Timpul, octombrie 1994 (Anul 5, nr. 195-214)
1994-10-04 / nr. 195
i JOTIDIAN SOCIAL-POLITIOCLLTÜKAL INDEPENDENT ' ISSN 1221-1184 8 pagini 150 lei i Miracolul chinez S-au împlinit, în prima zi a lui octombrie, 45 ani de la proclamarea R.P. Chineze, eveniment pe care-l consemnăm nu atît pentru semnificațiile sale intrinseci, ci mai ales din perspectiva spectaculoaselor evoluții înregistrate de această imensă și enigmatică țară în ultimul deceniu. Contrar tuturor predicțiilor sceptice, reforma inițiată de pragmaticul politician Deng Xiaoping progresează în ritmuri alerte iar economia socialistă de piață, sintagmă imposibilă în opinia unora, a devenit deja o realitate în China. Seismograf icele „zone economice speciale“ au cunoscut o dezvoltare fabuloasă, oferind investitorilor străini toate facilitățile și garanțiile posibile și determinînd astfel un aflux de capitaluri care se cifrează la ordinul zecilor de miliarde de dolari, îndeplinind, concomitent, funcția de locomotive economice în raport cu celelalte regiuni ale țării. Firește, niște astfel de mutații nu puteau să rămână,fără consecințe în plan social. Corupția, traficul de droguri ca și alte asemenea fenomene, adiacente reformei, sunt reprimate însă brutal, cu o severitate nemiloasă. Zeci și sute de infractori sînt trimiși fără prea multe formalități in fața plutoanelor de execuție ori, pur și simplu, spînzurați. Stat industrializat. China este actualmente un factor de putere economică și politică de care trebuie să se țină seama în elaborarea oricărei strategii de anvergură mondială. Relativ curînd în 1997, teritoriul Hong Kong va reintra sub jurisdicția Chinei, păstrîndu-și însă autonomia internă și structurile economice proprii. „O țară — două sisteme“, iată sloganul de autentică inteligență politică prin care la Beijing se speră că pînă la urmă Taiwanul se va alătura Chinei, ca provincie cu statut special. Cu toate acestea, analiștii au serioase motive să sondeze cu maximă atenție evenimentele din gigantica țara asiatică, locuită de o cincime din populația Terrei. Previzibila dispariție a nonagenarului Deng Xiaoping ar putea genera un hiatus al puterii, eventuale reorientări ba chiar politice și redimensionări economice. Se discută deja stăruitor despre o posibilă reacție din partea aripii dure a P.C. Chinez, care nu agreează în întregime consecințele reformei. Dar o întoarcere bruscă la postulatele doctrinei originare, precum se manifestau în anii ’60, ni se pare improbabilă, în tot cazul, în acest imens creuzet se plămădesc cine știe ce experimente sociale, de natură să influențeze decisiv evoluția umanității în veacul următor. Al BARSESCU ...Și se făcu lumină! Vreme de două zile s-au desfășurat la Reșița lucrările colocviului cu tema „Revoluția la Reșița — mit sau realitate?“, organizat de societatea „Adevăr 21 Decembrie“. Pornind de la această întrebare dilematică, participanții au încercat să clarifice perioada cuprinsă între 21 decembrie 1989, ora 13, și 25 decembrie 1989, ora ultimelor focuri, și intrarea lucrurilor pe făgașul lor actual. Cel puțin la Reșița și în Caraș-Severin. Și dacă nu s-a răspuns în totalitate nu la întrebarea dacă revoluția este mit sau s-a desfășurat în realitate, ci la ce s-a întîmplat atunci în 1989, din 21 pînă în 23 decembrie și apoi din 23 decembrie încoace, aceasta a fost și pentu că probabil numai istoria va putea răspunde exact acestei întrebări. Chiar dacă, secvențial, fiecare dintre poi aflați atunci în mijlocul evenimentelor are un adevăr al său. Cert este că mișcarea Reșița și din celelalte orașe de la ale județului a fost spontană, în semn de revoltă față de dictatura lui Ceaușescu, și nu față de comunism. Aceasta a fost însă pînă în 23 decembrie, cînd la București s-au închegat „noile structuri ale puterii“, cum avea să le denumească Ion Iliescu. Din clipa aceea, și la Reșița a început să se deruleze Un