Timpul, ianuarie 1996 (Anul 7, nr. 2-20)
1996-01-05 / nr. 2
POPOR ROMÂN, NU GREȘEȘTE CINE CREDE ȘI TINE ! cotidian sóciaij-i’oijtíc-ícültuhal independent Seismograf Evenimentul anului Au fost și rămin paradoxale i reacțiile unora dintre comentatorii politici, influențînd pe potrivă mult prea schimbătoarea noastră opinie publică. In legătură cu rezultatele, previzibile de altfel ale scrutinului parlamentar din Rusia. La aproape o lună după consumarea acestui logic și implacabil final de act, anticipînd momentul culminant al prezidențialelor din vară, :redem că se pot enunța calm, p e un ton fără accente cmcionale, cîteva considerații despre acest veritabil eveninent al anului 1995. Care j pentru noi cel puțin, ca și pentru toți vecinii enigmaticului colos nordic, lasă la mai distanță, prin implicațiile .Ie, orice alte evoluții de pe "o politică mondială, "amintim celor vntere, că e multă vreme de cînd am îngăduit să semnalăm rimejdioasa deplasare spre o extreme a unui elector«1ezamăgit de rezultatele derizorii ale reformei, pauperizat și lezat în orgoliile sale imperiale, adus în pragul re oției ori al nostalgiilor. Asigurările liniștitoare de laremi nu nu valorează nimic. Cîtă vreme Ghenadi Ziuganov osține tentativele himericei republici nistrene de a se transforma în catalizatorul renașterii URSS. Real, dar nu și iminent, pericolul unei noi glaciațiuni , politice, al recrudescenței răz. ■boiului rece, nu trebuie pe c dle altă parte, să îndemne la * resemnare, la fatalism, la stu_ipida aplecare a capului, spre [ a nu fi tăiat de o imaginară sabie. Avem convingerea că autorii scenariilor apocaliptice, care văd România printre candidatele sigure la relate. *grarea în sfera de influența estică, induc tot atîtea core_secințe nefaste, cît și confrații lor întru euforie optimistă ! Mai ales în circumstanțe actuale, refugiul febril într.o tabără, spre a scăpa de tentaculele celeilalte, s-ar putea dovedi total contraindicat, stîrnind suspiciuni tenace și ostilități ireductibile. Cei ce propovăduiesc teza contrari uită vinovat fatalitatea geo - politică, precum și duplicitatea, confirmată în atâtea rînduri, a unor parteneri zionali. Care s.au dezis ocad , noi de cîte ori le-au dictat interesele, evident „superioare". Așa încît premisa de la care pornesc atît unii, cît și ceilalți ni se pare falsă. Fiind, că niciunde nu stă scris că e obligatorie înregimentarea tn.tr-un sistem politico-militar, ca garanție a independenței Ca să nu mai discutăm despre împrejurarea că, exceptînd înduioșătorul parteneriat pentru pace, nimeni nu se grăbește să ne invite sub umbrela pro. erioare a NATO. De unde șede că Occidentul nu a învât nimic din dramatica excelentă a ultimei jumătăți de ■col. Al. DARSESCU Inegalabilul peisaj de iarnă de pe Semenic reintră din actualitate Explozie cu efect controlat ■ Virgil Mâgureanu își publică dosarul colaborator al fostei securități Dacă nu a făcut-o la numirea în funcția de director al SRI, din motive lesne de înțeles, Virgil Mâgureanu își deconspiră acum identitatea de informator al fostei Securități, publicîndu-și propriul dosar, cel cu nr. 15027, care cuprinde documente despre activitatea lui Virgil Astaluș (numele real al directorului SRI) din perioada 1963-1964, cînd avea numai 22 de ani. Ce l a determinat să facă acest gest este iarăși ușor de înțeles. Revista „România Mare“, aflată în conflict, prin redactorul său șef, Corneliu Vadim Tudor, cu Virgil Mâgureanu, anunțase că va di publicității dosarul cu pricina. Iar Virgil Mâgureanu nu a făcut decît să dezamorseze bomba pe care i-o pregătea rivalul său PRM.ist. Chiar dacă demersul său a iscat controverse cu privire la legalitatea publicării documentelor din arhiva fostei Securități. Pe lîngă toate acestea, se iscă acum întrebarea dacă un fost informator al Securității poate ocupa funcția de director al SRI? Dar și alte probleme, pe care Comisia SRI din cadrul Parlamentului României le va analiza săptămâna viitoare. Că acțiunea lui Virgil Mâgureanu a produs o oarecare vîlvă, că ea va ține capul de afiș al presei în perioada care urmează, o atestă deja primele reacții. Nu știm exact unde să încadrăm atitudinea dlui senator Ștefan David, fost șef al Securității in Caraș-Severin. Dînsul ne-a trimis o scrisoare în 10 puncte, care exprimă punctul de vedere al colonelului în rezervă Ștefan David, și în care analizează „De ce și-a publicat dl Virgil Astaluș Mâgureanu, dosarul de rezident?