Timpul, iunie 1996 (Anul 7, nr. 119-143)

1996-06-01 / nr. 119

Seismograf „Pf mint centra pace“ Cum în politică răsturnările de situație sunt mult mai po­­sibile decit cursul natural, consecvent al evenimentelor, ar fi posibil ca rezultatul final al alegerilor din Israel să se mai schimbe. La ora cînd re­­dactăm aceste rînduri, învin­­gător pare să fie ultranaționa­­listul Benjamin Netanyahu, reprezentantul blocului de dreapta, Likud, care l-a de­­vansat cu 0,0 la sută pe ac­­tualul prim_ministru Shimon Peres, candidatul Partidului Muncii. E drept că au mai ră­­mas de numărat 150 000 de voturi, din cele circa 4 mili­­oane, care pot schimba sorții. Acestea sunt voturile militari­­lor în termen, marinarilor, di­plomaților, bolnavilor din spi­tale, deținuților, cu alte cu­vinte voturile în plic dublu. După opinia unor analiști, cei care vor înclina balanța sunt militarii, care de regulă au votat cu dreapta. Oricum, rezultatul parțial al alegerilor de­ miercuri, a pro­dus un șoc. Se spun­e că în întreaga sa istorie, Israelul nu a cunoscut un scrutin atît de palpitant. Și aceasta nu nu­mai pentru că, pentru prima dată, s-a ales concomitent noul­ Knesset (Parlament) (direct) primul ministru. Con­st cluzia pe care acest scrutin a impus-o este că, la 48 de ani de la crearea statului evreu, populația este divizată în două jumătăți aproape egale. Moti­vul? Restituirea — sau dim­potrivă­ — teritoriilor ocupate în timpul războiului de șase zile din 1967, în schimbul u­­nei păci durabile cu vecinii arabi. Deși în timpul campaniei electorale, și Netanyahu și Pe­res și-au exprimat clar anga­jamentul de a continua pro­cesul de pace în Orientul Mij­lociu,­­ pozițiile lor sunt totuși distincte. B. Netanyahu, adept al ideo­logiei tradiționale a dreptei israeliene, care are la bază ideea „Marelui Israel“, a ex­clus, dintru început, retroce­darea înălțimilor Golan către Siria și crearea unui stat pa­lestinian independent. Peres, cunoscut în lume ca un ve­ritabil artizan al păcii, deți­nătorul premiului Nobel pen­tru Pace, primit alături de fostul premier Rabin și de li­derul OEP, Yasser Arafat, es­te favorabil retragerii parțiale de pe înălțimile Golan și creă­rii unui stat palestinian. O eventuală victorie a lui Netanyahu este în opinia Miș­cării Hamas, șocată și ea, o declarație de război. Pentru unii va constitui indirect o în­­frîngere a administrației Clin­ton, care s-a implicat în pro­cesul de pace din zonă. în­seamnă că statul evreu nu es­te pregătit pentru istorica tranziție : „pămînt contra pa­ce“. Dorina SGAVERDIA P.S. La închiderea ediției s.a anunțat rezultatul final­ învingător este Netanyahu. „Eu, cu cine votez ?. în aceste aule. Prima revista națională de umor editată în Caraș- Severin va invada piața presei din întreaga țară. Cele mai mari perso­nalități ale umorului ro­mânesc s-au adunat la Reșița pentru a da viață revistei HARABABURA. Director: Mircea CAVADIA Trăiască HARABABURA! Editura Timpul — o prezență onorabila la Salonul Național al Cărții Pentru a doua oară consecutiv, Editura „Timpul“ din Reșița a fost invitată să participe la Sa­­­­­lonul Național al Cărții, organi­zat între 22-25 mai, la Muzeul­­ Colecțiilor de Artă din Cluj-Na­­poca. Participare onorantă ~sîne, dacă ținem seama de numă­rn­tul mare al editurilor, de tradi­ția, prestigiul și impresionanta producție editorială, care consti­tuie cartea de vizită a unora din­tre ele.­ Amplasată imediat la intrarea în sala nr. 4, de la e­­taj, vitrina editurii reșițene a atras numeroase priviri intere­sate de titluri și de felul cum acestea se prezentau. aprecieri ale unor personalități culturale. Ale unor oameni care Știu bine cum se face o carte bună, cu cî­­te greutăți frunte azi o trebuie să se con­edtitară. Mai ales dacă ea e nouă, dacă ființează intr-un oraș fără mari tradiții de acest gen și a pornit la drum cu resurse materiale modeste, dar cu mare entuziasm. Să nu te compromită, mai mult, să te faci remarcat între zeci de edituri ve­nite într-un oraș eminamente cultural, cum a fost și rămîne Clujul, poate fi considerat acest lucru ca o reușită promițătoare de prezență mai substanțială în peisajul editorial al țării. In sălile de la etaj, în mod dis­tinct, erau prezente, cu vitrine și panouri proprii editurile. In curte, în ganguri și pe coridoare, marile edituri aveau organizate standuri pentru vînzare. Editura N.S. ILIAS (Continuare în pag. a 3-a) I Avem grîu dar n-avem pline . De miercuri, MOPAR ră­­m­ine fără materie primă ...Nu ne interesează dacă se în­chid fabricile. Dacă întreprinde­rile de panificație nu-și