Tineretul Liber, iulie 1990 (Anul 2, nr. 160-185)
1990-07-01 / nr. 160
ANUL II Nr. 160 DUMINICA 1 IULIE 1990 4 PAGINI 1 LEU FETE FRUMOASE, V-A ÎNSCRIS... LA MISS! Fără reclame insistente pe canalele internaționale de televiziune ziarul nostru s-a aliniat stilului de lucru al marilor firme sponsorizând, alături de revista „Cuvîntul“ și „Tarom“ un concurs de frumusețe. Este vorba de „Miss București“ 1990 organizat de Compania Autonomă de Turism pentru Tineret, etapă preliminară a concursului „Miss România“. Lâsînd la o parte citeva deficiențe de organizare, datorate curajului de a arunca in linia întîi un om nou, C.A.T.T. a reușit să demonstreze că un concurs de frumusețe poate fi cu totul altceva decit ceea ce se organiza înainte sub titulatura „Muncă, tinerețe, frumusețe“. Spectatorii care au umplut pînă la refuz, vineri seară,sala Teatrului „Ion Creangă“ au putut aplauda in afatra concurentelor, și câțiva artiști deosebiți care au incintat prin numerele muzicale, de pantomimă și dans prezentate. Numai corsetul strict al spațiului tipografic ne obligă la o simplă enumerare a celor care, după frumoasa introducere aparținind lui Victor Ernest Mașek, ne-au obligat să aplaudăm prelungit : Silvia Dumitrescu, Silviu Petcu, grupul Turcoise (care a prezentat creațiile vestimentare ale Mihaelei Crăciun), grupul de dans modern „Stil“, trupa „Cappo“, Dan Purec, Studio 24. Revenind la concurs, să spunem că el s-a încadrat in regulile internaționale, adică înălțimea concurentelor peste 1,70 m, (au fost și citeva excepții), virsta maximă 27 de ani, iar ca probe prezentare in costum de baie și rochie de seară. Marele premiu a revenit Crinuței Popescu, care va efectua gratuit o excursie in Franța. Cu un sejur la Costinești a fost răsplătită:Carmen Toma (premiul I alături de cel al programului de radio „Romănia tineret“ și al postului ,„UNIFUN“), Paula Mitrache (locul II), Corina Ilie (locul III) cărora li se adaugă Domnița Poenaru (premiul revistei de modă „ANA“). In concluzie, frumoase fete, frumOasă seară ! GAVRILA IIOAN MADALINA BUMBEA-ORÂȘANU Foto : MIHAIL SANDU COTIDIAN INDEPENDENT PENTRU TOȚI TINERII DIN ROMÂNIA SUBIECTUL, VIRGULA ȘI PREDICATUL In orice țară așezată temeinic pe făgașul democrației, fiecare cetățean se pricepe la cite ceva. In România post-totalitară fiecare se pricepe la orice. De fapt, crede că se pricepe. Atmosfera de confuzie și provizorat a creat multora convingerea că pot face politică mai bine decit politicienii și jurnalistică mai bine decit ziariștii. Rezultatul s-a văzut imediat : asaltul veleitarismului nu, ceea ce este mult mai grav, al ignorantei agresive a căpatat proporții de masă. Oameni care au pus toată viața virgulă intre subiectul și predicatul unei propoziții sunt acum redactori sau chiar directori de gazete. Privită după Revoluție ca mijloc rapid și sigur de îmbogățire, jurnalistica și-a trădat, în bună măsură, menirea de slujitor dezinteresat al opiniei publice. După 13 decembrie, confruntat cu o veritabilă explozie publicistică, cititorul român a înghițit, avid, informație de presă, fără să-l pese de calitatea și credibilitatea celor ce l-e ofereau. Luni in șir, poate și în prezent, producția s-a făcut fie înainte de sosirea ziarelor, fie după comentarea lor iar căsătoriile s-au încheiat cu ziarele foșnind în buzunarele costumelor. Cel mai descurajant aspect al situației publicistice actuale este tendința cetățeanului de a-și pierde încrederea incapacitatea presei de a cimenta solidaritatea națională și de a stimula instaurarea unei societăți