scenariu, pe care oricît am încerca să-l aflăm, nu-l vom descifra niciodată. Cu toată polemica pe care ziarul nostru o găzduiește referitor la acea perioadă. Toți își rosti „adevărul“, dar fiecare vor pe al său propriu, însă niciodată pentru a putea uni acest mozaic intr-o structură coerentă. Nici chiar participanții la colocviu n-au spus toți adevărul. Pentru că acel decembrie a înfiripat noi prietenii care s. au întărit mai apoi. Și, cum să spui despre prietenul tău că atunci a ezitat în cîteva rînduri, că atunci a cochetat cu cine nu trec Petru BUZZI (Continuare în pag. a 3_a) O adevărată sărbătoare a bibliotecii ieri dimineață, la Grupul Școlar Industrial Metalurgia din Reșița, a avut loc deschiderea festivă a manifestării complexe „Zilele Bibliotecii Județene «Paul Iorgovici“, ajunsă anul acesta la ediția a doua. Tema centrală a manifestărilor desfășurate intre 3 și 5 octombrie a.c. este „Biblioteca publică în schimbare... într-o lume în mișcare“. Urmăriți mai multe amănunte în pagina a. 8-a. (D. Botgros) Cine pe cine nedreptățește • Afaceri și aranjamente cu apartamentele din jiul orașului Caransebeș ? La Primăria sește și o scrisoare Caransebeș sedin partea dlui Stelian Iacob. Se știe la primărie scrii cînd te consideri nedreptățit și ceri ajutor într-o vitală problemă personală. Dl Stelian Iacob dreptățit și cere se consideră neproblemă personală, ajutor. «Intr-o Chiar dacă nu chiar așa... totală, Dumnealui vrea să cumpere garsoniera pe care o are cu chirie, pe Str. Cazărmii. Dl director Stuller, reprezentantul RAGC, regie de stat, care are în administrare respectivul spațiu locativ de stat, a semnat că este de acord ca dl Iacob să cumpere garsoniera. Dar, ca intr-o poveste, există și un personaj negativ și rău. Doamna Mariana Soica Pîrvu, de la spațiul locativ și vînzarea locuințelor, între altele și liderele sindicat al regiei amintite, nu vrea să-i întocmească reclamantului contract de cumpărare a garsonierei. De ce? Pentru că dl Iacob a mai primit, tot de la stat, și un apartament în centrul civic. Atunci de ce-i mai trebuie musai și garsoniera respectivă ? Acum și dumneavoastră, nu mai fiți așa curioși. Cum de ce ? S-o vîndă. Și-a găsit deja cumpărător. Se spune că ar fi primit și aconto. A luat (probabil) banii pentru vînzarea unui lucru care nu este al dumnealui. Iar acum invocă legea și strigă nedreptatea care i se face. In fond, nu i se face nici o nedreptate. Potrivit art. 8, din Legea 85/1992, conform art. 11, din nu știu care lege, cu aplicare la art. 15, al. 2, din Legea 5/1973, cel care deține mai multe apartamente cu chirie de la stat poate cumpăra doar o singură locuința. Clar. Deci, dna Pîrvu nu este un personaj rău, care persecută oamenii nevinovați. Vrea să aplice legea. Pe care ar trebui s-o cunoască și „generosul" domn director care este, cu atîta ușurință, de acord. Nicolae SÎRBU (Continuare în pag. a 8-a) cen- ^DüTcuprinsul Răcășdia (pag. a 3-a); • Pagina săptămânală dedicată tinerilor noștri cititori (pag. a 4-a); • Mondopanorama — India : țara cu o lume (pag. a 3-a)); Revoluția și „pașnica securitate“ • Scrisoare deschisă adresată dlui maior Valentin Roată, șeful secției informații (S.R.I.) Caraș-Severin Domnule maior VALENTIN ROATA, au fost primii care au deschis polemica despre „evenimentele din decembrie“ (nici măcar nu recunoașteți REVOLUȚIA prin nominalizări și acuzații fără discernămînt și vă asigur că la capitolul REVOLUȚIA DIN DECEMBRIE nu veți avea ultimul cuvînt de spus decit în situația unei dezmințiri cu scuze. Nu știu de ce încercați să demonstrați că numai dumneavoastră vreți să aflați adevărul despre această REVOLUȚIE. Pînă în prezent nu ați convins pe nimeni. Ce fel de serviciu de informații sînteți, dacă nu cunoașteți adevărul ? Poate că adevărul este cunoscut, dar în asemenea situații el trebuie mistificat (în varianta dumneavoastră). Nu vă mai justificați prin tot