Timpul, decembrie 1992 (Anul 3, nr. 236-251)
1992-12-01 / nr. 236
COTIDIAN SOCIAL- POLITIC-CI ILTURAI. »NDKPENDENT4 pagini 1-0 lei Domnul în c(l)auză Evenimentul sfîrșitului de săptâmînă l-a constituit vizita particulară în România a domnului Tom Lantos, congresmen american de origine maghiară. Credem că este absolut obligatoriu să amintim cititorilor că domnul în cauză este cel care s-a opus cu înverșunare acordării clauzei națiunii celei mai favorizate României de către Congresul american, dar care a apreciat în cadrul conferinței de presă miază de la de duminică după a Centrul Cultural American din București: ...... dacă eu voi propune aceasta (acordarea clauzei — n.n.). Congesul o va aproba". Numai că, cursul vizitei sale domnul Lantos a lăsat să se înțeleagă că există o lungă serie de „dacă“ ce ar putea dumnealui să fie face ca decizia amînată. Acești „dacă“ se refer la „respectarea drepturilor omului, al minorităților etnice, televiziunea să fie mai independentă, iar sistemul judiciar să se îmbunătățească“. Este evident că domnul Lantos pledează cauza minorității maghiare din România, de ea fiind condiționată ... clauza. Prevăzînd o astfel de interpretare, ziarul „Adevărul“ de vineri 27 noiembrie a.c., publică rezultatele unui „amplu studiu sociologic" sub titlul „Au maghiarii o soartă mai rea?" din care reiese clar că nu există diferențe de opinii între români și maghiari privind propria situație cnomică și socială. Ba în alte cazuri rezultă diferențe în favoarea minorității maghiare. De exemplu, sub nivelul strictului necesar trăiesc 18,6 la sută români și 9,1 la sută maghiari, iar peste nivelul de viață decent trăiesc 11 la sută români și 14,5 la sută maghiari. Iar așa cum se precizează și în concluzia sondajului „dacă există totuși o stare de nemulțumire suplimentară a maghiarilor (nedeclarată însă de aceștia), așa cum susține U.D.M.R., ea este alimentată de alte surse decît cele privind calitatea vieții economice, sociale, politice". De fapt aceste lucruri sînt bine cunoscute de dl Tom Lantos. Atunci se pune întrebarea: ce-a căutat el în România? Vă spunem noi. Este iminentă, acum, după ce Comunitatea Europeană ne-a deschis porțile, acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate României. Deci, domnul Lantos a venit să dreagă busuiocul și, la o adică, să se bată cu cărămida în piept: „. . . eu am propus aceasta". Pentru că, nu-i așa?, domnul în clauză este o persoană importantă. Și-ar fi păcat să-și facă românii despre dînsul o părere proastă. Cît despre propunere, ea a fost făcută de prietenii noștri. Pentru că România este imposibil să nu aibă și prieteni. Iar dl Lantos nu se numără printre ei. Ziua Națională a României • Astăzi se împlinesc 74 de ani de la Marea Unire • Ziua Națională a României este sărbătorită peste tot în județ. • Cu înclinația sa pentru cinstirea istoriei și a eroilor, Caransebeșul marchează, astăzi, în chip deosebit, Ziua Națională a României. Manifestările, în organizarea Consiliului Local și a Unității Militare de la Șesul Roșu, încep în jurul orei 9,30, cu depunerea de coroane la Cimitirul Eroilor Români, Cimitirul Sfîntul Ioan și la Monumentul Generalului Dragalina. Urmează, apoi, festivitatea propriu-zisă din fața Primăriei orașului Caransebeș. Programul include și un Te Deum. Despre semnificația evenimentelor de la 1 Decembrie 1918 vor vorbi primarul orașului și comandantul Unității Militare. După amiază, în jurul orei 17,30, la Cercul Militar din localitate, va avea loc simpozionul consacrat sărbătoririi Zilei Naționale a României, în încheierea manifestărilor, scriitorul Ion Aramă va lansa spre cititorii din Caransebeș un nou volum inspirat din istoria neamului. • La Teatrul Vechi din Oravița se deschide prima expoziție de documente inedite, reunite sub genericul „Contribuția românilor bănățeni la Marea Unire, din 1918“. Se pun astfel în valoare documente de mare importanță pentru actul de la Alba Iulia și pentru cercetătorii pasionați de el. Acțiunea este realizată de orăvițeni sub patronajul de spirit al cercetătorilor de la Muzeul Județean. • Ecoul Zilei Naționale a României se prelungește prin cinstire în timp. Sîmbătă, 5 decembrie a.c., la Eftimie Murgu, se va lansa volumul „Banatul și Marea Unire", în prezența dr. Mircea Vasile Zaberca, unul din autorii săi. Tot