raționale. Neîncrederea, dublată de înțelegerea greșită a fenomenelor, atinge proporții alarmante. De la creditul total acordat presei in primele zile după Revoluție, opinia publică românească, agasată de caruselul dezmințirilor, a pendulat către cealaltă extremă : acuza în bloc a presei de neseriozitate, minciună și instigare la violență. In mentalitatea comună, presa trebuie să ajute la aplanarea tensiunilor și la eliminarea stereotipurilor de gîndire și comportament. In loc de aceasta, cititorul mediu percepe presa ca înrăutățind criza psihică pe care o traversează țara. Cuvîntul este superficial și incapabil de a surmonta animozitatea, frustrarea și iraționalitatea. O bună parte a presei noastre, în anul de grație 1990, e un amestec indigest de trivialitate, distracție și iresponsabilitate. Atenția gazetarilor făcuți, nu născuți, se concentrează pe imagini atipice și distorsionate. Cu puține excepții, presa este preocupată de aspectele superficiale ale momentului politic pe care îl trăim, ajutînd parcă cititorul să uite problemele serioase. Majoritatea gazetelor apărute peste noapte, scrise de condeieri a căror legătură cu tradițiile jurnalistice românești, cu presa mondială de elită și cultura autentică este diluată ori inexistentă, practică sistematic agresarea psihologică a cititorului. Această presă populară invită permanent la distracție și amuzament. O asemenea presă nici nu încearcă măcar să-l facă pe cititor să gândească, să se îngrijoreze dacă e cazul, să se implice efectiv sau prin empatie. Jurnalismul acestor foi este superficial, simplist și tendențios. Este ceea ce am putea denumi „jurnalismul de supermagazin“ : este ceva, oricît de puțin, pentru fiecare. Nu există o selecție logică a materialelor publicate, o abordare coerentă a problematicii editoriale, nu există sens și nici interpretare. Acest gen de jurnalism este vulgar in cel mai deplin înțeles al cuvîntului, pentru că se adresează unei mase de semi-alfabetizați care simt nevoia să răsfoiască un ziar pentru amuzament, nu din dorința de a înțelege problemele vitale ale momentului. Prezentarea exclusivă a aspectelor negative și senzaționale (crime, sex, cancanuri politice, greve) poate satisface gustul pentru insolit și aventură al opiniei publice, dar contribuie prea puțin la formarea unui cititor care să și gîndească. Paradoxal este că mulți editori sunt conștienți de toate acestea, insă prea puțini se aplică în paginile ziarelor pe care le scot. Raza noastră de speranță — ca împătimiți ai profesiunii de ziarist — mujește insă la orizont : in mijlocul desantului de anonimat jurnalistic și mediocritate se conturează deja un grup de publicații serioase ale căror practici redacționale sunt condiționate de o orientare intelectuală, nu de dorința pentru tiraje-mamut și profituri impresionante. Aceștia sunt germenii viitoarei prese de elită românești, acestea sunt ziarele pe care oamenii și, in special, liderii de opinie le iau in serios. Ele sesizează curentele, poate invizibile, de similitudini fenomenologice, apelează la gindire și logică, nu in primul rind la sentimente, sunt interesate de idei și probleme, nu le pasă de faptele banale, fără relevanță. Un asemenea ziar se consideră lider, traducător și pionier la frontiera relațiilor interumane și speră să reformeze societatea sau măcar o parte a ei. Restul e maculatură. DORU LIONACHESCU Restul lumii chiar că nu mai contează... Foto DINU LAZAR PRECIZĂRI IMPORTANTE PENTRU CEI CE CĂLĂTORESC PESTE HOTARE — De curînd a fost adoptată Hotărîrea privind regimul vamal