Transilvania, 1870 (Anul 3, nr. 1-24)
1870-07-15 / nr. 14
162 Sofiei, fu inca sî din alte raţiuni grele rotundu negativii. Dietea adeca nu negâ, ck lui Georgie Rákóczi i s'ar fi asecuratu possessiunea acelora bunuri, adaogea inse, ck le-a primitu cu conditiune si juramentu pusu de elu, ck nu va mai umbla după tronulu Transilvaniei sî nu va mai invita pe turci, câ se viie sî se devaste tier’a. Ci Rákóczi nu a tienutu nimicu din câte a promisu, s’a sculatu cu arme, a provocatu pe turci la resbunare, a causatu devastarea cea mai cumplita a tierei sî perderea Oradei cu cetatea sa cea tare sî cu comitatele Zarandu, Biharea, Crasn’a, Clusiu, Doboc’a, care făcu diumatate din Transilvania, in fine că din caus’a nebuniiloru barbatu-seu au peritu preste mia suta mii de ardeleni. Castelulu Siemleu vine a fi fortificata numai decandu Transilvania perdîi fortaretiele Inaulu (Jenő) si Oradea, sî decandu ambii imperati se invoira, ca Székelyhid’a inca se fia prefăcută in ruine. Asupra celoralalte mosii, despre care vorbea plenipotentele Sofiei, inca se aflara mari contradiceri in actele produse de elu; intre altele se producea diplome de donatiune scose dela imperaturu Romaniloru pe mosii, care se afla in teritoriulu Transilvaniei, din care imperatulu nu avea dreptu a face donatiuni la nimeni. Marciban se duse p’aci incolo, era in anim’a ardeleniloru remase prepusulu, că veduv’a Sofi’a formulase acelea pretensiuni in urmarea vreunei intrige tresute la Viena, din causa ca ardelenii ceruseră, ca junisiorulu Franciscu Rákóczi, acumu supusu alu imperatului ca rege alu Ungariei, se fia opritu a porta titlu de principe alu Transilvaniei*). Nepotenduse lua neci asta-data decisiune in Gestiunea tributului turcescu, in Novembre era si se adune dieta partiala la Alb’a-Iuli’a. De aici apoi scrie Ioanu Bethlen cu mare dorere, cumu ck ardelenii au datina de a se certa multu, inse mai virtosu din interesu privatu, decktu din amare pentru binele publicu, ce delibera de repetite ori asupra unei sî aceleiasi cestiuni sî totuși fara resultatu**). Totu la diet’a acesta se reasuma din nou procesulu celu de rusîne alu ciobotariloru sî argasitoriloru din Brasiovu sî in fine se ecsecuteaza. Dintr’odata se mai eseri una certa a sasiloru din Sibiiu cu aristocrații, carii înainte cu diuoi ani cassasera privilegiulu Sibiiului, după care acesta pana atunci luase veniturile vamiloru dela Turnu-rosiu. Acea victoria avurase o multiamesca sasii lui Andreiu Fleischer, care era comite alu natiunei sasesci sî totu-odata consiliariu, era pe acesta Iu ajutk tenerimea, care sî pe atunci mergea la diete sî facea larma mare. Se ne reintorcemu cu Ioanu Bethlen la legatiunea lui Christoforu Pascu in Turcia, pentruca aceea este multu interesanta. Dupace Pascu a fostu primitu in Adrianopole de catra marele veziru cu mare greutate, in modu brutalu sî intre amenintiari de moarte, deca va cuteza se descopere sultanului cele vorbite la Alb’a-greca (Belgradu) sî pe airea in caus’a Transilvaniei, apoi Jack principelui Mich. Apafi succesive trei raporturi in scrisu, care merita toata luarea-amente. „O principe celsissime, de ai fi tu de fatia, pentruca se audi cele ce se dîcu si se credu aici despre tine!“ Asia suspina Pascu in prima epistola a sa. Mai deunadi, dîce elu, m’am plânsu catra fiic’a marelui veziru in numele Mariiei Tale din caus’a escursiuniloru pe carele făcu turcii dela Oradea-mare sî am protestatu diclndu, ca M. Tu nu vei mai potea tolera insolenti’a acelora, ci te vei folosi de midiulece defensive. Atunci fiic’a vezirului ridiendu cu vulpenia imi respunse: Macara de si-ar scutura odata principele vostru somnîilu, câ se’si deschidă ochii si se incepa a porta grija de tier’a concredinta lui! „Oratorii (ambasadorii) staturiloru cristiane inca adscriu escursiunile turciloru din Oradea sî perderea comitateloru urmata dela ocuparea Oradei numai lenei Măriei Tale. Nu curmi va credi Marii’a Ta, ck aratandu-te molaticu sî facandu totu-deauna pe voi’a turciloru, vei domni mai indelungatu? Jura pe Ddieu, ck tocma suferindu toate dela turci, tragi asupra Mar tale despre tiulu loru, sî deca nu te impulpi sî nu te apuci de lucru, preste puținii iti vei perde rabdarea. Deca asi fi auditu, ck turcii intrati in sinlu Transilvaniei au fostu tocați acolo pana la unulu, ar fi fostu tréb’a mea, ca se dau aici rațiunea unei fapte ca acésta; candu inse turcii vedu cu loru le este ertatu orice, se nu créda nimeni, ca ei se voru conteni de buna voia.“ Despre baronulu Lesski ambasadorulu estraordinariu alu imperatului Romaniloru spune Pascu, ck acela tractu pe atunci cu turcii in secretu, éra pe elu după rogari repetate neci in audientia nu a voitu se’lu primésca dickndu, ck asia ceva mai multu ar strica decatu ar folosi, éra celalaltu, adeca Sim. Rainger, spuse lui Pascu limpede, ck caus’a Transilvaniei inca neci nu s’a luatu inainte la Constantinopole, de aci incolo mai multe vorbe dulci, din care inse nu poti culege neci unu bine. Principele, soci’a sa si cei mai deaprope ai loru inca totu mai comentă coprinsulu acelei scrisori, pre *) Cabinetului din Vien’a iise, care avuse de candidații alu seu pe Ioanu Kemény, era nu pe Micui. Apafi, ii venea forte bine, ca se se afle candidați căti s’aru potea mai multi la tronulu Transilvaniei. **) Crambe bis terve coctum iter'nm recoquere coacti.... inultae hie contentiones, sed ex privato potius affectu, quam boni publici amore motae, deliberationibus saepe de ea re factis novae superadditae deliberationes; sed miraris forsitan tot nostras congregationes, tot deliberationes de uno eodemque negotio sine fructu factas etc. Pag. 255. In acestu respectu ardelenii sunt astadi totu aceia, carii au fostu înainte cu duce sute de ani. S’au vediutu sî in dîtele nóstre deliberatiuni indelungite pe mai multi ani, repetîte, reasumate, in fine condusele luate uneori tocma sî in unanimitate, apoi totusi in ducedieci sî patru de ore date erasi preste capu. Se ne aducemu amente de anii 1861, 1863, 1864/5. In fine lucrulu ajunsese asia departe, in câtu dispăruse cu totulu orice încredere dintre omeni.