cu acest prilej va fi prezentată viața și opera istoricului Ion Sîrbu. De fapt, începînd de sîmbătă, 5 decembrie 1992, lăcașul de cultură din Eftimie Murgu se va numi Casa Culturală „Dr. Ion Sîrbu" (Dorina Staverdia). B. PETRUȚ (continuare în pag. a 3-a) Donmite doctor aveți puțintică răbdare! Spitalul orășenesc din Anina se confruntă, de mai multă vreme, cu o lipsă acută de medici. Pentru a mai face cît de cît față solicitărilor, pe timpul răposatului exista practica delegărilor de specialiști. Considerîndu-l probabil „odios“, s-a renunțat și la acest sistem. Urmarea ? La ora actuală, spitalul mai rezistă printr-un singur medic, specialist în obstetrică-ginecologie, dr. Nicolae Bambu, care este și directorul acestui lăcaș de sănătate, în discuția pe care am avut-o, dșa ne-a confirmat că pentru aducerea și a altor medici s-au organizat tot felul de concursuri, dar nimeni nu și-a anunțat vreo intenție în acest sens; în consecință, dl dr. Bambu o face și pe directorul și pe chirurgul și pe internistul și tot ce mai e nevoie. Să precizăm că pentru toată ceastă zbatere nu a solicitat nimănui nici măcar un leu în plus la salariu. O singură dorință a avut către Primăria din Anina : să se repartizeze un spațiu de locuint, întrucît camera de spital care o ocupă nu-i permite să se se odihnească și să trăiască în mod civilizat împreună cu familia. Văzînd că cererile sale repetate îi sunt refuzate pe motiv că n-ar exista locuințe libere, a început să urmărească eliberarea uneia dintre ele. Din aproape în aproape a aflat recent, de una situată în cartierul „Celnic“ (lingă sediul EGCL) pentru care, firesc, a depus imediat cerere. Dar nici de data asta nu i-a surîs norocul. Cu demisia în geantă, ne-a rugat pe noi să „descoperim" cine ar putea fi noul favorit al primăriei Iată ce am aflat de la dl Bela Balazs, primarul orașului : — Sincer, regret că nu îl pot ajuta pe dl dr. Bambu, care face atîtea pentru orașul nostru. Și nu pot, deoarece locuința pe care o revendică dla face parte din fondul de locuințe al Sucursalei Mi- Gheorghe DOLOT 4 Către cititori La apariția numărului 750 al ziarului „Timpul“ am primit felicitări din partea mai multor cititori, a unor instituții, a unor nemulțumim firme comerciale, tuturor pentru gîndurile bune. Sperăm că, anul viitor, la numărul 1000, vom putea fi cît mai mulți împreună, în condiții de apariție mai bune. • Intrucît tipografii nu lucrează marți 1 decembrie, nici ziarul nostru nu va apărea miercuri. Asta-i ! • Începînd de sîmbătă, 5 decembrie 1992, ediția de pagini (dacă va mai apărea?!) 8 va costa 15 lei. Intrăm treptat în lumea prețurilor presei. Cităm spre comparare : „Adevărul" costă 25 de lei, „Evenimentul zilei" 35 lei, „România liberă" 20 lei, „România mare“ — 40 lei etc. In spiritul frăției și al înțelegerii Cum s-a mai anunțat, la radio și în presă, după înfrățirea localităților Evry (Franța) și Bozovici (România), au avut loc mai multe acțiuni organizate la nivelul celor două localități. Cîteva vizite reciproce ale unor personalități bine intenționate — române și franceze — au făcut ca cele propuse să se traducă și în fapte. Conștiința solidarității latine și a întrajutorării umane s-a fructificat exemplar: la Spitalul Comunal din Bozovici au sosit din Evry medicamente și aparatură medicală, diferite materiale cu destinație spitalicească (sterilizatoare, aparate pentru gimnastică medicală, un ecograf). Liceele din zona franceză și-au trimis elevii, în vacanță și nu numai, pentru a instala încălzirea centrală, cu o parte din materiale aduse de ei, centrala telefonică și alte dotări menite să îmbunătățească starea și condițiile de funcționare a așezămîntului sus-amintit. Pe de altă parte, la Liceul „Eftimie Murgu" din Bozovici s-a îmbunătățit „zestrea" cabinetului de limbi moderne cu cărți din cultura și literatura franceză, cu manuale școlare, dicționare, culegeri de exerciții. Ultima vizită a unei delegații din Evry, 28 de elevi și 12 cadre didactice, a oferit oaspeților francezi să posibilitatea cunoască mai bine Bozoviciul, Valea Almăjului în general, oamenii de aici, cu preocupările lor. Astfel, în centrul localității s-a un monument al înfrățirii, ridicat prin vizitele din zonă s-au legat prietenii, s-au organizat întreceri sportive, serate muzicale. Și totul in spiritul frăției