Timpul, octombrie 1994 (Anul 5, nr. 195-214)

1994-10-04 / nr. 195

i JOTIDIAN SOCIAL-POLITIOCLLTÜKAL INDEPENDENT ' ISSN 1221-1184 8 pagini 150 lei i Miracolul chinez S-au împlinit, în prima zi a lui octombrie, 45 ani de la proclamarea R.P. Chineze, e­­veniment pe care-l consem­năm nu atît pentru semnifica­țiile sale intrinseci, ci­ mai ales di­n perspectiva spectacu­loaselor evoluții înregistrate de această imensă și enigma­tică țară în ultimul deceniu.­­ Contrar tuturor predicțiilor­­ sceptice, reforma inițiată de­­ pragmaticul politician Deng Xiaoping progresează în rit­muri alerte iar economia so­cialistă de piață, sintagmă im­­posibilă în opinia unora, a de­­venit deja o realitate în Chi­na. Seismograf­ icele „zone economice spe­ciale“ au cunoscut o dezvolta­re fabuloasă, oferind investi­­torilor străini toate facilitățile și garanțiile posibile și deter­­minînd astfel un aflux de ca­pitaluri care se cifrează la ordinul zecilor de miliarde de dolari, îndeplinind, concomi­tent, funcția de locomotive economice în raport cu cele­lalte regiuni ale țării. Firește, niște astfel de mutații nu pu­teau să rămână,fără consecin­țe în plan social. Corupția, traficul de droguri ca și alte asemenea fenomene, adiacente reformei, sunt reprimate însă brutal, cu o severitate nemi­loasă. Zeci și sute de infrac­tori sînt trimiși fără prea multe formalități in fața plu­toanelor de execuție ori, pur și simplu, spînzurați. Stat industrializat. China este actualmente un factor de putere economică și politică de care trebuie să se țină sea­ma în elaborarea oricărei stra­tegii de anvergură mondială. Relativ curînd în 1997, teri­toriul Hong Kong va reintra sub jurisdicția Chinei, păstrîn­­du-și însă­ autonomia internă și structurile economice pro­prii. „O țară — două sisteme“, iată sloganul de autentică in­teligență politică prin care la Beijing se speră că pînă la urmă Taiwanul se va alătura Chinei, ca provincie cu statut special. Cu toate acestea, analiștii au serioase motive să sondeze cu maximă atenție evenimentele din gigantica­ țara asiatică, locuită de o cincime din popu­lația Terrei. Previzibila dis­pariție a nonagenarului Deng Xiaoping ar putea genera un hiatus al puterii, eventuale reorientări ba chiar politice și redimensionări economice. Se discută deja stăruitor des­pre o posibilă reacție din par­tea aripii dure a P.C. Chinez, care nu agreează în întregime consecințele reformei. Dar o întoarcere bruscă la postulate­le doctrinei originare, precum se manifestau în anii ’60, ni se pare improbabilă, în tot cazul, în acest imens creuzet se plămădesc cine știe ce ex­perimente sociale, de natură să influențeze decisiv evoluția umanității în veacul următor. Al BARSESCU ...Și se făcu lumină! Vreme de două zile s-au des­fășurat la Reșița lucrările co­locviului cu tema „Revoluția la Reșița — mit sau realitate?“, or­ganizat de societatea „Adevăr 21 Decembrie“. Pornind de la această întrebare dilematică, participanții au încercat să cla­rifice perioada cuprinsă între 21 decembrie 1989, ora 13, și 25 decembrie 1989, ora ultimelor focuri, și intrarea lucrurilor pe făgașul lor actual. Cel puțin la Reșița și în Caraș-Severin. Și dacă nu s-a răspuns în totalitate nu la întrebarea dacă revoluția este mit sau s-a desfășurat în realitate, ci la ce s-a întîmplat atunci în 1989, din 21 pînă în 23 decembrie și apoi din 23 decem­brie încoace, aceasta a fost și pentu că probabil numai istoria va putea răspunde exact ace­stei întrebări. Chiar dacă, secven­țial, fiecare dintre poi aflați a­­tunci în mijlocul evenimentelor are un adevăr al său. Cert este că mișcarea Reșița și din celelalte orașe de la ale județului a fost spontană, în semn de revoltă față de dictatura lui Ceaușescu, și nu față de comu­nism. Aceasta a fost însă pînă în 23 decembrie, cînd la Bucu­rești s-au închegat „noile struc­turi ale puterii“, cum avea să le denumească Ion Iliescu. Din cli­pa aceea, și la Reșița a început să se deruleze Un scenariu, pe