aplicabil persoanelor fizice, ne spune domnul Gheorghe Bădescu, director general adjunct la Direcția generală a Vămilor. Este vorba despre reglementări absolut necesare in situația in care și în țara noastră se practică acum un turism real, un turism fără discriminări sociale sau rasiale. Această hotărîre a guvernului privind regimul vamal i-a alarmat pe mulți cetățeni, dar citind cu atenție prevederile cuprinse in textul de lege, vom constata că nu există absolut nici un motiv de spaimă pentru nimeni, această hotărîre avînd în cuprinsul ei norme care reglementează, conform convenției internaționale, regimul vamal aplicabil care practică turismul sau celor celor care călătoresc în cadrul traficului de frontieră. — Ce diferențe înregistrează noțiunile de turism și mic trafic ? — în cadrul convenției internaționale, orice fără deosebire de rasă, persoană limbă, religie sau sex, care se deplasează pe teritoriul altui stat pe o durată de cel puțin 21 ore și cel mult 6 luni, plasarea se face pentru dacă decălătoria de plăcere, participarea la manifestări sportive, motive familiale etc., este numit turist. Persoanele care călătoresc în cadrul micului trafic de frontieră — efectuează mai mult de o deplasare într-o lună — nu pot fi considerate turiști în înțelegerea convenției. De asemenea, organele vamale ale unei țări pot să nu aplice convenția persoanelor care CRISTINA BÁLINT MIHAIL SANDU (Continuare in pag. alla) UN PREMIU NOBEl PE STRADA PICTOR ROMANO Din strada Mîntuleasa. In dreptul bisericii cu același nume, se ramifică spre stînga o stradelă cu case vechi, un peisaj tipic pentru Bucureștiul Începutului de secol. La numărul șase un imobil în stil românesc, cu fațada recent renovată plutește în lumină și umbră, lingă coroana unor arbori uriași, față de care turlele bisericii par mici și austere în căldura lichidă a zilei de vară. In curte, pe banca de teiul bătrîn, furia orașului sub se stinge. Un zid de cărămidă, cu ogive oarbe, iarba peste care s-a așternut un covor de frunze arse, un garaj, o terasă cu iederă, sunt primele fragmente de decor pe care ochiul le distinge, odihnindu-se. In 1985, în decembrie, unul din locatarii acestei case, rus doctor docent Ioan profesose afla la Oslo. Fusese Moraru invitat acolo împreună cu alți savanți — era singurul român — pentru a primi din partea celebrei fundații Premiul Nobel pace. Evenimentul, amplu pentru re iflectat în presa de peste hotare, a trecut, atunci, aproape neobservat în mass-media românească. Citeva rînduri inserate în ultima pagină a cotidianelor centrale menționau că organizației internaționale lumii pentru prevenirea , ,Medicii războiului nuclear“ îi fusese atribuit faimosul premiu. Ceea ce nu putuse preciza atunci scurt issima știre era tocmai faptul că printre premianți se afla și medicul român Ioan Moraru, directorul de atunci al Institutului „Victor Babeș“, unul din fondatorii organizației laureate, membru al consiliului ei de conducere, savant de autentică reputație internațională, cu realizări remarcabile în citogeneticii, geneticii domeniul moleculare, imunologiei și anatomiei patologice. Motivul pentru care acest amănunt era trecut sub tăcere poate fi ușor dedus : dictatorul, care se credea „erou al păcii“ și „savanta“1 analfabetă n-ar fi suportat un asemenea „rival“. Din păcate, doctorul Moraru nu se mai află printre cei vii. A fost răpus de o boală necruțătoare, la 20 decembrie 1989, fără să mai cunoască clipa libertății, la care visase atît de mult. Ecourile evenimentelor de la Timișoara aveau să ajungă totuși