“, sugerînd și cîteva concluzii care se desprind din studiul dosarului, scrisoare pe care o publicăm alăturat. (Petru Buzzi) do N-avem bani, dar iubirea de cultură e... ce est» ti Promiteam, la sfîrșitul anului trecut, să revin asupra dezbaterii pe teme culturale, organizată atunci la Muzeul Județean Reșița. Am întîrziat nu doar din lipsă de spațiu tipografic și pentru că o dezbatere de acest fel n-ar avea ce căuta lîngă sarmalele și cîrnații de Crăciun. Oricît îmi citeam notițele luate atunci nu reușeam să descifrez o concepție coerentă și clară. Problemele știute nu primeau un răspuns decît vag și tangențial. O imagine cît de cît optimistă nu se contura și dezbaterile coborau tot mai jos, spre aspecte periferice și anecdotice. Un aer de confuzie și automulțumire, de resemnare căldură, la minima rezistență, de superficialitate și delăsare, plutea între cei care tăceau și cei care vorbeau. Poate așa cum remarca și colegul meu Gheorghe Jurma, era bine să fie de față și cineva de la Consiliul Județean. Cel care dă banii. Să spună, eventual, dacă organismul pe care-1 reprezintă e mulțumit de felul cum se cheltuie banii. Asta însemnînd că și noi, contribuabilii, avem dreptul să știm cum se cheltuie acești bani. Că sînt din buzunarul nostru. Și să mai spună domnul absent de la Consiliul Județean dacă mai are de dat în continuare bani și cîți, dacă domnii consilieri au și alte propuneri și dorințe venite de la populație. Dar n-a fost sa fie. Poate așteptam cu prea mult de la un plen cultural județean. Pentru că probleme există și ele meritau discutate, cu toată aplecarea de Nicolae SAIVIK (Continuare în pag. a 4.a) ISSN 1221-1184 De ce și-a publicat Virgil Astaluș Magureanu dosarul de rezident ? 1. Se apropii alegerile și probabil, va apărea o personalitate politică despre care pot exista asemenea date și pe care d-lui să le poată da publicității, motivînd că și.a publicat propriul său dosar, dar în fond urmărește compromiterea celuilalt. 2. Dorește eventual să distragă atenția de la scandalul pe care l-a provocat în presă, acuzînd pe alții și făcîndu-i vinovați de propriile neajunsuri pe care le manifestă în conducerea SRI. 3. Dorește să scoată în evidență cîteva calități pe care ofițerul l» evidenția la vremea respectivă. 4. Probabil că a simțit cum bat vînturile și, ce s.a gîndit, ta să le arăt eu că am fost activist UTC și rezident al securității și Colonel în rezervă. Ștefan DAVID (Continuare în pag. a 6-a) ANUL VII NR. 2 (1543) REȘIȚA VINERI 3 IANUARIE 1996 8 pagini - 300 tei Analize și ipoteze Cu prilejul conferinței de presă organizată ieri, din inițiativa PNL, dl Radu Boroianu, unul din liderii acestui partid, a enunțat cîteva puncte de vedere cel puțin interesante, cu privire la evoluțiile certe sau măcar previzibile pe arena politică romănească, în acest an electoral. Domnia sa a remarcat consolidarea stîngii, în jurul PDSR, pe seama racolării de noi adepți din rîndul a ceea ce a numit „partidele satelit” (PUNR, PSMvI și PRM), respectiv o revigorare a dreptei, concentrată în structurile Convenției Democratice. In asemenea condiții, a condus logic dl Boroianu, șansele partidelor mici de a fi reprezentate în parlament practic nule. Și nu-l devin vom contrazice decît în privința unor interpretări care ni se par hazardate. E clar că bipolarizarea principalelor forțe politice se relevă ca una din tendințele pregnant manifestate actualmente în societatea nească, fenomenul în romă, sine fiind de bun augur. Intr_ade_văr, existența, declarată cel puțin, a peste 150 de partide, ilustrează marasmul vieții politice, confuzia de valori, veleitarismul, mai mult decît starea de sănătate a organismului social. Ne întrebăm însă, cu sinceră bună_credință, pe ce se bazează aprecierile referitoare la revirimentul CDR, cîtă vreme această alianță acuză serioase diferende lăuntrice, recunoscute ca atare de înșiși liderii săi. E posibil ca dl Boroianu să fi fost influențat în evaluările sale de rezultatele sondajului de opinie efectuat recent de „Gallup International”, care acordă atît PDSR, cît și CDR, aceeași audiență electorală, cotată la 23 la surfi din sufragii. In această eventualitate, avem de-a face ea un caz tipic de autoiluzionare. Fiindcă doar în decembrie preferințele electoratului arătau cu totul altfel. Loțiunea de cenzură (II) ■ Submarine, măi, Marine ! Mai crmînd truda noastră un hop ($ in epuizantă intelectual de a depune Loțiunea de cenzură (neîncredere), la adresa puterii a II-a a fost mult mai simplu decit gîndești, pentru că la Guvern toată lumea era acasă. Mi-a deschis primul ministru personal și a semnat imediat, luînd plicul, convins, fără îndoială, că e o primă de Sfîntul Vasile. Nu era o primă de Sfîntul Vasile, era nodul în gît de care v-am spus, dar de ce să fie omus’ îngrijorat, îi va trece Q și o va lua la vale - sau. la Domnia se cum Săniuța. * P*“ITM "f ' secret (la noi, la Tin>ii, toate secretele sînt publice), s-o luăm Invers și să scăpăm o lacrima (Christi). In toamna abia trecută neliniștea noastră a fost iute liniștită pentru că am fost asigurați, cele patru milioane de pămînt agricol nearate și nesemănate la vremea aia de iarnă grea din toamnă se vor rezolva, iarna doar și poate, în iarna "Și.i c.i.v s n.m'p . văz mira djAi, chiar se va rezolva, pentru că Guvernul la niște submarine care lucra să are temeinic pe sub oceanele patriei. Dar nu v-am spus de ce era toată lumea acasă. Parcă nu știți ! N-avem legi. Mircel CA VĂl»14 (Continuare în pag a 6-a)