electrice, triplu-ștechere și rigle gradate pentru școlari, din material plastic cu desene „optice", șuruburi, șurubelnițe, diverse garnituri metalice etc. Cum începi să urci scările, „ghe­retele“ (alt termen mai potrivit n-am găsit pentru aceste încro­­peli de pripas­) concitadinilor noștri de culoare te îmbie cu aceleași mărunte nimicuri din paleta „artizanatului“ grosier, hilar și fără gust. Credem însă că negustorașii aceștia nu sunt de vină, chiar dacă ar fi trebuit să-i îndemne mizilicurile cineva să renunțe la gen „hopa-mitică“, inele și cercei de spoială banală, „fluierici“ rudimentare, imitații care dezgustă; credem că vina o poartă, mai degrabă, cei ce i-au „ajutat“ să-și autorizeze afacerea, uitînd să-i sfătuiască să se ocupe cu altceva, mai util lor și socie­tății care, vrînd-nevrînd, le su­portă pînă și acest „capriț“. In stînga, cum urcăm — birtul im­provizat din alăturarea a două chichinețe, într-un spațiu care altădată aparținea administrației pieței. In ușa scundă lăfăie de mama focului doi cheflii (s-ar putea să-i fi lăsat nevestele, de jalnic ce arătau­ acum puși pe senzații tari, pesemne). La capătul de sus al scărilor ne întîmpină platoul pieței, cu tara­bele în aer liber. Ocupate și ele Ionel BOTA (Continuare în pag­a 3.a) Tîrg mare La Grădinari Tradiția cîndva vestită tîrgurilor bănățene e pe cale o să învie din nou. O renaștere cu adevărat spectaculoasă în­registrează pe acest plan co­muna Grădinari, renumită ca centru comercial de impor­tanță județeană. Pe data de 4 noiembrie a.c., la Grădinari va avea loc des­chiderea unui TÎRG MARE, pe o suprafață de 1300 mp. Așa cum ne informează dl Ioan Moșoarcă, primarul co­munei, la acest tîrg se vor desface produse animale, ve­getale și un evantai larg de mărfuri industriale. Sînt invi­tate să participe toate firmele interesate să-și valorifice pro­dusele, precum și producătorii agricoli privați, toți cei pen­tru care tîrgul, ca spectacol plin de surprize, reprezintă o atracție irezistibilă. • Iosif IMBRI ----------------- J Primul-ministru trebuie să fie o persoană politică“ „ Interviu cu domnul Ioan Adrian Vilău, vice­președinte al Frontului Salvării Naționale . Ultimele evoluții ale FSN și îndeosebi alianța parlamentară cu CDR și UDMR au ridicat multe semne de întrebare în le­gătură cu poziția politică a par­tidului dv. De fapt, care este lo­­cul FSN în spectrul politic na­țional în acest moment? — Locul FSN rămîne același­­ centru-stînga. Dar nu atît pozi­ția politică în eșichierul româ­nesc este foarte importantă a­­cum, cît poziția noastră de par­tid care pînă la urmă decide, și nu o face doar prin numărul membrilor pe care îl are în Par­lament, cît prin experiența și priceperea acestora. Un singur exemplu : dacă înainte de consti­tuirea noului Parlament, cei din stînga și din dreapta noastră lo­veau în FSN, în fostul guvern Roman, în coerența pachetului legislativ pe care l-am promovat, acum se știe clar că sîntem un partid de substanță democratică și că o cooperare cu forțele de­mocratice de substanță va avea loc în Parlament. — Ați declarat că FDSN este o forță nedemocratică. Justificați, vă rog, această calificare. — Prin ceea ce voi spune, se va înțelege probabil foarte bine de ce FSN nu dorește o coaliție Interviu realizat de Timotei JURJICA (Continuare în pag a 3-a) ANUL III NR. 216 (731) REȘIȚA MARȚI 3 NOIEMBRIE 1992 4 pagini - IO lei 200 de ani de biserică ortodoxă la Broșteni Sub semnul parabolei bogatului și săracului Lazăr, duminică s-au sărbătorit la Broșteni 200 de ani de biserică ortodoxă. Cu 200 de ani în urmă, in 1792, episcopul vremii sfințea acest lăcaș de ru­găciune, unul dintre cele mai frumoase din zona Garașului. Re­­memorînd, pentru credincioșii a­­dunați la sfînta liturghie, istori­cul bisericii din Broșteni, preotul Ioan Văran, protopopul Oraviței, ținea cu pioșenie în mînă actul care atestă