la patul său de suferință și el, omul de mare cultură care își dedicase întreaga viață vieții oamenilor a ținut să le comenteze: „Este începutul eliberării noastre ; că mi-a fost dat să-l mă bucur trăiesc“. Peste puțin timp, chiar în ziua căderii dictaturii, corpul său neînsuflețit era slujit la Biserica Elefterie, în prezența familiei, a colegilor și a cîtorva prieteni apropiați. Aceasta pentru că organele de represiune ale regimului ceaușist interziseseră o scurtă ceremonie, la sediu, prin care personalul Institutului „Victor Babeș“ intenționa să-și ia rămas bun de la fostul său director, cercetătorul eminent și omul de o conduită morală ireproșabilă, căruia școala biomedicală românească din perioada postbelică îi datorează atît de mult. Doctorul Florin Hălălău, actualul coordonator al colectivului de cercetători ai Institutului „Babeș“, îmi vorbește cu vizibilă emoție despre marele specialist și opera sa științifică. Am reținut că profesorul Ion Moraru s-a născut în comuna Dirlos, județul Sibiu, la 8 septembrie 1927. Absolvent al Facultății de medicină din Cluj, cu diplomă de merit, a urcat toate treptele ierarhiei universitare, de la preparator la profesor șef de catedră. Datorită calităților sale de medic, dascăl și om de știință a deținut funcții importante în MIRCEA FLORIN ȘANDRU (Continuare în pag. a II-a) în căutarea Bucureștiului pierdut SEE Ora de religie UNIVERSALITATEA CREȘTINISMULUI (DUMINICA A IV-a, DUPĂ RUSALII) OSTAȘUL ȘI CREDINȚA NECLINTITA Doamne, zi numai un cuvint și se va vindeca sluga mea (Matei VIII, 8). Istorisirea Evangheliei din această zi se referă la o grupare specială umană, anume armata, oastea. Fiecare popor de atunci și de astăzi a avut și are încredre în fiii săi din obștea trează și păzitoare a casei națiunii. Dar ostașul, printre alte calități, trebuie să fie supus și ascultător în raport cu superiorii, cinstit și demn in raport cu Patria-mamă și oricînd gata de jertfă in raport cu vocația sa de apărător al Gliei străbune. Au existat și există ostași și in afara granițelor țării lor. Cazul din Evanghelie o prezintă pe ostașul roman. El nu era evreu, dar auzise autea de Iisus din Nazaret; nu era de religie mozaică, dar admira rolul poporului biblic in istorie; nu se închina templului din Ierusalim, ci iși avea zeitățile sale imperiale sau personale. Era credincioși Credința ostașului era naturală. Nu putea pricepe existența lui Dumnezeu, dar admira lucrurile mîinilor Sale: întregul cosmos, n-avea ceremonii speciale, dar el apăra drepturile religioase ale evreilor, chiar dacă erau sub stăpinirea romană... Și i-a fost dat să audă de Iisus și atunci inima sa a înclinat spre acesta. Nu știa de unde este, cine este, dar îl simțea. Hristos copleșise inima celor zdrobiți, dintre care și a ostașului roman, care era departe de casă, nu mai avea pe nimeni. Iisus din Nazaret nu era un zeu, n-avea statui dar avea apostoli, nu amenința lumea, ci păcatul ei, era blind și smerit și pentru aceasta atracția și admirația clădiseră lăcaș in sufletul ostașului roman (de fapt sutaș = căpitan). Și oricât de îndoielnic ar fi în credință și neliniștit că nu o poți verifica — cazul lui Toma, Petru etc. — în viață, se ivesc prilejuri nebănuite, fie personale fie ale aproapelui. Se știa că Iisus este, pe lângă doctor de suflete, vindecător și tămăduitor, calități deosebite. Deși nu avea voie să se apropie de templu, sau de obiectele sacre ale evreilor, ostașul roman avea credința curată in Acest om lipsit de vicleșug dar huiduit de cei răi și împătimiți. Această credință