ca­re oricît am încerca să-l aflăm, nu-l vom descifra niciodată. Cu toată polemica pe care ziarul nostru o găzduiește referitor la acea perioadă. Toți își rosti „adevărul“, dar fiecare vor pe al său propriu, însă niciodată pentru a putea uni acest mozaic intr-o structură coerentă. Nici chiar participanții la co­locviu n-au spus toți adevărul. Pentru că acel decembrie a în­firipat noi prietenii care s. au întărit mai apoi. Și, cum să spui despre prietenul tău că atunci a ezitat în cîteva rînduri, că a­­tunci a cochetat cu cine nu trec Petru BUZZI (Continuare în pag. a 3_a) O adevărată sărbătoare a bibliotecii ieri dimineață, la Grupul Școlar Industrial Metalurgia din Reșița, a avut loc deschiderea festivă a manifestării complexe „Zilele Bibliotecii Județene «Paul Iorgovici­“, a­­junsă anul acesta la ediția a doua. Tema centrală a mani­festărilor desfășurate intre 3 și 5 octombrie a.c. este „Biblio­teca publică în schimbare... într-o lume în mișcare“. Ur­măriți mai multe amănunte în pagina a. 8-a. (D. Botgros) Cine pe cine nedreptățește • Afaceri și aranjamente cu apartamentele din jiul orașului Caransebeș ? La Primăria sește și o scrisoare Caransebeș se­din partea dlui Stelian Iacob. Se știe­ la primărie scrii cînd te consideri nedreptățit și ceri ajutor într-o vitală problemă personală. Dl Stelian Iacob dreptățit și cere se consideră ne­problemă personală, ajutor. «Intr-o Chiar dacă nu chiar așa... totală, Dumnea­lui vrea să cumpere garsoniera pe care o are cu chirie, pe Str. Cazărmii. Dl director Stuller, re­prezentantul RAGC, regie de stat, care are în administrare respec­tivul spațiu locativ de stat, a semnat că este de acord ca dl Iacob să cumpere garsoniera. Dar, ca intr-o poveste, există și un personaj negativ și rău. Doam­na Mariana Soica Pîrvu, de la spațiul locativ și vînzarea locuin­țelor, între altele și lider­ele sin­dicat al regiei amintite, nu vrea să-i întocmească reclamantului contract de cumpărare a garsonie­rei. De ce? Pentru că dl Iacob a mai primit, tot de la stat, și un apartament în centrul civic. A­­tunci de ce-i mai trebuie musai și garsoniera respectivă ? Acum și dumneavoastră, nu mai fiți așa curioși. Cum de ce ? S-o vîn­­dă. Și-a găsit deja cumpărător. Se spune că ar fi primit și acon­to. A luat (probabil) banii pentru vînzarea unui lucru care nu este al dumnealui. Iar acum invocă legea și strigă nedreptatea care i se face. In fond, nu i se face nici o ne­dreptate. Potrivit art. 8, din Le­­gea 85/1992, conform art. 11, din nu știu care lege, cu aplicare la art. 15, al. 2, din Legea 5/1973, cel care deține mai multe apar­tamente cu chirie de la stat poa­te cumpăra doar o singură lo­cuința. Clar. Deci, dna Pîrvu nu este un personaj rău, care perse­cută oamenii nevinovați. Vrea să aplice legea. Pe care ar trebui s-o cunoască și „generosul" domn director care este, cu atîta ușu­rință, de acord. Nicolae SÎRBU (Continuare în pag. a 8-a) cen- ^DüTcuprinsul Răcășdia (pag. a 3-a); • Pagina săptămânală dedi­cată tinerilor noștri citi­tori (pag. a 4-a); • Mondo­­panoram­a — India : țara cu­ o lume (pag. a 3-a)); Revoluția și „pașnica securitate“ • Scrisoare deschisă adresată dlui maior Valentin Roată, șeful secției informații (S.R.I.) Caraș-Severin Domnule maior VALENTIN ROATA, au­ fost primii care au­ deschis polemica despre „eveni­mentele din decembrie“ (nici mă­car nu recunoașteți REVOLUȚIA­ prin nominalizări și acuzații fără discernămînt și vă asigur că la capitolul REVOLUȚIA DIN DE­CEMBRIE nu veți avea ultimul cuvînt de spus decit în situația unei dezmințiri cu scuze. Nu știu de ce încercați să demonstrați că numai dumneavoastră vreți să aflați adevărul despre această REVOLUȚIE. Pînă în prezent nu ați convins pe nimeni. Ce fel de serviciu de informații sînteți, dacă nu cunoașteți adevărul ? Poate că adevărul este cunos­cut, dar în asemenea situații el trebuie mistificat (în varianta dumneavoastră). Nu vă mai jus­tificați prin tot felul de proce­dee, pentru