felul de procedee, pentru că ați gafat. Poate ați făcut-o cu bună știință. Aturtci ce vreți ? Să acoperiți abuzurile fostei securități ? Vorbiți de existența sau inexistența interlocutorilor „valabili“ ? Fosta securitate nu a știut ce înseamnă „Interlocutorul“. Ea a conceput turnătorul sau personajul speculat, strins cu ușa pentru a-i ușura munca în spiritul „IDEII NOBILE“ de securitate a țării. Parcă avea și o formulă de prezentare specifică și „specialiști“ în speraețe, zugrăveli, monturi acustice sau vizuale, machiaje, artă fotografică, arta bătăii fără urme, intimidare, interogatorii, scenarii de compromitere, diversiune etc., făcînd dosare în care se străduia, fără discernămînt uneori, să facă „educație“ unor „compromiși“ (mită, imoralitate, vicii de altă natură). Și cînd te gîndești că fiecare dintre aceste stigmate se plimbau libere printre ei securiștii. Un singur exemplu (deci pot să dau mai multe) : la REVOLUȚIE s-au găsit în „sediile secrete“ și dulapurile fostului șef al Lt col. Toader LACNK ofițer M.Ap.N. (Continuare în pag. a 3-a) Un an bun, studenți, și... baftă! Studenții Universității „Eftimie Murgu“ din Reșița și-au strins rîndurile. Cu bune, rele, sesiunea de restanțe ca și concursul de admitere sînt acum de domeniul trecutului. Ieri s-a inaugurat anul universitar 1994-1995, an ce înscrie, parcă mai repede dese cu ne-am fi așteptat, în scurta istorie a instituției de învățățămînt superior cărășene. Tradiționala festivitate de deschidere a fost găzduită de amfiteatrul universității ne, care s-a dovedit a fi ieșițeneîncăpător în fața avalanșei de studenți ce ar fi dorit să fie martori (activi) ai evenimentului. In cuvîntul lor, invitații — amintim pe dnii Mircea Popa, primarul Reșiței, Gheorghe Pavel Bălan, președintele Consiliului Județean, Traian Zamfir, prefecul județului, Sorin Frunzăverde, președintele CCI Caraș-Severin— alături de amfitrionii manifestării — director Mircea Golumba și dnii decani Ioan Vela și Ioan Pop — au relevat semnificația momentului, ancorîndu-l în realitățile socialeconomice ale județului. Iar, pentru ca un asemenea eveniment să poată rămîne întipărit în memoria proaspeților studenți, „bobocii“ mulți dintre ei rămași la ușa amfiteatrului — au avut parte de o repriză secundă, în care li s-a oferit prilejul să cunoască gîndurile decanilor și profesorilor care (suntem convinși!) le vor face cu mai puține zîîe negre. An bun, studenți, și... să fie cu baftă1 Eugen COTARCEA Reporter în lanul puterii (S-o ia) cine vrea! Federația Patronatelor din Agricultură și Industria Alimentară, Fondul Proprietății de Stat și Ministerul Finanțelor. Mediator, Ministerul Agriculturii. Citind această adunare ce-ți scrîntește limba, nu poți să deduci decit că are de dres o treabă dată dracului de încurcată, necesitînd supraexperți și ministeriabili, meseriași hîrșiți in chestii înnodate și fără speranță de deznodare. . pentru cei mai mulți. Și totuși, domnii din întreprinderile de mai sus nu trebuie să inventeze mersul cu tramvaiul pe Lună și nici tratamentul ciumei bubonice cu bomboane. Dînșii trebuie să stabilească doar. . . prețul de achiziția la sfeclă și soia, pentru recolta 1994, preț aflat și acum in fază de proiect. Vă dați seama ce muncă de ocnaș, cu trupul și cu mintea, că nu-i decolea să stabilești un preț cu mai jecmănitor pentru producătorul acestor bunuri, produse așteptate cu inima in gît de emoție, de vacile și porcii noștri. Deci, respectivii muncesc. Timp in care recolta puterezește pe cimp, soarele răsare și apune, prin păduri se zăresc pădurari etc., fără însă nici un rezultat. Negocierile sînt moarte de-a binelea în păpușoiul de curînd cosit, dintr-o cauză extremă Domnul ministru al agriculturii, turistul Tabără, este pe ogoare străine, și pînă la întoarcerea sa n-are cine media, nu se mișcă nici vîntul, nici ploaia, nici soia. Adică, s-o ia cine vrea ! Mircea !*AVAMI4