sfințirea bisericii. Is­toria acestui sfînt lăcaș de închi­năciune este bogată în evenimen­te și semnificații. Construcția sa a început în 1779, a durat, deci, 14 ani. Aceasta nu însemnă că viața creștină pe aceste melea­guri începea odată cu sfințirea bi­sericii. In vatra Veche a satului s-a aflat o bisericuță din lemn. Apoi, In biserică se află și astăzi tablouri a căror vechime este da­tată cu mult înaintea sfințirii bi­sericii actuale. Pe parcursul celor 200 de ani, sfîntul lăcaș a suferit îmbogățiri în frumos și pierderi. In 1800, bi­serica este pictată, pentru prima dată, de către pictorul Dimitrie Ciolac sau Dimitrie Ciolacovici, așa cum apare pe unele inscripții din biserică. Locuitorii acestui sat se pot mîndri cu faptul că lă­cașul lor de închinăciune a fost pictat înaintea celui din Oravița Montană. Pe parcursul vremii au fost făcute cîteva lucrări de res­taurare. Prima este legată de nu­mele pictorului Dimitrie care a fost prezent și în Turcu, viața spirituală a Broșteniului. Cea de a doua datează din 1901 și este realizată de pictorul Gheorghe Putnic. Ultima restaurare s-a făcut în 1964-1965, iar la sfinți­rea de atunci a participat mitro­politul Banatului, dr. Nicolae Cor­­neanu. Ce păcat că locuitorii Broșteniului nu s-au putut bucura și de data aceasta de prezența prea-sfinției sale (n.n.). Din isto­ricul celor 200 de ani, demn de reținut este și anul 1899, cînd biserica a fost acoperită cu ara­mă și au fost aduse clopote de la Viena la începutul primului răz- Dorina SGAVERDIA Ionel BOTA (Continuare în pag. a 3-a) • în disperare de cauză, un cetățean din Deva a cumpărat de la un taximetrist particu­lar o canistră de 20 litri de benzină contra sumei de 17 000 lei. Cetățeanul a fost nevoit să transporte spre Timișoara un bolnav din familie și nu a reușit să obțină benzină pe căi normale. • O informație care nu mai implică nici un fel de comen­tariu : în timp ce în România prețul mediu al unei ore de muncă este de 22 cenți (la cur­­sul de 440 lei/l dolar), unul mediu orar este de lala­16,25 dolari în Japonia, 15,5 dolari în Germania, 13,3 dolari în SUA circa 10 dolari în Franța și Spania, 5,5 dolari în Coreea de Sud, 1,8 dolari în Ungaria, 1,7 dolari în Polonia și Ceho­slovacia, 1,6 dolari în Mexic. • Numele lui Imre Nagy, privit ca erou al „primăverii ungare“ din toamna anului 1956, prima ridicare anticomu­­nistă și antisovietică de porții din Europa de Est, pro­test găsit pe lista poliției se­a­crete GEKA împreună cu cele ale altor membri ai comandou­lui care l-a executat pe ultimul țar al Rusiei, Nikolai al II-lea, în noaptea de 18 iulie 1918, la Ekaterinburg. O ipoteză re­cent formulată de istorici are în vedere faptul că pentru execuție bolșevicii ruși au fo­losit prizonieri de război luați din armata fostului Imperiu Austro-Ungar. Intr-adevăr, Imre Nagy se afla în perioada respectivă în prizonierat în Rusia, la Ekaterinburg și de­venise membru al partidului comunist. Ipoteza este specta­culoasă, dar în Ungaria, nu­mele și prenumele respective sînt larg răspîndite — atrag atenția specialiștii. • Conform sondajelor de opinie, John Major a devenit cel mai nepopular prim-minis­­tru al Marii Britanii. Cel mai recent sondaj arată că, în pre­zent, numai un procent de 21 la sută din subiecții chestio­nați sunt mulțumiți de modul de guvernare al lui John Ma­jor, față de 33 la sută cît avea cu o lună în urmă. • Actrița italiancă Sophia Loren a acceptat postul de am­basador onorific al înaltului Comisariat al Organizației Na­țiunilor Unite pentru refugiați, urmînd să plece, în luna de­cembrie, în două țări africane — Kenya și Somalia. • în „Adevărul" de ieri, „patronul“ Victor Faur din Caransebeș face obiectul unui articol privind filiera de pă­trundere ilegală în țară prin vămile Giurgiu și Calafat a unor mărfuri turcești. încă un cap de acuzare la dosarul „bogat“ al balacab­eșului.

Next