că ați gafat. Poate ați făcut-o cu bună știință. A­­turtci ce vreți ? Să acoperiți abu­zurile fostei securități ? Vorbiți de existența sau inexistența in­terlocutorilor „valabili“ ? Fosta securitate nu a știut ce înseamnă „Interlocutorul“. Ea a conceput turnătorul sau personajul specu­lat, strins cu ușa pentru a-i ușu­ra munca în spiritul „IDEII NO­BILE“ de securitate a țării. Par­că avea și o formulă de prezen­tare specifică și „specialiști“ în spe­­raețe, zugrăveli, monturi acustice sau vizuale, machiaje, artă foto­grafică, arta bătăii fără urme, intimidare, interogatorii, scenarii de compromitere, diversiune etc., făcînd dosare în care se străduia, fără discernămînt uneori, să fa­că „educație“ unor „compromiși“ (mită, imoralitate, vicii de altă natură). Și cînd te gîndești că fiecare dintre aceste stigmate se plimbau libere printre ei securiș­­tii. Un singur exemplu (deci pot să dau mai multe) : la REVOLU­ȚIE s-au găsit în „sediile secre­te“ și dulapurile fostului șef al Lt col. Toader LACN­K ofițer M.Ap.N. (Continuare în pag. a 3-a) Un an bun, studenți, și... baftă! Studenții Universității „Ef­­timie M­­urgu“ din Reșița și-au strins rîndurile. Cu bune, rele, sesiunea de restanțe ca și concursul de admitere sînt a­­cum de domeniul trecutului. Ieri s-a inaugurat anul uni­versitar 1994-1995, an ce înscrie, parcă mai repede de­se cu­ ne-am fi așteptat, în scur­ta istorie a instituției de învăță­­țămînt superior cărășene. Tradiționala festivitate de des­chidere a fost găzduită de am­fiteatrul universității ne, care s-a dovedit a fi ieșițe­­ne­încăpător în fața avalanșei de­ studenți ce ar fi dorit să fie martori (activi) ai eveni­mentului. In cuvîntul lor, in­vitații — amintim pe dnii Mir­­cea Popa, primarul Reșiței, Gheorghe Pavel Bălan, preșe­dintele Consiliului Județean, Traian Zamfir, prefecul jude­țului, Sorin Frunzăverde, pre­ședintele CCI Caraș-Severin­­— alături de amfitrionii mani­festării — di­rector Mircea Golumba și dnii decani Ioan Vela și Ioan Pop — au relevat semnificația momentului, an­­corîndu-l în realitățile social­­economice ale județului. Iar, pentru ca un asemenea eveni­ment să poată rămîne întipă­rit în­ memoria proaspeților­ studenți, „bobocii“ mulți din­tre ei rămași la ușa amfitea­trului — au avut parte de o re­priză secundă, în care li s-a o­­ferit prilejul să cunoască gîn­­durile decanilor și profesorilor care (suntem­ convinși!) le vor face cu­ mai puține zîîe negre. An bun, studenți, și... să fie cu baftă1 Eugen COTARCEA Reporter în lanul puterii (S-o ia) cine vrea! Federația Patronatelor din Agricultură și Industria Ali­mentară, Fondul Proprietății de Stat și Ministerul Finan­țelor. Mediator, Ministerul A­­griculturii. Citind această a­­dunare ce-ți scrîntește limba, nu poți să deduci decit că are de dres o treabă dată dracu­lui de încurcată, necesitînd supraexperți și ministeriabili, meseriași hîrșiți in chestii în­nodate și fără speranță de deznodare. . pentru cei mai mulți. Și totuși, domnii din întreprinderile de mai sus nu trebuie să inventeze mersul cu tramvaiul pe Lună și nici tra­tamentul ciumei bubonice cu bomboane. Dînșii trebuie să stabilească doar. . . prețul de achiziția la sfeclă și soia, pentru recolta 1994, preț aflat și acum in fază de proiect. Vă dați seama ce muncă de oc­naș, cu trupul și cu mintea, că nu-i de­colea să stabilești un preț cu­ mai jecmănitor pentru producătorul acestor bunuri, produse așteptate cu inima in gît de emoție, de va­cile și porcii noștri. Deci, res­pectivii muncesc. Timp in ca­re recolta puterezește pe cimp, soarele răsare și apune, prin păduri se zăresc pădurari etc., fără însă nici un rezultat. Ne­gocierile sînt moarte de-a bi­­nelea în păpușoiul de curînd cosit, dintr-o cauză extremă Domnul ministru al agricul­turii, turistul Tabără, este pe ogoare străine, și pînă la în­toarcerea sa n-are cine media, nu se mișcă nici vîntul, nici ploaia, nici soia. Adică, s-o ia cine vrea ! Mircea !*AVAMI4

Next