achită datoriile față de noi, se interzice livrarea de grîu, inclusiv Mo­­par­ulu­i. Plata trebuie să se fa­că într-o săptămînă de la li­vrare“. Sunt cuvintele directoru­lui general al Agenției Națio­nale a Produselor Agricole, dl Vasile Duță, rostite în urmă cu nu mai puțin de trei luni de zile, în cadrul unei ședințe cu toți directorii filialelor jude­țene ale ANPA. La acea dată, SC Mopar SA Garaș-Severin a­­vea o datorie de 822 milioane lei. Ce s-a întîmplat după aceea ne spune dl Ion Buzilă direc­­torul Filialei județene a, ANPA, care ne-a vizitat ieri la redac­ție, urmare a ofensivei lansate asupra sa, prin intermediul zi­arului nostru, de către conduce­rea Mopar SA. „Deși aveau da­torii mari, au tot venit la noi cu rugăminți. Ar fi trebuit să oprim Eugen COTARCEA (Continuare în pag. a 3-a) în Clisura Dunării. Contrabandiștii il sfidează pe Catarii Incomod pentru anumite cer­­c’xi din lumea interlopă", cu nași și rude sus-puse, pentru modul intransigent cu care le-a tratat protejații din Clisura Dunării în perioada în care aceștia for­țau zi de zi fluviul pe o lungi­me de aproape 100 de km, cu bărcile înțesate cu bidoane butoaie pline cu benzină și mo­și­torină (de la Baziaș la Ielișara), șeful Grupului de Nave Grăni­cerești M. Nouă de pe lângă U.M. 0872 — Drobeta Turnu Se­verin, locotenentul comandor Nicolae Popa, a fost aproape 9 luni de zile „ascuns“ de către șefii săi „pentru a nu tulbura a­­pele Dunării în care mai marii zilei își spălau banii murdari“. O înșiruire (statistică) sumară a pagubelor produse de Grupul de Nave comandate de locote­nentul comandor N.P., în peri­oada iulie-august 1995, pune în evidență faptul că aceștia au confiscat, de la contrabandiști surprinși în flagrant, în perioa­(Continuare în pag. a 6-a) reșița Didactica V a Școala di­n Caraș-Se­­verin — o deschidere eu­ropeană Ieri, la Școala Normală din Caransebeș, au­ început lucră­rile celei de a V-a ediții seminarului internațional „Di­a­dactica“, la care participă, pe lingă cadre didactice din cîte­­va prestigioase centre­ univer­sitare­­ ale țării, și specialiști de marcă din Austria, Germa­nia, Anglia și Iugoslavia. Par­ticipanții din județ, din țară și de peste hotare sînt pați pe ateliere de lucru, gru­­­­bordînd niște arii tematice deosebit de cuprinzătoare : „Formarea formatorilor“, „în­­vățămînt preșcolar“, mint primar“, „Științe „învățăm exac­te“, „Științe socio-umane“, „Limbi moderne“, „Învățămîn­­tul în limbile minorităților naționale“ și „Religie“. Tema generală a seminaru­lui, „Didactica din perspecti­va reformei învățământului“, oferă un cadru deosebit de generos pentru un schimb de idei, slujind autentic dernizarea învățământului ino­vitînd creșterea calității și a și eficienței demersului forma­­tiv-educativ. De remarcat e faptul că încă de joi, la Reșița, în a­­vanpremiera seminarului in­ternațional „Didactica“, s-au desfășurat lucrările celui de-al 17-lea simpozion al pro­fesorilor de istorie și discipli­ne socio-umane, pe tema „Ființă istorică și devenire. Spațiu și timp la români“. în­­tr-un cuvînt, deși anul școlar se apropie de sfîrșit, învăță­­mîntul din Caraș-Severin își face simțită prezența la valorică maximă a unor cota ini­țiative pe cît de oportune, pe atît de prestigioase Al BÎRSESCU Ca e drept, nu e păcat casăzică, mîine ne punem costumele de fripturi și ne ducem la vot. Dacă stau bine și mă gîndesc, votul, opțiu­nea politică personală, repre­zintă (sau ar trebui să repre- prezinte) elementul cel mai de­mocratic, pe deplin democratic, din viața unei colectivități. In condițiile de astăzi, nici nu vreau să mă gîndesc la posi­­bilitatea unor fraude. Pur și simplu pentru că nu înainte, aveam de-a face vreau, cu veritabile parodii. Practic nu aveai de unde alege Și dacă tot te duceai la vot, îi virai în urnă tot pe „ăia“. Dar și în astfel de situație oamenii stri­cau adesea socotelile puterii și treceau pe buletine tot fe­lul de năzbîtii, stricînd pro­centele și spărgînd unitatea așa de monolit. Dar partidul cu o lungă experiență în ma­terie, avea soluții pentru toa­te, pentru că le avea pe toa­te la mînă. Și lucrurile se desfășurau cam așa . Cu vreo nota de plata două ore înainte de închide­rea secțiilor de votare,­­ ilegal deci, începea numărătoarea voturilor, astfel că, la ora pu­nerii scaunelor pe masă se știa bine, nu cine a ieșit, n-a­­vea nici o importanță, ci alte voturi înregistraseră candida­ții comuniști din Frontul U­­nității Socialiste. Dacă ieșea un procent de vreo 89 la sută, se cerea imediat părerea par- Mircea CAVADIA (Continuare în pag a 3-a)

Next