s-a manifestat prin iubire față de suferința aproapelui și subordonatului. Și cum ostașii romani neobișnuiți cu clima orientului se îmbolnăveau și mureau, sutașul și-a îndreptat credința sa către Mintuitorul Hristos, văzînd in spusele sale religia viitorului prin mila și jertfa pentru alții... Ostașul vine la Iisus din credință și credința nu era declarativă sau admirativă, ci făcea parte din ființa lui iubitoare de aproapele. El cere, așa cum cerem noi sfinților și martirilor, mijlocire pentru supusul său ! Doamne, numai Tu îi poți vindeca! Bine, pentru credința ta am să împlinesc ruga, dar adu-l aici și acum, atenție, credința copleșitoare, lucrătoare și certitudinea justificată a ostașului roman în Iisus — care este Dumnezeu și a făcut totul din bunătate și iubire (Ioan 1,1—18) — nu, Doamne, Te știu, spune doar un cuvint și sluga mea se va vindeca, fiindcă ești Stăpinul tuturor; de cină aștept și eu să fiu altora de folos, așa cum ești Tu întregii lumi. Iată, ca mulți alții, ostașul îl descoperă pe Iisus ca Dumnezeu cel adevărat, iar credința in El nu are granițe naționale... Și din nou, asta PETRU DIACONU (Continuare în pag. a II-a) PILULĂ CONTRA ZIDURILOR N-ar fi rău ca toți cei care au slujit cu devotament acțiunea „Spici cu spici" să fie înscriși în competiția de sezon „Spic cu spic". 'i știre noastre1 FESTIVAL-CONCURS „TUDOR ARGHEZI" Astăzi se încheie la Tîrgu Jiu Festivalul-concurs de creație I,tc,rara,”r,udfr Arghezi“, aflat la a X-a ediții», jubiliară, prilejuita de împlinirea a 110 ani de la nașterefi scriitorului. Participanții din țară și străinătate, (creatori din poezie, proza scurta și teatru , lucrări nepublicate) așteaptă deciziile unui juriu alcătuit din reprezentanți ai Ministerului Culturii, membri ai Uniunii Scriitorilor din Româna, personalități ale artei și culturii de peste hotare, delegați ai unor reviste literare și reprezentanți ai județului organizator.. Premiul special și trofeul „Tudor Arghezi“ pentru cel mai bun volum de debut va fi acordat de Fundația „Constantin Brancuși și va consta în editarea acestuia. (Mădălina Bumbea-Orașanu). INTRE MAXI-TAXI ȘI AUTOBUZ CLUB „MOCIULSCHI" Cu cîtva timp în urmă, a luat ființă la Alba Iulia „Clubul general Mociulschi“. Fondatorii clubului, propun l-editarea unor broșuri și organizarea de întîlniri cu actualii viitori susținători ai clubului, în care să evoce memoria fostului comandant al diviziei 3 „Vînători de Munte“ — personalitate de seamă în perioada celui de-al III-lea război mondial. Pentru o mai bună documentare și prezentare a faptelor sale de arme, conducerea clubului face un apel la cei care l-au cunoscut sau dețin documente și fotografii aăse,, ziarului „UNIREA“, cu mențiunea: „Pentru Clubul adrese de general Mociulschi“, Alba Iulia, cod 2 500, sau la teletor.i . 968/11419 (Mihail Sandu). GRATIE PE ROTILE Sub privirile pline de exigență și profesionalism ale fostei viicecampioane la patinaj artistic, Luminița Ancuța, copiii din cadrul secției de patinaj din cadrul Palatului Copiilor se antreneaza și în perioada de vară pe aleile parcului Herăstrău, strabatindu-le pe patine... cu rotile. Secției, înființată cu 3 orei în urmă, are 25 de copii (de la 3 la 10 ani). Din palmaresul acestei noi secții remarcăm locul I la Campionatul Republican din 1989, și participarea la Campionatul național de patinaj artistic, din anul acesta, desfășurat la Miercurea- Ciuc. Deși condițiile de pregătire țin de domeniul improvizației, profesoara și elevii săi speră să ne poată oferi în actualul sezon estival