și al înțelegerii. Iată ce ne-au declarat, înainte de despărțire, cîțiva din sufletiștii acestor acțiuni: — prof. Ion Borlovan (Liceul Bozovici): „Grupul de francezi care ne-a vizitat între 2 și 12 noiembrie a.c. a cuprins și 28 de elevi care urmează cursurile Liceului Profesional din Evry , prin eforturile Iosif BACILA (Continuare în pag a 3-a) Avatarurile sindicatului de la C.S.R. • Un lider pentru liniștea siderurgiștilor reșițeni. Programată inițial pentru ora 13.00, adunarea generală a reprezentanților sindicatelor, din secțiile productive și compartimentele funcționale ale Combinatului Siderurgic Reșița, organizată în vederea alegerii noului lider sindical al societății, și-a început efectiv lucrările cu aproape o oră întîrziere. Se pare că, și de data aceasta, adevărul organizatorii n-au uitat potrivit căruia importanța unei ședințe este dată de timpul consumat de participanți în așteptarea începerii acesteia. Invitat de floarea sindicaliștilor prezenți la dezbateri, primul care a luat cuvîntul a fost dl ing. Truia, directorul tehnico-economic al combinatului. Cunoscînd se pare obiceiul casei, dumneaui a preferat să-și susțină verbal întregul expozeu despre soarta combinatului, nelăsînd la prezidiu nici un document scris după care să fie judecat ulterior de către cei cu simțul justițiar mai pronunțat. Ascultîndu-l cu atenție, ne-am convins că expozeul cu pricina s-a mulat perfect pe opiniile exprimate de dl ing. Horațiu Vodă, directorul general al combinatului, și apărute în cadrul unui interviu publicat nu de mult în ziarul „Timpul". „Sarea și piperul" articolului de față au fost extrase de reporter din conținutul raportului consiliului sindicatului, din cel al comisiei de cenzori, ca și din intervențiile la cuvînt ale participanților. In primul rînd am reținut că numele dlui Gheorghe Mihociu, fostul lider revocat al combinatului, a fost foarte puțin adus în discuție, semn că prezența dsale într-o a fost mai mult asemenea funcție decît pasager. Tot cu titlu informativ am notat că din 6000 de angajați achită cotizația sindicală doar 3000, ceea ce pune sub semnul întrebării însăși existența acestui sindicat. Gheorghe DOLOS (Continuare în pag. a 3-a) Continuare in pag. a 3-a) Mersul șchiop al C.F.R. Trenul fantomă O adevărată aventură poate fi acum, la sfîrșitul acestui civilizat secol, călătoria cu trenul pe relațiile 122 (Reșița — Berzovia) și 123 (Berzovia — Oravița). Să zicem că după o jumătate de noapte (cea de 21 noiembrie, de pildă), cu peripeții tipografice, vii ca tot omul grăbit să scurtezi drumul pînă acasă, la folosind acest „modern" Oravița, mijloc de transport. Mai întii pătrunzi în duhoarea sălii de așteptare, cu romii trăgînd la aghioase pe băncile acaparate în totalitate cu multe ore înainte. Și te așezi cuminte ca tot omul la rîndul din fața ghișeului de bilete, înlăuntrul căruia bănui, după vibrațiile discrete ale perdeluței, somnul altui ostenit, de astădata unul în uniformă (. . . a SNCFR-ului) în jurul orei 3 (cursa 1642 are plecare la 3,15 !), oamenii au dreptate să fie furioși, lovind cu degetele în gemulețul ghișeului. în fine, „omul în uniformă“ se trezește, plătești și tu un 270 lei, ce mai, o nimica toată taxă lăsată moștenire de această taica Stolo’ și care va mai crește, va mai crește... Răbdare să avem că inspirație au alții! Cu biletul astfel supra... plătit bîjbîi pe coridoarele garniturii în căutarea unui compartiment valid (cu ușă, fereastră, riscai posibilități de lumină, că de căldură mi-e teamă să spun !). în sfîrșit, te așezi stingher, pe întuneric, neștiind pe ce te-ai așezat. Dintr-odată gălăgie, chip- Ionel BOTA (Continuare in pag. a 3-a) alui Gara adormită Dacă mergi la casele de bilete ale stației G.F.R. Reșița Nou și nu ai bani potriviți, se poate întîmpla ca să nu ți poți cumpăra biletul de călătorie. Și atunci nu-ți rămîn decît dau posibilități : să te uiți în urma trenului, sau să negociezi cu „naștii". Dar cum prețul biletelor scam schimbă (se pare că ma stabil este dolarul) nu poți știi niciodată de ce fel de moned. de ai nevoie. Oare nu este de datoria lucrătorilor de aici să aib cantități suficiente de moned divizionară ? Se pare că nu Cum tot ... NU este și grija pentru informarea corectă a călătorilor. Astfel, în holul caselor - bilete se află la loc de cinste ai