micro-spectacole de patinaj artistic pe rotile, atît în Capitală, cit și în țară. Noi sperăm ca Federația de specialitate să încurajeze și să susțină crearea unei baze sportive adecvate pregătirii acestor micuți pasionați. (M.S.). „LICEENII" CONCURS LA „ALHAMBRA" Compania artistică „ALHAMBRA“, a Asociației Femeilor din România, organizează un concurs în vederea ocupării locurilor vacante din toate compartimentele acestei instituții de artă. Perspectiva imediată a cîștigătorilor — participarea la turneele estivale, în țară și peste hotare. Tinerii talentați într-un domeniu sau altul, dar nu numai aceștia, se pot adresa pentru informații și înscrieri (însoțite de memorii de activitate) la sediul asociației — bd. Mihail Kogălniceanu nr. 25 între orele 12,30—16,00 sau la telefon 15 93 59. Viitorii membri ai Companiei artistice „ALHAMBRA“ vor beneficia de cursuri de perfecționare (actorie, canto, instrument etc.). (G. Inean). RESTAURANT MAJESTIC întreprinderea județeană de transport local Buzău a introdus pentru transportul de călători un nou tip de maxi-taxi. Originalul autovehicul este, nici mai mult nici mai puțin, clasicul autobuz — cu stații de oprire, cu aceleași aceeași viteză de deplasare. Are, în plus, un angajat taxator, iar biletul costă 4 legi în loc de 1 leu /cut era prețul unui bilet de autobuz). Să-nțelegem că întreprindere »dorește această să-și recupereze pierderile date de călătorii care caucirculă fără Pichet ? Dați pe seama cui ? (CARMEN IORDACHE) Sub acest generic nu intenționăm să vă informăm despre continuarea serialului cinematografic Liceenii, deși regizorul Nicolae Corjos se pregătește in prezent pentru începerea mărilor la noul episod, intitulat „Adolescența ca bun cîntec". Cel puțin la prima vedere, n-am remarcat nici o legătură între noua publicație, al cărei „scenariu“ și idee aparțin, (tot !) unui profesor, domnul D. C. Munteanu și filmul cu același titlu. Așadar, primul număr al „Liceenilor“ se axează, așa cum era și firesc în momentul de față, pe informații privind organizarea și desfășurarea examenelor, atît pentru admiterea în clasele a IX-a și a XI-a (inclusiv rețeaua învățămîntului liceal pe teritoriul județului Brăila), cit și pentru bacalaureat. Acestea toate încadrate de poezii, tablete, glume, curiozități și informații diverse — compun un „jurnal util pentru părinții și copiii“ brăileni. (C. ȘIREANU) Lângă Teatrul Giulești (Majestic), s-a înființat un mini-bar care oferă consumatorilor băuturi pentru toată lumea — de la whisky, Martini, coniac, la de drojdie, țuică, vin, rachiu precum și Ness la discreție. Se află în curs de reamenajare și noul Bar Majestic, cu specific italian (culori alb, roșu, albastru). Restaurantul, ne asigură Matei Ciprian, va rivaliza cu cele mai bune restaurante din țară. (IOANA MANDACHE) Grupaj realizat de OLIVIA ȘIREANU ÎN SFÎRȘIT,.. .. răbdarea dumneavoastră a fost răsplătită — a apărut WEEK-END nr. 7, Suplimentul atît de îndrăgit de cititori, editat de ziarul „tineretul liber“. Din sumar : „Femeile mature sînt foarte căutate" — un grupaj de știri despre viața intimă a cîtorva vedete feminine mult prețuite de marele public : „Tragedia de la Costești" ; „Trei mari regizori — trei giganți necontestați ai cinematografului mondial" ; „Bursa din talcioc" ; „Automobilism 1990" ; „Sport cocktail" ; „Un sport al minții(tului) — Pescuitul" ; „Yakuza — mafia japoneză" ; „Cronica modei“. Articole incitante sunt însoțite de multă, multă ilustrație... delectabilă. Week-end nr. 7 — o lectură obligatorie pentru sfîrșitul de săptămînă I *